15/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

62

L 077/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 315/93 prevede că trebuie stabilite niveluri maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare, în scopul protejării sănătății publice. Aceste niveluri maxime trebuie adoptate sub forma unor liste comunitare neexhaustive, care ar putea conține nivelurile pentru același contaminant în diferite produse alimentare. Pot fi specificate metodele de prelevare de probe și de analiză care trebuie aplicate.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 194/97 al Comisiei din 31 ianuarie 1997 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1566/1999 (3), a fost modificat substanțial de câteva ori. Deoarece sunt necesare și alte modificări, regulamentul menționat ar trebui reformulat din motive de claritate.

(3)

Menținerea contaminanților la niveluri acceptabile din punct de vedere toxicologic este esențială pentru protecția sănătății publice. Prezența contaminanților trebuie redusă cât mai mult cu putință, prin metode de prelucrare sau practici agricole adecvate, în scopul atingerii unui înalt nivel de protecție a sănătății, în special pentru grupele sensibile de populație.

(4)

Ținând seama de neconcordanțele dintre legislațiile statelor membre, în ceea ce privește nivelurile maxime pentru contaminanții din anumite produse alimentare și de potențialul risc de denaturare a concurenței, sunt necesare măsuri comunitare pentru a asigura unitatea pieței, cu respectarea principiului proporționalității.

(5)

Statele membre trebuie să adopte măsuri potrivite de supraveghere legate de prezența contaminanților în produsele alimentare.

(6)

Până în prezent, legislația comunitară nu stabilește niveluri maxime pentru contaminanții din produsele alimentare destinate sugarilor și copiilor care intră sub incidența Directivei 91/321/CEE (4) a Comisiei, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/50/CE (5) și a Directivei 96/5/CE (6) a Comisiei, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/39/CE (7). După consultarea CSA, nivelurile maxime specifice pentru aceste produse alimentare trebuie stabilite cât mai curând posibil. Până atunci, nivelurile stabilite în prezentul regulament trebuie aplicate respectivelor produse alimentare, în măsura în care legislația internă nu stabilește niveluri mai stricte.

(7)

Ingredientele alimentare folosite pentru producerea produselor alimentare compuse trebuie să respecte nivelurile maxime stabilite prin prezentul regulament, înainte de a fi adăugate respectivelor produse alimentare compuse, pentru a evita diluarea.

(8)

Legumele constituie principala sursă de nitrați pentru consumul uman. CSA, în avizul său din 22 septembrie 1995, a stabilit că totalul consumului de nitrați este, în mod normal, sub consumul zilnic acceptabil. Oricum, comitetul a recomandat continuarea eforturilor de reducere a expunerii la nitrați prin produse alimentare și apă, deoarece nitrații pot fi convertiți în nitriți și nitrosamine și a cerut adoptarea unor practici agricole care să asigure menținerea nivelului nitraților la valori cât mai scăzute posibil. CSA a subliniat că prezența nitraților nu trebuie să descurajeze creșterea consumului de legume, deoarece legumele au o funcție nutritivă esențială și joacă un rol important în protejarea sănătății.

(9)

Măsuri specifice destinate asigurării unui mai bun control al surselor de nitrați, împreună cu coduri de bună practică agricolă, pot ajuta la reducerea nivelurilor de nitrați din legume. Cu toate acestea, nivelul nitraților din anumite legume este influențat și de condițiile climaterice. Din acest motiv, diferitele niveluri maxime de nitrați din legume trebuie stabilite în funcție de anotimp. Condițiile climaterice variază mult în cadrul Comunității. De aceea, statelor membre trebuie să li se permită, pe o perioadă de tranziție, să autorizeze comercializarea salatei verzi și a spanacului, crescute și destinate consumului pe teritoriul lor, având niveluri mai ridicate de nitrați decât cele stabilite la punctele 1.1 și 1.3 din anexa I, astfel încât cantitățile prezente să rămână acceptabile din punct de vedere al sănătății publice.

(10)

Producătorii de salată verde și spanac stabiliți în statele membre care au acordat autorizațiile menționate anterior, trebuie să-și modifice treptat metodele agricole, prin aplicarea practicilor agricole recomandate la nivel național, astfel încât să atingă nivelul maxim stabilit la nivel comunitar până la sfârșitul perioadei de tranziție. Este indicat să se ajungă la valori comune cât mai curând posibil.

(11)

Nivelurile stabilite pentru salată verde și spanac trebuie să fie revăzute și, dacă este posibil, reduse înainte de 1 ianuarie 2002. Această trecere în revistă se bazează pe monitorizarea realizată de către statele membre și aplicarea codurilor de bună practică agricolă, în scopul stabilirii nivelului maxim la valori cât mai scăzute.

(12)

Monitorizarea nivelului de nitrați din salata verde și spanac și aplicarea codurilor de bună practică agricolă se realizează prin folosirea de mijloace proporționale cu obiectivul dorit, cu rezultatele obținute prin monitorizare și, în special, ținând cont de riscuri și de experiența câștigată. Aplicarea codurilor de bună practică agricolă în unele state membre va fi supravegheată îndeaproape. Așadar, este indicat ca statele membre să comunice anual rezultatele monitorizării lor și să le raporteze la măsurile luate și la progresul legat de aplicarea codurilor de bună practică agricolă, în scopul reducerii nivelurilor de nitrați, și să existe anual un schimb de opinii cu statele membre cu privire la aceste rapoarte.

(13)

Se stabilesc limite mai scăzute pentru salata verde cultivată în aer liber, față de cea cultivată în seră și, în scopul de a permite un control eficient, în absența unei etichetări precise, limitele stabilite pentru cultivarea salatei în aer liber trebuie aplicate și pentru salata cultivată în seră.

(14)

Aflatoxinele sunt micotoxine produse de anumite specii de Aspergillus, care se dezvoltă la umiditate și temperaturi mari. Aflatoxinele sunt substanțe carcinogene genotoxice și pot fi prezente într-un număr mare de produse alimentare. Pentru substanțele de acest fel, nu există un prag sub care să nu fie observat nici un efect dăunător. Așadar, nu poate fi stabilit un consum tolerabil zilnic. Cunoștințele științifice și tehnice și îmbunătățirile aduse tehnicilor de producție și depozitare nu previn dezvoltarea acestor mucegaiuri și, în consecință, nu permit eliminarea completă a aflatoxinelor din produsele alimentare. De aceea, este indicat să se stabilească limite cât mai scăzute posibil.

(15)

Trebuie încurajate eforturile de îmbunătățire a metodelor de producție, recoltare și depozitare, în scopul de a reduce dezvoltarea mucegaiului. Grupul aflatoxinelor include un număr de compuși de toxicitate și frecvență variate în produsele alimentare. Aflatoxina B1 este, de departe, cel mai toxic compus. Este indicat ca, din motive de siguranță, să se limiteze atât conținutul total de aflatoxină din produsele alimentare (compușii B1, B2, G1 și G2), cât și conținutul de aflatoxină B1. Aflatoxina M1 este un produs metabolic al aflatoxinei B1 și este prezentă în lapte și în produsele lactate provenite de la animalele care au consumat produsele alimentare contaminate. Chiar dacă aflatoxina M1 este considerată drept o substanță carcinogenă genotoxică mai puțin periculoasă decât aflatoxina B1, este necesar să se prevină prezența sa în lapte și produse lactate destinate consumului uman și, în special, copiilor mici.

(16)

Este recunoscut faptul că sortarea ori alte metode de tratament fizic fac posibilă reducerea conținutului de aflatoxină din arahide, fructe în coajă și fructe uscate. În scopul de a minimiza efectele asupra comerțului, este indicat să se admită un conținut mai mare de aflatoxină pentru acele produse care nu sunt destinate consumului uman direct sau folosite ca ingrediente în produsele alimentare. În aceste cazuri, limitele maxime pentru aflatoxine au fost stabilite luând în considerare, în același timp, posibilele efecte cunoscute ale tratamentelor menționate anterior pentru arahide, fructe în coajă și fructe uscate, precum și nevoia de a se încadra, după tratare, în limitele maxime stabilite pentru aceste produse, destinate consumului uman direct sau folosirii lor ca ingrediente în produsele alimentare. În cazul cerealelor, nu poate fi uitat faptul că metodele de sortare sau alte tratamente fizice pot reduce nivelul contaminării cu aflatoxine. Pentru a putea verifica eficiența reală a acestor metode și, dacă este necesar, pentru a putea stabili limitele maxime specifice pentru cerealele neprelucrate, este prevăzut ca, pentru o perioadă limitată, să se aplice limitele maxime indicate în anexa I numai pentru cereale și produse prelucrate din acestea, destinate consumului uman direct sau folosite ca ingrediente în produsele alimentare. În absența datelor care să justifice stabilirea unei limite maxime specifice pentru cerealele neprelucrate, după o perioadă de timp bine definită, limita maximă prevăzută pentru cereale și produsele prelucrate din acestea, destinate consumului uman direct sau folosite ca ingrediente în produsele alimentare, se aplică, de asemenea, și cerealelor neprelucrate.

(17)

Pentru a permite controlul eficient asupra respectării diferitelor limite stabilite pentru produsele în cauză, este necesar să se cunoască destinația exactă, prin intermediul unei etichetări adecvate. Produsele al căror nivel de aflatoxină depășește limitele maxime nu pot fi puse în circulație, nici ca atare, nici amestecate cu alte produse alimentare, nici utilizate ca ingrediente în alte produse alimentare. În temeiul articolului 5 din Regulamentul (CEE) nr. 315/93, statele membre pot să mențină dispoziții interne cu privire la limitele maxime de aflatoxine din anumite produse alimentare, pentru care nu a fost adoptată nici o dispoziție comunitară.

(18)

Absorbția de plumb poate să constituie un risc grav pentru sănătatea publică. Plumbul poate induce reducerea dezvoltării cognitive și a performanțelor intelectuale la copii, iar la adulți, duce la creșterea tensiunii arteriale și la boli cardiovasculare. În ultimii zece ani, nivelul de plumb din produsele alimentare a scăzut semnificativ, datorită perceperii plumbului ca o problemă de sănătate, a eforturilor de reducere a emisiei de plumb și a îmbunătățirilor analizelor chimice, în ceea ce privește asigurarea calității. CSA a concluzionat în avizul său din 19 iunie 1992 că nivelul mediu de plumb din produsele alimentare nu pare să fie o cauză alarmantă, totuși, acțiunile pe termen lung trebuie să vizeze o viitoare scădere a nivelului mediu de plumb din produsele alimentare. De aceea, nivelurile maxime trebuie să fie cât mai scăzute posibil.

(19)

Cadmiul se poate acumula în corpul uman și poate induce disfuncții ale rinichilor, afecțiuni ale sistemului osos și deficiențe ale sistemului reproducător. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că se comportă ca un cancerigen uman. CSA a recomandat în avizul său din 2 iunie 1995 creșterea eforturilor pentru reducerea expunerii la cadmiu prin alimentație, produsele alimentare fiind principala sursă de cadmiu pentru organismul uman. De aceea, nivelurile maxime trebuie să fie cât mai scăzute posibil.

(20)

Metil mercurul poate induce alterări ale dezvoltării normale a creierului la sugari, iar nivelurile crescute pot determina, la adulți, modificări neurologice. În special, mercurul contaminează peștele și produsele pescărești. Pentru protejarea sănătății publice, nivelurile maxime ale mercurului din produsele din pește sunt stabilite prin Decizia 93/351/CEE (8) a Comisiei. Din motive de transparență, măsurile relevante prevăzute prin decizia menționată trebuie transferate în prezentul regulament și aduse la zi. Nivelurile trebuie să fie cât mai scăzute posibil, ținând cont că, din motive fiziologice, anumite specii concentrează mai ușor mercurul în țesuturi decât altele.

(21)

3-monoclorpropan-1,2-diol (3-PCPD) este creat în procesul de fabricare a produselor alimentare, în anumite condiții. În special, se poate produce în timpul fabricării ingredientului alimentar pentru gust „proteină vegetală hidrolizată”, care se realizează prin metoda hidrolizei acide (acid-HVP). Prin reglarea proceselor de fabricație, în ultimii ani s-a obținut o scădere semnificativă a 3-PCPD în produsul menționat anterior. Recent, câteva state membre au raportat niveluri crescute de 3-PCPD în anumite probe de sos de soia. În scopul de a aplica bunele practici de fabricare și de a proteja sănătatea consumatorilor, trebuie stabilite niveluri maxime de 3-PCPD. CSA a indicat în avizul său din 16 decembrie 1994, confirmat la 12 iunie 1997, că 3-PCPD trebuie privit ca un cancerigen genotoxic și că în produsele alimentare nu trebuie să se detecteze reziduuri de 3-PCPD. Studii toxicologice realizate recent indică faptul că substanța se manifestă ca un cancerigen negenotoxic in vivo.

(22)

Nivelurile maxime pentru 3-PCPD stabilite în anexa I se bazează pe avizul CSA. Acesta din urmă reevaluează toxicitatea 3-PCPD în temeiul noilor studii. Nivelurile maxime trebuie reevaluate de îndată ce noul aviz al CSA este disponibil. Statele membre trebuie să examineze și alte produse alimentare pentru detectarea prezenței 3-PCPD, în scopul de a se analiza necesitatea stabilirii unor niveluri maxime pentru produsele alimentare suplimentare.

(23)

Orice nivel maxim adoptat la nivel comunitar trebuie actualizat periodic ținând cont de progresele științifice și tehnice și de ameliorarea practicilor agricole sau de fabricație, cu obiectivul de a obține niveluri din ce în ce mai scăzute.

(24)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

(a)

modificarea concentrației agentului contaminant prin uscare sau diluare;

(b)

modificarea concentrației agentului contaminant prin prelucrare;

(c)

proporția relativă a ingredientelor în produs și

(d)

limita analitică a cuantificării.

(a)

să se amestece produsele care respectă nivelul maxim, conform anexei I, cu produse care depășesc acest nivel sau să se amestece produse care urmează să fie supuse unei tehnici de sortare sau unui tratament fizic, cu produse destinate consumului uman direct sau sunt folosite ca ingrediente alimentare;

(b)

să se utilizeze produse care nu îndeplinesc nivelurile maxime prezentate la punctele 2.1.1.1, 2.1.2.1 și 2.1.3 din anexa I, ca ingrediente în fabricarea altor produse alimentare;

(c)

să se detoxifieze produse prin tratamente chimice.

(a)

să nu fie destinate consumului uman direct sau să fie folosite ca ingrediente alimentare;

(b)

să respecte nivelurile maxime prevăzute la punctul 2.1.1.2 din anexa I, pentru arahide, și la punctul 2.1.1.3 din anexa I, pentru fructe în coajă și fructe uscate;

(c)

să fie supuse unui tratament secundar, care implică sortarea sau alte tratamente fizice, după care, limitele maxime prevăzute la punctele 2.1.1.1 și 2.1.2.1 din anexa I să nu fie depășite, iar din acest tratament să nu rezulte reziduuri dăunătoare;

(d)

să fie clar etichetate, arătându-se destinația lor, și să poarte inscripția: „produsul trebuie supus sortării sau altor tratamente fizice, în scopul reducerii contaminării cu aflatoxine, înainte de a fi consumat de om ori utilizat ca ingredient alimentar”.