„TITLUL IV:

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

Statutul membrilor și organizarea Tribunalului

Articolul 44

Articolele 2, 3, 4, 6-9, articolul 13 primul paragraf, articolul 17, articolul 18 al doilea paragraf și articolul 19 din prezentul statut se aplică Tribunalului și membrilor săi. Jurământul menționat la articolul 2 se depune în fața Curții, iar deciziile menționate la articolele 3, 4 și 7 sunt adoptate după consultarea Tribunalului.

Grefierul și personalul

Articolul 45

Tribunalul numește grefierul, căruia îi stabilește statutul. Articolele 9 și 14 din prezentul statut se aplică mutatis mutandis grefierului Tribunalului.

Președintele Curții și președintele Tribunalului stabilesc de comun acord modalitățile potrivit cărora funcționarii și alți agenți ai Curții deservesc Tribunalul pentru a asigura funcționarea acestuia. Anumiți funcționari sau alți agenți sunt subordonați grefierului Tribunalului sub autoritatea președintelui Tribunalului.

Procedura în fața Tribunalului

Articolul 46

Procedura în fața Tribunalului este reglementată de titlul III din prezentul statut, cu excepția articolelor 41 și 42.

Procedura în fața Tribunalului este precizată și completată, în măsura necesară, de regulamentul de procedură adoptat conform articolului 32d alineatul (4) din tratat.

Prin derogare de la articolul 21 al patrulea paragraf, avocatul general își poate prezenta în scris concluziile motivate.

Articolul 47

În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului este depus din greșeală la grefierul Curții, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Tribunalului; de asemenea, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții este depus din greșeală la grefierul Tribunalului, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Curții.

În cazul în care Tribunalul constată că nu este competent să soluționeze o acțiune care este de competența Curții, o retrimite Curții; de asemenea, în cazul în care Curtea constată că nu este competentă să soluționeze o acțiune care este de competența Tribunalului, o retrimite acestuia din urmă, care în acest caz nu își poate declina competența.

În cazul în care Curtea și Tribunalul sunt sesizate în cauze având același obiect, care ridică aceleași chestiuni de interpretare sau pun în cauză validitatea aceluiași act, Tribunalul, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Curții. În cazul unor cereri care urmăresc anularea aceluiași act, Tribunalul se poate desesiza pentru a permite Curții să se pronunțe asupra acestor cereri. În cazurile menționate în prezentul paragraf, Curtea poate de asemenea să decidă suspendarea procedurii cu care este sesizată; în acest caz continuă procedura în fața Tribunalului.

Articolul 48

Deciziile Tribunalului care pun capăt procesului, rezolvând parțial fondul litigiului, sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate sunt notificate de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor Comunității, chiar dacă nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului.

Recursul în fața Curții

Articolul 49

În termen de două luni de la comunicarea deciziei atacate poate fi formulat în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care pun capăt procesului, precum și împotriva deciziilor care rezolvă parțial fondul litigiului sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.

Acest recurs poate fi formulat de orice parte care a căzut în pretenții în parte sau în tot. Cu toate acestea, părțile interveniente, altele decât statele membre și instituțiile comunitare, nu pot formula acest recurs decât dacă decizia Tribunalului le afectează în mod direct.

Cu excepția litigiilor care opun Comunitatea agenților săi, acest recurs poate fi formulat de statele membre sau instituțiile Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului. În acest caz, statele membre și instituțiile Comunității se situează pe o poziție identică cu cea a statelor membre și a instituțiilor care au intervenit în primă instanță.

Articolul 50

În termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de respingere, orice persoană a cărei cerere a fost respinsă poate formula în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care resping o cerere de intervenție.

Părțile participante la procedură pot formula un recurs în fața Curții împotriva deciziilor Tribunalului luate în temeiul articolului 39 al doilea și al treilea paragraf sau al articolului 92 al treilea paragraf din tratat, în termen de două luni de la comunicarea acestor decizii.

Asupra recursurilor prevăzute în primul și al doilea paragraf din prezentul articol se decide conform procedurii prevăzute la articolul 33 din prezentul statut.

Articolul 51

Recursul în fața Curții este limitat la chestiuni de drept. Recursul se poate întemeia pe motive privind necompetența Tribunalului, nereguli de procedură în fața Tribunalului care aduc atingere intereselor părții reclamante, precum și încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal.

Un recurs nu poate avea ca obiect exclusiv sarcina și valoarea cheltuielilor de judecată.

Procedura în fața Curții

Articolul 52

În cazul recursului împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții comportă o fază scrisă și una orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea, după ascultarea avocatului general și a părților, se poate pronunța fără procedură orală.

Efectul suspensiv

Articolul 53

Fără a aduce atingere articolului 39 al doilea și al treilea paragraf din tratat, recursul nu are efect suspensiv.

Prin derogare de la articolul 44 din tratat, deciziile Tribunalului care anulează o decizie generală nu își produc efectele decât de la expirarea termenului menționat la articolul 49 primul paragraf din prezentul statut sau, dacă în acest termen a fost introdus un recurs, de la respingerea acestuia, fără a aduce atingere posibilității unei părți de a sesiza Curtea, în temeiul articolului 39 al doilea și al treilea paragraf din tratat, cu o cerere care are ca obiect suspendarea efectelor deciziei anulate sau dispunerea oricărei alte măsuri provizorii.

Decizia Curții cu privire la recurs

Articolul 54

În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. Curtea poate astfel fie să se pronunțe definitiv asupra litigiului, dacă acesta poate fi judecat, fie să retrimită cauza în fața Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe.

În cazul retrimiterii, Tribunalul este obligat să respecte chestiunile de drept soluționate prin decizia Curții.

În cazul în care un recurs formulat de un stat membru sau o instituție a Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate, dacă consideră necesar, să precizeze care dintre efectele deciziei anulate trebuie considerate ca definitive cu privire la părțile litigiului.”

„TITLUL IV

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

Articolul 44

Articolele 2-8 și 13-16 din prezentul statut se aplică Tribunalului și membrilor săi. Jurământul menționat la articolul 2 se depune în fața Curții, iar deciziile menționate la articolele 3, 4 și 6 sunt adoptate după consultarea Tribunalului.

Articolul 45

Tribunalul numește grefierul, căruia îi stabilește statutul. Articolele 9, 10 și 13 din prezentul statut se aplică mutatis mutandis grefierului Tribunalului.

Președintele Curții și președintele Tribunalului stabilesc de comun acord modalitățile potrivit cărora funcționarii și alți agenți ai Curții deservesc Tribunalul pentru a asigura funcționarea acestuia. Anumiți funcționari sau alți agenți sunt subordonați grefierului Tribunalului sub autoritatea președintelui Tribunalului.

Articolul 46

Procedura în fața Tribunalului este reglementată de titlul III din prezentul statut, cu excepția articolului 20.

Procedura în fața Tribunalului este precizată și completată, în măsura necesară, de regulamentul de procedură adoptat conform articolului 168a alineatul (4) din tratat.

Prin derogare de la articolul 18 al patrulea paragraf din prezentul statut, avocatul general își poate prezenta în scris concluziile motivate.

Articolul 47

În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului este depus din greșeală la grefierul Curții, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Tribunalului; de asemenea, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții este depus din greșeală la grefierul Tribunalului, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Curții.

În cazul în care Tribunalul constată că nu este competent să soluționeze o acțiune care este de competența Curții, o retrimite Curții; de asemenea, în cazul în care Curtea constată că nu este competentă să soluționeze o acțiune care este de competența Tribunalului, o retrimite acestuia din urmă, care în acest caz nu își poate declina competența.

În cazul în care Curtea și Tribunalul sunt sesizate în cauze având același obiect, care ridică aceleași chestiuni de interpretare sau pun în cauză validitatea aceluiași act, Tribunalul, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Curții. În cazul unor cereri care urmăresc anularea aceluiași act, Tribunalul se poate desesiza, permițând Curții să se pronunțe asupra acestor cereri. În cazurile menționate în prezentul paragraf, Curtea poate de asemenea să decidă suspendarea procedurii cu care este sesizată; în acest caz continuă procedura în fața Tribunalului.

Articolul 48

Deciziile Tribunalului care pun capăt procesului, rezolvând parțial fondul litigiului, sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate sunt notificate de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor Comunității, chiar dacă nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului.

Articolul 49

În termen de două luni de la comunicarea deciziei atacate poate fi formulat în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care pun capăt procesului, precum și împotriva deciziilor care rezolvă parțial fondul litigiului sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.

Acest recurs poate fi formulat de orice parte care a căzut în pretenții în tot sau în parte. Cu toate acestea, părțile interveniente, altele decât statele membre și instituțiile comunitare, nu pot formula acest recurs decât dacă decizia Tribunalului le afectează în mod direct.

Cu excepția litigiilor care opun Comunitatea agenților săi, acest recurs poate fi formulat de statele membre sau instituțiile Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului. În acest caz, statele membre și instituțiile Comunității se situează pe o poziție identică cu cea a statelor membre și a instituțiilor care au intervenit în primă instanță.

Articolul 50

În termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de respingere, orice persoană a cărei cerere a fost respinsă poate formula în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care resping o cerere de intervenție.

Părțile participante la procedură pot formula un recurs în fața Curții împotriva deciziilor Tribunalului luate în temeiul articolului 185 sau 186 sau al articolului 192 al patrulea paragraf din tratat, în termen de două luni de la comunicarea acestor decizii.

Asupra recursurilor prevăzute în primul și al doilea paragraf din prezentul articol se decide conform procedurii prevăzute la articolul 36 din prezentul statut.

Articolul 51

Recursul în fața Curții este limitat la chestiuni de drept. Recursul se poate întemeia pe motive privind necompetența Tribunalului, nereguli de procedură în fața Tribunalului care aduc atingere intereselor părții reclamante, precum și încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal.

Un recurs nu poate avea ca obiect exclusiv sarcina și valoarea cheltuielilor de judecată.

Articolul 52

În cazul recursului împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții comportă o fază scrisă și una orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea, după ascultarea avocatului general și a părților, se poate pronunța fără procedură orală.

Articolul 53

Fără a aduce atingere articolelor 185 și 186 din tratat, recursul nu are efect suspensiv.

Prin derogare de la articolul 187 din tratat, deciziile Tribunalului care anulează un regulament nu își produc efectele decât de la expirarea termenului menționat la articolul 49 primul paragraf din prezentul statut sau, dacă în acest termen a fost introdus un recurs, de la respingerea acestuia, fără a aduce atingere posibilității unei părți de a sesiza Curtea în temeiul articolelor 185 și 186 din tratat cu o cerere care are ca obiect suspendarea efectelor regulamentului anulat sau dispunerea oricărei alte măsuri provizorii.

Articolul 54

În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. Curtea poate astfel fie să se pronunțe definitiv asupra litigiului, dacă acesta poate fi judecat, fie să retrimită cauza în fața Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe.

În cazul retrimiterii, Tribunalul este obligat să respecte chestiunile de drept soluționate prin decizia Curții.

În cazul în care un recurs formulat de un stat membru sau o instituție a Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate, dacă consideră necesar, să precizeze care dintre efectele deciziei anulate trebuie considerate ca definitive cu privire la părțile litigiului.”

„TITLUL IV

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

Articolul 45

Articolele 2-8 și 13-16 din prezentul statut se aplică Tribunalului și membrilor săi. Jurământul menționat la articolul 2 se depune în fața Curții, iar deciziile menționate la articolele 3, 4 și 6 sunt adoptate după consultarea Tribunalului.

Articolul 46

Tribunalul numește grefierul, căruia îi stabilește statutul. Articolele 9, 10 și 13 din prezentul statut se aplică mutatis mutandis grefierului Tribunalului.

Președintele Curții și președintele Tribunalului stabilesc de comun acord modalitățile potrivit cărora funcționarii și alți agenți ai Curții deservesc Tribunalul pentru a asigura funcționarea acestuia. Anumiți funcționari sau alți agenți sunt subordonați grefierului Tribunalului sub autoritatea președintelui Tribunalului.

Articolul 47

Procedura în fața Tribunalului este reglementată de titlul III din prezentul statut, cu excepția articolelor 20 și 21.

Procedura în fața Tribunalului este precizată și completată, în măsura necesară, de regulamentul de procedură adoptat conform articolului 140a alineatul (4) din tratat.

Prin derogare de la articolul 18 al patrulea paragraf din prezentul statut, avocatul general își poate prezenta în scris concluziile motivate.

Articolul 48

În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului este depus din greșeală la grefierul Curții, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Tribunalului; de asemenea, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții este depus din greșeală la grefierul Tribunalului, el este transmis de îndată de către acesta grefierului Curții.

În cazul în care Tribunalul constată că nu este competent să soluționeze o acțiune care este de competența Curții, o retrimite Curții; de asemenea, în cazul în care Curtea constată că nu este competentă să soluționeze o acțiune care este de competența Tribunalului, o retrimite acestuia din urmă, care astfel nu își poate declina competența.

În cazul în care Curtea și Tribunalul sunt sesizate în cauze având același obiect, care ridică aceleași chestiuni de interpretare sau pun în cauză validitatea aceluiași act, Tribunalul, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Curții. În cazul unor cereri care urmăresc anularea aceluiași act, Tribunalul se poate desesiza, permițând Curții să se pronunțe asupra acestor cereri. În cazurile menționate în prezentul paragraf, Curtea poate de asemenea să decidă suspendarea procedurii cu care este sesizată; în acest caz continuă procedura în fața Tribunalului.

Articolul 49

Deciziile Tribunalului care pun capăt procesului, rezolvând parțial fondul litigiului sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau inadmisibilitate, sunt notificate de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor Comunității, chiar dacă nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului.

Articolul 50

În termen de două luni de la comunicarea deciziei atacate, poate fi formulat în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care pun capăt procesului, precum și împotriva deciziilor care rezolvă parțial litigiul pe fond sau care pun capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.

Acest recurs poate fi formulat de orice parte care a căzut în pretenții în parte sau în tot. Cu toate acestea, părțile interveniente, altele decât statele membre și instituțiile comunitare, nu pot formula acest recurs decât dacă decizia Tribunalului le afectează în mod direct.

Cu excepția litigiilor care opun Comunitatea agenților săi, acest recurs poate fi formulat de statele membre sau instituțiile Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului. În acest caz, statele membre și instituțiile Comunității se situează pe o poziție identică cu cea a statelor membre și a instituțiilor care au intervenit în primă instanță.

Articolul 51

În termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de respingere, orice persoană a cărei cerere a fost respinsă poate formula în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului care resping o cerere de intervenție.

Părțile participante la procedură pot formula un recurs în fața Curții împotriva deciziilor Tribunalului luate în temeiul articolului 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din tratat, în termen de două luni de la comunicarea acestor decizii.

Asupra recursurilor prevăzute în primul și al doilea paragraf din prezentul articol se decide conform procedurii prevăzute la articolul 37 din prezentul statut.

Articolul 52

Recursul în fața Curții este limitat la chestiuni de drept. Recursul se poate întemeia pe motive privind necompetența Tribunalului, nereguli de procedură în fața Tribunalului care aduc atingere intereselor părții reclamante, precum și încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal.

Un recurs nu poate avea ca obiect exclusiv sarcina și valoarea cheltuielilor de judecată.

Articolul 53

În cazul recursului împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții comportă o fază scrisă și una orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea, după ascultarea avocatului general și a părților, se poate pronunța fără procedură orală.

Articolul 54

Fără a aduce atingere articolelor 157 și 158 din tratat, recursul nu are efect suspensiv.

Prin derogare de la articolul 159 din tratat, deciziile Tribunalului care anulează un regulament nu își produc efectele decât de la expirarea termenului menționat în articolul 50 primul paragraf din prezentul statut sau, dacă în acest termen a fost introdus un recurs, de la respingerea acestuia, fără a aduce atingere posibilității unei părți de a sesiza Curtea în temeiul articolelor 157 și 158 din tratat cu o cerere care are ca obiect suspendarea efectelor regulamentului anulat sau dispunerea oricărei alte măsuri provizorii.

Articolul 55

În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. Curtea poate astfel fie să se pronunțe definitiv asupra litigiului, dacă acesta poate fi judecat, fie să retrimită cauza în fața Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe.

În cazul retrimiterii, Tribunalul este obligat să respecte chestiunile de drept soluționate prin decizia Curții.

În cazul în care un recurs formulat de un stat membru sau o instituție a Comunității care nu au intervenit în litigiu în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate, dacă consideră necesar, să precizeze care dintre efectele deciziei anulate trebuie considerate ca definitive cu privire la părțile litigiului.”