Adoptarea monedei euro

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul (CE) nr. 974/98:

• include, în anexă, datele de adoptare a monedei euro și de trecere la moneda euro, precum și perioada de eliminare treptată¹, dacă este cazul, pentru fiecare stat membru participant;
• confirmă faptul că moneda unică:
  • este euro,
  • este împărțită în 100 de cenți,
  • înlocuiește monedele naționale ale statelor membre participante la rata de conversie convenită,
  • este unitatea de cont a Băncii Centrale Europene și a băncilor centrale naționale participante;
• prevede că trimiterea la moneda națională într-un instrument juridic² este la fel de valabilă ca și cum ar fi exprimată în euro;
• bancnotele și monedele naționale rămân mijloace legale de plată din ziua premergătoare adoptării monedei euro în statul membru în cauză;
• conferă:
  • Băncii Centrale Europene și băncilor centrale naționale ale statelor membre participante la euro competența exclusivă de a pune în circulație bancnote euro;
  • statelor membre responsabilitatea de a emite monede euro care să respecte valorile nominale și specificațiile tehnice convenite de Consiliul Uniunii Europene;
• stabilește termenele oricărei perioade de retragere treptată a monedei naționale, o opțiune pe care încă nu a folosit-o niciun stat membru din zona euro;
• descrie o „perioadă de tranziție” ca fiind de cel mult trei ani, începând cu data adoptării euro și terminând la data trecerii la moneda euro;
• prevede că bancnotele și monedele naționale rămân mijloc legal de plată până cel târziu la șase luni de la datele respective de trecere la moneda euro – în această perioadă, băncile și instituțiile de credit trebuie să schimbe gratuit moneda națională a clienților în euro; ulterior, numai bancnotele și monedele euro sunt mijloace legale de plată în statele membre din zona euro;
• impune statelor membre să aplice sancțiuni împotriva bancnotelor și monedelor euro contrafăcute.

Regulamentul (CE) nr. 1103/97:

• înlocuiește unitatea monetară europeană, un coș de monede naționale utilizate anterior în scopuri contabile ale UE, cu euro la o rată de conversie de 1:1 în toate documentele juridice începând cu 1 ianuarie 1999;
• garantează că introducerea monedei euro nu afectează continuitatea contractelor și a tuturor acordurilor și obligațiilor juridice care conțin o trimitere la o monedă națională;
• precizează că ratele de conversie a monedelor naționale în euro sunt alcătuite din șase cifre – acestea nu pot fi rotunjite în sus sau în jos;
• impune ca orice conversie dintr-o monedă națională în alta să se facă prin intermediul monedei euro.

Articolul 140 din TFUE și Protocolul nr. 13 anexat la TFUE stabilesc condițiile economice și financiare, cunoscute sub numele de „criterii de convergență”, pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a adopta moneda euro. Acestea sunt următoarele:

• Stabilitatea prețurilor. Rata inflației trebuie să nu depășească, timp de un an, cu mai mult de 1,5 puncte procentuale nivelul celor mai performante trei state membre.
• Finanțele publice. Acestea trebuie să fie solide și sustenabile, după cum o demonstrează absența unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv.
• Stabilitatea cursului de schimb. Trebuie să se evite fluctuațiile valutare excesive, după cum se demonstrează prin participarea la mecanismul cursului de schimb, fără tensiuni grave și fără devalorizare, pe o perioadă de cel puțin doi ani.
• Convergența ratei dobânzii. Rata dobânzii pe termen lung trebuie să nu depășească (cu mai mult de 2 puncte procentuale) rata realizată de cele trei state membre având cea mai mare stabilitate a prețurilor.