Personalitatea juridică a UE

Articolul 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană recunoaște explicit personalitatea juridică a Uniunii Europene, aceasta devenind astfel o entitate independentă în sine.

Conferindu-i-se personalitate juridică, Uniunea Europeană (UE) poate:

• să încheie și să negocieze acorduri internaționale și să semneze în conformitate cu angajamentele sale externe;
• să devină membră a unor organizații internaționale;
• să participe la convenții internaționale, cum ar fi Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit prevederilor articolului 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Acordurile internaționale încheiate de UE pot fi direct obligatorii și pot avea întâietate față de legile și constituțiile naționale. Această capacitate a UE este reflectată la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 216 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

UE este o organizație cu capacitatea externă de a intra în relații diplomatice printr-o serie de drepturi, cum ar fi dreptul de a fi reprezentată și de a primi reprezentanți ai statelor și organizațiilor din afara UE, dreptul de a beneficia de imunități sau dreptul de a înainta cereri sau de a acționa în fața unei instanțe sau a unui judecător internațional.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Politica externă și de securitate comună;
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
• Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO);
• Serviciul European de Acțiune Externă;
• Uniunea Europeană;
• Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate;
• Principiul atribuirii;
• Tratate;
• Sinteza hotărârii;
• Acțiunea externă a UE (sinteză);
• Acordurile internaționale și competențele externe ale UE (sinteză).