Politica comună în domeniul pescuitului (PCP)

Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) reprezintă un set de norme pentru conservarea resurselor biologice marine și pentru gestionarea și controlul activităților europene de pescuit în apele UE și în afara apelor UE. Obiectivul PCP este de a garanta că activitățile de pescuit și acvacultură contribuie la sustenabilitatea ecologică, economică și socială pe termen lung. Acest demers include garantarea trasabilității, securității și calității produselor comercializate în UE; contribuția la creșterea productivității, la asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru sectorul pescuitului, inclusiv pentru cel al pescuitului la scară mică, și la stabilitatea piețelor; și garantarea disponibilității alimentelor la prețuri rezonabile pentru consumatori.

Domeniul de aplicare al PCP include conservarea resurselor biologice marine și gestionarea activităților de pescuit care le exploatează. În ceea ce privește măsurile de piață și măsurile financiare, PCP cuprinde, de asemenea, resursele biologice de apă dulce și activitățile de acvacultură, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură.

Cea mai recentă reformă a PCP datează din 2013 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014. PCP actuală este bazată pe patru piloni principali:

1. gestionarea pescuitului;
2. politica internațională;
3. politica de piață și comercială;
4. finanțarea politicii.

Al patrulea element al PCP este Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (2021-2027), care contribuie la atingerea obiectivelor PCP prin finanțarea unor acțiuni eligibile.

PCP stipulează stabilirea unor limite de captură care să fie sustenabile și să mențină stocurile de pește pe termen lung. PCP adoptă o abordare precaută, care recunoaște impactul activității umane asupra tuturor componentelor ecosistemului. Prin această politică se dorește ca flotele de pescuit să fie mai selective în privința capturilor și să se elimine treptat practica aruncării capturilor înapoi în mare prin evitarea și reducerea – pe cât posibil – a capturilor nedorite, garantând debarcarea capturilor. PCP a schimbat modul în care sunt gestionate politicile de pescuit, acordând grupurilor regionale de state membre un control sporit prin introducerea așa-numitei regionalizări.

PCP este stabilită în articolele 38-43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Potrivit articolului 3 din TFUE, conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul PCP este o „competență exclusivă” a UE, ceea ce înseamnă că numai UE poate să legifereze și să adopte acte cu forță juridică obligatorie. Statele membre pot face acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de UE pentru punerea în aplicare a actelor de acest tip. Conform articolului 4 din TFUE, acele părți ale PCP care se referă la alte aspecte decât conservarea resurselor biologice ale mării fac obiectul „competențelor partajate”, ceea ce înseamnă că UE și statele membre pot să legifereze și să adopte acte cu forță juridică obligatorie, iar statele membre își pot exercita propria competență în cazul în care UE nu își exercită sau a decis să nu își exercite propria competență.