Comitetul european pentru risc sistemic

ASPECTE-CHEIE

Mandat, obiective și sarcini

CERS își are sediul la Frankfurt am Main (Germania). Acesta este responsabil de monitorizarea și analizarea riscurilor din sistemul financiar în ansamblul său (cunoscută și sub denumirea de supraveghere macroprudențială). Concret, în acest scop, CERS:

• identifică riscurile sistemice și le clasifică în funcție de prioritatea acestora;
• emite avertismente atunci când riscurile sistemice sunt considerate importante și face publice avertismentele respective dacă este necesar;
• recomandă acțiuni de remediere ca răspuns la riscurile identificate;
• poate să transmită Consiliului Uniunii Europene un avertisment confidențial și o evaluare atunci când consideră că poate apărea o situație de urgență;
• monitorizează măsurile luate în urma avertismentelor și a recomandărilor;
• își coordonează activitatea cu organizații financiare internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Consiliul pentru Stabilitate Financiară.

Organizare și guvernanță

CERS are următoarea structură:

• un Consiliu general, care asigură îndeplinirea atribuțiilor prin luarea deciziilor necesare, prezidat de președintele BCE;
• un Comitet director, care furnizează asistență în cadrul procesului decizional;
• un secretariat, responsabil de activitatea de zi cu zi și de asigurarea sprijinului;
• un Comitet consultativ științific și un Comitet consultativ tehnic, care oferă consultanță și asistență.

Președintele CERS reprezintă CERS pe plan extern; acesta are, de asemenea, doi vicepreședinți. BCE furnizează sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ, asigurând secretariatul acestuia.

Consiliul de supraveghere al BCE și Comitetul unic de rezoluție trimit fiecare câte un reprezentant în cadrul Consiliului general (fără drept de vot). Pentru a evita interferențele politice, niciun membru al Consiliului general nu poate deține o funcție guvernamentală într-un stat membru.

Avertismente și recomandări

În cazul în care există riscuri sistemice semnificative care amenință obiectivul său, CERS emite avertismente și, dacă este cazul, formulează recomandări pentru acțiuni de remediere, inclusiv inițiative legislative, după caz.

Aceste avertismente sau recomandări sunt adresate în special:

• UE în ansamblu;
• unuia sau mai multor state membre;
• BCE pentru sarcinile de supraveghere macroprudențială bancară încredințate acesteia;
• uneia sau mai multor autorități europene de supraveghere;
• uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere;
• uneia sau mai multor autorități naționale desemnate pentru aplicarea măsurilor menite să abordeze riscurile sistemice sau macroprudențiale;
• Comisiei Europene în ceea ce privește legislația relevantă a Uniunii;
• autorităților de rezoluție desemnate de statele membre; sau
• Comitetului unic de rezoluție.

Recomandări CERS

Destinatarii recomandărilor CERS trebuie să se conformeze sau să justifice cazurile de lipsă de acțiune. În cazul în care CERS decide că nu s-a dat curs recomandării sale sau că destinatarii nu au justificat în mod adecvat lipsa lor de acțiune, acesta informează în mod confidențial destinatarii, Parlamentul European, Consiliul și autoritățile europene de supraveghere relevante.

Evoluția ulterioară a sistemului european de supraveghere

Pe măsură ce criza financiară din 2008 a evoluat și odată cu agravarea crizei datoriilor publice din zona euro în 2010-2011, a devenit necesară continuarea integrării sistemelor bancare din zona euro. Acest lucru a dus la inițiativa UE privind uniunea bancară.

În 2013 a avut loc o revizuire a funcționării Regulamentului (UE) nr. 1092/2010. Acest lucru a dus în cele din urmă la modificările introduse în Regulamentul (UE) 2019/2176. Acestea au adaptat guvernanța CERS pentru a acoperi funcționarea, începând cu 2014, a:

• unui mecanism unic de supraveghere, desemnând BCE ca supraveghetor central al băncilor din zona euro (peste 2 000 de bănci) (țările din afara zonei euro pot decide și ele să participe); și
• unui mecanism unic de rezoluție, al cărui obiectiv este de a asigura soluționarea corectă a situației băncilor falimentare care fac obiectul mecanismului unic de supraveghere, fără a utiliza banii contribuabililor.

Modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2019/2176 se referă, de asemenea, la normele privind reducerea riscurilor în sectorul bancar al UE. Acestea au evoluat în mod constant de-a lungul timpului și includ:

• directiva privind cerințele de capital (Directiva 2013/36/UE – a se vedea sinteza) și regulamentul [Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – a se vedea sinteza];
• directiva privind redresarea și rezoluția bancară (Directiva 2014/59/EU – a se vedea sinteza);
• regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție [astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/877 – a se vedea sinteza];
• schemele de garantare a depozitelor (Directiva 2014/49/UE – a se vedea sinteza), care protejează depozitele deținute de persoane fizice și juridice;
• directiva privind creditele neperformante [Directiva (UE) 2021/2167 – a se vedea sinteza].