17.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 302/1

(1)

Agențiile de rating de credit joacă un rol important pe piețele mondiale ale valorilor mobiliare și pe cele bancare, deoarece ratingurile lor de credit sunt folosite de investitori, debitori, emitenți și guverne în procesul de luare a deciziilor de investiții și finanțare în cunoștință de cauză. Instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, întreprinderile de asigurări generale, întreprinderile de asigurări de viață, întreprinderile de reasigurări, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale pot folosi aceste ratinguri de credit ca referință pentru determinarea fondurilor proprii necesare în vederea asigurării solvabilității sau pentru calcularea riscului legat de activitatea lor de investiții. Prin urmare, ratingurile de credit au un impact semnificativ asupra funcționării piețelor și asupra încrederii investitorilor și a consumatorilor. De aceea, este esențial ca activitățile de rating de credit să se desfășoare cu respectarea principiilor de integritate, transparență, responsabilitate și bună guvernanță pentru a garanta că ratingurile de credit folosite în Comunitate sunt independente, obiective și de o calitate corespunzătoare.

(2)

În prezent, marea parte a agențiilor de rating de credit au sediul în afara Comunității. Cele mai multe state membre nu reglementează activitatea agențiilor de rating de credit și nici condițiile de acordare a ratingurilor de credit. În pofida importanței lor ridicate pentru funcționarea piețelor financiare, agențiile de rating de credit intră sub incidența legislației comunitare numai în domenii restrânse, cum ar fi domeniul de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (4). De asemenea, atât Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (5), cât și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (6) fac referire la agențiile de rating de credit. Este, prin urmare, important să se prevadă norme care să asigure faptul că toate ratingurile de credit acordate de agențiile de rating de credit înregistrate în Comunitate sunt de o calitate corespunzătoare și sunt acordate de agenții de rating de credit supuse unor cerințe stricte. Comisia va continua să lucreze împreună cu partenerii săi internaționali pentru a asigura convergența normelor care se aplică agențiilor de rating de credit. Ar trebui ca anumite bănci centrale care acordă ratinguri de credit să poată deroga de la aplicarea prezentului regulament, cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile aplicabile relevante care garantează independența și integritatea activităților lor de rating de credit și care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute de prezentul regulament.

(3)

Prezentul regulament nu ar trebui să creeze o obligație generală de rating al instrumentelor financiare sau al obligațiilor financiare în conformitate cu prezentul regulament. În special, acesta nu ar trebui să oblige OPCVM-urile, astfel cum sunt definite în Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (7), și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (8), să investească numai în instrumente financiare cărora li s-au acordat ratinguri în temeiul prezentului regulament.

(4)

Prezentul regulament nu ar trebui să instituie o obligație generală pentru investitori sau pentru instituțiile financiare de a investi numai în valori mobiliare pentru care a fost publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (9) și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (10) și cărora li se acordă ratinguri în temeiul prezentului regulament. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să impună emitenților, ofertanților sau persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată cerința de a obține ratinguri de credit pentru valorile mobiliare pentru care trebuie publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004.

(5)

Orice prospect publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 ar trebui să conțină informații clare și vizibile care să precizeze dacă ratingul de credit al respectivelor valori mobiliare este acordat de o agenție de rating de credit stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice persoanele responsabile de publicarea unui prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și Regulamentul (CE) nr. 809/2004 să includă în prospect orice informație importantă, inclusiv ratingurile de credit emise în țări terțe și informațiile aferente acestora.

(6)

În plus față de acordarea ratingurilor de credit și desfășurarea activităților de rating, agențiile de rating de credit ar trebui să poată desfășura și activități auxiliare cu titlu profesional. Exercitarea de activități auxiliare nu ar trebui să compromită independența sau integritatea activităților de rating desfășurate de agențiile de rating de credit.

(7)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice ratingurilor de credit acordate de agențiile de rating de credit înregistrate în Comunitate. Principalul obiectiv al prezentului regulament este acela de a proteja stabilitatea piețelor și a investitorilor financiari. Punctajele de bonitate, sistemele de evaluare a bonității și evaluările similare care privesc obligațiile ce decurg din relațiile cu clienții sau de natură comercială sau industrială ar trebui să nu fie inclus domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(8)

Agențiile de rating de credit ar trebui să aplice în mod voluntar Codul principiilor de bază pentru agențiile de rating publicat de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (codul IOSCO). În 2006, într-o comunicare cu privire la agențiile de rating de credit (11), Comisia invita Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (12), să monitorizeze respectarea codului IOSCO și să transmită Comisiei, anual, un raport pe această temă.

(9)

Consiliul European din 13 și 14 martie 2008 a adoptat o serie de concluzii pentru a răspunde principalelor deficiențe identificate în sistemul financiar. Unul dintre obiective a fost ameliorarea funcționării pieței și a structurilor de stimulare, inclusiv a rolului agențiilor de rating de credit.

(10)

Se consideră că, pe de o parte, agențiile de rating de credit nu au reușit să oglindească suficient de rapid, în ratingurile lor de credit, înrăutățirea condițiilor de piață și, pe de altă parte, nu au reușit să adapteze aceste ratinguri de credit la timp, ca urmare a acutizării crizei de pe piață. Cea mai adecvată cale de a corecta aceste eșecuri constă în adoptarea de măsuri cu privire la conflictele de interese, calitatea ratingurilor de credit, transparența și guvernanța internă a agențiilor de rating de credit, precum și supravegherea activităților lor. Utilizatorii ratingurilor de credit nu ar trebui să se bazeze fără reflecție pe acestea. Aceștia ar trebui să realizeze propria lor analiză cu mare grijă și să dea dovadă de vigilența necesară în orice moment în ceea ce privește încrederea acordată unor astfel de ratinguri de credit.

(11)

Se impune stabilirea unui cadru normativ comun cu privire la sporirea calității ratingurilor de credit, în special calitatea ratingurilor de credit destinate a fi utilizate de instituțiile financiare și de persoanele reglementate prin norme armonizate în Comunitate. În absența unui astfel de cadru comun, există riscul adoptării unor măsuri divergente la nivel național de către statele membre, ceea ce ar avea un impact negativ direct asupra pieței interne și ar crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne, deoarece agențiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit destinate a fi utilizate de instituții financiare din Comunitate ar trebui să se conformeze unor norme diferite în state membre diferite. În plus, coexistența unor cerințe divergente referitoare la calitatea ratingurilor de credit ar putea genera nivele diferite de protecție a investitorilor și a consumatorilor. De asemenea, utilizatorii ar trebui să poată compara ratingurile de credit emise în Comunitate cu cele emise la nivel internațional.

(12)

Prezentul regulament nu ar trebui să aibă niciun impact asupra utilizării ratingurilor de credit de către alte persoane decât cele menționate în prezentul regulament.

(13)

Ar trebui că ratingurile de credit acordate în țările terțe să poată fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate, cu condiția să respecte cerințe care sunt la fel de stricte ca și cele prevăzute în prezentul regulament. Prezentul regulament introduce un regim de avizare care permite agențiilor de rating de credit stabilite în Comunitate și înregistrate în conformitate cu dispozițiile sale să avizeze ratinguri de credit acordate în țări terțe. Atunci când avizează un rating de credit acordat într-o țară terță, agențiile de rating de credit ar trebui să stabilească și să monitorizeze în permanență dacă activitățile de rating care duc la acordarea unor astfel de ratinguri de credit respectă cerințele privind acordarea de ratinguri de credit care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute în prezentul regulament, îndeplinind același obiectiv și având aceleași efecte în practică.

(14)

Pentru a răspunde preocupărilor potrivit cărora faptul că agențiile de rating de credit nu sunt stabilite în Comunitate ar putea constitui un impediment grav pentru supravegherea efectivă în interesul piețelor financiare din Comunitate, un astfel de regim de avizare ar trebui introdus pentru agențiile de rating de credit care sunt afiliate sau cooperează îndeaproape cu agenții de rating stabilite în Comunitate. Cu toate acestea, s-ar putea dovedi necesară adaptarea cerinței privind prezența fizică în Comunitate în anumite cazuri, în special în ceea ce privește agențiile de rating de credit mai mici din țări terțe care nu sunt deloc prezente sau afiliate în Comunitate. Prin urmare, ar trebui prevăzut un regim specific de certificare pentru respectivele agenții de rating de credit, cu condiția ca acestea să nu aibă o importanță sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare din unul sau mai multe state membre.

(15)

Certificarea ar trebui să fie posibilă după determinarea de către Comisie a echivalenței dintre cadrul legal și de supraveghere al unei țări terțe și cerințele prezentului regulament. Mecanismul de echivalare preconizat nu ar trebui să acorde acces automat la Comunitate, ci ar trebui să ofere posibilitatea agențiilor de rating de credit dintr-o țară terță, care îndeplinesc condițiile, să fie evaluate individual și să deroge de la anumite cerințe de natură organizatorică aplicabile agențiilor de rating de credit din Comunitate, inclusiv cerința privind prezența fizică în Comunitate.

(16)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă ca o agenție de rating de credit dintr-o țară terță să îndeplinească criteriile, care constituie condiții generale prealabile pentru integritatea activităților de rating de credit exercitate de aceasta, în scopul prevenirii intervenției autorităților competente și a altor autorități publice din respectivele țări terțe în conținutul ratingurilor de credit și să impună o politică adecvată privind gestionarea conflictelor de interese, rotația analiștilor de rating și existența unei proceduri de divulgare periodică și permanentă a informațiilor.

(17)

O altă condiție prealabilă importantă pentru un regim de avizare și un sistem de echivalare corespunzătoare o constituie existența unor mecanisme de cooperare fiabile între autoritățile competente ale statelor membre de origine și autoritățile competente relevante ale agențiilor de rating de credit din țările terțe.

(18)

Agenția de rating de credit care avizează ratinguri de credit acordate într-o țară terță ar trebui să fie responsabilă pe deplin și în mod necondiționat de ratingurile de credit avizate și de respectarea condițiilor relevante menționate în prezentul regulament.

(19)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ratingurilor de credit pe care agenția de rating de credit le realizează ca urmare a unei solicitări individuale și le furnizează exclusiv persoanei solicitante și care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament.

(20)

Cercetarea pentru investiții, recomandările privind investițiile, precum și alte opinii cu privire la valoarea sau prețul unui instrument financiar sau al unei obligații financiare nu ar trebui să fie considerate ca fiind ratinguri de credit.

(21)

Un rating de credit nesolicitat, adică un rating de credit care nu a fost inițiat la cererea emitentului sau a entității căreia i s-a acordat ratingul respectiv, ar trebui să fie identificat în mod clar ca atare și ar trebui să se distingă de ratingurile de credit solicitate prin mijloace corespunzătoare.

(22)

Pentru a evita eventualele conflicte de interese, agențiile de rating de credit se concentrează în activitatea lor profesională pe acordarea de ratinguri de credit. O agenție de rating de credit nu ar trebui autorizată să desfășoare activități de consultanță sau să furnizeze servicii de consiliere. În special, o agenție de rating de credit nu ar trebui să facă propuneri sau recomandări referitoare la modul în care este conceput instrumentul financiar sau la structura acestuia. Cu toate acestea, agențiile de rating ar trebui să poată furniza servicii auxiliare, în cazul în care prin aceasta nu se creează potențiale conflicte de interese cu activitatea de acordare a ratingurilor de credit.

(23)

Agențiile de rating de credit ar trebui să utilizeze metodologii de rating riguroase, sistematice, constante și care să fie supuse validării bazate inclusiv pe experiența anterioară și pe controlul a posteriori. Cu toate acestea, o asemenea cerință nu ar trebui, în niciun caz, să ofere autorităților competente și statelor membre motive pentru a interveni asupra conținutului ratingurilor și asupra metodologiilor. În mod similar, cerința impusă agențiilor de rating de a revizui ratingurile cel puțin anual nu ar trebui să aducă atingere obligației agențiilor de rating de a monitoriza ratingurile de credit în permanență și de a revizui ratingurile de credit ori de câte ori este necesar. Aceste cerințe nu ar trebui să se aplice într-un mod care să împiedice intrarea pe piață a unor noi agenții de rating.

(24)

Ratingurile de credit ar trebui să fie bine întemeiate și justificate pentru a evita ratingurile arbitrare.

(25)

Agențiile de rating de credit ar trebui să pună la dispoziția publicului informații privind metodologiile, modelele și principalele ipoteze pe care le utilizează în activitățile lor de rating de credit. Nivelul de detaliere legat de publicarea informațiilor privind modelele ar trebui să asigure furnizarea unor informații adecvate utilizatorilor de ratinguri de credit, astfel încât aceștia să poată realiza propriile analize diagnostic la evaluarea oportunității utilizării ratingurile de credit respective. Pe de altă parte, diseminarea informațiilor privind modelele ar trebui să fie realizată astfel încât să nu fie dezvăluite informații comerciale sensibile sau să fie afectată inovarea.

(26)

Agențiile de rating de credit ar trebui să instituie proceduri și politici interne adecvate cu privire la angajați și alte persoane implicate în procesul de rating de credit în scopul de a preveni, a identifica, a elimina sau a gestiona și a face public orice conflict de interese și de a asigura, în orice moment, calitatea, integritatea și seriozitatea procesului de rating de credit și de revizuire. Printre aceste politici și proceduri ar trebui să se numere, în special, mecanisme de control intern și funcția de verificare a conformității.

(27)

Agențiile de rating de credit ar trebui să evite să se regăsească în situații de conflict de interese și să gestioneze în mod adecvat conflictele de interese care sunt de neevitat, astfel încât să-și poată garanta independența. Agențiile de rating de credit ar trebui să facă publice conflictele de interese în timp util. De asemenea, acestea ar trebui să țină evidența atât a tuturor riscurilor importante care amenință independența agenției de rating, a angajaților și a altor persoane implicate în procesul de rating de credit, cât și a măsurilor de protecție aplicate pentru a atenua aceste riscuri.

(28)

O agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit ar trebui să mențină mecanisme pentru buna guvernanță corporativă. În procesul de stabilire a mecanismelor pentru buna guvernanță corporativă, o agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit ar trebui să țină seama de necesitatea de a garanta că acordă ratinguri de credit independente, obiective și de o calitate corespunzătoare.

(29)

Pentru a garanta independența procesului de rating de credit de interesele comerciale ale agenției de rating de credit ca societate, este necesar ca agențiile de rating de credit să se asigure că cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi membri ai consiliului de administrație sau de supraveghere sunt independenți în concordanță cu punctul 13 al secțiunii III din Recomandarea 2005/162/CE a Comisiei din 15 februarie 2005 privind rolul administratorilor fără funcție executivă și al membrilor consiliului de supraveghere ai societăților cotate la bursă și comitetele consiliului de administrație sau de supraveghere (13). De asemenea, este necesar ca majoritatea cadrelor superioare de conducere, inclusiv membrii independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere, să dețină expertiză adecvată în sectoare corespunzătoare ale serviciilor financiare. Responsabilul cu funcția de verificare a conformității ar trebui să prezinte în mod regulat cadrelor superioare de conducere și membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale.

(30)

Pentru evitarea conflictelor de interese, remunerația membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere nu ar trebui să depindă de performanța comercială a agenției de rating de credit.

(31)

Agențiile de rating de credit ar trebui să aloce activităților de rating de credit un număr suficient de angajați având nivelul necesar de cunoștințe și experiență. În special, agențiile de rating de credit ar trebui să se asigure că alocă suficiente resurse de capital uman și financiare activităților de acordare, monitorizare și actualizare a ratingurilor de credit.

(32)

Pentru a ține seama de condițiile specifice agențiilor de rating de credit care au mai puțin de 50 de angajați, autoritățile competente ar trebui să poată acorda derogare respectivelor agenții de rating de la unele dintre obligații prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește rolul membrilor independenți ai consiliului, funcția de asigurare a conformității și mecanismul de rotație, cu condiția ca acestea să poată demonstra că îndeplinesc anumite condiții specifice. Autoritățile competente ar trebui să analizeze, în special, dacă dimensiunea agenției de rating nu este stabilită astfel încât să evite conformitatea cu prezentul regulament a unei agenții de rating de credit sau a unui grup de agenții de rating de credit. Autoritățile competente ale statele membre ar trebui să acorde derogarea astfel încât să se evite riscul fragmentării pieței interne și să se garanteze aplicarea uniformă a dreptului comunitar.

(33)

Relațiile durabile pe termen lung cu aceleași entități cărora li se acordă ratinguri sau cu părți terțe afiliate acestora ar putea compromite independența analiștilor de rating și a persoanelor implicate în aprobarea ratingurilor de credit. Prin urmare, analiștii și persoanele respective ar trebui să facă obiectul unui mecanism de rotație adecvat, care să asigure schimbări progresive în cadrul echipelor de analiză și al comitetelor de rating de credit.

(34)

Agențiile de rating de credit ar trebui să se asigure că metodologiile, modelele și principalele ipoteze de rating, precum ipotezele matematice sau de corelare, folosite pentru realizarea ratingurilor de credit sunt bine întreținute, actualizate și revizuite în detaliu, în mod periodic, iar descrierile acestora sunt publicate într-un mod care să permită revizuirea în detaliu. În cazul în care lipsa unor date fiabile sau complexitatea structurii unui nou tip de instrument financiar, cum ar fi instrumentele financiare structurate, ridică grave semne de întrebare cu privire la capacitatea agenției de rating de a acorda un rating credibil, este oportun ca aceasta să nu acorde ratingul de credit sau să retragă ratingul de credit existent. Modificările legate de calitatea informațiilor disponibile pentru monitorizarea unui rating de credit existent ar trebui să se publice în cadrul revizuirii respective și, dacă este cazul, ar trebui să se efectueze o rectificare a ratingului de credit.

(35)

Pentru a garanta calitatea ratingurilor de credit, agențiile de rating de credit ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că informațiile pe care le folosesc pentru realizarea ratingului de credit sunt fiabile. În acest scop, agențiile de rating de credit ar trebui să poată, printre altele: să aibă încredere în situațiile financiare auditate în mod independent și în alte informații publicate; să recurgă la verificarea de către un alt prestator de servicii având o reputație solidă; să examineze, prin sondaj, informația primită; să recurgă la dispoziții contractuale care să prevadă în mod clar responsabilitatea entității căreia i se acordă ratingul sau a părților terțe legate de aceasta, în cazul în care acestea furnizează cu bună știință informații greșite sau înșelătoare în cadrul contractului sau dacă nu reușesc să realizeze, în conformitate cu condițiile din contract, analize diagnostic rezonabile cu privire la exactitatea informațiilor.

(36)

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației agențiilor de rating de credit de a proteja dreptul la viață privată al persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (14).

(37)

Este necesar ca agențiile de rating de credit să instituie proceduri adecvate pentru revizuirea regulată a metodologiilor, a modelelor și a ipotezelor principale folosite de agențiile de rating pentru a putea reflecta în mod corect evoluția piețelor activelor respective. Pentru a asigura transparența, publicarea oricăror modificări semnificative ale metodologiilor, practicilor, procedurilor sau proceselor agenților de rating de credit ar trebui efectuată înainte de aplicarea lor efectivă, cu excepția cazului în care condițiile extreme de piață impun o schimbare imediată a ratingului de credit.

(38)

Agenția de rating de credit ar trebui să indice orice avertizare adecvată de risc, inclusiv o analiză de sensibilitate a ipotezelor relevante. Această analiză ar trebui să explice în ce mod evoluțiile pieței care modifică parametrii înglobați în model pot influența variația ratingurilor (de exemplu volatilitatea). Agenția de rating de credit ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la ratele istorice de incapacitate de plată ale diferitelor categorii de rating sunt verificabile, măsurabile și reprezintă o bază suficientă pentru a permite părților interesate să înțeleagă performanța anterioară a fiecărei categorii de rating, precum și dacă și în ce fel acestea au evoluat. Dacă, având în vedere natura ratingului de credit sau alte circumstanțe, ratele istorice de incapacitate de plată devin inadecvate, statistic incorecte sau susceptibile de a fi înșelătoare pentru utilizatorii ratingului de credit, agențiile de rating ar trebui să furnizeze clarificările necesare. Aceste informații ar trebui să fie, în măsura posibilului, comparabile cu informațiile de referință existente în acest sector, pentru a permite investitorilor să realizeze comparații referitoare la performanța diferitelor agenții de rating.

(39)

Pentru a crește nivelul de transparență a ratingurilor de credit și pentru a contribui la protejarea investitorilor, CESR ar trebui să țină un registru central în care să înregistreze informații privind performanțele anterioare ale agențiilor de rating de credit și informații privind ratingurile de credit acordate anterior. Agențiile de rating de credit ar trebui să transmită registrului informații într-un format standard. CESR ar trebui să pună informațiile respective la dispoziția publicului și să publice anual sinteze privind principalele evoluții constatate.

(40)

În anumite circumstanțe, instrumentele financiare structurate pot avea efecte diferite de cele ale creanțelor comerciale tradiționale. Aplicarea aceleiași categorii de rating acestor două tipuri de instrumente ar putea induce în eroare investitorii în absența unor clarificări suplimentare. Agențiile de rating de credit ar trebui să joace un rol important în sensibilizarea utilizatorilor ratingurilor de credit cu privire la caracteristicile specifice produselor financiare structurate în comparație cu produsele tradiționale. Agențiile de rating de credit ar trebui astfel să facă o diferențiere clară între categoriile de rating utilizate pentru instrumentele financiare structurate, pe de o parte, și cele utilizate pentru alte instrumente sau obligații financiare, pe de altă parte, prin utilizarea unui simbol suplimentar corespunzător categoriei de rating.

(41)

Agențiile de rating de credit ar trebui să ia o serie de măsuri pentru a evita situațiile în care emitenții cer mai multor agenții de rating o evaluare preliminară a ratingului unui instrument financiar structurat pentru a o identifica pe aceea care oferă cea mai bună evaluare a instrumentului propus. De asemenea, emitenții ar trebui să se abțină de la astfel de practici.

(42)

Agențiile de rating de credit ar trebui să țină evidența metodologiilor de rating de credit, să le actualizeze periodic în funcție de schimbările aduse acestora și, de asemenea, să țină evidența elementelor esențiale ale dialogului dintre analiștii de rating și entitatea căreia i se acordă ratingul sau părțile terțe legate de aceasta.

(43)

Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor și consumatorilor în piața internă, ar trebui ca agențiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit în Comunitate să fie supuse unei înregistrări. O astfel de înregistrare constituie principala condiție prealabilă pentru ca agențiile de rating să poată acorda ratinguri de credit destinate a fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă condițiile armonizate și procedura pentru acordarea, suspendarea și retragerea unei astfel de înregistrări.

(44)

Prezentul regulament nu ar trebui să înlocuiască procesul deja demarat de recunoaștere a instituțiilor externe de rating de credit (ECAI) în conformitate cu Directiva 2006/48/CE. ECAI care au fost deja recunoscute în Comunitate ar trebui să solicite înregistrarea în conformitate cu prezentul regulament.

(45)

O agenție de rating de credit înregistrată de autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui autorizată să acorde ratinguri de credit în întreaga Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă o procedură unică de înregistrare pentru fiecare agenție de rating, care să producă efecte în toată Comunitatea. Înregistrarea unei agenții de rating ar trebui să producă efecte din momentul în care decizia de înregistrare emisă de autoritatea competentă a statului membru de origine a intrat în vigoare în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

(46)

Este necesară înființarea unui punct unic pentru depunerea cererilor de înregistrare. CESR ar trebui să primească cererile de înregistrare și să informeze autoritățile competente din toate statele membre. De asemenea, CESR ar trebui să transmită autorităților competente ale statului membru de origine avizul său prin care să evalueze dacă cererea este completă. Examinarea cererilor de înregistrare ar trebui realizată la nivel național de autoritatea competentă respectivă. Pentru a putea răspunde în mod eficient agențiilor de rating de credit, autoritățile competente ar trebui să înființeze rețele operaționale („colegii”) sprijinite de o infrastructură informatică eficientă. CESR ar trebui să instituie un subcomitet specializat în domeniul ratingurilor de credit pentru fiecare clasă de active evaluate de agențiile de rating.

(47)

Unele agenții de rating de credit sunt constituite din mai multe entități juridice formând împreună un grup de agenții de rating de credit. În cadrul înregistrării fiecăreia dintre agențiile de rating ale unui astfel de grup, autoritățile competente ale statului membru în cauză ar trebui să coordoneze examinarea cererilor depuse de agențiile de rating aparținând aceluiași grup, precum și procesul decizional referitor la acordarea înregistrării. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea de a refuza înregistrarea unei agenții de rating din cadrul unui grup de agenții de rating, atunci când o astfel de agenție de rating nu îndeplinește cerințele necesare în vederea înregistrării, în timp ce alți membri ai grupului respectiv îndeplinesc toate cerințele pentru înregistrare prevăzute de prezentul regulament. Întrucât colegiul nu ar trebui să aibă competența de a emite decizii cu forță juridică, fiecare autoritate competentă din statele membre de origine ale membrilor grupului de agenții de rating de credit ar trebui să emită o decizie individuală cu privire la agențiile de rating de credit stabilite pe teritoriul statelor membre respective.

(48)

Colegiul ar trebui să reprezinte platforma pentru schimbul de informații privind supravegherea între autoritățile competente, coordonarea activităților acestora și măsurile de supraveghere necesare pentru supravegherea eficientă a agențiilor de rating de credit. Colegiul ar trebui, în special, să faciliteze monitorizarea îndeplinirii condițiilor pentru avizarea ratingurilor de credit acordate în țări terțe, pentru certificare și externalizare, precum și pentru scutirile acordate în conformitate cu prezentul regulament. Activitățile colegiului ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a normelor prevăzute de prezentul regulament și la convergența practicilor de supraveghere.

(49)

Pentru a favoriza coordonarea practică a activităților colegiului, membrii acestuia ar trebui să aleagă un facilitator din rândurile lor. Facilitatorul ar trebui să prezideze reuniunile colegiului, să stabilească modalități scrise de coordonare și să coordoneze acțiunile colegiului. Pe perioada procesului de înregistrare, facilitatorul ar trebui să evalueze necesitatea prelungirii perioadei de examinare a cererilor, să coordoneze examinarea respectivă și să țină legătura cu CESR.

(50)

În noiembrie 2008, Comisia a instituit un grup la nivel înalt, căruia i s-a încredințat sarcina de a analiza viitoarea structură a supravegherii europene în domeniul serviciilor financiare, inclusiv rolul CESR.

(51)

Arhitectura actuală de supraveghere nu ar trebui considerată o soluție pe termen lung pentru monitorizarea agențiilor de rating de credit. Colegiile autorităților competente, care ar trebui să raționalizeze cooperarea în procesul de supraveghere și convergența în acest domeniu în Comunitate, reprezintă un pas semnificativ înainte, dar pot să nu asigure toate avantajele unui proces mai consolidat de supraveghere a industriei de rating de credit. Criza de pe piețele financiare internaționale a demonstrat clar că se cuvine analizarea în continuare a necesității unor alte reforme ample ale modelului de reglementare și supraveghere a sectorului financiar comunitar. Pentru a atinge nivelul necesar de convergență și cooperare în procesul de supraveghere la nivel comunitar și pentru a consolida stabilitatea sistemului financiar, sunt extrem de necesare reforme ample ale modelului de reglementare și supraveghere a sectorului financiar comunitar, care ar trebui prezentate în mod rapid de Comisie, ținând seama în mod corespunzător de concluziile prezentate la 25 februarie 2009 de grupul de experți prezidat de Jacques de Larosière. Comisia ar trebui, cât de curând posibil și în orice caz până la 1 iulie 2010, să informeze Parlamentul European, Consiliul și celelalte instituții interesate cu privire la constatările în această privință și ar trebui să prezinte propunerile legislative necesare pentru a aborda deficiențele identificate în privința modalităților de coordonare și cooperare în procesul de supraveghere.

(52)

Modificările semnificative la nivelul regimului de avizare, al acordurilor de externalizare, precum și al deschiderii și închiderii de sucursale ar trebui considerate, printre altele, drept schimbări importante ale condițiilor pentru înregistrarea inițială a unei agenții de rating de credit.

(53)

Supravegherea unei agenții de rating de credit ar trebui realizată de autoritatea competentă a statului membru de origine în cooperare cu autoritățile competente ale celorlalte state membre în cauză, prin intermediul colegiului în cauză și cu implicarea adecvată a CESR.

(54)

Capacitatea autorității competente a statului membru de origine și a altor membri ai colegiului în cauză de a evalua și monitoriza respectarea de către agenția de rating de credit a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie limitată de niciun acord de externalizare încheiat de agenția de rating. Agenția de rating ar trebui să rămână răspunzătoare pentru toate obligațiile ce îi revin în conformitate cu prezentul regulament în caz de utilizare a unor acorduri de externalizare.

(55)

Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor și consumatorilor și pentru a facilita supravegherea continuă a ratingurilor de credit acordate în Comunitate, ar trebui să li se impună agențiilor de rating de credit ale căror sedii principale sunt situate în afara Comunității înființarea unei filiale în Comunitate pentru a permite supravegherea eficace a activităților acestor agenții în Comunitate și o utilizare efectivă a regimului de avizare. Apariția unor noi actori pe piața agențiilor de rating de credit ar trebui, de asemenea, încurajată.

(56)

Autoritățile competente ar trebui să poată exercita competențele definite în prezentul regulament cu privire la: agențiile de rating de credit, persoanele implicate în activități de rating, entitățile cărora li se acordă ratinguri și părțile legate de acestea, părțile terțe cărora agențiile de rating le-au externalizat anumite funcții sau activități, precum și alte persoane implicate sau având legătură cu agențiile de rating de credit sau cu activitățile de rating de credit. Printre aceste persoane ar trebui să se numere acționarii sau membrii consiliilor de administrație sau de supraveghere ale agențiilor de rating de credit și ale entităților cărora li se acordă ratinguri.

(57)

Dispozițiile prezentului regulament referitoare la taxele de supraveghere nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor aplicabile de drept intern care reglementează taxele de supraveghere sau alte taxe similare.

(58)

Se impune instituirea unui mecanism care să asigure punerea eficace în aplicare a prezentului regulament. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a garanta acordarea în conformitate cu prevederile prezentului regulament a ratingurilor acordate în Comunitate. Utilizarea acestor măsuri de supraveghere ar trebui coordonată întotdeauna în cadrul colegiului în cauză. Ar trebui impuse măsuri precum retragerea înregistrării sau suspendarea utilizării ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, atunci când se consideră că acestea sunt proporționale în raport cu importanța nerespectării obligațiilor ce decurg din prezentul regulament. În exercitarea funcției de supraveghere, autoritățile competente ar trebui să țină seama în mod adecvat de interesele investitorilor și de stabilitatea pieței. Deoarece ar trebui menținută independența agențiilor de rating în cadrul procesului de acordare a ratingurilor, nici autoritățile competente și nici statele membre nu ar trebui să intervină în conținutul respectivelor ratinguri și nici în metodologiile prin care agențiile de rating realizează ratingurile de credit, pentru a evita compromiterea ratingurilor de credit. În cazul în care o agenție de rating de credit este supusă unor presiuni, aceasta ar trebui să informeze Comisia și CESR. Comisia ar trebui să analizeze de la caz la caz dacă este necesară luarea unor măsuri ulterioare împotriva statului membru care nu și-a respectat obligațiile în conformitate cu prezentul regulament.

(59)

Este oportun să se garanteze că procesul decizional menționat în prezentul regulament se bazează pe o strânsă cooperare între autoritățile competente ale statelor membre și, prin urmare, deciziile de înregistrare ar trebui să se adopte pe baza unui acord. Aceasta este o condiție prealabilă necesară pentru un proces eficient de înregistrare și realizare a supravegherii. Procesul decizional ar trebui să fie eficace, rapid și bazat pe consens.

(60)

Pentru a asigura eficiența supravegherii și pentru a evita suprapunerea sarcinilor, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să coopereze.

(61)

Este, de asemenea, important să se asigure schimbul de informații între autoritățile competente responsabile de supravegherea agențiilor de rating de credit în temeiul prezentului regulament și autoritățile competente care supraveghează instituții financiare, în special cu autoritățile competente responsabile de supravegherea prudențială sau de stabilitatea financiară în statele membre.

(62)

Autoritățile competente din statele membre, altele decât autoritățile competente din statele membre de origine, ar trebui să fie în măsură să intervină și să ia măsurile de supraveghere adecvate, după informarea CESR și a autorității competente a statului membru de origine și după consultarea colegiului în cauză, în cazul în care au constatat că o agenție de rating de credit înregistrată, ale cărei ratinguri sunt utilizate pe teritoriul lor, încalcă obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(63)

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede o procedură specifică în ceea ce privește înregistrarea, certificarea, retragerea înregistrării, adoptarea unor măsuri de supraveghere sau exercitarea competențelor de supraveghere, ar trebui să se aplice legislația națională care reglementează procedurile respective, inclusiv regimurile lingvistice, secretul profesional și privilegiul juridic profesional, iar drepturile agențiilor de rating de credit și ale altor persoane în temeiul legislației respective nu ar trebui să fie afectate.

(64)

Se impune sporirea convergenței puterilor de care dispun autoritățile competente, pentru a se ajunge la o aplicare a normelor cu o intensitate echivalentă pe toată piața internă.

(65)

CESR ar trebui să asigure coerența aplicării prezentului regulament. CESR ar trebui să favorizeze și să faciliteze cooperarea și coordonarea autorităților competente în domeniul activităților de supraveghere și să elaboreze orientări atunci când este cazul. Prin urmare, CESR ar trebui să înființeze un mecanism de mediere și de evaluare la nivel de omologi pentru a favoriza abordarea coerentă de către autoritățile competente.

(66)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să asigure punerea lor în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficace, proporționale și să aibă efect de descurajare și ar trebui să acopere cel puțin cazurile de erori profesionale grave și lipsa de diligență necesară. Statele membre ar trebui să poată să prevadă sancțiuni administrative sau sancțiuni penale. CESR ar trebui să elaboreze orientări privind convergența practicilor legate de astfel de sancțiuni.

(67)

Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente sau cu alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE.

(68)

De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme privind schimbul de informații cu autoritățile competente din țările terțe, în special cu cele însărcinate cu supravegherea agențiilor de rating de credit implicate în avizare sau certificare.

(69)

Fără a aduce atingere aplicării dreptului comunitar, orice plângere împotriva agențiilor de rating de credit în legătură cu încălcarea dispozițiilor prezentului regulament ar trebui să fie înaintată în conformitate cu legislația națională aplicabilă în materie de răspundere civilă.

(70)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(71)

Comisia ar trebui să fie împuternicită în special ca, luând în considerare evoluțiile internaționale, să modifice anexele I și II, care stabilesc criteriile specifice pentru a aprecia dacă o agenție de rating își respectă obligațiile în materie de organizare internă, proceduri operaționale, reguli aplicabile angajaților, prezentarea ratingurilor de credit și divulgare, precum și să specifice sau să modifice criteriile de stabilire a echivalenței dintre cadrul legal de reglementare și supraveghere din țările terțe și dispozițiile prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(72)

Pentru a lua în considerare evoluțiile ulterioare ale piețelor financiare, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului de evaluare a procesului de aplicare a prezentului regulament, în special a gradului de încredere acordată ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, precum și a măsurii în care plățile primite de agențiile de rating de credit de la entitățile cărora li se acordă ratinguri sunt adecvate. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

(73)

Comisia ar trebui totodată să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a stimulentelor acordate emitenților pentru utilizarea agențiilor de rating de credit stabilite în Comunitate pentru o parte din ratingurile lor, a eventualelor alternative la „issuer-pays model”, inclusiv crearea unei agenții publice de rating de credit a Comunității, precum și a convergenței reglementărilor naționale privind încălcarea dispozițiilor prezentului regulament. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

(74)

Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a evoluțiilor cadrului de reglementare și supraveghere pentru agențiile de rating de credit din țările terțe și a efectelor acestor evoluții și ale dispozițiilor tranzitorii menționate în prezentul regulament asupra stabilității piețelor financiare din Comunitate.

(75)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și investitorilor prin înființarea unui cadru comun cu privire la calitatea ratingurilor de credit destinate a fi folosite de instituțiile financiare care își desfășoară activitatea pe piața internă, nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre, având în vedere lacunele actuale ale legislațiilor naționale în acest domeniu și faptul că majoritatea agențiilor de rating de credit existente sunt stabilite în afara Comunității, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

ratingurilor private de credit realizate ca urmare a unei solicitări individuale și furnizate în mod exclusiv persoanei solicitante și care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament;

(b)

punctajelor de bonitate, sistemelor de evaluare a bonității sau evaluărilor similare care privesc obligațiile ce decurg din relațiile cu clienții sau de natură comercială sau industrială;

(c)

ratingurilor de credit realizate de agențiile de credite de export, în conformitate cu punctul 1.3 din partea 1 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE; sau

(d)

ratingurilor de credit realizate de băncile centrale care:

(a)

„rating de credit” înseamnă o opinie, acordată pe baza unui sistem de clasificare bine stabilit și definit al categoriilor de rating, referitoare la bonitatea unei entități, a unei creanțe sau a unei obligații financiare, a unui titlu de creanță sau a unei acțiuni preferențiale și altor instrumente financiare ori a unui emitent de astfel de creanțe sau obligații financiare, titluri de creanță sau acțiuni preferențiale și alte instrumente financiare;

(b)

„agenție de rating de credit” înseamnă o persoană juridică a cărei activitate include acordarea, cu titlu profesional, de ratinguri de credit;

(c)

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care agenția de rating de credit are sediul social;

(d)

„analist de rating” înseamnă o persoană care execută funcții de analiză necesare pentru acordarea unui rating de credit;

(e)

„analist de rating principal” înseamnă o persoană responsabilă în principal de elaborarea unui rating de credit sau de comunicarea cu emitentul în ceea ce privește un anumit rating de credit sau, în general, în ceea ce privește ratingurile de credit ale instrumentelor financiare emise de emitentul respectiv și, dacă este cazul, de pregătirea recomandărilor pentru comisia de rating cu privire la acest rating;

(f)

„entitate căreia i se acordă ratingul” înseamnă o persoană juridică a cărei bonitate este evaluată în mod explicit sau implicit prin rating, indiferent dacă a solicitat acest rating și dacă a furnizat informații în acest sens sau nu;

(g)

„în scopuri de reglementare” înseamnă utilizarea ratingurilor de credit în scopul specific de respectare a legislației comunitare, astfel cum este aplicată de legislațiile naționale ale statelor membre;

(h)

„categorie de rating” înseamnă un simbol de rating, precum o literă sau un simbol numeric care pot fi însoțite de caractere de identificare, folosit într-un rating de credit pentru a oferi o măsură relativă a riscului, în vederea diferențierii diverselor caracteristici de risc asociate tipurilor de entități, de emitenți și de instrumente financiare sau altor active supuse evaluării;

(i)

„părți terțe legate” înseamnă inițiatorul, intermediarul, promotorul, prestatorul sau orice altă parte care interacționează cu agenția de rating în numele entității căreia i se acordă un rating, inclusiv orice persoană legată în mod direct sau indirect de entitatea căreia i se acordă un rating printr-o relație de control;

(j)

„control” înseamnă legătura care există între o întreprindere-mamă și o filială, descrisă la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (16), sau o legătură strânsă între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

(k)

„instrumente financiare” înseamnă orice instrument în sensul anexei I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (17);

(l)

„instrument financiar structurat” înseamnă un instrument financiar sau alte active rezultate dintr-o tranzacție sau program de titularizare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 36 din Directiva 2006/48/CE;

(m)

„grup de agenții de rating de credit” înseamnă un grup de întreprinderi stabilite în Comunitate format dintr-o întreprindere-mamă și filialele acesteia, în înțelesul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE, precum și întreprinderi legate între ele printr-o relație de natura celei definite la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE și a căror activitate include acordarea de ratinguri de credit. În sensul articolului 4 alineatul (3) litera (a), un grup agenții de rating de credit include, de asemenea, agențiile de rating de credit stabilite în țări terțe;

(n)

„cadre superioare de conducere” înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea agenției de rating și membrul sau membrii consiliului de administrație sau de supraveghere al acesteia;

(o)

„activități de rating” înseamnă analiza datelor și a informațiilor, precum și evaluarea, aprobarea, acordarea și revizuirea ratingurilor de credit.

(a)

recomandările în sensul articolului 1 alineatul(3) din Directiva 2003/125/CE a Comisiei (18);

(b)

cercetarea pentru investiții în sensul articolului 24 alineatul(1) din Directiva 2006/73/CE (19) și alte forme de recomandări generale, precum „cumpără”, „vinde” sau „păstrează”, referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare sau la obligațiile financiare; sau

(c)

opiniile cu privire la valoarea unui instrument financiar sau a unei obligații financiare.

(a)

activitățile de rating care au drept rezultat acordarea unui rating care urmează să fie avizat sunt desfășurate, integral sau parțial, de agenția de rating care îl avizează sau de agenții de rating aparținând aceluiași grup;

(b)

agenția de rating de credit a verificat și este în măsură să demonstreze în permanență autorității sale competente din statul membru de origine faptul că desfășurarea de către agenția de rating din țara terță a unor activități de rating care au drept rezultat acordarea ratingului care urmează să fie avizat îndeplinește cerințe cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute la articolele 6-12;

(c)

capacitatea autorității competente din statul membru de origine al agenției de rating de credit care avizează ratingul sau a colegiului autorităților competente, menționat la articolul 29 (colegiul), de a evalua și de a monitoriza respectarea de către agenția de rating cu sediul într-o țară terță a cerințelor menționate la litera (b) nu este limitată;

(d)

agenția de rating de credit pune la dispoziția autorității competente, din statul membru de origine, la solicitarea acesteia, toate informațiile necesare pentru a permite respectivei autorități competente să supravegheze în permanență respectarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament;

(e)

există un motiv obiectiv pentru ca ratingul de credit să fie elaborat într-o țară terță;

(f)

agenția de rating de credit stabilită în țara terță este autorizată sau înregistrată și face obiectul unei supravegheri în țara terță în cauză;

(g)

regimul de reglementare al țării terțe în cauză împiedică intervenția autorităților competente și a altor autorități publice din țara terță în cauză asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor; și

(h)

există un acord de cooperare adecvat între autoritatea competentă a statului membru de origine al agenției de rating de credit care avizează ratingul și autoritatea competentă relevantă a agenției de rating stabilită într-o țară terță. Autoritatea competentă a statului membru de origine se asigură că astfel de acorduri de cooperare specifică cel puțin:

(a)

agenția de rating de credit este autorizată sau înregistrată și face obiectul unei supravegheri în țara terță în cauză;

(b)

Comisia a adoptat o decizie de echivalare în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol, prin care recunoaște echivalența cadrului juridic și de supraveghere din țara terță în cauză cu cerințele prezentului regulament;

(c)

mecanismele de cooperare prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol sunt funcționale;

(d)

ratingurile de credit acordate de agenția de rating și activitățile sale de rating nu au o importanță sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare din unul sau mai multe state membre; și

(e)

agenția de rating de credit este certificată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(a)

îndeplinirea parțială sau totală, de la caz la caz, a cerințelor din anexa I secțiunea A și de la articolul 7 alineatul (4), dacă poate demonstra că respectivele cerințe nu sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și cu natura și gama de ratinguri de credit acordate;

(b)

cerința de a asigura prezența fizică în Comunitate, dacă această cerință ar impune o sarcină prea mare și ar fi disproporționată având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și natura și gama de ratinguri de credit acordate.

(a)

agențiile de rating de credit din țara terță respectivă fac obiectul autorizării sau înregistrării și sunt supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace;

(b)

agențiile de rating de credit din țara terță respectivă sunt supuse unor norme legale obligatorii care sunt echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 și în anexa I; și

(c)

regimul de reglementare al țării terțe respective împiedică intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor.

(a)

mecanismul pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente implicate; precum și

(b)

procedurile de coordonare între autoritățile de supraveghere.

(a)

agenția de rating are mai puțin de 50 de angajați;

(b)

agenția de rating a pus în aplicare măsuri și proceduri, în special mecanisme de control intern, mecanisme de raportare și măsuri care să asigure independența analiștilor de rating și a persoanelor care aprobă ratingurile de credit, care garantează respectarea efectivă a obiectivelor prevăzute în prezentul regulament; precum și

(c)

dimensiunea agenției de rating nu este stabilită în așa fel încât să se evite respectarea de către o agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit a cerințelor prezentului regulament.

(a)

publică imediat lista probabilă a ratingurilor de credit care vor fi afectate, folosind aceleași mijloace de comunicare care au servit distribuirii ratingurilor în cauză;

(b)

revizuiesc ratingurile de credit afectate cât mai rapid posibil și nu mai târziu de șase luni după schimbare, plasând între timp ratingurile respective sub observație; și

(c)

reevaluează toate ratingurile de credit care s-au bazat pe respectivele metodologii, modele sau ipoteze principale de rating, dacă, în urma revizuirii, efectul global combinat al schimbărilor afectează ratingurile respective de credit.

(a)

examinează împreună cererea de înregistrare; și

(b)

depun toate eforturile rezonabile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau la refuzarea înregistrării unei agenții de rating, pe baza îndeplinirii de către agenția respectivă a condițiilor prevăzute în prezentul regulament.

(a)

intenționează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(b)

intenționează să externalizeze; sau

(c)

solicită o scutire de la respectarea cerințelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

(a)

examinează împreună cererile de înregistrare; și

(b)

depun toate eforturile rezonabile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau refuzarea înregistrării membrilor grupului de agenții de rating de credit, pe baza îndeplinirii de către agențiile respective a condițiilor prevăzute în prezentul regulament.

(a)

intenționează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(b)

intenționează să externalizeze; sau

(c)

solicită o scutire de la respectarea cerințelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

(a)

renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai acordat ratinguri de credit în ultimele șase luni;

(b)

a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora i-a fost acordată înregistrarea; sau

(d)

a încălcat în mod grav sau în mod repetat dispozițiile prezentului regulament care reglementează condițiile de funcționare ale agențiilor de rating.

(a)

procesul de înregistrare și modalitățile de coordonare între autoritățile competente și cu CESR, inclusiv informațiile prevăzute în anexa II și regimul lingvistic al cererilor prezentate CESR;

(b)

funcționarea operațională a colegiului, inclusiv modalitățile de stabilire a componenței acestor colegii, aplicarea criteriilor de selectare a facilitatorului prevăzute la articolul 29 alineatul (5) literele (a)-(d), normele scrise de funcționare a colegiilor și modalitățile de coordonare între colegii;

(c)

aplicarea de către autoritățile competente a regimului de avizare în temeiul articolului 4 alineatul (3); și

(d)

standardele comune de prezentare a informațiilor pe care agențiile de rating de credit trebuie să le publice în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și anexa I secțiunea E partea II punctul 1, inclusiv structura, formatul, metoda și perioada de raportare.

(a)

practicile și activitățile de punere în aplicare ce urmează a fi desfășurate de autoritățile competente în temeiul prezentului regulament;

(b)

standardele comune de evaluare a conformității metodologiilor de rating cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (3);

(c)

tipurile de măsuri prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) pentru a asigura faptul că agențiile de rating continuă să respecte cerințele legale; și

(d)

informațiile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le furnizeze pentru cererea de certificare și pentru evaluarea importanței sale sistemice în ceea ce privește stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare în conformitate cu articolul 5.

(a)

în mod direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități; sau

(c)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(a)

de a consulta orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi sau a face copii ale acestuia;

(b)

de a solicita informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații;

(c)

de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil; și

(d)

de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date;

(a)

retragerea înregistrării respectivei agenții de rating de credit, în conformitate cu articolul 20;

(b)

impunerea interdicției temporare pentru respectiva agenție de rating de credit de a acorda ratinguri de credit cu efect în întreaga Comunitate;

(c)

suspendarea utilizării ratingurilor de credit emise de respectiva agenție de rating de credit în scopuri de reglementare cu efect în întreaga Comunitate;

(d)

adoptarea măsurilor adecvate pentru a se asigura că agențiile de rating continuă să respecte prevederile legale;

(e)

emiterea unor anunțuri publice;

(f)

sesizarea autorităților naționale competente în vederea urmăririi penale.

(a)

zece zile lucrătoare în cazul în care există ratinguri de credit pentru același instrument financiar sau aceeași entitate acordate de alte agenții de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament; sau

(b)

trei luni în cazul în care nu există ratinguri de credit pentru același instrument financiar sau aceeași entitate acordate de alte agenții de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

(a)

să adopte toate măsurile de supraveghere prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (e) și (f);

(b)

să adopte măsurile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) care țin de competența sa și, în acest caz, să țină seama în mod corespunzător de măsurile întreprinse deja sau preconizate de către autoritatea competentă a statului membru de origine;

(c)

să impună suspendarea utilizării ratingurilor de credit, acordate de respectiva agenție de rating de credit, în scopuri de reglementare de către instituțiile menționate la articolul 4 alineatul (1) ale căror sedii sociale sunt situate în jurisdicția sa, sub rezerva perioadei de tranziție prevăzute la articolul 24 alineatul (2);

(d)

să solicite colegiului în cauză să analizeze necesitatea măsurilor menționate la articolul 24 alineatul (1) literele (b), (c) și (d).

(a)

să efectueze ea însăși inspecția sau investigația la fața locului;

(b)

să permită autorității competente care a introdus cererea participarea la o inspecție sau investigație la fața locului;

(c)

să permită autorității competente care a introdus cererea efectuarea inspecției sau investigației la fața locului;

(d)

să numească auditori sau experți care să efectueze inspecția sau investigația la fața locului; sau

(e)

să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităților cu cealaltă autoritate competentă.

(a)

o sucursală a agenției de rating de credit sau a unei întreprinderi din grupul agențiilor de rating de credit să fie stabilită în jurisdicția sa; sau

(b)

utilizarea în scopuri de reglementare a ratingurilor de credit acordate de agenția de rating de credit sau de grupul de agenții de rating de credit în cauză să aibă loc la scară largă sau să aibă un impact semnificativ în jurisdicția sa sau să fie susceptibilă să aibă un astfel de impact.

(a)

relația dintre autoritatea competentă și agenția de rating sau grupul de agenții de rating;

(b)

măsura în care ratingurile de credit vor fi utilizate în scopuri de reglementare în cadrul unui anumit teritoriu sau al anumitor teritorii;

(c)

locul din Comunitate în care agenția de rating sau grupul de agenții de rating desfășoară sau intenționează să desfășoare cea mai mare parte a activităților de rating; și

(d)

rațiuni practice de ordin administrativ, optimizarea sarcinilor și o repartizare adecvată a volumului de muncă.

(a)

informațiile care pot fi schimbate între autoritățile competente;

(b)

procesul decizional între autoritățile competente, fără a aduce atingere articolelor 16, 17 și 20;

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să se consulte reciproc;

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să aplice mecanismul de mediere menționat la articolul 31; și

(e)

cazurile în care autoritățile competente poate delega sarcini de supraveghere în conformitate cu articolul 30.

—

articolul 4 alineatul (1) se aplică de la 7 decembrie 2010; și

—

articolul 4 alineatul (3) literele (f), (g) și (h) se aplică de la 7 iunie 2011.