Articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că puterile (competențele) Uniunii Europene (UE) sunt guvernate de principiul atribuirii, conform căruia „UE acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate”.
Cu toate acestea, puterile implicite sunt competențe care nu au fost conferite în mod explicit UE în tratate, dar care derivă fie din competențele conferite în mod explicit, fie din obiectivele UE.
Doctrina puterilor implicite a fost recunoscută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în mai multe rânduri, cum ar fi în cazul Acordului european privind transporturile rutiere (cauza 22-70), când a decis că UE are dreptul de a negocia acorduri internaționale în domenii în care are competența de a adopta norme interne. Astfel, pe lângă competențele conferite în mod explicit UE de către statele membre, această doctrină conferă UE competențele necesare pentru a atinge anumite obiective ale tratatelor, chiar dacă tratatele nu au prevăzut competențe de acțiune în acest sens.
Articolul 352 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește baza pentru utilizarea puterii implicite. Acesta permite UE să adopte, în anumite circumstanțe, măsuri referitoare la o politică sau la un obiectiv definit în tratate, dar pentru care nu a fost împuternicită în mod specific să facă acest lucru. Condițiile care trebuie îndeplinite sunt ca, după ce a primit aprobarea Parlamentului European, Consiliul Uniunii Europene să voteze în unanimitate în favoarea măsurilor corespunzătoare, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene.
În cazul în care astfel de măsuri sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta trebuie, de asemenea, să acționeze în unanimitate la propunerea Comisiei și după ce a obținut deja aprobarea Parlamentului European. Comisia este obligată să atragă atenția parlamentelor statelor membre asupra oricărei propuneri pe care o emite în temeiul articolului 352 din TFUE.
Articolul 352 din TFUE nu poate fi utilizat ca bază pentru măsuri care implică armonizarea legislațiilor naționale sau pentru reglementări, în cazul în care tratatele UE exclud o astfel de armonizare, și nici nu poate servi ca bază pentru atingerea obiectivelor legate de politica externă și de securitate comună. Toate actele adoptate pe baza articolului 352 din TFUE trebuie să respecte limitele stabilite la articolul 40 alineatul (2) din TUE.