Abordarea problemelor instituțiilor financiare aflate în dificultate

ASPECTE-CHEIE

Bănci aflate în dificultate – prevenție

• Fiecare bancă trebuie să pregătească un plan de redresare și să îl înainteze autorității sale naționale competente.
• Autoritatea națională de soluționare trebuie, de asemenea, să elaboreze un plan de rezoluție în cazul în care procesul de redresare nu este eficient și este nevoie de o restructurare (rezoluție).
• Ambele planuri stabilesc acțiunea care se va întreprinde în cazul în care o bancă se confruntă cu probleme în urma cărora ar intra în dificultate.

Bănci aflate într-o situație financiară dificilă – intervenție timpurie

Atunci când o bancă se află într-o situație financiară dificilă, autoritatea națională responsabilă are competența de a interveni, de exemplu, prin numirea unui administrator temporar al băncii.

Bănci în curs de a intra în dificultate – restructurare (rezoluție)

• În cazul în care declinul băncii continuă, autoritatea națională de rezoluție dispune de o varietate de competențe pentru a minimiza costul intrării în dificultate a acesteia pentru contribuabili, inclusiv solicitarea ca sectorul privat să suporte primul costurile.
• Acest mecanism de recapitalizare internă, care marchează o schimbare de abordare față de instrumentul de salvare publică, trebuia să intre în vigoare până în ianuarie 2016. Statele membre au putut decide să încorporeze instrumentul de recapitalizare internă în sistemele lor juridice înainte de data respectivă.
• În cazul în care o bancă intră în colaps, acționarii sunt primii care acoperă costurile de restructurare. Apoi li se solicită creditorilor să contribuie, iar deponenții care nu beneficiază de garantare (care dețin depozite de peste 100 000 EUR) intervin ultimii. Directiva (UE) 2017/2399 de modificare a armonizat normele privind ierarhia creditorilor băncilor prin crearea unei noi categorii de datorii cu rang prioritar neprivilegiate care, în caz de insolvență, are un rang superior instrumentelor de fonduri proprii și pasivelor subordonate, dar inferior altor pasive cu rang prioritar. Această nouă clasificare privind rangul în caz de insolvență al datoriilor neprivilegiate urmărește să îmbunătățească aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în ceea ce privește instrumentele de datorie care sunt eligibile pentru cerința minimă privind fondurile proprii și datoriile eligibile. De asemenea, aceasta va contribui la punerea în aplicare în UE a standardului privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor pentru instituțiile financiare de importanță sistemică globală.
• Părțile interesate și creditorii trebuie să contribuie la pierderile instituției în curs de a intra în dificultate. Acestea acoperă pierderi de cel puțin 8 % din pasivele totale (datorii sau obligații) ale băncii care face obiectul unui plan de restructurare. Dacă mai sunt pierderi neacoperite, poate interveni fondul de rezoluție (a se vedea mai jos). Printre alte competențe ale autorităților naționale se numără posibilitatea de a vinde instituția în curs de restructurare sau de a o fuziona cu o alta.
• Pentru a pune în aplicare standardul privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor elaborat de Consiliul pentru stabilitate financiară în noiembrie 2015, Directiva (UE) 2019/879 de modificare a introdus noi norme privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
• Directiva (UE) 2022/2556 de modificare aliniază dispozițiile directivei, precum și alte câteva directive conexe, la cerințele privind riscul TIC pentru entitățile financiare prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar (a se vedea sinteza).

Fonduri naționale de rezoluție pentru a oferi sprijin financiar planurilor de restructurare a băncilor

Fiecare stat membru trebuie să instituie un fond național de rezoluție finanțat anticipat de instituțiile de credit și de firmele de investiții care își au sediul pe teritoriul său. Acest fond va fi utilizat pentru finanțarea restructurării unei bănci în curs de a intra în dificultate.

Punct unic de acces european

Directiva (UE) 2023/2864 de modificare introduce un articol în Directiva 2014/59/UE care impune statelor membre, începând cu 10 ianuarie 2030, să se asigure că, atunci când face publice informații reglementate, entitatea relevantă transmite în același timp informațiile respective organismului de colectare. De asemenea, acestea trebuie să notifice Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în scopul de a o face accesibilă la punctul unic de acces european, instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859.

Stabilirea fondurilor proprii și datoriilor eligibile interne pe o bază consolidată

Directiva (UE) 2024/1174 de modificare introduce norme care permit autorităților de rezoluție să stabilească fondurile proprii și datoriile eligibile interne pe o bază consolidată, sub rezerva anumitor condiții. Acest lucru este menit să atenueze posibilitatea unui impact negativ disproporționat pentru anumite structuri de grupuri bancare, și anume cele care operează în cadrul unei societăți holding mamă și anumite structuri de societăți operaționale – un scenariu identificat de Comisia Europeană. În cazul în care autoritatea de rezoluție permite unui grup bancar să aplice acest tratament consolidat, filialele intermediare nu vor fi obligate să deducă deținerile lor individuale de fonduri proprii și datorii eligibile interne.

Acte de punere în aplicare și acte delegate

Între 2015 și 2024, Comisia Europeană a adoptat o serie de acte de punere în aplicare și delegate legate de Directiva 2014/59/UE. Acestea includ:

• Regulamentul delegat (UE) 2015/63 privind:
  • calcularea și ajustarea profilului de risc al instituțiilor și a contribuțiilor pe care băncile trebuie să le plătească la fonduri de rezoluție; și
  • informațiile care trebuie furnizate de către bănci pentru a permite calcularea propriilor contribuții la un fond de rezoluție;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/778 privind:
  • circumstanțele și condițiile în care contribuțiile unei instituții pentru rambursare într-un fond de soluționare pot fi amânate parțial sau integral;
  • criteriile utilizate pentru stabilirea activităților, serviciilor și operațiunilor instituției care sunt esențiale pentru economie; și
  • criteriile utilizate pentru stabilirea liniilor de activitate și a serviciilor asociate esențiale;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/860 specifică în detaliu situațiile în care excluderea de la aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie este necesară în temeiul articolului 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE;
• Regulamentul (UE) 2016/911 cu privire la forma și conținutul descrierii aferente acordurilor de sprijin financiar intragrup;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/962 privind formatele, machetele și definițiile uniforme pe care trebuie să le folosească autoritățile competente la identificarea și transmiterea de informații de către autoritățile competente și autoritățile de rezoluție către Autoritatea Bancară Europeană;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 în ceea ce privește, printre altele, standardele pentru planurile de redresare, planurile de rezoluție și planurile de rezoluție a grupului;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1400 în ceea ce privește elementele minime din planul de reorganizare a activității și conținutul minim al raportului privind progresele înregistrate în aplicarea acestuia;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1401 în ceea ce privește standardele pentru metodologiile și principiile referitoare la evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1450 privind criteriile metodologiei de stabilire a cerinței minime privind fondurile proprii și datoriile eligibile;
• Regulamentul delegat (UE) 2016/1712 în ceea ce privește standardele pentru informații privind contractele financiare;
• Regulamentul delegat (UE) 2017/867 privind categoriile de acorduri care trebuie protejate în cadrul transferurilor parțiale de proprietate;
• Regulamentul delegat (UE) 2018/344 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile legate de metodologia de evaluare a diferenței de tratament în cadrul procedurii de rezoluție;
• Regulamentul delegat (UE) 2018/345 privind standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile metodologiei de evaluare a valorii activelor și pasivelor instituțiilor sau ale entităților;
• Regulamentul delegat (UE) 2019/348 privind standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile de evaluare a impactului intrării în dificultate a unei instituții asupra piețelor financiare, asupra altor instituții și asupra condițiilor de finanțare;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește modelele uniforme de raportare, instrucțiunile și metodologia de raportare a fondurilor proprii și datoriilor eligibile către Autoritatea Bancară Europeană;
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1118 privind standardele tehnice de reglementare care precizează metodologia de utilizat de către autoritățile de rezoluție pentru a estima cerința menționată în Directiva 2013/36/UE și cerința amortizorului combinat în privința entităților de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în cazul în care grupul de rezoluție nu face obiectul respectivelor cerințe în temeiul directivei;
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1340 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc conținutul clauzelor contractuale privind recunoașterea competențelor de suspendare în caz de rezoluție;
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1527 privind standardele tehnice de reglementare privind recunoașterea contractuală a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie;
• Regulamentul delegat (UE) 2023/662 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 în ceea ce privește metodologia pentru calcularea datoriilor rezultate din instrumente financiare derivate;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1618 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/763 în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile; și
• Regulamentul delegat (UE) 2024/895 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 în ceea ce privește calcularea datoriilor eligibile și regimul tranzitoriu.