Schemele de garantare a depozitelor

ASPECTE-CHEIE

• Schemele de garantare a depozitelor (SGD-uri) constituie o completare esențială a supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, precum băncile, datorită solidarității pe care o creează între toate instituțiile care funcționează în cadrul aceleiași piețe financiare în cazul în care una dintre acestea se află în faliment.
• Fiecare țară a UE trebuie să introducă acte cu putere de lege pentru a se asigura că:
  • pe teritoriul său sunt constituite una sau mai multe SGD-uri și că toate băncile trebuie să se alăture acestora;
  • există un nivel armonizat al protecției pentru deponenți.

Nivelul de acoperire

• Depozitele sunt acoperite per deponent per bancă. Aceasta înseamnă că se aplică limita de 100 000 EUR tuturor conturilor agregate de la aceeași bancă. Pentru conturile comune (de exemplu aparținând unui cuplu), limita de 100 000 EUR se aplică pentru fiecare deponent.
• Unele depozite – precum cele legate de evenimente de viață, cum ar fi căsătoria, divorțul, pensionarea, disponibilizarea, invaliditatea sau decesul – pot fi protejate peste plafonul de 100 000 EUR pentru o perioadă de timp limitată (minimum trei luni și maximum 12 luni).

Beneficiarii garanției

• SGD-urile protejează toate depozitele deținute de persoane fizice și de companii, indiferent de mărimea acestora.
• Depozitele instituțiilor și ale autorităților financiare nu sunt acoperite (cu excepția micilor autorități locale).
• De asemenea, sunt acoperite depozitele în monede ale țărilor din afara UE, ceea ce este important pentru întreprinderile mici și mijlocii care activează în mai multe țări.

Rambursarea

• Termenele de rambursare vor fi reduse treptat de la numărul actual de 20 de zile lucrătoare la șapte, în trei faze:
  • 15 zile lucrătoare începând din 2019;
  • 10 zile lucrătoare începând din 2021;
  • șapte zile lucrătoare începând din 2024.
• Pe parcursul perioadei de tranziție, deponenții aflați în dificultate pot solicita o compensație socială, aceasta fiind o sumă limitată care să le acopere costurile de viață.
• Deponenții de la sucursalele bancare din altă țară a UE sunt plătiți de către SGD-ul din țara respectivă (SGD-ul gazdă), care acționează ca punct de contact unic din partea SGD-ului din statul membru de origine.

Finanțarea schemelor de garantare a depozitelor

• Legislația confirmă principul fundamental pe care se întemeiază SGD-urile: acestea trebuie să fie finanțate de către bănci. Contribuțiile la SGD-uri reflectă profilurile de risc ale fiecărei bănci, adică băncile mai riscante trebuie să plătească mai mult.
• Legislația le impune țărilor UE să se asigure că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale unui SGD ating cel puțin un nivel țintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor săi (sau circa 55 de miliarde EUR).

Utilizarea fondurilor

• În principiu, fondurile SGD-urilor trebuie utilizate pentru rambursarea deponenților după un faliment bancar. De asemenea, fondurile pot fi utilizate, în condiții stricte, pentru a interveni timpuriu în vederea prevenirii falimentului bancar sau pentru măsuri de rezoluție a crizelor bancare, de exemplu, transferul depozitelor dintr-o bancă falimentară în altă bancă.

Informații oferite deponenților

• Actul legislativ îmbunătățește standardul informațiilor oferite deponenților cu privire la protecția propriilor depozite. Băncile vor trebui să le ofere titularilor de conturi informații clare cu privire la protecția deponenților în fiecare an.