15/Volumul 12

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

61

L 338/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2003/87/CE (3) stabilește un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității („sistemul comunitar”) pentru a favoriza reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în condiții eficiente din punct de vedere economic și performante ca preț, luând în considerare faptul că, pe termen lung, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui reduse cu aproximativ 70 % în raport cu nivelurile din 1990. Directiva menționată anterior urmărește să ajute Comunitatea și statele membre să își respecte angajamentele de reducere a emisiilor antropice de gaze cu efect de seră în temeiul Protocolului de la Kyoto, aprobat de Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizație Națiunilor Unite privind schimbările climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (4).

(2)

Directiva 2003/87/CE stabilește că recunoașterea creditelor care rezultă din mecanismele bazate pe proiecte pentru a asigura respectarea obligațiilor începând cu 2005 va crește eficiența costurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial și că, în acest sens, dispozițiile vor prevedea legătura mecanismelor bazate pe proiectul de la Kyoto, inclusiv „aplicarea comună” (AC) și „mecanismul de dezvoltare propriu” (MDP), cu sistemul comunitar.

(3)

Stabilirea unei legături între mecanismele bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto și sistemul comunitar permite, păstrând integritatea mediului a acestuia din urmă, folosirea creditelor de emisie generate de activitățile bazate pe proiecte eligibile în temeiul articolelor 6 și 12 din Protocolul de la Kyoto pentru a respecta obligațiile statelor membre în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. În consecință, aceasta va crește diversitatea opțiunilor puțin costisitoare de armonizare în cadrul sistemului comunitar și va duce la o diminuare a costurilor globale de armonizare cu Protocolul de la Kyoto, ameliorând în același timp lichiditatea pieței europene a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. Stimulând cererea de credite AC, întreprinderile comunitare vor investi în dezvoltarea și transferul de tehnologii de vârf și de know-how de protejare a mediului. Cererea de credite MDP va fi, de asemenea, stimulată și astfel vor fi ajutate țările în curs de dezvoltare, în care sunt puse în aplicare proiecte MDP, pentru a-și atinge obiectivele de dezvoltare durabilă.

(4)

Pe lângă folosirea de către Comunitate și statele membre, precum și de întreprinderi și particulari din afara sistemului comunitar a mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto, aceste mecanisme ar trebui să fie legate de sistemul comunitar astfel încât să asigure coerența cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) și cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest sens, precum și cu obiectivele și arhitectura sistemului comunitar și dispozițiile stabilite de Directiva 2003/87/CE.

(5)

Statele membre pot să permită operatorilor să folosească, în cadrul sistemului comunitar, reduceri de emisii certificate (REC) începând cu 2005 și unități de reduceri de emisii (URE) începând cu 2008. Utilizarea de REC și URE de către operatori începând cu 2008 poate fi autorizată până la un procentaj din cota fiecărei instalații, fixată de fiecare stat membru în planul național de alocare. Această utilizare se efectuează prin eliberarea și restituirea imediată a unei cote în schimbul unei REC sau a unei URE. Orice cotă eliberată în schimbul unei REC sau a unei URE corespunde cu acea REC sau URE.

(6)

Procesele și procedurile relevante ale sistemului de registre pentru folosirea de REC în perioada 2005-2007 și în perioadele următoare și pentru folosirea de URE în perioada 2008-2012 și în perioadele următoare vor fi impuse de regulamentul Comisiei privind un sistem standardizat și securizat de registre care trebuie adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și a articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (5).

(7)

Fiecare stat membru va stabili limita aplicabilă pentru folosirea de REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte, ținând seama de dispozițiile aplicabile ale Protocolului de la Kyoto și ale Acordurilor de la Marrakech, pentru ca folosirea mecanismelor să fie complementară acțiunilor naționale. Acestea din urmă vor constitui, astfel, un element important al efortului făcut.

(8)

În conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest temei, statele membre se abțin să folosească REC și URE generate de instalații nucleare pentru a-și respecta angajamentele în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto și al Deciziei 2002/358/CE.

(9)

Deciziile 15/CP.7 și 19/CP.7 adoptate în conformitate cu CCONUSC și cu Protocolul de la Kyoto subliniază că integritatea mediului trebuie să fie asigurată, inter alia, prin modalități, norme și orientări solide pentru mecanisme, prin principii și norme solide și stricte, care reglementează activitățile legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură și că trebuie luate în considerare problemele de nepermanență, de adiționalitate, de pierderi prin infiltrație, de incertitudini și de impact socio-economic și asupra mediului, în special efectele asupra biodiversității și a ecosistemelor naturale, legate de activitățile bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire. Comisia ar trebui să examineze, pe durata revizuirii în 2006 a Directivei 2003/87/CE, dispozițiile tehnice cu privire la caracterul temporar al creditelor și cu privire la limita de 1 % pentru eligibilitatea activităților bazate pe proiecte legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură, așa cum prevede Decizia 17/CP.7, precum și dispozițiile cu privire la rezultatul evaluării riscurilor potențiale legate de utilizarea organismelor modificate genetic sau a speciilor străine potențial invadatoare în cadrul activităților bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire pentru a permite operatorilor să folosească REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură în temeiul sistemului comunitar începând din 2008, în conformitate cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC sau a Protocolului de la Kyoto.

(10)

Pentru a evita contabilizarea dublă, nu ar trebui să fie eliberate nici URE și nici REC care rezultă din activități bazate pe proiecte, întreprinse în cadrul Comunității, care provoacă, de asemenea, o reducere sau o limitare a emisiilor din instalațiile prevăzute de Directiva 2003/87/CE, decât în cazul în care un număr egal de cote este anulat din registrul statului membru de origine al URE și REC.

(11)

În conformitate cu tratatele de aderare aplicabile, acquis-ul comunitar ar trebui să fie luat în considerare pentru definirea nivelurilor de referință pentru activitățile bazate pe proiecte întreprinse în țările aderente la Uniune.

(12)

Orice stat membru care permite entităților private sau publice să participe la activități bazate pe proiecte rămâne responsabil de respectarea obligațiilor sale care îi revin în temeiul CCONUSC și a Protocolului de la Kyoto și ar trebui, prin urmare, să se asigure că această participare este compatibilă cu orientările, modalitățile și procedurile aplicabile adoptate în conformitate cu CCONUSC și cu Protocolul de la Kyoto.

(13)

În conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest temei, Comisia și statele membre ar trebui să contribuie la activitățile de consolidare a capacităților în țările în curs de dezvoltare și în țările cu economie de tranziție pentru a le ajuta să profite din plin de AC și de MDP într-un mod care să sprijine strategiile lor de dezvoltare durabilă. Comisia ar trebui să revizuiască eforturile făcute în acest sens și să le raporteze.

(14)

Criteriile și orientările care sunt relevante pentru a stabili dacă proiectele de producție hidroelectrică au efecte negative asupra mediului sau societății au fost definite de Comisia Mondială a Barajelor în raportul său final din 2000 „Baraje și dezvoltare: un nou cadru pentru luarea de decizii”, de OCDE și de Banca Mondială.

(15)

În măsura în care participarea la activitățile bazate pe proiecte AC și MDP este voluntară, trebuie întărită răspunderea și responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor în conformitate cu alineatul (17) din planul de punere în aplicare al summit-ului mondial privind dezvoltarea durabilă. În această privință, întreprinderile trebuie încurajate să îmbunătățească performanțele sociale și de mediu ale activităților AC și MDP la care participă.

(16)

Informațiile privind activitățile bazate pe proiecte la care un stat membru participă sau permite entităților private sau publice să participe ar trebui puse la dispoziția publicului în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (6).

(17)

Comisia poate menționa repercusiunile asupra pieței electricității în raporturile sale despre comercializarea cotelor de emisie și utilizarea creditelor care rezultă din activitățile bazate pe proiecte.

(18)

După intrarea în vigoare a Protocolului de la Kyoto, Comisia ar trebui să examineze dacă este posibilă încheierea de acorduri cu țările prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, care trebuie încă să ratifice protocolul, pentru a asigura recunoașterea cotelor între sistemul comunitar și sistemele obligatorii de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, limitând emisiile absolute puse în aplicare în aceste țări.

(19)

Dat fiind faptul că obiectivul acțiunii propuse, adică stabilirea unei legături între mecanismele bazate pe proiectul de la Kyoto și sistemul comunitar, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre care acționează individual și poate, prin urmare, datorită dimensiunilor și efectelor prezentei directive, să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate să ia măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității formulat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(20)

Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 3 se adaugă următoarele puncte:

2.

Se adaugă următoarele articole după articolul 11:

„Articolul 11a

Utilizarea de REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte în sistemul comunitar

(1)   Sub rezerva alineatului (3), statele membre pot, pe durata fiecărei perioade prevăzute la articolul 11 alineatul (2), să permită operatorilor utilizarea de REC și de URE care rezultă din activități bazate pe proiecte în sistemul comunitar, până la un procentaj din alocarea cotelor acordate fiecărei instalații, care trebuie specificat de fiecare stat membru în planul său național de alocare pentru această perioadă. Aceasta trebuie efectuată prin intermediul statului membru care eliberează și restituie imediat o cotă în schimbul unei REC sau a unei URE deținute de acest operator în registrul național al statului său membru.

(2)   Sub rezerva alineatului (3), statele membre pot permite operatorilor utilizarea de REC care rezultă din activități bazate pe proiecte în sistemul comunitar pe durata perioadei prevăzute la articolul 11 alineatul (1). Aceasta trebuie să se efectueze prin intermediul statului membru care eliberează și restituie imediat o cotă în schimbul unei REC. Statele membre anulează REC folosite de operatori pe durata perioadei prevăzute la articolul 11 alineatul (1).

(3)   Toate REC și URE care sunt eliberate și care pot fi folosite în conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest temei, pot fi utilizate în sistemul comunitar:

Articolul 11b

Activități bazate pe proiecte

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca nivelurile de referință, definite de deciziile ulterioare adoptate în temeiul CCONUSC sau al Protocolului Kyoto, stabilite pentru activitățile bazate pe proiecte care sunt întreprinse în țările care au semnat un tratat de aderare la Uniune, să fie perfect compatibile cu acquis-ul comunitar, inclusiv cu derogările provizorii prevăzute de tratatul de aderare menționat anterior.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (3) și (4), statele membre, în care activitățile bazate pe proiecte sunt puse în aplicare, urmăresc ca nici o URE sau REC să nu fie eliberată pentru o reducere sau o limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră ale instalațiilor care intră sub incidența prezentei directive.

(3)   Până la 31 decembrie 2012, pentru activitățile bazate pe proiecte IJ și MDP care reduc sau limitează în mod direct emisiile unei instalații care intră în sfera de aplicare a prezentei directive, nu pot fi eliberate URE sau REC decât în cazul în care un număr egal de cote este anulat de operatorul instalației în cauză.

(4)   Pană la 31 decembrie 2012, pentru activitățile bazate pe proiecte IJ și MDP care reduc sau limitează în mod indirect emisiile unei instalații care intră în sfera de aplicare a prezentei directive, nu pot fi eliberate URE sau REC decât în cazul în care un număr egal de cote este anulat în registrul național al statului membru de origine al URE sau al REC.

(5)   Statul membru care permite entităților private sau publice să participe la activități bazate pe proiecte rămâne responsabil de îndeplinirea obligațiilor sale care îi revin în temeiul CCONUSC și a Protocolului de la Kyoto și garantează că această participare este compatibilă cu orientările, modalitățile și procedurile aplicabile adoptate în temeiul CCONUSC sau a Protocolului de la Kyoto.

(6)   În cazul activităților bazate pe proiecte de producere de energie hidroelectrică cu o capacitate de producție care depășește 20 MW, statele membre se asigură, atunci când aprobă asemenea activități bazate pe proiecte, ca orientările și criteriile internaționale aplicabile, inclusiv cele conținute în raportul final din 2000 al Comisiei Mondiale a Barajelor «Baraje și dezvoltare: un nou cadru pentru luarea de decizii», să fie respectate pe durata punerii în aplicare a unor asemenea activități bazate pe proiecte.

(7)   Dispozițiile pentru punerea în aplicare a alineatelor (3) și (4), în special cu scopul de a împiedica dubla contabilizare și toate dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (5), atunci când partea gazdă satisface toate criteriile de eligibilitate privind activitățile bazate pe proiecte AC, sunt adoptate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2).”

3.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Accesul la informații

În conformitate cu Directiva 2003/4/CE, se pun la dispoziția publicului deciziile privind alocarea de cote, informațiile privind activitățile bazate pe proiecte la care un stat membru participă sau permite entităților publice sau private să participe și rapoartele privind emisiile cerute în conformitate cu permisul de emisii de gaze cu efect de seră și care sunt deținute de autoritatea competentă.”

4.

La articolul 18, se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre asigură în special coordonarea între interlocutorul lor desemnat pentru aprobarea activităților bazate pe proiecte în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a) din Protocolul de la Kyoto și autoritatea lor națională desemnată pentru punerea în aplicare a articolului 12 din Protocolul de la Kyoto, care sunt desemnate în conformitate cu deciziile ulterioare adoptate în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto.”

5.

La articolul 19 alineatul (3), se adaugă următoarea teză:

„Acest regulament prevede, de asemenea, dispoziții privind folosirea și identificarea de REC și URE utilizabile în sistemul comunitar precum și controlul nivelului acestor utilizări.”

6.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

7.

Se inserează următorul articol după articolul 21:

„Articolul 21a

Contribuții la activitățile de consolidare a capacităților

În conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu orice decizie de aplicare ulterioară, Comisia și statele membre contribuie la activitățile de consolidare a capacităților țărilor în curs de dezvoltare și ale țărilor cu economie în tranziție pentru a le ajuta să profite din plin de AC și MDP într-un mod care să le susțină strategiile de dezvoltare durabilă și să încurajeze entitățile să se angajeze în elaborarea și punerea în aplicare de proiecte AC și MDP.”

8.

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

9.

La anexa III, se adaugă următorul punct: