ANEXA I

REZERVOARE PENTRU CARBURANT LICHID

1.   DOMENIUL DE APLICARE

1.1.   Prezenta anexă se aplică vehiculelor la care se aplică Directiva 70/156/CEE.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

2.1.

   «Tip de vehicul cu privire la rezervoarele de carburant» înseamnă vehicule care nu diferă în mod esențial în aspecte precum:

2.1.1.structura, forma, dimensiunile și materialele (metal/plastic) rezervorului (rezervoarelor);2.1.2.la vehicule de categoria M1, poziția rezervorului (rezervoarelor) în vehicul în măsura în care are efect negativ asupra cerințelor de la punctul 5.10 din prezenta anexă.

2.2.

   «Compartimentul ocupantului» înseamnă spațiul pentru găzduirea ocupantului, limitat de acoperiș, planșeu, pereți laterali, geam exterior, peretele etanș din față și peretele etanș din spate.

2.3.

   «Masă neîncărcată» înseamnă masa vehiculului în stare de funcționare conform punctului 2.6 din anexa I la Directiva 70/156/CEE.

2.4.

   «Rezervor» înseamnă rezervorul (rezervoarele) proiectat(e) să conțină carburant lichid, conform punctului 2.6, folosit în primul rând pentru propulsia vehiculului excluzând accesoriile acestuia [țeava de umplere (dacă este un element separat), capacul de umplere, bușonul, indicatorul de nivel, legăturile la motor sau pentru a compensa suprapresiunea internă etc.].

2.5.

   «Capacitatea rezervorului» înseamnă capacitatea rezervorului specificată de constructor.

2.6.

   «Carburant lichid» înseamnă un carburant care este lichid în condiții ambientale normale.

3.   SOLICITAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

3.1.   Solicitarea pentru omologarea unui tip de vehicul cu privire la rezervoarele sale de carburant în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE este depusă de către constructorul vehiculului.

3.2.   Un model al fișei de informații este prezentat în apendicele 3.

3.3.   Următoarele trebuie înaintate serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare:

3.3.1.

un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat sau piese din vehicul pe care serviciul tehnic le consideră necesare pentru încercările de omologare;

3.3.2.

în cazul unui vehicul echipat cu un rezervor confecționat din material plastic: șapte rezervoare suplimentare, cu accesoriile acestora;

3.3.3.

în cazul unui vehicul echipat cu un rezervor confecționat din alt material: două rezervoare suplimentare, cu accesoriile acestora.

4.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE

4.1.   Dacă se îndeplinesc cerințele relevante, se acordă omologarea CE în temeiul articolului 4 alineatul (3) și, dacă se aplică, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

4.2.   Un model al fișei de informații este prezentat în apendicele 3.

4.3.   Se acordă un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE pentru fiecare tip de vehicul omologat. Același stat membru nu acordă același număr altui tip de vehicul.

5.   SPECIFICAȚII

5.1.   Rezervoarele trebuie construite astfel încât să fie rezistente la coroziune.

5.2.   Rezervoarele trebuie să îndeplinească, dacă sunt echipate cu toate accesoriile atașate în mod normal, cerințele de încercare de scurgere efectuate conform punctului 6.1 la o presiune internă egală cu dublul suprapresiunii de lucru, dar în nici un caz nu mai mică de suprapresiunea de 0,3 bari.

Rezervoarele pentru vehicule confecționate din material plastic se consideră că îndeplinesc această cerință dacă îndeplinesc cerințele de încercare prevăzute la punctul 6.3.2.

5.3.   Orice suprapresiune sau suprapresiune de lucru trebuie compensată automat cu dispozitive adecvate (duze, supape de siguranță etc.).

5.4.   Duzele trebuie proiectate astfel încât să împiedice orice risc de incendiu. În special, orice carburant care poate să se scurgă când rezervorul (rezervoarele) este (sunt) umplut (umplute) nu trebuie să cadă pe sistemul de evacuare. Carburantul trebuie canalizat spre pământ.

5.5.   Rezervorul (rezervoarele) nu trebuie să fie situate în compartimentul ocupantului sau în alt compartiment integrat acestuia și nici să reprezinte o suprafață a acestuia (planșeu, perete, perete etanș).

5.6.   Pentru a separa compartimentul ocupantului de rezervor (rezervoare) trebuie prevăzut un perete despărțitor. Peretele despărțitor poate conține deschideri (de exemplu pentru a găzdui cabluri), dacă sunt aranjate astfel încât carburantul să nu poată curge liber din rezervor (rezervoare) în compartimentul ocupantului sau în alt compartiment integrat acestuia în condiții normale de utilizare.

5.7.   Fiecare rezervor trebuie bine fixat și amplasat astfel încât să se asigure că orice cantitate de carburant care se scurge din rezervor sau din accesoriile acestuia se va curge în pământ și nu în compartimentul ocupantului în condiții normale de utilizare.

5.8.   Gaura de umplere nu trebuie situată în compartimentul ocupantului, în compartimentul de bagaje sau în compartimentul motorului.

Carburantul nu trebuie să scape prin bușonul rezervorului sau prin dispozitive pentru compensarea suprapresiunii în timpul cursului previzibil al funcționării vehiculului. În cazul răsturnării vehiculului, poate fi tolerată o picurare, dacă nu depășește 30 g/min.; această cerință trebuie verificată în timpul încercării prevăzute la punctul 6.2.

Bușonul rezervorului trebuie fixat la țeava de umplere; garnitura trebuie să rămână fixă, bușonul trebuie să fie bine fixat la garnitura și la țeava de umplere, când este închis.

5.9.1.1.   Cerințele de la punctul 5.9.1 se consideră îndeplinite dacă vehiculul îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 5.1.3 din anexa I la Directiva 70/220/CEE (2), sub rezerva prevederii că exemplele menționate la a treia liniuță de la punctul respectiv nu se aplică la vehiculele de alte categorii decât M1 și N1.

5.10.   Rezervoarele trebuie instalate astfel încât să fie protejate de efectele unui impact în fața sau în spatele vehiculului; nu trebuie să existe piese proeminente, muchii ascuțite etc. lângă rezervor.

5.11.   Rezervorul de carburant și ștuțul de umplere trebuie proiectate și instalate în vehicule astfel încât să se evite acumularea de sarcini de electricitate statică pe toată suprafața. Dacă este nevoie, ele se descarcă pe structura metalică a șasiului sau pe orice masă metalică majoră cu ajutorul unui bun conducător.

5.12.   Mai mult, rezervoarele confecționate din material plastic trebuie încercate și conform procedurii specifice prevăzute la punctul 6.3.

6.   ÎNCERCĂRI

6.1.   Încercarea hidraulică

Rezervorul trebuie supus unui încercări hidraulice de presiune internă care trebuie efectuat pe o unitate separată, cu toate accesoriile. Rezervorul trebuie umplut complet cu un lichid neinflamabil (de exemplu, apă). După ce se întrerupe orice comunicare cu exteriorul, presiunea trebuie crescută gradat, prin țeava de legătură prin care se alimentează carburantul la motor, la o presiune internă relativă egală cu dublul presiunii de lucru folosite, dar în nici un caz inferioare unei suprapresiuni de 0,3 bari, care trebuie menținută timp de un minut. În acest timp, membrana rezervorului nu trebuie să crape sau să prezinte scurgeri; cu toate acestea, aceasta poate fi deformată permanent.

6.2.   Încercarea prin răsturnare

6.2.1.   Rezervorul și accesoriile lui trebuie montate pe un dispozitiv de fixare pentru încercări într-o manieră corespunzătoare instalării pe vehiculul pentru care este destinat rezervorul; aceasta se aplică și sistemelor de compensare a suprapresiunii interne.

6.2.2.   Dispozitivul de fixare pentru încercări se rotește în jurul unei axe paralele cu axa longitudinală a vehiculului.

6.2.3.   Încercarea se efectuează cu un rezervor umplut la 90 % din capacitate, iar 30 % din capacitate cu lichid neinflamabil cu o densitate și vâscozitate apropiate de cele ale carburantului utilizat în mod normal (se poate accepta și apă).

6.2.4.   Rezervorul trebuie răsturnat din poziția instalată la 90o spre dreapta. Rezervorul trebuie să fie menținut în poziție cel puțin cinci minute.

Apoi, rezervorul trebuie răsturnat la 90o spre aceeași direcție. Rezervorul trebuie să fie menținut în poziție, acum complet răsturnat, cel puțin încă cinci minute.

Rezervorul trebuie rotit în poziția inițială. Lichidul de încercare care nu a curs înapoi din sistemul de aerisire în rezervor trebuie scurs și reumplut, la nevoie.

Rezervorul trebuie rotit 90o în direcție opusă și trebuie să fie menținut în poziție cel puțin cinci minute.

Rezervorul trebuie rotit încă 90o în aceeași direcție. Această poziție complet inversă trebuie menținută cel puțin cinci minute. Apoi, rezervorul trebuie rotit înapoi în poziția normală.

6.3.   Încercări suplimentare pentru rezervorul (rezervoarele) din material plastic al (ale) vehiculelor

6.3.1.   Rezistența la șoc

6.3.1.1.   Rezervorul trebuie umplut la capacitate cu un amestec de apă-glicol sau alt lichid cu punct de îngheț scăzut, care nu schimbă proprietățile materialului rezervorului și care poate fi apoi supus încercării de perforare.

6.3.1.2.   În timpul acestei încercări, temperatura rezervorului trebuie să fie de 233 K ± 2 K (-40 °C ± 2 °C).

6.3.1.3.   Pentru această încercare se folosește un ciocan-pendul. Corpul cu care se lovește trebuie să fie din oțel și să aibă forma unei piramide cu fețe de triunghiuri echilaterale și o bază pătrată, vârful și muchiile fiind rotunjite la o rază de 3 mm. Centrul de șoc al pendulului trebuie să coincidă cu centrul de gravitate al piramidei; distanța sa de la axa de rotație a pendulului trebuie să fie de un metru. Masa totală a pendulului trebuie să fie de 15 kg. Energia pendulului în momentul șocului nu trebuie să fie mai mică de 30 Nm și cât se poate de aproape de această valoare.

6.3.1.4.   Încercările trebuie efectuate în punctele rezervorului considerate cele mai vulnerabile la lovituri frontale sau din spate. Punctele considerate cele mai vulnerabile sunt cele mai expuse sau cele mai slabe ținând cont de forma rezervorului sau de modul de instalare pe vehicul. Punctele selectate de laboratoare trebuie indicate în raportul de încercare.

6.3.1.5.   În timpul încercării, rezervorul trebuie menținut fix cu îmbinări pe ambele părți sau opuse celei de lovire. Nu trebuie să apară scurgeri după încercare.

6.3.1.6.   La alegerea constructorului, toate încercările de rezistență la șoc pot fi efectuate pe un rezervor sau fiecare se poate efectua pe rezervoare diferite.

6.3.2.   Rezistența mecanică

Rezervorul trebuie încercat în condițiile prevăzute la punctul 6.1 pentru scurgeri sau rigiditatea formei. Rezervorul și toate accesoriile trebuie montate pe un cadru de încercare astfel încât să corespundă manierei de instalare pe vehiculul pentru care este destinat rezervorul. Ca fluid de încercare se folosește apă la 326 K (53 °C), iar rezervorul trebuie umplut la întreaga capacitate. Rezervorul trebuie supus unei presiuni interne relative egale cu dublul presiunii de lucru folosite și în nici un caz sub 0,3 bari la o temperatură de 326 K ± 2 K (53 °C ± 2 °C), care trebuie menținută timp de cinci ore. În timpul încercării, membrana rezervorului nu trebuie să crape sau să prezinte scurgeri; cu toate acestea, aceasta poate fi deformată permanent.

6.3.3.   Permeabilitatea carburantului

6.3.3.1.   Carburantul folosit pentru încercarea de permeabilitate trebuie să fie sau carburantul de referință specificat în anexa VIII la Directiva 70/220/CEE sau un carburant premium din comerț. Dacă rezervorul este proiectat numai pentru instalare pe vehicule cu motor cu aprindere prin comprimare, rezervorul trebuie umplut cu motorină.

6.3.3.2.   Înaintea încercării, rezervorul trebuie umplut la 50 % din capacitate cu carburantul de încercare și trebuie depozitat, fără a fi sigilat, la temperatură ambientală de 313 K ± 2 K (40 °C ± 2 °C) până când pierderea de greutate pe unitatea de timp devine constantă.

6.3.3.3.   Apoi, rezervorul trebuie golit și reumplut la 50 % din capacitate cu carburantul de încercare, după care se închide ermetic și se depozitează la temperatură ambientală de 313 K ± 2 K (40 °C ± 2 °C). Presiunea trebuie reglată când conținutul rezervorului a ajuns la temperatura de încercare. Pierderea de greutate datorată difuziei în timpul încercării se determină în cursul perioadei ulterioare de încercare de opt săptămâni. Pierderea medie maxim autorizată de carburant este de 20 g la 24 de ore de timp de încercare.

6.3.3.4.   Dacă pierderea datorată difuziei este mai mare decât valoarea indicată la punctul 6.3.3.3, încercarea descrisă anterior trebuie efectuată din nou, pe același rezervor, pentru a determina pierderea prin difuziune la 296 K ± 2 K (23 °C ± 2 °C), dar în aceleași condiții. Pierderea astfel măsurată nu trebuie să fie mai mare de 10 g la 24 de ore.

6.3.4.   Rezistența la carburant

După încercarea menționată la punctul 6.3.3, rezervorul trebuie cu toate acestea să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 6.3.1. și 6.3.2.

6.3.5.   Rezistența la foc

Rezervorul trebuie supus următoarelor încercări:

6.3.5.1.   Rezervorul fixat pe vehicul se expune flăcării timp de două minute. Nu trebuie să apară scurgeri de carburant lichid din rezervor.

Trebuie să se efectueze trei încercări pe rezervoare diferite umplute cu carburant, astfel:

6.3.5.2.1.   dacă rezervorul este proiectat pentru instalare pe vehicule prevăzute fie cu motor cu aprindere prin scânteie, fie cu motor cu aprindere prin comprimare, trebuie să se efectueze trei încercări cu rezervoare umplute cu benzină premium;

6.3.5.2.2.   dacă rezervorul este proiectat pentru instalare pe vehicule prevăzute cu motor cu aprindere prin comprimare, trebuie să se efectueze trei încercări cu rezervoare umplute cu motorină;

6.3.5.2.3.   pentru fiecare încercare, rezervorul trebuie instalat într-un cadru de încercare care să simuleze condițiile reale de instalare cât se poate de fidel. Metoda de fixare a rezervorului în cadru trebuie să corespundă specificațiilor relevante pentru vehicul. Trebuie luate în considerare piesele vehiculului care protejează rezervorul și accesoriile împotriva expunerii la flacără sau care afectează cursul flăcării în orice direcție, precum și componentele specificate instalate pe rezervor și fișele. Toate deschiderile trebuie închise în timpul încercării, dar sistemele de aerisire trebuie să rămână funcționale. Imediat înainte de încercare, rezervorul trebuie umplut cu carburantul menționat la 50 % din capacitate.

6.3.5.3.   Flacăra la care se expune rezervorul trebuie să fie obținută prin arderea într-un recipient a unui carburant comercial pentru motoare cu aprindere prin scânteie (denumit în continuare «carburant»). Cantitatea de carburant turnat în recipient trebuie să fie suficientă pentru a permite flăcării să ardă tot timpul încercării în condiții de ardere liberă.

6.3.5.4.   Dimensiunile recipientului trebuie alese astfel încât pereții rezervorului de carburant să fie expuși la flacără. Recipientul trebuie să depășească proiecția orizontală a rezervorului cu cel puțin 20 cm, dar nu mai mult de 50 cm. Pereții laterali ai recipientului nu trebuie să depășească cu mai mult de 8 cm nivelul carburantului la începutul încercării.

6.3.5.5.   Recipientul umplut cu carburant trebuie pus sub rezervor, astfel încât distanța dintre nivelul carburantului din recipient și fundul rezervorului să corespundă înălțimii proiectate a rezervorului peste suprafața drumului la masă neîncărcată (vezi punctul 2.3). Fie recipientul, fie cadrul de fixare, fie ambele trebuie să se poată mișca liber.

6.3.5.6.   În timpul fazei C a încercării, recipientul trebuie acoperită cu un ecran la 3 cm ± 1 cm peste nivelul carburantului. Ecranul trebuie să fie din material refractar conform apendicelui 2. Nu trebuie să existe nici o distanță între cărămizi și trebuie să fie sprijinite peste recipientul cu carburant astfel încât să nu se obstrucționeze găurile din cărămizi. Lungimea și lățimea cadrului trebuie să fie cu 2-4 cm mai mică decât dimensiunile interioare ale recipientului astfel încât să existe o distanță de 1-2 cm între cadru și peretele recipientului pentru a permite ventilarea.

6.3.5.7.   Atunci când încercarea se efectuează în aer liber, trebuie asigurată suficientă protecție împotriva vântului, iar viteza vântului la nivelul recipientului nu trebuie să fie mai mare de 2,5 km/h. Înainte de încercare, ecranul trebuie încălzit la 308 K ± 5 K (35 °C ± 5 °C). Cărămizile refractare pot fi umezite pentru a garanta condiții de încercare identice la fiecare încercare succesivă.

Încercarea trebuie să cuprindă patru faze (a se vedea apendicele 1).

6.3.5.8.1.   Faza A: Preîncălzirea (figura 1)

Carburantul din recipient trebuie aprins la o distanță de cel puțin 3 m de rezervorul încercat. După 60 de secunde de preîncălzire, recipientul se așază sub rezervor.

6.3.5.8.2.   Faza B: Expunerea directă la flacără (figura 2)

Timp de 60 de secunde, rezervorul trebuie expus la flacără de la un carburant care arde liber.

6.3.5.8.3.   Faza C: Expunerea indirectă la flacără (figura 2)

Imediat ce faza B este încheiată, se așază ecranul între recipientul care arde și rezervor. Rezervorul trebuie expus la această flacără redusă încă 60 de secunde.

6.3.5.8.4.   Faza D: Sfârșitul încercării (figura 4)

Recipientul care arde acoperit cu ecranul trebuie mutat înapoi în poziția originală (faza A). Dacă, la sfârșitul încercării rezervorul arde, focul trebuie stins imediat.

6.3.5.9.   Rezultatele încercării se consideră satisfăcătoare dacă nu se scurge carburantul lichid din rezervor.

6.3.6.   Rezistența la temperatură ridicată

6.3.6.1.   Cadrul folosit la încercare trebuie să se potrivească cu maniera de instalare a rezervorului pe vehicul, inclusiv modul de funcționare a ventilului de aerisire.

6.3.6.2.   Rezervorul umplut la 50 % din capacitate cu apă la 293 K (20 °C) trebuie supus o oră unei temperaturi ambientale de 368 K ± 2 K (95 °C ± 2 °C).

6.3.6.3.   Rezultatele încercării se consideră satisfăcătoare dacă, după încercare, rezervorul nu are scurgeri sau deformări semnificative.

6.3.7.   Marcaje pe rezervorul de carburant

6.3.7.1.   Numele de comerț sau marca trebuie aplicate pe rezervor; acestea trebuie să rămână lizibile și de neșters când rezervorul se instalează ulterior pe vehicul.

7.   MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRII

7.1.   În cazul modificărilor omologărilor acordate în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.   Măsurile de asigurare a conformității producției se iau în conformitate cu dispozițiile prevăzute în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

Apendicele 1

ÎNCERCAREA DE REZISTENȚĂ LA FOC

Apendicele 2

DIMENSIUNI ȘI DATE TEHNICE ALE CĂRĂMIZILOR REFRACTARE

Apendicele 3

Apendicele 4