COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 17.12.2018

COM(2018) 842 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport privind funcționarea pieței europene a carbonului

Cuprins

Lista acronimelor și abrevierilor    

REZUMAT…………………………………………………….............................................................5

1.    INTRODUCERE    

2.    CADRUL EU ETS ÎN FAZA A 4-A (2021-2030)    

2.1. Un sistem EU ETS consolidat    

2.2. Norme mai specifice privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon    

2.3 Finanțarea inovării în domeniul emisiilor scăzute de dioxid de carbon și a modernizării sectorului energiei    

3.1. Acoperirea activităților, a instalațiilor și a operatorilor de aeronave    

3.2. Registrul Uniunii și Registrul de tranzacții al Uniunii Europene (EUTL)    

4. FUNCȚIONAREA PIEȚEI CARBONULUI ÎN 2017    

4.1. Oferta: certificate puse în circulație    

4.1.1. Plafon    

4.1.2. Certificate emise    

4.1.3. Credite internaționale    

4.2. Cererea: certificate scoase din circulație    

4.3. Echilibrarea ofertei și a cererii    

5. AVIAȚIE    

6. SUPRAVEGHEREA PIEȚEI    

6.1. Natura juridică și tratamentul fiscal al certificatelor de emisii    

7. MONITORIZAREA, RAPORTAREA ȘI VERIFICAREA EMISIILOR    

8. PREZENTARE GENERALĂ A PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE    

9. CONFORMITATE ȘI APLICARE    

10. CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE    

ANEXĂ    

Lista acronimelor și abrevierilor

AVR        Regulamentul privind acreditarea și verificarea

AC        Autoritate competentă

CSC        Captarea și stocarea dioxidului de carbon

CUC        Captarea și utilizarea dioxidului de carbon

CDM        Mecanism de dezvoltare nepoluantă

CER        Reduceri de emisii certificate

CSCF        Factor de corecție transversal

EA        Cooperare Europeană pentru Acreditare

SEE        Spațiul Economic European

EEX        European Energy Exchange

BEI        Banca Europeană de Investiții

ERU        Unități de reducere a emisiilor

EU ETS    Sistem UE de comercializare a certificatelor de emisii

EUTL        Registrul de tranzacții al Uniunii Europene

GES        Gaz cu efect de seră

OACI        Organizația Aviației Civile Internaționale

ICE        ICE Future Europe

JI        Implementare în comun

MAR        Regulamentul privind abuzul de piață

MiFID2    Directiva privind piețele instrumentelor financiare

MRR        Regulamentul privind monitorizarea și raportarea

MRVA    Monitorizare, raportare, verificare și acreditare

MSR        Rezerva pentru stabilitatea pieței

ONA        Organismul național de acreditare

NER        Rezerva pentru instalațiile nou-intrate

PFC        Perfluorocarburi

SRE        Surse regenerabile de energie

NTCA        Numărul total al certificatelor aflate în circulație

REZUMAT

1. INTRODUCERE

Începând din 2005, sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) a reprezentat piatra de temelie a strategiei UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) din industrie și din sectorul energiei. Aceasta contribuie în mod semnificativ la realizarea, până în 2020, a obiectivului UE de reducere a emisiilor de GES cu 20 % față de nivelurile din 1990. Chiar dacă UE este pe drumul cel bun, în direcția depășirii acestui obiectiv 1 , reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 40 % până în 2030 – în cadrul politicilor privind clima și energia ale UE pentru 2030 – necesită progrese continue 2 . Un sistem EU ETS constituie principalul mecanism de îndeplinire a obiectivului UE pentru 2030, prin facilitarea unei reduceri cu 43 % a emisiilor de GES față de nivelurile din 2005 în sectoarele vizate de sistem.

Pentru a permite EU ETS să realizeze acest obiectiv, în 2015 Comisia a prezentat o propunere 3 de revizuire a EU ETS pentru cea de a patra perioadă de comercializare (2021­2030). În urma unor ample negocieri, Parlamentul European și Consiliul au sprijinit în mod oficial revizuirea din februarie 2018, iar Directiva privind EU ETS revizuită 4 a intrat în vigoare la 8 aprilie 2018.

În anul 2017, Directiva privind EU ETS a fost revizuită din nou 5 pentru a cuprinde elaborarea unei măsuri globale pentru reducerea emisiilor din sectorul aviației de către Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), prin limitarea în continuare a ariei de acoperire a sistemelor la zborurile din Spațiul Economic European (SEE). Anul 2017 a marcat, de asemenea, semnarea unui acord 6 între UE și Elveția cu privire la crearea unei legături între sistemul elvețian de comercializare a certificatelor de emisii și EU ETS - primul acord de acest fel pentru UE.

Prezentul raport privind funcționarea pieței europene a carbonului este prezentat în conformitate cu dispozițiile articolului 10 alineatul (5) și ale articolului 21 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE 7 (Directiva privind EU ETS). Astfel cum prevede directiva, obiectivul raportului este de a oferi anual o imagine a evoluțiilor pieței europene a carbonului.

Prezentul raport vizează anul 2017, dar prezintă și inițiative propuse sau convenite în prima jumătate a anului 2018. Spre deosebire de raportul de anul trecut 8 , acesta conține un nou capitol privind cadrul EU ETS în faza a 4-a și un nou apendice privind progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare, precum și informații privind indicatorul de excedent pentru anul 2018 al rezervei pentru stabilitatea pieței (MSR) și contribuțiile statelor membre la MSR în 2019. În conformitate cu cerințele sporite de transparență și de raportare ale Directivei privind EU ETS revizuite, raportul din acest an oferă, pentru prima dată, o imagine de ansamblu a valorilor reale ale ajutoarelor de stat acordate de statele membre pentru compensarea costurilor indirecte asociate emisiilor de dioxid de carbon din 2017.

Cu excepția unor specificații contrare, datele utilizate pentru acest raport au fost datele publicate și puse la dispoziția Comisiei până la sfârșitul lunii iunie 2018 9 . Casetele incluse în raport conțin informații generale și descriptive referitoare la EU ETS.

2.CADRUL EU ETS ÎN FAZA A 4-A (2021-2030)

Directiva privind EU ETS revizuită pentru faza a 4-a are scopul de a facilita îndeplinirea obiectivului triplu de reducere cu 43 % a emisiilor de GES pentru sectoarele incluse în EU ETS până în 2030, de a proteja competitivitatea industrială și de a promova modernizarea și inovarea în domeniul reducerii emisiilor de dioxid de carbon printr-o serie de măsuri interconectate.

Figura 1: Defalcarea plafonului pentru faza a 4-a

2.1. Un sistem EU ETS consolidat

Pentru a intensifica ritmul de reducere a emisiilor, numărul total de certificate de emisii va scădea cu o rată anuală de 2,2 % începând cu anul 2021, față de rata actuală de 1,74 %. Această creștere implică o reducere constantă de aproximativ 48 de milioane de certificate anual, față de numărul actual de 38 de milioane de certificate, și este în concordanță cu o reducere de 43 % a emisiilor de GES provenite din sectoarele acoperite de ETS până în 2030, față de nivelurile din 2005.

În plus, rezerva pentru stabilitatea pieței (MSR), ca mecanism instituit pentru reducerea dezechilibrului pe piața carbonului, va fi consolidată în mod semnificativ. Între 2019 și 2023, rata la care vor fi introduse certificatele în MSR se va dubla, ajungând la 24 %, pentru a se restabili mai rapid echilibrul certificatelor de emisii pe piața carbonului.

Pentru a îmbunătăți în continuare funcționarea EU ETS începând cu anul 2023, numărul de certificate de emisii deținute în MSR va fi limitat la volumul certificatelor licitate în anul precedent. Certificatele deținute, care depășesc acest volum, își vor pierde valabilitatea, cu excepția cazului în care se decide altfel în cadrul primei revizuiri a MSR din 2021.

Statele membre pot anula în mod voluntar, din volumul total de certificate licitate, certificatele de care dispun în cazul închiderii capacității de generare a energiei electrice ca urmare a unor măsuri naționale suplimentare. În cazul în care se închid centrale electrice fără ca statul membru în cauză să opteze pentru anularea certificatelor, normele privind MSR vor reflecta efectul prin creșterea numărului de certificate introduse în rezervă sau prin eliberarea ulterioară a certificatelor din rezervă.

Mai multe informații privind punerea în aplicare a dispozițiilor revizuite privind MSR sunt disponibile în capitolul 4.3 (Echilibrarea ofertei și a cererii).

2.2. Norme mai specifice privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon

Cadrul actual de alocare cu titlu gratuit va fi menținut, în ansamblu, în faza a 4-a, pentru a asigura previzibilitatea și transparența pentru industria europeană, abordând preocupările în materie de competitivitate ale industriei într-o lume globalizată. Alocarea cu titlu gratuit va continua să fie previzibilă și transparentă, pe baza valorilor de referință obținute în legătură cu performanța celor mai eficiente 10 % instalații din UE. Cu toate acestea au fost introduse o serie de îmbunătățiri practice pe baza experienței avute cu punerea în aplicare în perioada de comercializare actuală. 

În faza a 4-a, alocarea de certificate cu titlu gratuit va fi axată pe sectoarele care prezintă cel mai mare risc de relocare a activităților lor de producție în afara UE. Nivelul de expunere la relocarea emisiilor de dioxid de carbon al sectoarelor va fi evaluat pe baza unui indicator care reflectă intensitatea comercializării și a emisiilor. Sectoarele care prezintă un grad ridicat de expunere vor fi incluse într-o listă privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon și vor beneficia de certificate echivalente cu 100 % din valoarea de referință relevantă cu titlu gratuit. În cazul sectoarelor mai puțin expuse, alocarea cu titlu gratuit se va ridica la 30 % până în 2026 și ulterior va fi eliminată treptat până în 2030. În prezent, Comisia este în curs de stabilire a listei privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon pentru următoarea perioadă de comercializare (a se vedea apendicele 6 la anexă), care va fi valabilă pentru întreaga fază a 4-a.

Pentru a evita profiturile excepționale și pentru a reflecta evoluția tehnologiei și a inovării începând din anul 2008, cele 54 de valori de referință care determină nivelul alocării cu titlu gratuit fiecărei instalații vor fi actualizate de două ori în faza a 4-a, pe baza datelor reale. Pentru fiecare indice de referință va fi stabilită o rată de reducere anuală. Aceasta va varia între o rată anuală minimă de 0,2 % pentru sectoarele cu o rată mai redusă de absorbție a inovării și o rată anuală maximă de 1,6 % pentru sectoarele cu o rată mai ridicată de absorbție a inovării. În timp ce rata minimă va asigura o contribuție din partea sectoarelor care au parcurs căi mai lente de reducere a emisiilor, rata maximă va stimula sectoarele inovatoare să reducă emisiile mai rapid. Se lucrează la actul delegat privind revizuirea normelor pentru alocarea cu titlu gratuit pentru perioada 2021-2030 și se preconizează că, la sfârșitul anului 2019, va fi demarat procesul de actualizare a valorilor de referință pentru alocarea cu titlu gratuit pentru perioada 2021-2025 (a se vedea apendicele 6 la anexă).

În plus, alocările către instalații individuale pot fi ajustate anual pentru a reflecta creșterile și scăderile semnificative ale producției. Pragul pentru ajustări este stabilit la 15 % și va fi estimat pe baza unei medii fluctuante pe doi ani. Pentru a preveni manipularea și utilizarea abuzivă a sistemului de ajustare a alocării, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a defini noi modalități de ajustare. Se preconizează că demersurile privind actul de punere în aplicare vor fi demarate la sfârșitul anului 2018 (a se vedea apendicele 6 la anexă).

Pentru a evita aplicarea unui factor de corecție trans-sectorial (CSCF) în următoarea perioadă de comercializare, a fost introdusă o nouă garanție majoră sub forma unui „mecanism-tampon pentru alocarea cu titlu gratuit”. În cazul în care ar trebui să fie aplicat un factor de corecție, mecanismul-tampon va fi aplicat prin reducerea cotei de certificate licitate în faza a 4-a cu până la 3 % din cantitatea totală a certificatelor, fiind astfel sporită cantitatea disponibilă pentru alocarea cu titlu gratuit. În cazul în care certificatele rezervate pentru mecanismul-tampon pentru alocarea cu titlu gratuit rămân neutilizate, acestea vor fi puse la dispoziție pentru a completa fondurile de inovare și de modernizare nou constituite (a se vedea secțiunea 2.3).

În faza a 4-a va exista în continuare posibilitatea ca statele membre să acorde ajutoare de stat sectoarelor expuse unui risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative asociate emisiilor de carbon (și anume, costurile asociate prețurilor crescute la energia electrică) (a se vedea secțiunea 4.1.2.1.2). Aceasta va fi însoțită, în plus, de dispoziții sporite privind transparența și raportarea. Statele membre ar trebui să încerce să utilizeze în acest scop cel mult 25 % din veniturile rezultate în urma licitațiilor și, dacă depășesc această valoare, acestea vor trebui să justifice acest lucru într-un raport, din motive de transparență. De asemenea, acestea vor trebui să publice periodic suma plătită beneficiarilor compensației, defalcat pe sector și în total. Având în vedere noile dispoziții, Comisia a inițiat o revizuire a Orientărilor UE privind ajutoarele de stat acordate în cadrul EU ETS 10 pentru următoarea perioadă de comercializare (a se vedea apendicele 6 la anexă).

2.3 Finanțarea inovării în domeniul emisiilor scăzute de dioxid de carbon și a modernizării sectorului energiei

Mai multe mecanisme de sprijin în domeniul emisiilor scăzute de dioxid de carbon vor ajuta sectoarele industriale și sectorul energiei să răspundă provocărilor în materie de inovare și investiții ale tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în faza a 4-a. Printre acestea se numără două fonduri noi:

·Fondul pentru inovare va sprijini, pe o bază concurențială, demonstrarea tehnologiilor inovatoare și inovarea revoluționară în sectoarele acoperite de EU ETS, inclusiv sursele regenerabile de energie, captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CCU) și stocarea de energie. Resursele disponibile vor corespunde valorii de piață a cel puțin 450 de milioane de certificate în momentul scoaterii acestora la licitație. Acestea vor fi completate cu orice buget nevărsat din programul NER 300 și cu maximum 50 de milioane de certificate care pot fi puse la dispoziția fondului dacă nu sunt necesare pentru mecanismul-tampon pentru alocarea cu titlu gratuit, astfel cum s-a explicat anterior. Proiectele din toate statele membre, inclusiv proiectele mici, vor fi eligibile pentru sprijin din Fondul pentru inovare. Activitatea cu privire la constituirea Fondului pentru inovare a început cu o consultare publică la începutul anului 2018 11 (a se vedea apendicele 6 la anexă).

·Fondul pentru modernizare va sprijini investițiile în modernizarea sectorului energiei și a sistemelor energetice mai ample, stimulând eficiența energetică și producția de energie din surse regenerabile și facilitând o tranziție justă în regiunile dependente de carbon din primele zece state membre care înregistrează cele mai mici venituri 12 . Instalațiile de producere a energiei care utilizează combustibili fosili solizi nu vor fi eligibile pentru sprijin 13 . Fondul va fi alimentat cu certificate care corespund unui procent de 2 % din cantitatea totală în faza a 4-a, care sunt licitate în conformitate cu normele și modalitățile stabilite pentru licitațiile care au loc pe platforma comună de licitație. În funcție de măsura în care cota de participare la licitație este redusă în scopul mecanismului-tampon pentru alocarea cu titlu gratuit, cantitatea de certificate disponibile pentru fond poate crește cu până la 0,5 % din cantitatea totală de certificate. Activitatea cu privire la constituirea Fondului pentru modernizare a început cu ateliere preliminare organizate în statele membre beneficiare începând din septembrie 2018 (a se vedea apendicele 6 la anexă).

În plus față de cele două fonduri noi, alocarea tranzitorie opțională cu titlu gratuit în temeiul articolului 10c din Directiva privind EU ETS va continua să fie disponibilă pentru modernizarea sectoarelor energiei din aceleași state membre cu venituri mai mici eligibile pentru Fondul pentru modernizare. Transparența procedurilor de alocare a resurselor a fost mult îmbunătățită. Proiectele cu o valoare de peste 12,5 milioane EUR vor fi selectate printr-o licitație, iar investițiile sub această valoare vor trebui selectate pe baza unor criterii clare și transparente, rezultatele selecției fiind supuse consultării publice (cu excepția cazului în care astfel de proiecte sunt selectate, de asemenea, prin licitație). Directiva privind EU ETS revizuită prevede că certificatele nealocate în temeiul articolului 10c din cea de a treia perioadă de comercializare (2013-2020) pot fi alocate în perioada 2021-2030 investițiilor selectate printr-o astfel de licitație, cu excepția cazului în care statul membru în cauză decide să nu facă acest lucru integral sau parțial și informează Comisia în consecință până la 30 septembrie 2019. În plus, în conformitate cu noile dispoziții, statele membre eligibile pot utiliza, integral sau parțial, alocarea care le revine în temeiul articolului 10c pentru a sprijini investiții în cadrul Fondului pentru modernizare, cu condiția ca acestea să anunțe Comisia cu privire la sumele respective până la 30 septembrie 2019.

3. INFRASTRUCTURA EU ETS

3.1. Acoperirea activităților, a instalațiilor și a operatorilor de aeronave    

Potrivit rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate de către țările participante 14 în 2018, în 2017 exista un număr total de 10 688 de instalații permise, comparativ cu 10 790 în 2016 și cu aproximativ 10 950 în 2015.

Ca și în anii precedenți, combustibilii arși în cadrul EU ETS în 2017 au rămas, într-o proporție covârșitoare, combustibilii fosili. Cu toate acestea, 28 de țări au raportat, de asemenea, utilizarea biomasei (față de 29 anul trecut) în ceea ce privește 2 181 de instalații (20,4 % din numărul total al instalațiilor). Această situație este comparată cu cea privind numărul de 2 079 de instalații care au reprezentat 19 % din toate instalațiile anul trecut. Doar trei țări (LI, LV și MT) nu au raportat nicio utilizare a biomasei 15 . Emisiile provenite din biomasă s-au ridicat în 2017 la aproximativ 145 de milioane de tone de CO2 (8 % din emisiile raportate în cadrul ETS), ceea ce reprezintă doar o ușoară creștere de la aproximativ 141 de milioane de tone de CO2 în 2016 (aproximativ 8 % din emisiile raportate în cadrul ETS). În 2017 doar Suedia a raportat utilizarea de biocombustibili pentru doi operatori de aeronave (în 2016 și 2015, atât Germania, cât și Suedia au raportat o astfel de utilizare pentru trei și, respectiv, patru operatori de aeronave).

În cadrul categoriilor de instalații bazate pe emisii anuale 16 , datele pentru 2017 arată că, la fel ca în anii anteriori, 72 % dintre instalații sunt încadrate la categoria A, aproape 21 % la categoria B și puțin peste 7 % la categoria C. 6 110 instalații au fost raportate ca fiind „instalații cu emisii reduse” (57 % din total).

Instalații EU ETS care implică activități de ardere se găsesc în toate țările participante, în timp ce rafinarea petrolului, producția de oțel, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză și hârtie pot fi găsite în majoritatea acestora. În ceea ce privește activitățile EU ETS enumerate în plus pentru emisii, altele decât emisiile de CO2, s-a raportat emiterea de autorizații pentru aluminiu primar și perfluorocarburi (PFC) în 12 țări (DE, FR, EL, IS, IT, NL, NO, RO, SE, SI, SK, UK), iar pentru producția de acid azotic și N2O s-a raportat emiterea de autorizații în 20 de țări (toate, cu excepția CY, DK, EE, ES, IE, IS, LI, LU, LV, MT și SI). Celelalte sectoare care emit N2O – producția de acid adipic și producția de glioxal și acid glioxilic sunt raportate în trei (DE, FR, IT) și, respectiv, două țări (DE, FR). Numai Norvegia a declarat activități de captare și stocare a CO2.

Șapte țări (ES, FR, HR, IS, IT, SI, UK) au recurs la posibilitatea de a exclude emițătorii de talie redusă din EU ETS în conformitate cu articolul 27 din Directiva privind EU ETS. Emisiile excluse pentru anul 2017 s-au ridicat la 2,85 milioane de tone de CO2 (aproximativ 0,16 % din totalul emisiilor verificate).

Potrivit rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, până în prezent opt țări (BE, DK, FR, HR, HU, LI, LT, NL) au profitat de dispoziția de la articolul 13 din Regulamentul privind monitorizarea și raportarea (MRR) 17 pentru a permite utilizarea de planuri de monitorizare simplificată în cazurile cu risc scăzut pentru instalațiile staționare. Doar Țările de Jos s-au alăturat din 2016. În cazul operatorilor de aeronave cu emisii scăzute, trei țări au raportat utilizarea acestei dispoziții pentru anul 2017 (BE, IS și PL).

În 2017, 541 de operatori de aeronave au fost raportați ca având un plan de monitorizare (față de 503 în 2016 și 524 în 2015). 58 % (316) dintre operatorii raportați au fost operatori de aeronave comerciale, iar cealaltă proporție de 42 % (225) au fost operatori de aeronave necomerciale 18 . Un număr total de 280 (aproape 52 %) au fost clasificați drept emițători de talie redusă [față de 249 (50 %) în 2016 și 274 (52 %) în 2015].

3.2. Registrul Uniunii și Registrul de tranzacții al Uniunii Europene (EUTL)

Registrul Uniunii și EUTL au fost pe deplin operaționale timp de 365 de zile, în regim permanent, în cursul anului 2017, existând doar întreruperi minore care au însumat aproximativ 17 ore din cauza actualizărilor tehnice.

În 2017, Comisia a demarat un proces de trecere la o platformă de găzduire mai modernă și mai sigură atât pentru registrul Uniunii, cât și pentru EUTL. Trecerea a fost finalizată în iunie 2018. În plus, Comisia, de comun acord cu statele membre, a început să pună în aplicare mai multe modificări menite să eficientizeze colaborarea cu registrul Uniunii.

În februarie 2018, Regulamentul privind registrul EU ETS 19 a fost modificat pentru a pune în aplicare măsuri de salvgardare în vederea protejării integrității de mediu a EU ETS în cazurile în care dreptul UE încetează să se aplice unui stat membru care se retrage din UE.

4. FUNCȚIONAREA PIEȚEI CARBONULUI ÎN 2017

Acest capitol prezintă informații privind aspecte legate de cererea și oferta de certificate în cadrul EU ETS. Secțiunea referitoare la ofertă include informații privind plafonul pentru emisii, alocarea cu titlu gratuit, programul NER 300, licitarea, derogarea de la licitarea integrală pentru sectorul energiei (articolul 10c), utilizarea creditelor internaționale și un capitol dedicat schemelor de compensare a costurilor indirecte ale emisiilor de carbon.

În secțiunea referitoare la cerere sunt furnizate informații cu privire la numărul de emisii verificate și la metodele de echilibrare a cererii și a ofertei de certificate, cum ar fi rezerva pentru stabilitatea pieței (MSR).

4.1. Oferta: certificate puse în circulație

4.1.1. Plafon

Tabelul 1 prezintă nivelurile plafonului pentru instalațiile staționare și numărul certificatelor pentru aviație puse anual în circulație 20 pentru fiecare an în faza a 3-a a EU ETS .

Tabel 1: Plafonul EU ETS pentru 2013-2020

4.1.2. Certificate emise

4.1.2.1. Alocarea cu titlu gratuit

În faza a 3-a, aproximativ 43 % din cantitatea totală de certificate disponibile va fi alocată cu titlu gratuit industriei și instalațiilor de producere a energiei electrice, în timp ce ponderea certificatelor care urmează să fie licitate de către statele membre se ridică la 57 %.

Rezerva inițială pentru instalațiile nou-intrate, după deducerea a 300 de milioane de certificate pentru programul NER 300, dispunea de 480,2 milioane de certificate. Până în iunie 2018 au fost rezervate 153,1 milioane de certificate pentru 780 de instalații pentru întreaga fază a 3-a . Rezerva NER rămasă, care se ridică la 327,1 milioane de certificate, poate fi distribuită în viitor. Totuși, se estimează că un număr semnificativ de astfel de certificate vor rămâne nealocate.

Până în iunie 2018, alocarea cu titlu gratuit a fost redusă cu aproximativ 376 de milioane de certificate din cauza unor instalații care s-au închis sau care și-au redus producția sau capacitatea de producție față de cea utilizată inițial pentru a calcula alocarea în faza a 3-a.

Tabel 2: Numărul de certificate (în milioane) alocate cu titlu gratuit industriei în perioada 2013­2018 23

Întrucât cererea de alocări cu titlu gratuit a depășit cantitatea disponibilă, alocarea pentru toate instalațiile în cadrul EU ETS a fost redusă cu același procent, prin aplicarea unui „coeficient de corecție transsectorial” 25 . În ianuarie 2017, Comisia a revizuit 26 valorile inițiale ale CSCF în urma unei hotărâri 27 a Curții de Justiție.

4.1.2.1.1. Programul NER 300

Ca urmare a celor două cereri de propuneri, au fost reținute în total 38 de proiecte SRE și un proiect CSC, în 20 de state membre ale UE, suma aferentă acestora ridicându-se la 2,1 miliarde EUR. Dintre acestea, 6 sunt operaționale: proiectele de bioenergie BEST din Italia și Verbiostraw din Germania, proiectele de parcuri eoliene onshore Windpark Blaiken din Suedia și Windpark Handalm din Austria, precum și proiectele de parcuri eoliene offshore Veja Mate și Norsee One din Germania.

Pentru un număr suplimentar de 13 proiecte a fost luată o decizie finală în privința investiților, iar 14 proiecte au fost anulate. 11 proiecte se află în diferite stadii de pregătire. Decizia privind NER 300 a fost modificată la 20 noiembrie 2017 28 pentru a permite reinvestirea fondurilor eliberate din proiectele anulate în cadrul primei cereri de propuneri (până în prezent, 487 de milioane EUR) în cadrul instrumentelor financiare existente - proiectele InnovFin Energy Demo și instrumentul de datorie al Mecanismului pentru interconectarea Europei, ambele gestionate de Banca Europeană de Investiții.

Fondurile eliberate din proiectele anulate din cadrul celei de a doua cereri de propuneri (515 milioane EUR până în prezent) vor fi adăugate la resursele disponibile pentru Fondul pentru inovare (a se vedea capitolul 2.3 și apendicele 6).

Tabelul 3: Proiecte NER 300 reținute în cadrul primei și celei de a doua cereri de propuneri 29

4.1.2.1.2. Compensarea costurilor indirecte asociate emisiilor de dioxid de carbon

Până în prezent, Comisia a aprobat 12 30 sisteme de compensare indirectă a costurilor emisiilor de dioxid de carbon în 11 state membre. Ultimele scheme adăugate sunt schema valonă, care a intrat în vigoare la 16.3.2018, și cea luxemburgheză, care a primit aprobarea pentru ajutor de stat la 6 iulie 2018.

Astfel cum este prevăzut în secțiunea 2.2., noile cerințe de transparență și de raportare au intrat în vigoare în 2018 în cadrul Directivei privind EU ETS revizuite. Prin urmare, în termen de trei luni de la sfârșitul fiecărui an, statele membre în care sunt în vigoare astfel de măsuri financiare ar trebui să pună la dispoziția publicului, într-un format ușor accesibil, cuantumul total al compensației prevăzute și o defalcare pe sectoare și subsectoare beneficiare.

În tabelul 4 este prezentat un rezumat al datelor publicate de statele membre pentru compensațiile plătite în 2017.

Tabelul 4: Compensațiile costurilor indirecte ale emisiilor de dioxid de carbon plătite de statele membre în 2017

Compensația combinată a costurilor indirecte plătită de către cele zece state membre în 2017 s-a ridicat la aproximativ 694 milioane EUR. Statele membre în care se aplică scheme de compensare reprezintă aproximativ 70 % din PIB-ul UE. Cei mai mari beneficiari de compensații au fost sectorul chimic, sectorul metalelor neferoase și sectorul fierului și oțelului.

Una dintre dispozițiile privind transparența din Directiva privind EU ETS revizuită stabilește că statele membre care au cheltuit peste 25 % din veniturile obținute din licitații pentru a compensa costurile indirecte în orice an trebuie să publice un raport care să prezinte motivele pentru care a fost depășită această sumă. Prin urmare, statele membre vizate au comparat plățile lor aferente costurilor indirecte din 2017 cu veniturile obținute din licitații în anul calendaristic 2016. 42 În 2017, Belgia (Flandra), Finlanda, Franța, Germania și Țările de Jos au depășit pragul de 25 % și au elaborat un raport în mod corespunzător.

4.1.2.2. Licitarea certificatelor

În 2017, Regulamentul privind licitațiile a fost modificat pentru a redesemna ICE Future Europe (ICE) ca platformă de licitație a Regatului Unit începând cu 10 noiembrie 2017. Modificarea a inclus, de asemenea, dispozițiile necesare pentru viitoarea punere în aplicare a rezervei pentru stabilitatea pieței (MSR). Regulamentul privind licitațiile este în prezent în curs de modificare suplimentară pentru a cota din nou EEX ca platformă de licitații din Germania și a permite scoaterea la licitație a primelor 50 de milioane de certificate pentru Fondul pentru inovare, luate din rezerva pentru stabilitatea pieței din 2020.

Licitațiile din perioada de raportare au avut loc prin intermediul următoarelor platforme de licitație:

·European Energy Exchange AG ( „EEX”), care licitează în calitate de platformă comună de licitație pentru 25 de state membre care participă la o procedură comună de achiziții și pentru Polonia, care a optat să nu participe la procedura comună de achiziții, dar care nu și-a desemnat o platformă de licitație separată. Începând din 5 septembrie 2016, EEX desfășoară licitații ca a doua platformă comună de licitație desemnată la 13 iulie 2016;

·EEX, care licitează pentru Germania ca platformă de licitație cu posibilitate de neparticipare;

·ICE, care licitează pentru Regatul Unit ca platformă de licitație cu posibilitate de neparticipare.

Islanda, Liechtenstein și Norvegia nu au început încă să își scoată certificatele la licitație. Se fac demersuri în prezent pentru a permite licitarea acestor certificate pe platforma comună de licitație.

În 2017, EEX, licitând în numele a 27 de state membre, a scos la licitație 89 % din cantitatea totală licitată, iar ICE a scos la licitație 11 % din cantitatea totală, în numele Regatului Unit. Până la 30 iunie 2018 au fost organizate peste 1 270 de licitații.

Tabelul 5 prezintă succint volumele de certificate 43 licitate de către EEX și ICE până la 30 iunie 2018, inclusiv licitațiile timpurii 44 pentru certificate generale.

Tabelul 5: Volumul total al certificatelor din faza a 3-a licitate în perioada 2012-2018

Licitațiile au fost desfășurate, în general, fără dificultate, iar prețurile de închidere a licitațiilor au fost, în general, în concordanță cu prețurile de pe piața secundară.

Între ianuarie 2017 și iunie 2018 au fost anulate patru licitații deoarece prețul de rezervă nu fusese respectat sau volumul total de licitații nu corespundea volumului licitat. Împreună cu acestea patru, de la sfârșitul anului 2012 au fost anulate în total nouă dintre cele peste 1 270 de licitații desfășurate. Apendicele 2 la anexă prezintă succint prețurile de închidere a licitațiilor, numărul participanților și rata de acoperire pentru licitațiile de certificate generale din 2013 până în 30 iunie 2018. Platformele de licitație publică la timp rezultatele detaliate ale fiecărei licitații, pe site-uri specifice. Informații suplimentare referitoare la desfășurarea licitațiilor, inclusiv la participare, rate de acoperire și prețuri, pot fi găsite în rapoartele statelor membre publicate pe site-ul Comisiei 45 .

Totalul veniturilor generate de către statele membre din licitații între 2012 și 30 iunie 2018 a depășit 26 de miliarde EUR (numai în 2017, veniturile totale obținute au fost de 5,6 miliarde EUR). Directiva privind EU ETS prevede că cel puțin 50 % din veniturile rezultate din licitații, inclusiv toate veniturile generate din certificatele distribuite în scopul solidarității și al creșterii, ar trebui să fie utilizate de statele membre pentru scopuri legate de climă și energie. Conform informațiilor prezentate Comisiei, statele membre au cheltuit sau au planificat să cheltuiască în 2017 aproximativ 80 % din aceste venituri în scopuri specifice legate de climă și energie 46 .

4.1.2.3. Derogare de la licitarea integrală pentru sectorul energiei electrice

Numărul certificatelor alocate cu titlu gratuit producătorilor de energie electrică în 2017 este indicat în tabelul 1 din apendicele 1 la anexă, în timp ce numărul maxim de certificate pe an este indicat în tabelul 2 din apendicele 1.

Valoarea totală a sprijinului pentru investiții raportat pentru perioada 2009-2017 se ridică la aproximativ 11,3 miliarde EUR. Aproximativ 80 % din această sumă a fost dedicată actualizării și adaptării infrastructurii, în timp ce restul investițiilor au fost realizate în domeniul tehnologiilor curate sau al diversificării aprovizionării cu energie.

Certificatele nealocate pot fi licitate sau, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind EU ETS revizuite, pot fi alocate în perioada 2021-2030 pentru investițiile prevăzute la articolul 10c și selectate prin licitație deschisă (a se vedea secțiunea 2.3). Figura 2 indică numărul de certificate alocate în perioada 2013-2017.

Figura 2: Certificate alocate cu titlu gratuit în temeiul articolului 10c

Figura 3 indică, pentru certificatele emise în temeiul articolului 10c, măsura în care acestea au fost alocate sau licitate, ori în care acestea au rămas neutilizate (nici nealocate, nici licitate). De exemplu, nu au fost încă acordate cu titlu gratuit sau licitate 113 milioane de certificate care fuseseră scăzute din cota Poloniei de certificate de licitat în perioada 2013­2017 în scopul articolului 10c.

Figura 3: Distribuția certificatelor (alocate, licitate, rămase neutilizate)

Tabelul 6 indică numărul de certificate emise în temeiul articolului 10c până în anul 2017 care au fost licitate în perioada 2013-2017, precum și numărul de certificate neutilizate rămase. Ultima coloană a tabelului indică numărul de certificate care pot fi transferate până la această dată și alocate în perioada 2021-2030 investițiilor selectate printr-o procedură de licitație deschisă.

Tabelul 6: Tratarea certificatelor neutilizate emise în temeiul articolului 10c în perioada 2013­2017

4.1.3. Credite internaționale

Cu toate că numărul exact al drepturilor la credite internaționale în fazele a 2-a și a 3-a (2008­2020) va depinde parțial de cantitatea de emisii verificate viitoare, analiștii de piață estimează că acestea se vor ridica la aproximativ 1,6 miliarde de credite. Începând cu 30 iunie 2018, numărul total de credite internaționale utilizate sau schimbate se ridică la 1,49 de miliarde EUR, reprezentând peste 90 % din suma estimată pentru totalul maxim permis.

Pentru o prezentare generală completă a schimbului de credite internaționale, a se vedea apendicele 3 la anexă.

4.2. Cererea: certificate scoase din circulație

Se estimează că, în 2017, emisiile instalațiilor participante în cadrul EU ETS au crescut ușor cu 0,18 % față de anul 2016, potrivit informațiilor din registrul Uniunii. Deși creșterea ușoară întrerupe tendința de scădere a emisiilor de la începutul celei de a 3-a faze din 2013, aceasta poate fi explicată prin creșterea cu 2,4 % a PIB-ului real, acesta înregistrând cea mai mare creștere anuală de la începutul perioadei de comercializare actuale.

Tabelul 7: Emisii verificate (în milioane de tone echivalent CO2)

Date privind PIB-ul, astfel cum sunt raportate la adresa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tec00115  

(accesată în iulie 2018). Emisiile verificate provenite din activitățile de aviație sunt raportate separat, în secțiunea 5.

Așa cum arată tabelul, creșterea emisiilor a fost determinată în principal de industrie, în timp ce emisiile din sectorul energiei au înregistrat o scădere ușoară.

Numărul de certificate anulate voluntar se ridică la 84 827 de certificate în 2017. Până la sfârșitul lunii iunie 2018 au fost înregistrate în total 300 181 de anulări voluntare de certificate.

4.3. Echilibrarea ofertei și a cererii

La începutul fazei a 3-a în 2013 EU ETS s-a caracterizat printr-un mare dezechilibru structural între oferta și cererea de certificate, acesta fiind de 2,1 miliarde de certificate. Excedentul a scăzut în mod constant în perioada de comercializare actuală, rămânând stabil în 2014 și scăzând semnificativ la 1,78 de miliarde de certificate în 2015, la 1,69 miliarde de certificate în 2016 și la 1,65 miliarde de certificate în 2017. Aceste cifre reprezintă o scădere globală cu aproape jumătate de miliard în trei ani. Scăderea reflectă impactul măsurii de „backloading” (concentrarea volumelor licitate către sfârșitul fazei de tranzacționare) 49 aplicate în perioada 2014-2016, care a fost contrabalansat parțial de scăderea emisiilor în perioada 2013-2016.

Figura 4 prezintă evoluția excedentului pe piața europeană a carbonului până la sfârșitul anului 2017.

Figura 4: Evoluția excedentului pe piața europeană a carbonului în perioada 2013-2017

Pentru a aborda dezechilibrul structural dintre oferta și cererea de certificate și pentru a spori flexibilitatea ofertei de certificate de emisii licitate, în 2015 50 a fost constituită o rezervă pentru stabilitatea pieței (MSR). MSR va începe să funcționeze în 2019.

Raportul privind piața carbonului permite consolidarea cifrelor privind oferta și cererea care sunt publicate în conformitate cu calendarul obligațiilor de raportare care decurg din Directiva privind EU ETS și cu dispozițiile de punere în aplicare a acesteia. Acest calendar, datele relevante și domeniul de aplicare sunt prezentate în tabelul 2 din apendicele 4 la anexă. Figura 5 prezintă structura ofertei și cererii în 2017. Datele relevante au fost, de asemenea, publicate în cadrul comunicării privind numărul total de certificate aflate în circulație (NTCA) în scopul MSR 51 .

Figura 5: Structura ofertei și cererii cumulate până la sfârșitul anului 2017

Oferta (cumulată, milioane)     Cererea (cumulată, milioane)

În procesul de pregătire pentru momentul în care MSR va deveni operațională în 2019, Comisia a publicat periodic, începând de la jumătatea lunii mai 2017 52 , NTCA pentru anul precedent. NTCA a fost publicat pentru a doua oară în luna mai 2018, corespunzând unui număr de 1 654 574 598 de certificate 53 . Publicarea din 2018 va conduce, pentru prima dată, la introducerea de certificate în MSR, reducându-se volumul de certificate licitate în primele 8 luni ale anului 2019.

Directiva privind EU ETS revizuită realizează două modificări semnificative în ceea ce privește funcționarea MSR (a se vedea, de asemenea, secțiunea 2.1). În primul rând, procentul NTCA care urmează să fie introdus în rezervă în perioada 2019-2023 este dublat de la 12 % la 24 %. Aceasta determină o creștere semnificativă a ritmului de reducere a excedentului. În al doilea rând, începând din anul 2023, certificatele deținute în MSR care depășesc volumul de licitații din anul precedent nu mai sunt valabile.

Astfel, pe baza NTCA din 2018 și a legislației revizuite, volumele de licitații pentru 2019 vor fi reduse cu aproape 265 de milioane de certificate în primele opt luni ale anului 2019, ceea ce corespunde unui procent de 16 % din excedent. Prin urmare, în primele opt luni ale anului 2019, se vor licita cu aproximativ 40 % mai puține certificate decât în perioada corespunzătoare din 2018. Pe baza volumului de licitații pentru anul 2019, apendicele 7 oferă informații privind contribuțiile statelor membre la MSR în perioada ianuarie-august 2019.

5. AVIAȚIE

În așteptarea adoptării de către OACI a instrumentelor CORSIA relevante și a deciziilor ulterioare ale UE privind o posibilă punere în aplicare a CORSIA în UE, și pentru a da un impuls permanent procesului internațional, UE a decis, în 2017, să prelungească actuala derogare de la obligațiile EU ETS pentru zborurile înspre și dinspre țări terțe până la 31 decembrie 2023, sub rezerva reexaminării. 54 Astfel, domeniul de aplicare actual în interiorul SEE este menținut până în 2023. Ulterior, în absența unei revizuiri, acesta ar reveni la „domeniul de aplicare integral” inițial.

În plus, Directiva privind EU ETS revizuită prevede că, printr-o revizuire a directivei, Comisia Europeană ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la modalitățile de transpunere a CORSIA în dreptul UE. Aceasta prevede, de asemenea, aplicarea unui factor liniar de reducere cu 2,2 % la certificatele pentru aviație începând din 2021.

În 2017, certificatele au fost emise în concordanță cu domeniul de aplicare limitat la teritoriul SEE. Alocarea cu titlu gratuit s-a ridicat la puțin peste 33,1 milioane de certificate. Acest număr cuprinde alocarea cu titlu gratuit (puțin peste 32,0 de milioane de certificate) și aproape 1,1 milioane de certificate cu titlu gratuit alocate din rezerva specială pentru operatorii nou-intrați pe piață și pentru cei aflați în plină dezvoltare. Alocările din această rezervă sunt dublate în perioada 2017-2020, deoarece se referă la întreaga perioadă 2013­2020.

În ceea ce privește evoluția emisiilor din sectorul aviației, emisiile verificate au continuat să crească, ajungând la 64,2 milioane de tone de CO2 în 2017, ceea ce reprezintă o creștere cu 4,5% față de 2016.

Volumul de certificate licitate în perioada ianuarie-decembrie 2017 a fost de aproximativ 4,7 milioane de certificate.

Tabelul 8 prezintă o sinteză a emisiilor verificate, a alocărilor cu titlu gratuit și a volumelor de certificate licitate pentru sectorul aviației de la începutul fazei a 3-a.

Tabelul 8: Emisii verificate și alocări în sectorul aviației

Volumele de certificate pentru aviație licitate în perioada 2013-2015 reflectă decizia din 2013 a colegiuitorului de a „amâna termenul-limită” 57 și de a limita obligațiile în materie de climă numai la zborurile din interiorul SEE. Conformitatea pentru sectorul aviației a fost amânată pentru 2012 și 2013. Astfel, volumele amânate din 2012 au fost licitate în 2014, în timp ce conformitatea pentru emisiile din sectorul aviației din anii 2013 și 2014 a fost asigurată între ianuarie și aprilie 2015.

6. SUPRAVEGHEREA PIEȚEI

MiFID 2 și MAR, ambele adoptate în 2014, au în vedere anumite adaptări ale regimului general la particularitățile pieței carbonului (a se vedea Raportul privind piața carbonului 2015) 58 .

Mai multe măsuri care reglementează aspecte detaliate privind dispozițiile în temeiul MiFID 2 59 și MAR 60 au fost adoptate în perioada 2016-2018.

6.1. Natura juridică și tratamentul fiscal al certificatelor de emisii

Natura juridică a certificatelor din diferite țări variază de la instrumente financiare și active necorporale, la drepturi de proprietate și mărfuri. Conform rapoartelor elaborate în temeiul articolului 21 și prezentate în 2018, cel puțin cinci țări participante (DE, IE, IT, NO, SE) au raportat, au pus în aplicare sau au avut în vedere modificări ale legislației naționale, mai ales modificări privind punerea în aplicare a MiFID2 61 .

În ceea ce privește tratamentul fiscal al certificatelor de emisii, doar trei țări au raportat că aplică taxa pe valoarea adăugată (TVA) la emiterea certificatelor de emisii. În schimb, TVA este datorată la tranzacționarea certificatelor de emisii pe piața secundară în majoritatea țărilor participante (toate, cu excepția CY, EE, IS, LI).

Majoritatea țărilor au raportat că aplică mecanismul de taxare inversă în cazul tranzacțiilor interne care implică certificate de emisii. Derogarea de la taxarea inversă transferă răspunderea pentru plata TVA-ului aferent tranzacției de la vânzătorul la cumpărătorul unui bun sau serviciu și constituie o garanție eficace împotriva fraudei în domeniul TVA. În noiembrie 2018, Consiliul a adoptat o modificare 62 a Directivei 2006/112/CE (Directiva TVA) cu scopul de a extinde perioada de aplicare a derogării după sfârșitul anului 2018, până la 30 iunie 2022. Statele membre sunt încurajate să aplice în continuare mecanismul de taxare inversă pentru a oferi o protecție adecvată permanentă pieței carbonului.

Certificatele de emisii pentru întreprinderi pot fi impozitate suplimentar (de exemplu, prin aplicarea unui impozit pe profit). Șaisprezece țări au raportat că nu există o astfel de impozitare.

7. MONITORIZAREA, RAPORTAREA ȘI VERIFICAREA EMISIILOR

7.1. Evoluții generale

Comisia continuă să încurajeze progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare de către țări a MRR și a AVR, pe baza orientărilor și a modelelor furnizate 63 .

Experiența dobândită în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor două regulamente a demonstrat că este necesar să se asigure în continuare îmbunătățirea, clarificarea și simplificarea normelor MRVA pentru a se promova mai departe armonizarea, a se reduce sarcina administrativă pentru operatori și țările participante și a se spori mai mult eficiența sistemului.

Începând din februarie 2017, țările participante au fost consultate în vederea actualizării acestor două regulamente, astfel încât să se asigure pregătirea pentru faza a 4-a a EU ETS, precum și îmbunătățirea și simplificarea procedurilor MRVA.

Se recunoaște faptul că eficiența sistemului de asigurare a conformității a fost îmbunătățită din momentul în care MRR a permis țărilor să impună obligativitatea raportării electronice. În 2018, 16 țări participante au raportat utilizarea de modele electronice sau de formate de fișiere specifice pentru planurile de monitorizare, rapoartele privind emisiile, rapoartele de verificare și/sau rapoartele de îmbunătățire pe baza cerințelor minime stabilite de Comisie. Douăsprezece țări participante raportează că utilizează o anumită formă de sistem informatic automatizat pentru raportarea în cadrul EU ETS.

7.2. Monitorizare aplicată

Conform rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, cele mai multe instalații utilizează metoda bazată pe calcul 64 . Doar 179 de instalații (1,7 %) din 23 de țări au fost declarate ca utilizând sisteme de măsurare continuă a emisiilor, cel mai frecvent în Germania, Franța și Republica Cehă. Deși numărul țărilor este același ca și anul trecut, în ansamblu, există încă 29 de instalații care utilizează această abordare.

Doar 11 țări au declarat utilizarea de metode alternative de către 36 de instalații, care acoperă aproximativ 3,4 milioane de tone de CO2 echivalent (față de 5,1 milioane de tone de CO2 echivalent în anul precedent). O instalație din Țările de Jos este responsabilă pentru 35 % din totalul emisiilor raportate în legătură cu metodele alternative.

Cerințele standard ale MRR privind nivelurile minime 65 sunt respectate de majoritatea instalațiilor. Doar 106 instalații din categoria C (cu una mai mult decât anul trecut) adică 13,7 % (față de 13 % anul trecut) au fost raportate ca abătându-se cu cel puțin un parametru de la obligația de a aplica cele mai înalte niveluri pentru fluxurile de surse majore. Aceste abateri sunt permise numai în cazul în care operatorul demonstrează că cel mai înalt nivel nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau presupune costuri nerezonabile. De îndată ce aceste condiții nu se mai aplică, operatorul trebuie să își îmbunătățească sistemul de monitorizare în mod corespunzător. În perioada de raportare pentru 2013, 16 % din totalul instalațiilor din categoria C au fost raportate ca neîndeplinind nivelurile cele mai înalte, într­un fel sau altul. Prin urmare, de la începutul fazei 3, se poate observa o îmbunătățire în ceea ce privește respectarea celor mai înalte niveluri de către instalațiile din categoria C.

În mod similar, rapoartele din 23 de țări participante au indicat că, în ansamblu, 21 % dintre instalațiile din categoria B sunt autorizate cu o anumită formă de abatere de la cerințele standard ale MRR, față de 22 % în anul precedent și 26 % în anul anterior acestuia, demonstrând o îmbunătățire constantă în ceea ce privește respectarea celor mai înalte niveluri.

7.3. Verificare acreditată

Numărul total al verificatorilor nu este precizat în rapoartele prevăzute la articolul 21, însă o estimare rezonabilă bazată pe numărul acreditat pentru activitățile de ardere (domeniul principal al acreditării) relevă faptul că, în ceea ce privește verificările efectuate în 2017, în total au fost cel puțin 124 de verificatori acreditați diferiți. În domeniul aviației, rapoartele prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, indică faptul că au existat 46 de verificatori acreditați individuali pentru verificările din 2017. Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA) furnizează un link central către organismele naționale de acreditare (ONA-urile) relevante și listele acestora de verificatori acreditați pentru EU ETS 66 .

Recunoașterea reciprocă a verificatorilor de către țările participante funcționează cu succes: douăzeci și șase de țări au raportat că cel puțin un verificator străin își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

S-a constatat că există un nivel ridicat de conformitate a verificatorilor în ceea ce privește AVR. Polonia a raportat o suspendare a unui verificator, iar două țări (PL și CZ) au raportat retragerea acreditării în 2017 în cazul unuia și, respectiv, a doi dintre verificatori. Această situație este comparată cu o suspendare și o retragere raportată pentru anul 2016 și nicio suspendare sau retragere pentru anul 2015. Numai Polonia a raportat o reducere efectuată în domeniul de aplicare al acreditării a doi verificatori pentru 2017, față de o reducere pentru un verificator în 2016, iar patru țări au raportat astfel de reduceri pentru cinci verificatori în 2015.

Nouă țări au raportat primirea de plângeri cu privire la verificatori în acest an (cu una mai mult decât anul trecut). Însă numărul total de plângeri este mai mic cu 12 %. 95 % dintre plângerile primite sunt raportate ca fiind soluționate (asemenea anului anterior, când această rată a fost de 96 %). Douăsprezece țări au raportat identificarea de neconformități la nivelul verificatorilor în cadrul procesului de schimb de informații între ONA și autoritățile competente (față de nouă în anul anterior).

8. PREZENTARE GENERALĂ A PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE

De la ultima perioadă de raportare nu au fost observate modificări semnificative în ceea ce privește procedurile administrative ale țărilor participante. Conform rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, au existat, în medie, cinci autorități competente implicate în procesul de punere în aplicare a EU ETS pentru fiecare țară. 67 În ceea ce privește coordonarea dintre autorități, au fost raportate diferite instrumente și metode, cum ar fi instrumentele legislative pentru gestionarea centralizată a planurilor de monitorizare sau rapoarte privind emisiile (în 13 țări), furnizarea de instrucțiuni și orientări obligatorii de către o autoritate centrală competentă autorităților locale (în 9 țări), grupuri de lucru sau întâlniri regulate între autorități (în 15 țări) și utilizarea unei platforme informatice comune (în 11 țări), printre altele. Opt țări (CY, EE, IE, IS, IT, LI, LU, MT) au precizat că nu a fost instituită niciuna dintre structurile de mai sus.

Referitor la taxele administrative impuse în ceea ce privește procedura de autorizare și cea de aprobare a planurilor de monitorizare, 14 țări au raportat în 2018 că nu percep nicio taxă de la operatorii de instalații (CY, DE, EE, FR, GR, IE, LI, LT, LU, LV, MT, NL, SE, SK), la fel ca și în anul anterior. Din nou, fără nicio diferență față de anul trecut, operatorii de aeronave din 15 țări nu plătesc taxe (BE, CY, CZ, DE, EE, ES, GR, LI, LT, LU, LV, MT, NL, SE, SK). Taxele variază semnificativ în funcție de țară și de serviciul specific furnizat. De exemplu, taxele pentru procedura de autorizare și de aprobare a planului de monitorizare pentru instalații au valori de la 5 la 7 690 EUR, iar pentru sectorul aviației, taxele pentru procedura de aprobare a planului de monitorizare variază între 5 și 2 400 EUR.

În ansamblu, sistemele țărilor participante sunt, în mare măsură, eficace, întrucât sunt aliniate la organizarea administrativă a acestora. Comunicarea între autoritățile locale și schimbul de bune practici între autoritățile competente, inclusiv prin intermediul activităților Forumului privind conformitatea cu EU ETS și al Conferinței privind conformitatea cu EU ETS, ar trebui să fie consolidate și încurajate în continuare.

9. CONFORMITATE ȘI APLICARE

EU ETS se caracterizează printr-o rată de conformitate foarte ridicată: în fiecare an, aproximativ 99 % din emisii sunt acoperite la timp de numărul necesar de certificate. În 2017, aproximativ 1 % din instalațiile care au raportat emisii nu au restituit, până la termenul-limită de 30 aprilie 2018, certificatele care acoperă toate emisiile lor. Aceste instalații au reprezentat aproximativ 0,4 % din emisiile care fac obiectul EU ETS . În sectorul aviației, nivelul de conformitate a fost, de asemenea, foarte ridicat: operatorii de aeronave responsabili pentru 98 % din emisiile care fac obiectul EU ETS cauzate de sectorul aviației au respectat normele.

Autoritățile competente continuă să efectueze diverse controale de conformitate asupra rapoartelor anuale privind emisiile. Conform rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, toate țările participante verifică integralitatea rapoartelor anuale privind emisiile (100 % din rapoarte, cu excepția țărilor ES 95 %, FR 99 %, SE 3 % și UK 59 %). În plus, rapoartele indică faptul că, în medie, țările verifică aproape 80 % din rapoarte pentru stabilirea consecvenței cu planurile de monitorizare (toate țările) și aproximativ 74 % din rapoarte pentru stabilirea consecvenței cu datele de alocare (toate țările, cu excepția FI, IT, MT, NO și SE). Douăzeci și patru de țări au declarat că au efectuat, de asemenea, controale încrucișate în raport cu alte date, pentru stabilirea conformității.

Pe baza rapoartelor prevăzute la articolul 21, care au fost prezentate în 2018, autoritățile competente din cincisprezece țări au realizat estimări prudente privind datele lipsă în cazul a 131 de instalații. Cu toate acestea, 79 dintre acestea au fost raportate de Regatul Unit pentru emisiile din anii anteriori anului 2017, pe baza unor erori istorice descoperite recent. Eliminând datele furnizate de Regatul Unit din datele totale pentru 2017, au fost raportate estimări prudente pentru 52 de instalații (aproximativ 0,5 % din totalul instalațiilor), față de 57 de instalații (0,5 %) pentru 2016 și 45 (0,4 %) pentru 2015. Cantitatea raportată a emisiilor afectate în 2017 a fost de 2,8 milioane de tone de CO2 (față de 1,9 milioane de tone de CO2 anul trecut și 8,3 milioane de tone în anul anterior acestuia), aproximativ 0,2 % din totalul emisiilor (față de 0,1 % și 0,5 % pentru anul 2016 și, respectiv, 2015). Motivele cel mai frecvent invocate pentru realizarea estimărilor prudente au fost lipsa unui raport de emisii până la 31 martie sau întocmirea unor rapoarte de emisii care nu respectau în totalitate cerințele MRR/AVR.

Opt țări au raportat estimări prudente privind datele lipsă pentru sectorul aviației cu privire la 33 de operatori de aeronave (6,1 % din total) și 0,8 % din emisiile generate de sectorul aviației. Acest rezultat este comparabil cu cei 18 operatori de aeronave (3,5 %) raportați de patru țări anul trecut.

De asemenea, controalele efectuate de autoritățile competente rămân importante deoarece completează activitățile verificatorului. Pentru 2017, toate țările au confirmat că efectuează controale suplimentare în cazul instalațiilor. Cele mai multe țări au raportat o abordare similară cu privire la operatorii de aeronave (cu excepția CY, EL, IT, LI și RO). Majoritatea țărilor (toate, cu excepția EL, IT, LU, MT și SE) au raportat că au efectuat controale prin sondaj la instalații în 2017.

Pentru 2017, nouă țări (BE 1, BG 3, CZ 1, FR 1, IT 8, PL 1, PT 1, RO 6 și UK 8) au raportat aplicarea sancțiunii pentru emisiile în exces pentru 30 instalații. În ceea ce privește sectorul aviației, au fost raportate sancțiuni pentru emisiile în exces pentru 61 de operatori de aeronave (DE 7, ES 3, FR 1, IT 6, LT 1, NL 1, PL 1, PT 6, și UK 35).

Nouă țări au confirmat aplicarea de sancțiuni (altele decât sancțiunile pentru emisii în exces) în perioada de raportare din 2017. Nu au fost raportate sancțiuni privative de libertate, însă au existat amenzi, notificări oficiale sau avertismente finale cu privire la 73 de instalații și 27 de operatori de aeronave, valoarea financiară totală a acestora ridicându-se la 37,8 milioane EUR 68 .

Cele mai frecvente infracțiuni raportate pentru 2017 au fost neraportarea modificărilor în materie de capacitate (24 de cazuri), neprezentarea rapoartelor anuale de emisii verificate până la termenul-limită (23 de cazuri), funcționarea fără autorizație (17 cazuri) și absența unui plan de monitorizare aprobat în mod corespunzător (11 cazuri).

La începutul anului 2018 a început o a cincea evaluare a ciclului de conformitate al EU ETS. Această evaluare urmărește să identifice aspectele legate de conformitatea cu EU ETS la nivelul țărilor participante și să le sprijine în ceea ce privește îmbunătățirea punerii în aplicare a EU ETS, prin identificarea opțiunilor de îmbunătățire, a celor mai bune practici și a nevoilor de formare. Noua evaluare se va baza pe evaluarea anterioară din 2014 și pe activitatea ulterioară de reexaminare a conformității desfășurată prin proiectul de asistență privind MRVA în cadrul EU ETS pentru perioada 2015-2016, în cadrul căruia au fost formulate planuri de acțiune pentru a sprijini țările participante în vederea asigurării conformității lor cu EU ETS.

O noutate esențială a noii evaluări o constituie testul de competență, în cadrul căruia un reprezentant al autorității competente din fiecare țară este invitat să examineze un model de plan de monitorizare, de raport privind emisiile anuale și de alte rapoarte aferente unei instalații. În plus, va fi analizat un set de documente MRVA din cadrul EU ETS pentru o anumită instalație din fiecare țară și vor fi concepute anchete specifice fiecărei țări pentru a finaliza înțelegerea procesului de punere în aplicare a procedurilor de autorizare, inspecție și aplicare a EU ETS, precum și a MRVA.

10. CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

Cea mai importantă evoluție în cursul anului trecut a fost adoptarea unei reforme ambițioase a EU ETS pentru următoarea perioadă de comercializare a acestuia. Reforma permite sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii să contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE pentru 2030 în materie de climă și să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii reformat va conduce la reduceri ale emisiilor cu 43 % până în 2030, protejând în același timp competitivitatea industriei europene. În plus, acesta va ajuta industria și sectorul energiei să răspundă provocărilor în materie de inovare și de investiții ale tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În urma adoptării legislației revizuite, atenția a fost îndreptată acum asupra punerii în aplicare a noilor dispoziții înainte de începerea fazei a 4-a. Activitatea de punere în aplicare, în special în ceea ce privește relocarea emisiilor de dioxid de carbon și alocarea cu titlu gratuit, precum și Fondul pentru inovare, este în plină desfășurare (a se vedea apendicele 6).

Modificările legislative convenite în ultimii ani pentru a se aborda excedentul de certificate încep, de asemenea, să dea roade. În principal din cauza concentrării volumelor licitate către sfârșitul fazei de tranzacționare, excedentul de certificate a scăzut deja în mod semnificativ, iar în 2017 a atins cel mai scăzut nivel de la începutul fazei a 3-a. A doua publicare de anul acesta a indicatorului de excedent al rezervei pentru stabilitatea pieței declanșează, pentru prima dată, un transfer al certificatelor în rezervă. Combinată cu măsurile de consolidare a sistemului de comercializare a certificatelor de emisii reformat, această acțiune va determina reducerea volumului licitației în primele opt luni ale anului 2019 cu aproximativ 40 % față de volumul corespunzător din 2018. Datorită volumului dublu de certificate care urmează să fie introduse în rezervă pentru primii cinci ani de funcționare a acesteia, este de așteptat într-o mare măsură ca excedentul să scadă în continuare în mod substanțial în următorii ani. Progresele înregistrate pe aceste fronturi au condus la o mai mare încredere din partea participanților la piață, fapt ilustrat de semnalul consolidat al prețului carbonului în ultimul an.

De asemenea, au fost înregistrate progrese semnificative în domeniul aviației. Pentru a da un impuls permanent procesului internațional de stabilire a unui sistem global de reducere a emisiilor din sectorul aviației și pentru a facilita punerea sa în aplicare în viitor în UE, domeniul de aplicare în interiorul SEE pentru domeniul aviației a fost extins până în 2023. Nivelul de ambiție a fost, de asemenea, ridicat, începând cu 2021, același factor linear de reducere ca și în cazul instalațiilor va fi aplicat pentru prima dată în sectorul aviației, iar plafonul pentru certificatele din sectorul aviației va scădea astfel cu 2,2 % pe an.

Tot în al cincilea an al fazei a 3-a, arhitectura EU ETS a rămas solidă, iar organizarea administrativă în statele membre s-a dovedit a fi eficace. În plus, nivelul general de transparență, protecția investitorilor și integritatea pe piața carbonului au crescut odată cu clasificarea certificatelor de emisii ca instrumente financiare în temeiul noilor norme privind piața financiară. De asemenea, s-a făcut un pas important în vederea protejării permanente a pieței europene a carbonului împotriva fraudei în domeniul TVA, prin adoptarea unei modificări a Directivei privind TVA, în vederea extinderii aplicării derogării de la mecanismul de taxare inversă până după sfârșitul anului 2018.

Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii aplicat și consolidat evidențiază, de asemenea, colaborarea activă cu alte autorități de reglementare și cu parteneri din afara Europei, care dezvoltă sau instituie piețe ale carbonului.

Comisia va continua să monitorizeze piața europeană a carbonului și va prezenta următorul raport în ultima parte a anului 2019.

ANEXĂ 

Apendicele 1

Tabelul 1: Numărul de certificate cu titlu gratuit alocate pentru modernizarea sectorului energiei electrice

Tabelul 2: Numărul maxim de certificate cu titlu gratuit pe an acordate în temeiul derogării de la licitarea integrală pentru sectorul energiei electrice

Apendicele 2

Figura 1: Imagine de ansamblu asupra licitațiilor cu certificate generale din 2013 până la 30 iunie 2018

___ Prețuri de închidere a licitațiilor

. Rată de acoperire

Apendicele 3

Tabelul 1: Sinteza schimburilor de credite internaționale până la sfârșitul lunii iunie 2018

Apendicele 4

Tabelul 1: Elementele cererii și ofertei ETS

Tabelul 2: Calendarul pentru publicarea datelor

Apendicele 5

Tabelul 1: Decizii ale Curții de Justiție a UE relevante pentru funcționarea EU ETS în perioada iulie 2017-iunie 2018

Apendicele 6

Tabelul 1: Stadiul punerii în aplicare a fazei 4 a EU ETS

Apendicele 7

Tabelul 1: Contribuțiile statelor membre la rezerva pentru stabilitatea pieței, din ianuarie până în august 2019

(1)

În 2015, nivelul emisiilor de GES în UE era deja cu 22 % sub nivelurile din 1990.

(2)

Conform previziunilor naționale, emisiile vor scădea în continuare până în 2020, însă va fi necesar să se pună în aplicare politici suplimentare pentru realizarea obiectivului pentru 2030.

(3)

COM (2015) 337, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52015PC0337

(4)

Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814, JO L 76, 19.3.2018, p.3.

(5)

Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea menținerii actualelor limitări ale domeniului de aplicare pentru activitățile de aviație și în vederea pregătirii punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață începând din 2021, JO L 350, 29.12.2017, p. 7.

(6)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană pentru crearea unei legături între respectivele lor scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, JO L 322, 7.12.2017, p.3.

(7)

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

(8)

Rapoartele publicate în anii anteriori pot fi accesate aici: https://ec.europa.eu/clima/policies/ets_ro

(9)

Data-limită utilizată a fost 29 iunie 2018.

(10)

Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012, JO C158, 5.6.2012, p. 4.

(11)

Informații privind consultarea publică se găsesc la adresa: https://ec.europa.eu/clima/consultations/public-consultation-establishment-innovation-fund_ro

(12)

Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia

(13)

S-a făcut o excepție pentru încălzirea centralizată eficientă și durabilă din statele membre având un PIB pe cap de locuitor la prețuri de piață de sub 30 % din media UE în 2013 (Bulgaria și România). Această excepție se referă numai la cota de 30 % din fondurile disponibile pentru aceste state membre.

(14)

În ceea ce privește trimiterea la rapoartele prevăzute la articolul 21, „țările participante” sau, mai simplu, „țările” includ cele 28 de state membre ale UE plus țările SEE (Islanda, Norvegia și Liechtenstein).

(15)

Emisiile provenite din biomasă sunt evaluate la zero în cadrul EU ETS, adică emisiile trebuie să fie raportate, dar nu trebuie să se restituie certificate pentru ele.

(16)

Instalațiile din categoria C emit mai mult de 500 000 de tone de CO2 echivalent pe an, instalațiile din categoria B emit între 500 000 și 50 000 de tone de CO2 echivalent pe an, iar instalațiile din categoria A emit mai puțin de 50 000 de tone de CO2 echivalent pe an. În plus, „instalațiile cu emisii reduse” constituie un subset în cadrul categoriei A de instalații, acestea emițând mai puțin de 25 000 de tone de CO2 echivalent pe an. A se vedea Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 181, 12.7.2012, p. 30.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 181, 12.7.2012, p. 30.

(18)

Un exemplu de operator de aeronave comerciale ar fi o companie aeriană de pasageri care furnizează servicii publicului larg. Un exemplu de operator de aeronave necomerciale ar fi o aeronavă privată.

(19)

Regulamentul (UE) 2018/208 al Comisiei din 12 februarie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2013 de creare a registrului Uniunii, JO L 39/3, 13.2.2018, p. 3.

(20)

Numărul de certificate pentru aviație puse în circulație începând din 2013 este rezultatul unei abordări ascendente care pornește de la alocarea cu titlu gratuit (stabilită pe baza unor criterii de referință pe activități pentru activitatea operatorilor în interiorul SEE). Numărul certificatelor licitate este dedus ulterior avându-se în vedere faptul că alocarea cu titlu gratuit (incluzând o rezervă specială care să fie distribuită ulterior operatorilor de aeronave aflați în plină dezvoltare și noilor operatori) ar trebui să fie de 85 % din total, iar licitarea ar trebui să fie de 15 %.

(21)

Cifrele actualizate includ schimburile de credite internaționale, pe lângă alocarea cu titlu gratuit și sumele licitate.

(22)

Includ informații din calendarul de licitații pentru sectorul aviației aferent anului 2018.

(23)

Cifrele includ notificările primite de către statele membre până în iunie 2018 și pot face obiectul unor modificări importante ca urmare a notificărilor ulterioare.

(24)

Numărul inițial, înainte de aplicarea reducerilor menționate în continuare în tabel.

(25)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei, JO L 240, 7.9.2013, p.27.

(26)

Decizia 2017/126/UE a Comisiei, JO L 19, 25.1.2017, p. 93.

(27)

Hotărârea Curții de Justiție din 28 aprilie 2016 în cauzele conexe C-191/14, C-192/14, C-295/14, C-389/14 și C-391/14 - C-393/14, Borealis Polyolefine GmbH și alții/Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft și alții, EU:C:2016:311.

(28)

Decizia (UE) 2017/2172 a Comisiei din 20 noiembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/670/UE în ceea ce privește utilizarea veniturilor nevărsate din prima rundă de cereri de propuneri.

(29)

În conformitate cu Decizia 2010/670/UE a Comisiei, pentru proiectele reținute în cadrul primei cereri de propuneri trebuia să se ia o decizie finală de investiții până la sfârșitul anului 2016, iar pentru proiectele reținute în cadrul celei de a doua cereri de propuneri, această decizie trebuia să fie luată până la sfârșitul lunii iunie 2018.

(30)

În plus, au fost adoptate modificări la schemele franceze și spaniole.

(31)

https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/723181/Indirect_Cost_Compensation_EU_ETS_UK_Publication_2017_Revised.pdf

(32)

Pe baza cursului mediu de schimb EUR/GBP de 0,88723 în 2017.

(33)

  https://www.strompreiskompensation.de/SPK/SharedDocs/news/SPK-Auswertungsbericht.html?__site=SPK  

(34)

https://www.cnc-nkc.be/sites/default/files/report/file/2018-08-13_rapportering_icl_2017_goedgekeurd_door_nkc_fr_en_nl.pdf

(35)

https://www.rvo.nl/subsidies-regelingen/subsidieregeling-indirecte-emissiekosten-ets

(36)

  http://www.lagie.gr/anakoinoseis/anakoinoseis/anakoinosi/article/1605/  

(37)

  http://ukmin.lrv.lt/lt/veiklos-sritvs/versloaplinka/pramone/valstybes-pagalba  

(38)

  http://www.envirofond.sk/_img/Prehlady/Dotacie/Dotacie_2017.pdf  

(39)

  https://www.ecologique-solidaire.gouv.fr/sites/default/files/Informations%20sur%20la%20compensation%20des%20coûts%20indirects%20en%20France.pdf  

(40)

https://tem.fi/documents/1410877/2414868/Päästökauppadirektiivin+mukaiset+tiedot+2017+maksetusta+kompensaatiotuesta/86ca7fc7-04f7-446b-843d-c4c6fb861386/Päästökauppadirektiivin+mukaiset+tiedot+2017+maksetusta+kompensaatiotuesta.pdf

(41)

  http://www.mincotur.gob.es/PortalAyudas/emisionesCO2/concesion/2017/Paginas/Resolucion.aspx și http://www.mincotur.gob.es/PortalAyudas/emisionesCO2/concesion/2017/Paginas/PropComplementaria.aspx

(42)

Motivul pentru compararea plăților efectuate în 2017 cu venituri din licitații din 2016 este că plățile din 2017 constituie compensații ale costurilor indirecte suportate de către consumatori pentru achizițiile de energie în anul calendaristic 2016.

(43)

Volumele de certificate generale au fost stabilite în conformitate cu Decizia 1359/2013/UE. Volumele de certificate pentru aviație au fost stabilite în conformitate cu Decizia nr. 377/2013/UE și cu Regulamentul (UE) nr. 421/2014.

(44)

 Licitațiile timpurii de certificate în faza a 3-a au fost desfășurate în 2012, având în vedere practica comercială răspândită în sectorul energiei electrice, de vânzare a energiei electrice pe bază de contracte „forward” și de achiziționare a factorilor de producție necesari (inclusiv a certificatelor) în momentul comercializării producției.

(45)

  https://ec.europa.eu/clima/policies/ets/auctioning_ro

(46)

Informații suplimentare privind utilizarea veniturilor din licitații de către statele membre sunt disponibile în raportul din 2018 privind progresele înregistrate în materie de schimbări climatice: COM/2018/716 final, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2018:716:FIN

(47)

Date privind PIB-ul, astfel cum sunt raportate la adresa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tec00115  

(accesată în iulie 2018)

(48)

Decizia nr. 1359/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2003/87/CE prin clarificarea dispozițiilor privind calendarul licitațiilor de cote de emisie de gaze cu efect de seră, JO L 343, 19.12.2013, p. 1.

(49)

Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE, JO L 264, 9.10.2015, p. 1.

(50)

C(2018) 2801 final, https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/ets/reform/docs/c_2018_2801_en.pdf

(51)

C(2017) 3228 final, https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/ets/reform/docs/c_2017_3228_en.pdf

(52)

C(2018) 2801 final, https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/ets/reform/docs/c_2018_2801_en.pdf

(53)

Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea menținerii actualelor limitări ale domeniului de aplicare pentru activitățile de aviație și în vederea pregătirii punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață începând din 2021, JO L 350, 29.12.2017, p. 7.

(54)

Aceste numere nu iau în considerare închiderile operatorilor de aeronave.

(55)

Până la sfârșitul lunii iunie 2018.

(56)

Decizia nr. 377/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2013 privind derogarea temporară de la Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, Text cu relevanță pentru SEE, JO L 113, 25.4.2013, p. 1.

(57)

COM(2015) 576 final, https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/strategies/progress/docs/com_2015_576_annex_1_cover_en.pdf

(58)

https://ec.europa.eu/info/law/markets-financial-instruments-mifid-ii-directive-2014-65-eu/amending-and-supplementary-acts/implementing-and-delegated-acts_en

(59)

https://ec.europa.eu/info/law/market-abuse-regulation-eu-no-596-2014/amending-and-supplementary-acts/implementing-and-delegated-acts_en

(60)

Clasificarea certificatelor de emisii din MiFID2 în cadrul instrumentelor financiare la nivelul UE nu necesită automat o (re)clasificare legală a certificatelor în temeiul legislației naționale, deoarece aceasta este efectuată în scopul aplicării regulamentului privind piețele financiare din UE și nu vizează să abordeze natura juridică a certificatelor de emisii (din motive de drept privat) sau tratamentul contabil al acestora.

(61)

Directiva (UE) 2018/1695 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește perioada de aplicare a mecanismului opțional de taxare inversă în legătură cu livrările de anumite bunuri și prestările de anumite servicii care prezintă risc de fraudă și a mecanismului de reacție rapidă împotriva fraudei în domeniul TVA, JO L 282, 12.11.2018, p. 5–7.

(62)

Modelele privind MRR și AVR și documentele de orientare pot fi găsite la adresa: https://ec.europa.eu/clima/policies/ets/monitoring_ro

(63)

Principalul motiv este faptul că metodele bazate pe măsurători implică utilizarea unor resurse și cunoștințe semnificative pentru măsurarea continuă a concentrației de GES relevante, pe care mulți operatori mai mici nu le dețin.

(64)

Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei impune tuturor operatorilor să îndeplinească anumite niveluri minime, sursele de emisii mai importante fiind obligate să respecte niveluri mai înalte (fapt ce implică date mai fiabile în materie de calitate), în timp ce, din motive de rentabilitate, surselor mai reduse li se aplică cerințe mai puțin stricte.

(65)

Lista EA a punctelor de acces către verificatorii acreditați ai ONA pentru EU ETS: http://www.european-accreditation.org/information/national-accreditation-bodies-having-been-successfully-peer-evaluated-by-ea  

(66)

În unele cazuri, țările pot să raporteze un număr multiplu de autorități regionale/locale ca autoritate competentă unică.

(67)

Acest total exclude amenzile impuse sectorului aviației în Portugalia, deoarece valorile amenzilor nu au fost încă determinate din cauza proceselor de sancționare aflate de desfășurare.

(68)

HU a recurs la derogarea de la articolul 10c doar în 2013.

(69)

Datele privind conformitatea pentru anii anteriori pot fi corectate retroactiv ca urmare, de exemplu, a transmiterii cu întârziere.

(70)

Comunicare a Comisiei C (2018)2801 final din 15.5.2018, disponibilă la adresa https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/ets/reform/docs/c_2018_2801_en.pdf , publicată în temeiul Deciziei (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6.10.2015 (denumită în continuare „decizia MSR”).