—

reunită la Bruxelles între 17 și 19 iunie 2013,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere Acordul de la Cotonou,

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 noiembrie 2012 referitoare la situația din Mali,

—

având în vedere Rezoluțiile Parlamentului European din 13 iunie 2012 referitoare la lovitura de stat militară din Guineea-Bissau (2012/2660(RSP)), din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali (2012/2603(RSP)), din 9 iunie 2011 referitoare la situația din Madagascar (2011/2712(RSP)) și din 4 septembrie 2008 referitoare la lovitura de stat din Mauritania (2008/2623(RSP)),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 1989,

—

având în vedere Strategia UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, adoptată în martie 2011,

—

având în vedere Declarația de la Lomé din 12 iulie 2000 a șefilor de stat și de guvern din cadrul Organizației Unității Africane (OUA),

—

având în vedere Actul Constitutiv al Uniunii Africane (UA) adoptat în 2000 în cadrul Summitului de la Lomé (Togo) și intrarea sa în vigoare în 2001,

—

având în vedere Comunicatul șefilor de stat din cadrul Uniunii Africane din 14 iulie 2012 privind situația din Mali (PSC/AHG/COMM/1), Decizia Adunării UA din 1 iulie 2011 privind situația din Madagascar (Assembly/AU/369), Decizia Consiliului pentru Pace și Securitate al UA din 17 aprilie 2012 privind situația din Guineea-Bissau și Rezoluția Consiliului pentru Pace și Securitate al UA din 6 februarie 2009 referitoare la situația din Mauritania,

—

având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea (Carta democrației) care a fost adoptată de Uniunea Africană la 30 ianuarie 2007, la Addis Abeba, Etiopia, și care a intrat în vigoare la 15 februarie 2012,

—

având în vedere Protocolul ECOWAS A/SP1/12/01 privind democrația și buna guvernare adoptat la Dakar, la 21 decembrie 2001,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri politice (ACP-EU 101.355),

A.

întrucât democrațiile sunt caracterizate de organizarea unor alegeri libere și transparente prin care puterea este transferată pentru o perioadă de timp determinată persoanelor cărora populația le-a conferit legitimitate prin vot; întrucât democrațiile sunt caracterizate de respectul pentru statul de drept, de un echilibru între puterea executivă, legislativă și judiciară și de libertatea presei; întrucât alternarea democratică este o etapă esențială pentru consolidarea lor;

B.

întrucât adoptarea de instrumente juridice împotriva schimbării neconstituționale a guvernului la nivelul Uniunii Africane și al ECOWAS nu a fost suficientă pentru a preveni creșterea incidenței loviturilor de stat militare;

C.

întrucât schimbările neconstituționale de guvern sunt în mod decisiv un obstacol major și periclitează asigurarea păcii, a securității și a dezvoltării societății în statele și națiunile care s-au confruntat cu așa ceva;

D.

întrucât într-un stat democratic, în care se aplică principiul statului de drept, sistemul polițienesc și sistemul judiciar asigură aplicarea legii în cadrul frontierelor naționale, iar forțele militare armate asigură securitatea externă a statului;

E.

întrucât interdependența puternică a statelor, natura permisivă a frontierelor, inclusiv în ceea ce privește traficul de arme, și activitățile transnaționale ale grupărilor teroriste impun stabilirea unor intervenții regionale pentru a evita apariția unor situații similare în statele vecine;

F.

întrucât restructurarea armatelor naționale în statele ACP postconflict prin intermediul includerii rebelilor și a „amalgamării” sau a „amestecului” lor în forțele regulate, fără a ține seama nici de criterii obiective de recrutare a armatei, nici de resursele efective aflate la dispoziția statelor în cauză pentru întreținerea trupelor, subminează grav profesionalismul și caracterul de elită al oricărui corp de armată republicană, astfel creând condiții favorabile pentru revoltă, alte rebeliuni și lovituri de stat militare, care împiedică procesele democratice din statele ACP;

G.

întrucât loviturile de stat și tensiunile interne reprezintă pentru grupările teroriste interne sau externe oportunități de extindere a influenței lor și amenință în permanență stabilitatea la nivel regional, și nu numai;

H.

întrucât factorii interni și locali, precum influența puterii militare asupra vieții publice, corupția, gestionarea defectuoasă a resurselor naturale, politizarea și instrumentalizarea tensiunilor etnice sau religioase, rivalitățile din cadrul forțelor militare și de securitate și interferențele externe constituie factori importanți de fragilitate a statului și contribuie la răspândirea crizelor și a conflictelor, cu un potențial real pentru tulburări sociale, politice și de securitate;

I.

întrucât loviturile de stat militare și schimbările neconstituționale de guvern amenință populația locală și capacitatea de a garanta libertățile civile și drepturile omului;

J.

întrucât o creștere demografică accentuată într-un context de sărăcie constituie un alt factor important de fragilitate a statului care ar putea să fie exacerbat de accelerarea procesului de urbanizare și, astfel, sporește șomajul endemic și periclitează securitatea alimentară, având ca rezultat tulburări sociale și ducând posibil la o revoltă sau la o lovitură de stat;

K.

întrucât, în contextul unor violențe extreme exercitate de grupări militare sau rebele armate asupra populației, statele în cauză trebuie să facă față unor strămutări la scară largă de populație, majoritatea rămânând în țară sau fugind către cel mai apropiat stat învecinat, deoarece nu își poate permite să se mute mai departe;

L.

întrucât strămutările de populație, în și în afara statelor aflate în stare de conflict, afectează în special femeile, vârstnicii și copiii, făcându-i extrem de vulnerabili;

M.

întrucât corupția agravează fragilitatea democrației, favorizând izbucnirea loviturilor de stat militare, și periclitează consolidarea instituțiilor de stat democratice și stabile și subminează eforturile de a promova bune relații între forțele militare și civili;

N.

întrucât angajamentul activ al întregii comunități internaționale pentru a preveni și a eradica loviturile de stat militare și schimbările neconstituționale în general este esențial pentru triumful valorilor democratice, pentru stabilizarea statelor în curs de dezvoltare și pentru consolidarea păcii peste tot în lume,

1.

solicită tuturor actorilor politici și militari să respecte dreptul internațional, în special în ceea ce privește drepturile omului, guvernanța democratică, statul de drept și egalitatea de gen;

2.

este de părere că ar trebui desprinse lecții din loviturile de stat recente pentru a aborda rolul forțelor militare în crearea statului democratic, pentru a respecta statul de drept și pentru a asigura ordinea publică și apărarea, astfel creând un mediu favorabil dezvoltării durabile;

3.

solicită tuturor actorilor politici să instituie și să asigure o guvernanță democratică, bazată pe pluralism politic, autonomizarea cetățenilor și respectul corespunzător pentru o separare clară între puterea executivă, legislativă și judiciară și, de asemenea, pe pluralism politic, răspundere și transparență și respectarea drepturilor omului;

4.

consideră că edificarea unei societăți democratice și asigurarea stabilității politice necesită, mai presus de toate, o puternică voință politică și o viziune ambițioasă din partea liderilor politici, a guvernelor și a opoziției, în vederea consolidării instituțiilor politice, pentru a garanta drepturile omului, drepturile sociale, economice și de mediu ale populației;

5.

insistă asupra adoptării efective și a aplicării doctrinei privind schimbările neconstituționale de guvern pe care o prevăd Consiliul pentru Pace și Securitate al Uniunii Africane și Comisia Uniunii Africane, prin Actul lor Constitutiv, Protocolul Comitetului politic și de securitate, Declarația de la Lomé și Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea, care instituie cadrul de definire, sancționare și reîntoarcere la constituționalitate;

6.

subliniază rolul aplicării de sancțiuni cu obiective politice și economice și coordonate la nivel internațional și regional împotriva autorilor de schimbări neconstituționale de guvern și de lovituri de stat militare și al promovării unei întoarceri imediate la constituționalitate și la statul de drept;

7.

subliniază nevoia de a se asigura reintegrarea rebelilor și a membrilor milițiilor, prin includerea lor în forțele armate regulate sau prin dezarmarea lor și gestionarea reîntoarcerii lor la viața civilă, ceea ce implică și plata periodică de salarii și cazarea lor în cazărmi; subliniază nevoia de a promova profesionalizarea forțelor armate în cadrul național al statului de drept, prin misiuni de instruire care promovează deontologia militară privind protejarea civililor și valorile patriotice, și afirmă că reprezentarea diversității țării în cadrul armatei și al poliției sporește coeziunea națională;

8.

formulează o recomandare potrivit căreia, în procesul de reformă a armatei în state postconflict, ar trebui acordată o atenție specială profilului bărbaților care urmează să fie recrutați sau incluși, având în vedere cerințele specifice ale postului de soldat, și ar trebui să se țină seama de resursele disponibile și de nevoile reale ale fiecărui stat în cauză;

9.

solicită țărilor ACP să includă măsuri de reformă a sectorului de securitate în toate planurile de acțiune la crearea și consolidarea de instituții responsabile din punct de vedere democratic;

10.

solicită consolidarea cooperării politice regionale pentru a gestiona și a preîntâmpina riscul unor lovituri de stat și al terorismului;

11.

amintește că dezarmarea rebelilor și reglementarea și controlul comerțului cu arme sunt necesare pentru a se asigura stabilitatea, în special pentru că acest trafic furnizează și finanțarea pentru organizațiile de tip mafiot, forțele rebele și grupările teroriste; solicită organizațiilor internaționale și regionale să pună în aplicare programe adecvate de control al armelor;

12.

solicită Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să acorde prioritatea adecvată sprijinirii alegerilor libere și să adopte măsuri suplimentare în acest sens pentru a permite crearea de instituții care sunt reprezentative pentru populație;

13.

solicită Comisiei Europene și SEAE să acorde prioritatea cuvenită reformei sectorului securității și continuării instruirii, consolidării structurilor și instituțiilor de stat și consecințelor reconstrucției postconflict pentru a consolida reziliența și sustenabilitatea funcționării democratice a țărilor ACP;

14.

consideră că, pentru a se asigura stabilitatea democratică în țările ACP, politica de dezvoltare ar trebui să fie elementul central al strategiei de prevenire a conflictelor; consideră, de asemenea, că liderii politici, organizațiile societății civile, reprezentanții religioși și asociațiile femeilor ar trebui să ajungă la un consens național privind instituțiile adecvate și corespunzătoare și proceduri stabilite și aprobate prin care pot fi implementate practici democratice;

15.

solicită Comisie Europene și SEAE să se asigure că punerea în aplicare a recomandărilor formulate de misiunile UE de observare a alegerilor desfășurate în state care trec printr-un proces de tranziție este monitorizată, acordându-se o atenție deosebită dispozițiilor privind reforma sectorului securității;

16.

solicită Comisiei Europene, SEAE și partenerilor regionali și internaționali să se angajeze la o mai bună coordonare a acțiunii externe și la intervenții internaționale accelerate în ceea ce privește țările care suferă schimbări neconstituționale de guvern sau lovituri de stat militare, axându-se pe statul de drept și pe consolidarea națiunii, precum și pe reconcilierea națională;

17.

condamnă folosirea violului ca armă de război în numeroase zone de conflict și solicită să fie recunoscut drept crimă împotriva umanității; solicită ca un sprijin special să fie acordat victimelor violurilor;

18.

condamnă folosirea copiilor-soldați și solicită urmărirea penală a liderilor rebeli care îi folosesc; subliniază că reintegrarea copiilor-soldați este o prioritate pentru a se asigura stabilitatea politică pe termen lung și coeziunea socială; reamintește, în acest context, nevoia de a se asigura accesul la educație pentru foștii copii-soldați;

19.

subliniază rolul pozitiv și proactiv pe care femeile îl pot juca în procesul de pace și în procesele de reconstruire, stabilizare, democratizare și reconciliere națională în general; solicită Comisiei Europene, SEAE, țărilor ACP și partenerilor regionali și internaționali să promoveze reprezentarea femeilor în funcțiile de decizie politică și economică, principiul egalității de gen și drepturile femeilor;

20.

încurajează autoritățile publice din statele ACP și partenerii lor regionali și internaționali să elaboreze și să pună în aplicare strategii și programe de combatere a șomajului în rândul tinerilor și de promovare a incluziunii tinerilor în procesul decizional politic și economic;

21.

solicită statelor vizate și partenerilor lor tehnici și financiari să lanseze reforma sectorului judiciar, acordându-se o atenție deosebită formării personalului judiciar;

22.

reamintește importanța reconstrucției postconflict pe termen lung și recunoaște, în acest context, că ar trebui depuse eforturi pentru a sprijini urbanizarea durabilă în țările ACP, astfel contribuindu-se la reducerea șomajului endemic și a insecurității alimentare și reducând riscurile de tensiuni sociale;

23.

recomandă ca donatorii internaționali, țările ACP și partenerii lor regionali să adopte toate măsurile necesare pentru a promova educația, în special educația civică, de la cea mai fragedă vârstă în continuare, și pentru a crește gradul general de conștientizare al populației cu privire la cultura păcii, drepturile omului, democrație, statul de drept și libertățile civile;

24.

solicită Comisiei Europene și SEAE să colaboreze în mod activ în cadrul programelor de ajutor, în contextul situațiilor postconflict, pentru o mai bună coordonare a acțiunilor în caz de urgență și de dezvoltare pe termen lung;

25.

solicită ca autorii de lovituri de stat și de schimbări neconstituționale de putere și complicii lor să fie aduși în fața instanțelor;

26.

sprijină acțiuni mai ferme din partea Curții Penale Internaționale pentru combaterea eficace a impunității;

27.

recomandă ca organizațiile continentale, precum Uniunea Africană, și comunitățile economice regionale să promoveze în continuare o interconexiune politică și economică puternică între statele membre pentru a rezolva împreună probleme comune, precum terorismul, contrabanda și criminalitatea organizată, precum și fundamentalismul religios;

28.

recomandă ca organizațiile regionale și statele lor membre să promoveze prevenirea loviturilor de stat militare prin identificarea și definirea clare ale rolurilor și ale responsabilităților elitelor militare și politice pentru a stimula un proces de decizie politică responsabil și politici de apărare responsabile;

29.

recomandă ca organizațiile continentale, precum Uniunea Africană, și comunitățile regionale, precum ECOWAS, să își utilizeze sistemele de avertizare timpurie pentru a preveni și dezactiva într-o etapă timpurie posibilele conflicte între statele lor membre, dar și în cadrul propriilor frontiere;

30.

solicită comunităților de donatori internaționali să furnizeze asistență populațiilor civile afectate de consecințele loviturilor de stat militare și de alte schimbări neconstituționale de guvern, acordându-se o atenție specială grupurilor vulnerabile, precum populațiile strămutate, femeile, vârstnicii și copiii;

31.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție instituțiilor Uniunii Africane și ale Uniunii Europene, Consiliului ACP, ECOWAS, Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC), Comunității Țărilor de Limbă Portugheză, la Francophonie, Commonwealth-ului și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

—

reunită la Bruxelles între 17 și 19 iunie 2013,

—

având în vedere titlul V articolul 21 alineatul (1) și articolul 21 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou) (3), în special articolele 36 și 37, și revizuirile Acordului de la Cotonou din 2005 și 2010 (4),

—

având în vedere Rezoluțiile Parlamentului European din 26 septembrie 2002 conținând recomandări către Comisie privind negocierile acordurilor de parteneriat economic cu țările și regiunile ACP (5), din 23 martie 2006 referitoare la impactul dezvoltării acordurilor de parteneriat economic (6), din 23 mai 2007 privind acordurile de parteneriat economic (7), din 12 decembrie 2007 privind acordurile de parteneriat economic (8) și din 5 februarie 2009 referitoare la impactul dezvoltării acordurilor de parteneriat economic (9),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (10) și Rezoluția Parlamentului European din 13 iunie 2012 referitoare la propunerea de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (11),

—

având în vedere Rezoluțiile Parlamentului European din 13 septembrie 2012 (12) și din 16 aprilie 2013 (13) referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului privind excluderea unui număr de țări din lista regiunilor sau statelor care au încheiat negocierile,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 (14) referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 2011 (15),

—

având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 19 februarie 2004 privind Acordurile de parteneriat economic: probleme și perspective (16) și din 23 noiembrie 2006 privind evaluarea negocierilor referitoare la acordurile de parteneriat economic (APE) (17),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2009 referitoare la Acordul de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (18), din 25 martie 2009 referitoare la Acordul interimar de parteneriat dintre statele din Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte (19), din 25 martie 2009 referitoare la Acordul de parteneriat economic preliminar între Coasta de Fildeș, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (20), din 25 martie 2009 referitoare la încheierea unui Acord de parteneriat economic preliminar între Ghana, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (21), din 25 martie 2009 privind Acordul preliminar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Africa Centrală, pe de altă parte (22), din 25 martie 2009 referitoare la acordul interimar de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între statele din Africa de Est și de Sud, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (23), din 25 martie 2009 privind un Acord de parteneriat economic interimar între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și statele părți la APE din SADC, pe de altă parte (24), din 25 martie 2009 referitoare la acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și statele partenere din Comunitatea Africii Orientale, pe de altă parte (25), din 19 ianuarie 2011 referitoare la Acordul interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific (26),

—

având în vedere prima reuniune a Consiliului mixt CARIFORUM-UE din 17 mai 2010, la Madrid, Spania, și a doua reuniune a Consiliului mixt CARIFORUM-UE din 26 octombrie 2012, la Bruxelles,

—

având în vedere Rezoluția celei de a 95-a sesiuni a Consiliului de miniștri ACP organizat la Port Vila, Vanuatu, 10-15 iunie 2012, privind acordurile de parteneriat economic (APE) (27),

—

având în vedere Declarația de la Sipopo adoptată de șefii de state și de guverne ACP la cel de Al șaptelea summit din Guineea Ecuatorială, 13-14 decembrie 2012 (28),

—

având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), în special articolul XXIV, și declarațiile ministeriale adoptate la cea de A patra sesiune a Conferinței ministeriale a OMC din 14 noiembrie 2001 la Doha și la cea de A șasea sesiune a Conferinței ministeriale a OMC din 18 decembrie 2005 la Hong Kong,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 28 noiembrie 2006 intitulată „Comunicare de modificare a directivelor privind negocierea acordurile de parteneriat economic cu țările și regiunile ACP” (COM(2006)0673) și Comunicarea Comisiei din 23 octombrie 2007 privind Acordurile de parteneriat economic (COM(2007)0635),

—

având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe (CAGRE) din aprilie 2006, octombrie 2006, mai 2007, octombrie 2007, noiembrie 2007 și mai și iunie 2008,

—

având în vedere Comunicatul emis la concluziile celei de a 33-a reuniuni regulate a Conferinței șefilor de stat și de guvern ai Comunității Caraibilor desfășurată la 4-6 iulie 2012, la Gros Islet, Saint Lucia,

—

având în vedere rezultatele reuniunii liderilor ACP din Pacific desfășurată la Rarotonga, Insulele Cook, la 28 august 2012,

—

având în vedere Decizia privind intensificarea comerțului intraafrican și accelerarea creării zonei continentale de liber schimb [Doc. Assembly/AU/11(XIX)] a celei de a 19-a Sesiuni ordinare a Adunării Uniunii Africane a șefilor de stat și de guvern, desfășurată la Addis Abeba, Etiopia, 15-16 iulie 2012,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 ianuarie 2012 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Comerț, creștere și dezvoltare – Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin (COM(2012)0022),

—

având în vedere Rezoluția europeană din 16 aprilie 2013 (29) referitoare la promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului,

—

având în vedere Rezoluția referitoare la acordurile de parteneriat economic și alte chestiuni comerciale a celei de a 97-a sesiuni a Consiliului de miniștri ACP desfășurat la Bruxelles, 3-5 iunie 2013,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare economică, finanțe și comerț (AP101.293/13/A/fin.),

A.

întrucât capitolul privind cooperarea comercială din Acordul de la Cotonou, în temeiul căruia preferințele comerciale nereciproce extinse ale UE la țările ACP au expirat la 31 decembrie 2007, ACP și UE au stabilit să negocieze APE destinate a fi instrumente de comerț și de dezvoltare pentru statele ACP, majoritatea dintre ele fiind cel mai puțin dezvoltate;

B.

întrucât, în temeiul Acordului de la Cotonou, negocierile privind APE ar trebui încheiate la nivelurile considerate corespunzătoare de către statele ACP și în conformitate cu procedurile acceptate de Grupul ACP; întrucât aceste negocieri trebuie, de asemenea, să ia în considerare procese de integrare regională în desfășurare și promițătoare între țările ACP, precum și alegerile politice și prioritățile de dezvoltare vizate de aceste procese;

C.

întrucât obiectivul-cheie al relațiilor de cooperare ACP-UE pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a țărilor ACP, consacrat în Acordul de parteneriat de la Cotonou, este de a reduce și, în cele din urmă, de a eradica sărăcia și de a contribui la pace, securitate și la stabilitatea politică și democratică din țările ACP, pentru a realiza treptat Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM); întrucât liberalizarea comerțului și reducerea sărăciei nu sunt automat legate; totuși, măsuri comerciale adaptate pot fi un factor puternic de creștere economică și dezvoltare, în același timp autonomizând întreprinderile locale și mici;

D.

întrucât Acordul de la Cotonou se bazează pe egalitatea partenerilor și pe asumarea responsabilității strategiilor de dezvoltare;

E.

întrucât acordurile de parteneriat economic (APE) ar trebui să fie acorduri care au drept scop sprijinirea integrării regionale prin dezvoltarea comerțului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, promovând totodată integrarea treptată a economiilor ACP în economia mondială;

F.

întrucât se poate constata că sunt vizate de către Comisia Europeană acorduri de integrare profundă globale și extinse, care implică nu numai liberalizarea comerțului cu mărfuri, ci și a investițiilor, a achizițiilor publice și a comerțului cu servicii, împreună cu angajamente privind drepturile de proprietate intelectuală și facilitarea comerțului; în timp ce orientările de negocieri ACP se axează în primul rând pe consolidarea cooperării pentru a îmbunătăți capacitățile economice și comerciale ale țărilor ACP, pentru a le ajuta să promoveze dezvoltarea durabilă și pentru a eradica sărăcia, crescându-le totodată proporția din comerțul mondial;

G.

întrucât, până în prezent, numai regiunea Cariforum a încheiat și pune în aplicare un APE complet, în timp ce alte regiuni au pus în aplicare sau pun în aplicare acorduri preliminare, dar s-au angajat să finalizeze negocieri privind domeniile rămase de rezolvat;

H.

întrucât APE sunt menite să fie acorduri regionale, care ar putea sprijini integrarea piețelor ACP mici și fragmentate în economii regionale mai puternice, dar întrucât o serie de state ACP, care s-au simțit presate să semneze acorduri individuale, au creat regimuri comerciale diferite cu UE față de cele ale vecinilor lor, astfel subminând integrarea regională;

I.

întrucât Comisia a propus revizuirea acordurilor de parteneriat preliminare, în contextul negocierilor în curs de desfășurare pentru APE finale;

J.

întrucât la Al șaptelea summit al șefilor de state și de guverne ACP, desfășurat în decembrie 2012, a declarat că, după 10 ani de negocieri, APE nu au furnizat rezultatele dorite, regiunile care au semnat sau au vizat APE la sfârșitul anului 2007 erau în primul rând preocupate să preîntâmpine riscul de întrerupere a comerțului, iar unele aspecte contencioase au rămas și au limitat grav spațiul politic sau au înclinat balanța drepturilor și a obligațiilor țărilor ACP;

K.

întrucât eliminarea tarifelor ar putea crea un deficit grav în bugetele a numeroase state ACP, care se bazează pe taxele la import și pe taxele la export pentru o mare parte din veniturile lor publice;

L.

întrucât statele ACP ar putea avea nevoie de resurse suplimentare pentru a acoperi costurile de ajustare din APE, precum scăderea veniturilor și concurența acerbă, și pentru a contribui la infrastructura lor și capacitățile lor de producție, pentru a sprijini eforturile de diversificare și pentru a consolida competitivitatea cu scopul de a beneficia de accesul la piețele UE și la piețe intraregionale, regionale și mondiale;

M.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 a fost modificat pentru a elimina din domeniul său de aplicare (în ceea ce privește accesul pe piețe fără aplicarea de taxe vamale) țările care nu au întreprins demersurile necesare pentru ratificarea APE corespunzătoare lor până la 1 octombrie 2014;

N.

întrucât regiunile ACP și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o serie de aspecte contencioase pe care le consideră că limitează grav spațiul politic sau că înclină balanța drepturilor și a obligațiilor din APE;

O.

întrucât Grupul ACP a reiterat angajamentul său deplin pentru a se asigura că negocierile sunt finalizate atâta timp cât rezultatul abordează preocupările lor și obiectivele de dezvoltare;

P.

întrucât reformele recente ale UE privind sistemul generalizat de preferințe (SGP) vor pune capăt preferințelor comerciale unilaterale pentru anumite țări ACP,

1.

subliniază că încheierea și buna punere în aplicare a unor APE globale și echilibrate ar trebui să fie esențiale pentru o dezvoltare durabilă a statelor ACP și ar trebui, de asemenea, să ia în considerare opțiunile lor politice, prioritățile de dezvoltare și consolidarea integrării regionale; consideră că, de asemenea, consolidarea capacității statului trebuie să rămână un obiectiv comun și partajat al ACP și al UE;

2.

solicită Uniunii Europene să pună în practică angajamentul său privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării, pentru a crește coerența politicilor în materie de comerț, agricultură, impozite, schimbări climatice, investiții, acces la materii prime și dezvoltare și, astfel, pentru a transforma statele ACP în economii care se susțin singure;

3.

consideră că ar trebui luate în considerare, la negocierea APE, diversele crize și evoluții economice din ultimul deceniu;

4.

reamintește nevoia de a restabili încrederea și dialogul constructiv în cadrul tuturor discuțiilor cu regiunile ACP; prin urmare, îndeamnă toate părțile la negocierile APE să păstreze voința politică și un grad de flexibilitate și pragmatism pentru a elimina deficiențele în ceea ce privește aspectele de rezolvat, precum și pentru a ajunge la o încheiere rapidă a negocierilor în curs de desfășurare privind APE globale într-un mod reciproc satisfăcător;

5.

reamintește că integrarea regională a țărilor ACP este unul dintre obiectivele exprese ale negocierilor APE;

6.

insistă că APE și alte aranjamente comerciale ar trebui să se bazeze pe acquis-ul relațiilor comerciale ACP-UE și, prin urmare, reiterează că niciun stat ACP nu ar trebui să rămână într-o situație defavorabilă sau într-o situație mai defavorabilă la sfârșitul proceselor APE decât se afla în temeiul aranjamentelor comerciale ACP-UE anterioare; solicită acorduri comerciale și de investiții transparente, echitabile și loiale cu țările ACP, care ar trebui să servească obiectivelor lor de dezvoltare prin intermediul unor criterii sociale și de mediu;

7.

reamintește poziția inițială a Parlamentului European față de Regulamentul privind accesul pe piețe (nr. 1528/2007), pentru a permite încheierea, semnarea și implementarea unor APE complete, cu scopul de a asigura un acces pe piețe stabil, previzibil și sporit pentru exporturile ACP acoperite de APE;

8.

sprijină discuțiile în desfășurare privind crearea de fonduri APE regionale, care ar facilita orientarea resurselor donatorilor UE și ar oferi asistență financiară, în special pentru a aborda constrângerile din perspectiva ofertei și capacitățile productive, pentru a îmbunătăți competitivitatea și pentru a sprijini inițiativele de diversificare a veniturilor, reformele fiscale și punerea în practică a unei bune guvernări;

9.

sprijină solicitarea șefilor de stat ACP privind o coerență mai ridicată între agenda de integrare regională, APE și angajamentele asumate în Runda de la Doha, prin crearea unei coordonări mai ridicate între negociatorii de la cele trei niveluri pentru a asigura consecvența;

10.

sprijină propunerea Comisiei de a adopta o abordare bazată mai mult pe nevoi prin ajutorul său pentru comerț, acordându-se o atenție mai specială țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor cu venituri reduse; solicită să se acorde o atenție deosebită consolidării capacităților din țările respective în ceea ce privește infrastructura și expertiza, pentru a promova buna funcționare a instrumentelor comerciale;

11.

solicită Comisiei Europene să dea dovadă de flexibilitate în ceea ce privește toate aspectele contencioase de rezolvat, pentru a le rezolva și, astfel, pentru a le oferit statelor și regiunilor ACP oportunitatea de a încuraja industrializarea, dezvoltarea industriilor incipiente și valoarea adăugată, de a consolida colectarea veniturilor, în special în contextul comerțului sud-sud, și de a permite utilizarea maximă a spațiului politic pentru dezvoltare;

12.

solicită părților la negocieri să se asigure că pe parcursul negocierilor și, în special, pe parcursul punerii în aplicare, angajamentele asumate în temeiul unui APE și politicile care rezultă contribuie în mod eficace la reducerea sărăciei, la dezvoltarea economică a statelor ACP și la sustenabilitatea mediului;

13.

subliniază importanța comerțului dintre ACP și UE, a comerțului sud-sud, a comerțului intraregional și a integrării regionale între țările ACP, precum și între țările ACP și TTPM ale UE, care sunt esențiale pentru o dezvoltare socială și economică durabilă care ar trebui sprijinită în mod activ prin APE individuale, subregionale sau regionale;

14.

solicită statelor membre ale UE și ACP să elaboreze în comun o strategie de creștere a competitivității agricole a ACP care nu se limitează numai la accesul pe piețe, ci abordează aspecte legate de dezvoltarea rurală, constrângeri din perspectiva ofertei și acces la microfinanțare cu scopul de a proteja mijloacele de trai ale micilor agricultori și a asigura suveranitatea și siguranța alimentare;

15.

subliniază că accesul la microfinanțare, care este un instrument de credit, de asigurare și de economii pentru sprijinirea antreprenorilor și, astfel, facilitează investițiile durabile și dezvoltarea economiei locale, ar trebui promovat și încurajat în cadrul APE;

16.

salută angajamentul asumat de șefii de stat și de guvern ACP privind accelerarea în continuare a negocierilor pentru a încheia APE care vor servi la stimularea dezvoltării economice și sociale a statelor ACP și a integrării regionale în cadrul Grupului ACP;

17.

subliniază că, pentru ca APE să fie eficace din perspectiva unei dezvoltări durabile, acestea trebuie să facă obiectul unei monitorizări atente atât pe parcursul negocierilor, cât și în etapele de punere în aplicare;

18.

solicită părților la negocieri să ia în considerare crearea în comun a unui mecanism de monitorizare a APE, cu obiectivul de a evalua atât progresele înregistrate, cât și obstacolele care încă trebuie depășite în cadrul negocierilor și al punerii în aplicare a APE;

19.

încurajează autoritățile publice din statele ACP să se asigure că angajamentele comerciale acoperite de APE sunt consecvente cu strategiile naționale de dezvoltare și programele indicative naționale (PIN) pentru a consolida dimensiunea regională;

20.

încurajează UE și partenerii ACP să se asigure că programul pentru angajamentele de liberalizare este în concordanță cu cel pentru ajutorul de dezvoltare;

21.

încurajează statele ACP să implice toate părțile interesate în negocierile privind APE și în procesele decizionale pentru a se asigura responsabilitatea locală pentru procese, precum și coerența și continuitatea politicilor viitoare;

22.

subliniază importanța rolului parlamentelor și al actorilor nestatali în monitorizarea punerii în aplicare și a negocierilor APE; solicită implicarea lor sistematică în procesele de negociere aflate în desfășurare, pe baza unei abordări participative, și o transparență maximă în ceea ce privește funcționarea instituțiilor comune create prin APE;

23.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de miniștri ACP-UE, Parlamentului European, Comisiei Europene, Președinției Consiliului Uniunii Europene, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, parlamentelor naționale și regionale și organizațiilor regionale ACP.

—

reunită la Bruxelles între 17 și 19 iunie 2013,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care recunoaște că sănătatea constituie un drept fundamental,

—

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE (Acordul de la Cotonou) și, în special, articolul 25 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (g) privind dezvoltarea sectorului social, articolul 29 alineatul (3) litera (c) privind cooperarea ACP-UE pentru sprijinirea cooperării și integrării regionale și articolul 31 litera (b) punctul (iii) privind aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați,

—

având în vedere prioritățile Uniunii Europene definite în decembrie 2005 în cadrul „Consensului european pentru dezvoltare”,

—

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite (ODM) din 2000 privind în special dezvoltarea umană (sănătatea și educația),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la sistemele de sănătate din Africa Subsahariană și sănătatea mondială (31),

—

având în vedere Strategia de acțiune a UE privind criza de resurse umane în domeniul sănătății în țările în curs de dezvoltare (COM(2005)0642),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 21 decembrie 2006 intitulată „Programul european de acțiune pentru soluționarea lipsei grave de personal sanitar calificat în țările în curs de dezvoltare (2007–2013)” (COM(2006)0870),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Rolul UE în materie de sănătate globală” (COM(2010)0128),

—

având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intitulat „Colaborând pentru sănătate: Raportul mondial pe 2006 privind sănătatea”,

—

având în vedere Codul global de bune practici al OMS în materie de recrutare internațională a personalului medical (WHA63.16), adoptat în mai 2010 de cea de a 63-a Adunare Mondială a Sănătății,

—

având în vedere Rezumatul politicii OCDE din 2010 intitulat „Migrația internațională a personalului sanitar: îmbunătățirea cooperării internaționale pentru a rezolva criza mondială în materie de personal sanitar”,

—

având în vedere Raportul OMS al C. Dolea et al., (2010), intitulat „Creșterea accesului la personal sanitar în zone izolate și rurale prin îmbunătățirea păstrării personalului”,

—

având în vedere Raportul OMS intitulat „Transferul sarcinilor: redistribuirea rațională a sarcinilor între echipele de personal sanitar, recomandări și orientări mondiale”, Geneva, 2008,

—

având în vedere Declarația de la Kampala, Primul forum mondial privind resursele umane pentru sănătate, Kampala, Uganda, 2-7 martie 2008,

—

având în vedere strategia comună Uniunea Africană/Uniunea Europeană în domeniul sănătății, definită la Lisabona în decembrie 2007,

—

având în vedere angajamentele incluse în Declarația de la Abuja din 27 aprilie 2001 privind HIV/SIDA, tuberculoza și alte boli infecțioase aferente,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri sociale și mediu (ACP-EU/101.294/13/A/fin.),

A.

întrucât 4 milioane de doctori, de infirmiere, de moașe și de alți membri ai personalului sanitar sunt necesari pentru a efectua intervenții medicale esențiale pentru a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (OMD) și întrucât această situație nu se poate rezolva corespunzător fără personal sanitar format, sprijinit și încadrat în câmpul muncii, care este remunerat în concordanță cu condițiile de lucru dificile;

B.

întrucât 38 de țări ACP se confruntă cu lipsuri grave de personal sanitar, având ca rezultat faptul că Africa găzduiește aproape 25 % din povara mondială a bolilor, dar numai 3 % din personalul sanitar total la nivel mondial; întrucât o sarcină administrativă grea sau utilizarea de metode și proceduri învechite absorb prea multă capacitate de personal;

C.

întrucât dreptul la sănătate este un drept fundamental, consacrat la articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite;

D.

întrucât membrii personalului sanitar ar trebui să fie păstrați în zonele lor rurale sau izolate prin creșterea și îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, precum și a educației și prin furnizarea de stimulente financiare și de sprijin personal și profesional;

E.

întrucât îmbătrânirea populației din țările cu venituri ridicate impune creșterea serviciilor de sănătate; întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare se confruntă cu lipsuri grave de personal sanitar; întrucât cerințele de reducere a cheltuielilor publice ca parte a programelor de ajustări structurale ale Băncii Mondiale și ale Fondului Internațional Monetar agravează această problemă în numeroase țări;

F.

întrucât eforturile de recrutare cu obiective clare, stimulentele financiare și alte stimulente din state de destinație bogate, împreună cu salariile mici, condițiile de muncă necorespunzătoare și instabile și sistemele de sănătate fragile din numeroase țări în curs de dezvoltare, contribuie la migrația internațională a personalului sanitar;

G.

întrucât delegarea responsabilităților din cadrul serviciilor medicale și de sănătate de la cadrele superioare la cele inferioare ale personalului sanitar, în unele cazuri la neprofesioniști (transfer de sarcini și partajare de sarcini), dacă este atent planificată și pusă în aplicare, poate îmbunătăți accesul la servicii de sănătate de calitate și poate reduce costurile;

H.

întrucât integrarea în sistemele de sănătate fără discriminare a lucrătorilor în domeniul sănătății publice și a practicienilor tradiționali din domeniul sănătății formați pentru nevoi specifice ale unor grupuri-țintă, precum persoane care trăiesc cu HIV/SIDA, lucrători în domeniul sexului, tineri și femei însărcinate, este esențială pentru a ajunge la populațiile marginalizate sau izolate, precum și pentru a prezenta soluții privind lipsa de personal sanitar; întrucât folosirea lucrătorilor în domeniul sănătății publice în cadrul programelor de sănătate de la nivelul comunităților s-a dovedit de succes și eficace din punctul de vedere al costurilor;

I.

întrucât tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) au potențialul de a fi utilizate ca instrumente care promovează accesul echitabil la asistență medicală, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul prin telemedicină, îmbunătățirea diseminării informațiilor privind sănătatea publică și facilitarea discursului și a dialogului publice privind amenințări majore la adresa sănătății publice din țările ACP,

1.

consideră că educația, formarea și cercetarea medicală de calitate din cadrul sistemelor de sănătate ale țărilor ACP sunt în prezent subfinanțate;

2.

solicită țărilor ACP, chiar și cu bugete publice limitate, să dezvolte sisteme de sănătate mai puternice și strategii care au ca scop:

3.

ia act de faptul că OMS a subliniat că „sistemele de sănătate publică ale țărilor ACP nu formează și nu recrutează suficiente persoane”; de asemenea, ia act de migrația internă considerabilă către sectorul privat și al ONG-urilor;

4.

reafirmă că criza în materie de resurse umane pentru sănătate este o problemă de maximă importanță care ar trebui rezolvată de urgență și, în special, în cadrul dialogului politic ACP-UE; recunoaște că unul dintre principalele motive ale acestei situații dificile din țările în curs de dezvoltare este migrația membrilor personalului sanitar care sunt recrutați de țări dezvoltate; salută, ca prim demers, Codul global de bune practici al OMS în materie de recrutare internațională a personalului medical și solicită statelor membre ale UE și altor țări dezvoltate să îl respecte; este de părere că țările dezvoltate ar trebui să investească în formarea propriului personal sanitar;

5.

reiterează că deficiența de resurse umane din sectorul sănătății din țările ACP ar trebui rezolvată, fără întârziere, atât de țările ACP, cât și de țările dezvoltate în funcție de nevoile țărilor ACP, implicând toate părțile interesate și cu ajutorul investițiilor financiare și al asistenței tehnice din partea donatorilor;

6.

solicită țărilor ACP să realizeze obiectivul Declarației de la Abuja din 2001 de a aloca 15 % din bugetele lor naționale sănătății; recomandă, în țările în care acest angajament nu a fost realizat, să fie adoptate măsuri concrete suplimentare pentru o strategie privind resursele umane pentru sănătate echitabilă și pe termen lung, în special dacă nu a fost atins niciun impact pozitiv asupra morbidității și mortalității;

7.

solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să ajute țările ACP să atingă cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor recomandate de OMS prin asistență tehnică, iar în cazul celor mai fragile țări și al țărilor cel mai puțin dezvoltate, prin asistență oficială pentru dezvoltare;

8.

reamintește că datoriile țărilor ACP reprezintă un obstacol important, care deturnează resursele atât de necesare finanțării sectoarelor esențiale, precum sănătatea, și promovării dezvoltării economice, în termeni mai generali; solicită reducerea datoriilor, cel puțin pentru țările cel mai puțin dezvoltate, deoarece acestea sunt datorii odioase contractate de guverne împotriva intereselor populației țării lor;

9.

consideră că serviciile publice, care sunt în mod obișnuit subfinanțate și cu personal insuficient, trebuie să fie consolidate și dezvoltate pentru a servi marii majorități a populației și observă că segmentul cel mai bogat al populației utilizează sistemul privat și este mult mai bine servit;

10.

solicită țărilor ACP să implice toate părțile interesate relevante în elaborarea planurilor privind personalul sanitar care constituie o parte esențială a planurilor naționale de sănătate;

11.

solicită țărilor ACP să crească finanțarea personalului sanitar prin investiții în recrutarea, educarea și formarea personalului sanitar în mod nediscriminatoriu, să ofere stimulente adecvate și să creeze un mediu de lucru favorabil și sigur pentru a păstra în mod eficace personalul sanitar, în special în zone rurale, și să asigure o distribuție echitabilă a personalului sanitar; solicită, în această privință, excluderea sectorului sănătății din programele de ajustări structurale ale Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional;

12.

solicită țărilor ACP să includă în planurile naționale privind personalul sanitar principiul delegării responsabilităților din cadrul serviciilor medicale și de sănătate de la cadrele superioare la cele inferioare ale personalului sanitar; solicită statelor ACP, la momentul planificării serviciilor lor de sănătate, să investigheze perspectiva de îmbunătățire a eficienței și a calității îngrijirii pentru a reduce volumul de lucru al personalului existent;

13.

solicită țărilor în curs de dezvoltare să dezvolte și/sau să refacă sistemele și serviciile lor de sănătate publică și de bază și solicită UE să sprijine acest proces prin ajutoare pentru consolidarea capacităților umane și instituționale și a infrastructurilor – inclusiv îmbunătățirea condițiilor de lucru pentru personalul medical, furnizarea de echipamente medicale și transferul de tehnologie;

14.

invită autoritățile din domeniul sănătății publice din țările ACP să integreze lucrătorii în domeniul sănătății publice și practicienii tradiționali din domeniul sănătății în sisteme formale de sănătate și să crească sprijinul financiar și politic pentru lucrătorii în domeniul sănătății publice și pentru soluțiile comunitare, prin asigurarea de formare, supraveghere, stimulente și sprijin continuu;

15.

subliniază importanța campaniilor de sensibilizare și de prevenire din domeniul sănătății în combaterea epidemiilor și a pandemiilor; consideră că este esențial ca lucrătorii în domeniul sănătății publice și practicienii tradiționali din domeniul sănătății să fie implicați pe deplin în aceste campanii;

16.

recunoaște potențialul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în ceea ce privește furnizarea de servicii de asistență medicală; prin urmare, îndeamnă țările ACP să implementeze cadre adecvate politice și de reglementare pentru utilizarea TIC în sisteme de asistență medicală;

17.

recunoaște rolul important al societății civile, al autorităților locale, al comunităților și al organizațiilor nonprofit din domeniul sănătății publice și al organizațiilor de voluntari în suplimentarea sistemelor de sănătate publică; prin urmare, solicită tuturor țărilor ACP să implice în mod activ toate părțile interesate relevante în procesul de îmbunătățire al serviciilor de asistență medicală;

18.

consideră că statele membre ale UE ar trebui să își sporească sprijinul acordat țărilor ACP din punct de vedere financiar și tehnic pentru a elabora planuri și strategii naționale de sănătate care se axează pe asigurarea concordanței competențelor personalului sanitar cu nevoile locale și pe furnizarea de învățământ terțiar și pe intensificarea formării lucrătorilor în domeniul sănătății publice; consideră că astfel de planuri ar trebui să se concentreze pe asigurarea formării continue și a păstrării lucrătorilor în domeniul sănătății publice, în special în comunitățile rurale, și pe promovarea cunoștințelor activității lor și a respectului pentru aceasta, pentru a le îmbunătăți poziția în cadrul comunității;

19.

sugerează că statele ACP, cu sprijinul UE, ar trebui să efectueze o evaluare completă a nevoilor de formare pentru a stabili nevoile țărilor în ceea ce privește resursele umane pentru sănătate;

20.

subliniază că personalul sanitar trebuie să își poată desfășura activitatea în condiții de lucru corespunzătoare și solicită, prin urmare, UE și țărilor ACP să se axeze pe dezvoltarea de infrastructuri medicale și spitalicești de înaltă calitate, în special în zone rurale și izolate; încurajează UE și țările ACP să creeze parteneriate între spitalele europene și cele din țările ACP;

21.

ia act de faptul că țările ACP nu au întotdeauna acces la tratamente de ultimă oră; solicită UE și altor donatori să îmbunătățească condițiile de acces ale țărilor ACP la cele mai noi medicamente, în special cele care pot fi utilizate pentru a furniza tratament în caz de epidemii și pandemii;

22.

solicită statelor membre al UE să pună în aplicare și să monitorizeze acțiuni prezentate în Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Strategia de acțiune a UE privind criza de resurse umane în domeniul sănătății în țările în curs de dezvoltare” (COM(2005)0642), în special în ceea ce privește sprijinirea și finanțarea planurilor naționale privind resursele umane;

23.

solicită statelor membre ale UE și Comisiei Europene, precum și guvernelor ACP să sprijine servicii integrate de sănătate, precum programe pentru HIV/SIDA și sănătate sexuală și reproductivă, pentru a spori eficacitatea și eficiența, de asemenea, în domeniul resurselor umane;

24.

reiterează solicitarea adresată statelor membre ale UE de a pune în aplicare și de a monitoriza măsuri cuprinse în Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Programul european de acțiune pentru soluționarea lipsei grave de personal sanitar calificat în țările în curs de dezvoltare (2007–2013)” (COM(2006)0870), în special pentru a elabora un plan comun de punere în aplicare și un cadru de monitorizare a acțiunilor naționale și colective ale UE privind resursele umane;

25.

îndeamnă statele membre ale UE să pună în aplicare și să monitorizeze în mod adecvat Codul global de bune practici al OMS în materie de recrutare internațională a personalului medical, facilitând migrația circulară ca măsură de atenuare a exodului de inteligență din țări care se confruntă cu astfel de dificultăți;

26.

solicită statelor membre ale UE să se asigure că politicile lor de migrație, în special cele care cauzează un exod de inteligență, nu subminează disponibilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății în țări terțe, respectând în același timp libertatea individuală a circulației și aspirațiile personale și profesionale;

27.

invită statele membre ale UE și, de asemenea, statele ACP să promoveze misiuni temporare pentru profesioniștii ACP din domeniul sănătății care locuiesc în state membre ale UE și posibilitatea unor vize cu intrări multiple pentru a le permite să urmeze cursuri de formare în Europa, în același timp continuând să își aibă reședința în țările lor de origine, precum și să dezvolte rețele în această privință;

28.

invită UE să accelereze progresul către angajamentele convenite în cadrul Strategiei de acțiune a Uniunii Europene privind criza de resurse umane în domeniul sănătății în țările în curs de dezvoltare;

29.

solicită UE să prevadă ca prioritate educația și formarea personalului sanitar în cadrul viitoarei politici de dezvoltare, asigurându-se că cel puțin 20 % dintre ajutoarele acordate de UE sunt alocate educației și sănătății de bază;

30.

insistă asupra faptului că o strategie privind resursele umane pentru sănătate este integrată în Agenda de dezvoltare post-2015;

31.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de Miniștri ACP-UE, Parlamentului European, Comisiei Europene, Președinției Consiliului Uniunii Europene, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

—

reunită la Bruxelles (Belgia) între 17 și 19 iunie 2013,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979,

—

având în vedere articolul 3 și Protocolul II la Convenția de la Geneva din 1949, ratificată de Republica Centrafricană, care interzice execuția sumară, violul, recrutarea forțată și alte abuzuri,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) din 1998, ratificată de Republica Centrafricană în 2001, astfel cum a fost modificat la Kampala în 2010, care definește cele mai grave crime internaționale, precum crimele împotriva umanității și crimele de război, inclusiv omuciderea, atacurile împotriva populației civile, tortura, jaful, violența sexuală, recrutarea și folosirea de copii în forțele armate și disparițiile forțate, și care afirmă obligația primară a tuturor jurisdicțiilor naționale de a ancheta și de a pedepsi și, drept urmare, de a preveni săvârșirea unor astfel de crime,

—

având în vedere Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost semnat de Republica Centrafricană,

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de Republica Centrafricană în 1986,

—

având în vedere Acordul de parteneriat 2000/483/CE dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou (Benin) la 23 iunie 2000 și revizuit în mod succesiv în 2005 și 2010,

—

având în vedere Acordul global de pace de la Libreville dintre Guvernul Republicii Centrafricane și mișcările politico-militare din Africa Centrală ale Armatei Poporului pentru Restaurarea Democrației (APRD), ale Frontului Democratic Popular al Republicii Centrafricane (FDPC) și Uniunea Forțelor Democratice pentru Unitate (UFDR) din 21 iunie 2008,

—

având în vedere Comunicatul final al Summitului extraordinar al șefilor de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală (ECCAS), care a avut loc la N’Djamena (Ciad) la 21 decembrie 2012,

—

având în vedere Declarația din 21 decembrie 2012 a comisarului european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, privind o nouă izbucnire a conflictului din Republica Centrafricană,

—

având în vedere Acordul de la Libreville (Gabon) din 11 ianuarie 2013 privind rezolvarea crizei politico-militare din Republica Centrafricană, semnat sub egida șefilor de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală (ECCAS), care prevede condițiile de încetare a crizei din Republica Centrafricană,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2013 referitoare la situația din Republica Centrafricană (33),

—

având în vedere Rezoluția 2088(2013) a Consiliului de Securitate al ONU și declarațiile Consiliului de Securitate al ONU privind Republica Centrafricană,

—

având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, ale purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU și ale trimisului ONU în Republica Centrafricană privind situația politică din Republica Centrafricană și deteriorarea securității și a situației umanitare,

—

având în vedere declarațiile și deciziile Uniunii Africane (UA) privind situația din Republica Centrafricană,

—

având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Republica Centrafricană,

—

având în vedere declarația din 16 aprilie 2013 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navanethem Pillay, în care solicită încetarea violenței și restaurarea statului de drept în țară,

—

având în vedere summiturile extraordinare ale șefilor de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală (ECCAS), desfășurate la N’Djamena (Ciad) la 3 aprilie 2013 și 18 aprilie 2013, și deciziile lor de a crea un consiliu național de tranziție (CNT) cu prerogative legislative și constitutive și de a adopta o foaie de parcurs pentru procesul de tranziție din Republica Centrafricană,

—

având în vedere Rezoluția referitoare la lovitura de stat din Republica Centrafricană adoptată de Congresul Național al Republicii Dominicane la 25 aprilie 2013, care dezaprobă lovitura de stat, refuză să recunoască acțiunile efectuate de coaliția rebelă Seleka și solicită CPI și tuturor statelor relevante, inclusiv Republicii Centrafricane, să ancheteze și să aducă în fața instanțelor judecătorești crimele internaționale care continuă să fie comise în contextul loviturii de stat,

—

având în vedere reuniunea Grupului internațional de contact din 3 mai 2013 de la Brazzaville (Republica Congo), care a validat foaia de parcurs pentru tranziție și a creat un fond special de asistență pentru Republica Centrafricană,

—

având în vedere diversele facțiuni care alcătuiesc coaliția Seleka, și anume Convenția Patrioților pentru Justiție și Pace (CPJP), Uniunea Forțelor Democratice pentru Unitate (UFDR), Frontul Democratic Popular al Republicii Centrafricane (FDPC), Convenția Patriotică pentru Salutul Kodro (CPSK) și Alianța pentru Renaștere și Reînființare (ARR),

A.

întrucât au avut loc ciocniri între mișcarea rebelă Seleka și guvern în perioada decembrie 2012-martie 2013 din cauza nerespectării de către președintele François Bozizé a angajamentelor asumate în 2008 în cadrul Acordului global de pace de la Libreville;

B.

întrucât acordul de pace a fost semnat între guvernul președintelui Bozizé și rebeli și alți protagoniști la 11 ianuarie 2013 la Libreville (Gabon), care prevedea încetarea focului și instituirea unui Guvern de tranziție al Unității Naționale în care le-au fost conferite funcții-cheie unor personalități din opoziție;

C.

întrucât, la sfârșitul lunii martie 2013, rebelii au reclamat că guvernul nu și-a respectat obligațiile din Acordul de la Libreville din ianuarie 2013 și întrucât au preluat controlul asupra capitalei, Bangui, la 24 martie, și asupra restului țării, forțându-l pe președintele Bozizé să fugă din țară;

D.

întrucât la 24 martie 2013 liderul rebelilor, Michel Djotodia, a preluat puterea, iar la 26 martie s-a autodeclarat președinte al republicii, a suspendat Constituția națională, a dizolvat Adunarea Națională, a declarat o perioadă de trei ani de guvernare tranzitorie și a depus jurământ că va conduce Republica Centrafricană până la alegerile din 2016;

E.

întrucât Summitul ECCAS din 3 aprilie 2013 a instituit un consiliu național de tranziție (CNT), care este reprezentantul tuturor forțelor active din țară și este menit să exercite prerogative legislative și constitutive; întrucât summitul respectiv, de asemenea, a încredințat CNT sarcina de a alege, dintre membrii săi, un președinte interimar și doi vicepreședinți, primul dintre aceștia urmând să dețină președinția CNT;

F.

întrucât urmează să se desfășoare alegeri democratice, transparente și legitime la sfârșitul perioadei de tranziție de 18 luni, dar întrucât șeful statului, prim-ministrul, membrii guvernului de tranziție și membrii Biroului CNT nu vor avea voie să candideze;

G.

întrucât Summitul ECCAS din 18 aprilie 2013 de la N’Djamena (Ciad) a adoptat o foaie de parcurs privind alcătuirea și funcționarea CNT și și-a mărit numărul de membri la 135 pentru a îmbunătăți reprezentarea opoziției și a societății civile;

H.

întrucât ECCAS a decis în cadrul summitului său din 18 aprilie 2013 de la N'Djamena (Ciad) să mărească de patru ori dimensiunea Forței multinaționale pentru Africa Centrală (FOMAC), crescând numărul soldaților de la 500 la 2 000;

I.

întrucât prim-ministrul Nicolas Tiangaye se bucură de sprijinul și recunoașterea comunității internaționale pentru că a contribuit la instituirea unui cadru care este posibil să fie acceptat de toți și a unui mediu favorabil edificării păcii și stabilității în Republica Centrafricană; întrucât el solicită respectarea foii de parcurs privind alcătuirea și funcționarea CNT, aprobată în cadrul Summitului ECCAS din 18 și 19 aprilie 2013;

J.

întrucât CNT l-a numit pe Michel Djotodia președinte interimar;

K.

întrucât reuniunea Grupului internațional de contact din 3 mai 2013 de la Brazzaville (Republica Congo) a adoptat foaia de parcurs pentru tranziție și a creat un fond special de asistență pentru Republica Centrafricană;

L.

întrucât situația din Republica Centrafricană continuă să fie extrem de îngrijorătoare, încălcări grave ale drepturilor omului și crime internaționale fiind comise de grupuri armate, inclusiv omucideri, violuri – inclusiv violarea unor fete minore –, detenție arbitrară, dispariții forțate, tortură, abuzuri și folosirea sau înrolarea forțată sau voluntară a copiilor în grupuri armate; întrucât violența sexuală și folosirea frecventă a violului ca armă de război au consecințe tragice și trebuie privite drept crime de război; întrucât prim-ministrul Nicolas Tiangaye a condamnat în mod public violența și jaful; întrucât o comisie de anchetă a crimelor a fost instituită și întrucât CPI a decis să lanseze o anchetă privind acuzațiile de crime care țin de jurisdicția sa;

M.

întrucât, fără a ține seama de punerea în aplicare treptată a măsurilor de securitate convenite la N'Djamena, situația rămâne fragilă;

N.

întrucât Republica Centrafricană se confruntă cu o provocare de natură socială și economică deoarece sectorul public și cel privat au fost jefuite și distruse, subminându-se în mod grav administrația țării și structura sa economică și fiind cauzate tulburări sociale;

O.

întrucât spitalele au fost masiv jefuite, creându-se o situație dezastroasă în domeniul sănătății în țară;

P.

întrucât, ca urmare a crizei alimentare și a violențelor trecute și prezente, zeci de mii de centrafricani au căutat refugiu în țările vecine sau au fost strămutați intern; întrucât ONU estimează că există 1,5 milioane de resortisanți ai Republicii Centrafricane care au nevoie de asistență umanitară, în plus față de cei 17 000 de congolezi și sudanezi care s-au refugiat în Republica Centrafricană pentru a scăpa de luptele din propriile lor țări;

Q.

întrucât majoritatea acestor persoane se află în zone în care nu au acces la servicii de bază și întrucât nesiguranța din țară și pericolul atacurilor pun în dificultate organizațiile umanitare în ceea ce privește furnizarea unui ajutor eficace;

R.

întrucât, ca urmare a acaparării puterii în țară de către rebeli, UA a suspendat Republica Centrafricană la 25 martie 2013 și a impus interdicții de circulație și înghețări ale activelor pentru liderii insurgenți;

S.

întrucât Consiliul Permanent al Francofoniei a decis la 8 aprilie 2013 să suspende temporar Republica Centrafricană, în așteptarea unui evaluări a angajamentelor asumate de toate partidele din Republica Centrafricană;

T.

întrucât Uniunea Europeană este implicată într-un dialog politic regulat cu Republica Centrafricană, în temeiul Acordului de la Cotonou, și este principalul donator al acestei țări, oferindu-i ajutor pentru dezvoltare în valoare de 137 de milioane de euro până în 2013, în cadrul celui de-al 10-lea Fond european de dezvoltare (FED 2008-2013), în plus față de cele 14,3 milioane de euro oferite acesteia în 2012 în temeiul Instrumentului financiar pentru pace în Africa pentru misiunea de consolidare a păcii MICOPAX;

U.

întrucât Comisia Europeană, prin intermediul ajutorului umanitar acordat de aceasta și al departamentului pentru protecție civilă (ECHO), a contribuit, de asemenea, cu 8 milioane de euro în 2012 pentru a ajuta persoanele afectate de conflict și strămutate în Republica Centrafricană, prin furnizarea de servicii de sănătate în regim de urgență, de provizii alimentare și nealimentare, de apă curată și servicii de salubritate;

V.

întrucât atacurile recente comise de LRA, în special în regiunea Bria în nord-estul țării și în apropriere de minele de diamante, au cauzat mai multe zeci de morți,

1.

regretă preluarea puterii prin lovitura de stat; solicită reinstituirea ordinii constituționale și cere tuturor părților să se abțină de la orice act de violență, să respecte pe deplin drepturile omului și să reinstituie ordinea publică, securitatea publică și stabilitatea în țară;

2.

își reafirmă sprijinul față de suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Republicii Centrafricane;

3.

observă cu satisfacție că Republica Centrafricană s-a alăturat Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI) în 2008; consideră că gestionarea resurselor naturale abundente ale Africii Centrale ar trebui să facă obiectul unor controale transparente, în special în ceea ce privește plățile efectuate către guverne de societăți miniere și de explorare și proporția din veniturile respective care este utilizată pentru programe de dezvoltare;

4.

ia act de instituirea Consiliului Național de Tranziție, de alegerea unui șef de stat și de instituirea unui guvern de tranziție; ia act de faptul că tranziția va dura pe o perioadă de 18 luni, la sfârșitul căreia legalitatea și ordinea constituționale trebuie să fie reinstituite pe deplin;

5.

solicită guvernului de tranziție și CNT să asigure respectarea statului de drept și protejarea populației civile; salută eforturile depuse până în prezent de către autoritățile de tranziție și, în special, de către prim-ministrul Nicolas Tiangaye și îndeamnă întreaga comunitate internațională să îl sprijine și să îi sprijine acțiunile prin toate mijloacele corespunzătoare;

6.

salută eforturile de mediere ale președintelui Republicii Congo și rolul activ al ONU, al UA, al UE, al ECCAS, al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), al Africii de Sud, al Republicii Benin, al Franței și al Statelor Unite, care au contribuit la semnarea acordurilor de la Libreville;

7.

solicită VP/ÎR, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului pentru Pace și Securitate al UA să sprijine în mod activ punerea în aplicare a foii de parcurs și salută măsurile de securitate (grupare și încartiruire, patrule comune etc.) deja adoptate de Guvernul Unității Naționale;

8.

sprijină Guvernul Unității Naționale în dorința sa de a aduce în fața justiției toți autorii de crime; felicită Guvernul Unității Naționale pentru instituirea unei comisii de anchetă a crimelor;

9.

solicită ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de copii-soldați să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional; subliniază, în această privință, că situația Republicii Centrafricane a fost adusă deja în fața CPI și că, în temeiul Statutului Curții, nu există nicio prescripție pentru genocid, crime împotriva umanității sau crime de război;

10.

este îngrijorat de situația umanitară din țară, în special în ceea ce îi privește pe resortisanții Republicii Centrafricane care au fost strămutați sau au devenit refugiați în țări vecine; îndeamnă toate părțile să respecte dreptul internațional umanitar și activitatea apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor;

11.

salută ajutorul umanitar furnizat, în special, de UE, UA și ONU persoanelor afectate de conflict și de strămutare din Republica Centrafricană și solicită instituțiilor respective și altor parteneri internaționali și regionali să sprijine în mod activ reconstrucția Republicii Centrafricane și procesul de consolidare a păcii;

12.

salută acțiunea adoptată de Guvernul Unității Naționale în colaborare cu Programul alimentar mondial (PAM) pentru a asigura provizii alimentare, protecție și distribuirea de alimente populațiilor strămutate în interiorul țării; face apel de urgență la comunitatea internațională pentru a furniza sprijin financiar masiv cu scopul de a permite autorităților să reinstituie serviciile statului;

13.

condamnă crimele de război care constau în folosirea și recrutarea, forțată sau nu, de copii-soldați prin încălcarea dreptului internațional; salută dorința guvernului de a pune în aplicare, ca parte a reformei sectorului securității, un proces de restabilire a apărării și a forțelor de securitate; sprijină voința guvernului de a selecta combatanți Seleka și de a-i instrui în vederea integrării lor în forțele armate ale Republicii Centrafricane și în forțele de jandarmerie și de poliție; sprijină acțiunea de dezarmare, demobilizare, reintegrare și repatriere a combatanților pentru a garanta securitatea pe parcursul tranziției; solicită guvernului să adopte măsuri similare pentru a oferi sprijin și compensații victimelor violenței și ale crimelor internaționale;

14.

salută decizia ECCAS de a crește numărul trupelor Forței multinaționale pentru Africa Centrală (FOMAC) de la 700 la 2 000 și solicită ca mandatul FOMAC să fie executat sub auspiciile ONU;

15.

solicită ca operațiunile internaționale și regionale de arestare a membrilor LRA să fie reluate și intensificate, cu acordul Republicii Centrafricane, pentru a pune capăt devastării pe care acest grup criminal a adus-o asupra populației din Republica Centrafricană;

16.

ia act de faptul că Republica Centrafricană este înzestrată cu numeroase resurse naturale (uraniu, petrol brut, aur, diamante etc.); subliniază că transparența și controlul democratic din sectorul mineritului sunt mai importante ca niciodată pentru dezvoltarea țării;

17.

consideră că este necesar, în continuare, să se abordeze consecințele conflictelor, în special prin reforma forțelor armate și a forțelor de securitate, prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, prin repatrierea refugiaților, prin întoarcerea la casele lor a persoanelor strămutate intern și prin punerea în aplicare de programe viabile de dezvoltare;

18.

solicită tuturor partidelor politice și părților interesate să abordeze cauzele structurale ale acestei crize recurente și consideră că deciziile care privesc viitorul politic, economic și social al Republicii Centrafricane, bazate pe tranziția pașnică și democratică fundamentată pe respectul pentru statul de drept, pe separarea puterilor și pe exercitarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe accesul echitabil la resurse și pe redistribuirea veniturilor, prin bugetul național, sunt destinate populației Republicii Centrafricane și tuturor celor care o reprezintă;

19.

salută faptul că, de la 10 iunie 2013, aproximativ 40 lideri religioși au ținut dezbateri în Bangui cu scopul de a preveni tensiunile;

20.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului ACP-UE, Consiliului UE, Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, UA, președintelui Comunității Economice a Statelor din Africa Centrală, Organizației Internaționale a Francofoniei și președintelui Consiliului Național de Tranziție și Guvernului Republicii Centrafricane.

—

reunită la Bruxelles (Belgia) între 17 și 19 iunie 2013,

—

având în vedere articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

—

având în vedere articolul 11 alineatul (7) din Acordul revizuit de la Cotonou, care reafirmă angajamentul statelor participante de a consolida pacea și justiția internațională,

A.

întrucât profesorul Alpha Condé, șef de stat, este primul președinte democratic ales al Republicii Guineea de când aceasta și-a dobândit independența la 2 octombrie 1958;

B.

întrucât Guineea a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale la 14 iulie 2003;

C.

întrucât procedura electorală a fost aprobată de misiunea electorală a UE, ECOWAS, Uniunea Africană și Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), iar rezultatele au fost avizate de întreaga clasă politică din Guineea și de comunitatea internațională;

D.

întrucât autoritățile din Guineea, pentru a respecta procesul democratic pe deplin, au decis, în cooperare cu Comisia electorală națională independentă (CENI), să desfășoare alegeri legislative, la o dată care urmează să fie stabilită de acord cu toate părțile implicate, după o serie de amânări solicitate de partidele politice din opoziție;

E.

întrucât, la 29 martie 2013, CENI a decis să monitorizeze situația prin crearea, cu asistență din partea partenerilor săi financiari – Uniunea Europeană, Statele Unite, OIF, PNUD și Franța –, a unui „comitet tehnic de monitorizare”, alcătuit din membri numiți de CENI, pe baza căruia opoziției și majorității prezidențiale li se va permite reprezentarea egală;

F.

întrucât reorganizarea CENI pentru a asigura reprezentarea egală, împreună cu alcătuirea executivului său, a fost aprobată ca răspuns la o cerere din partea opoziției și a fost acceptată de întreaga clasă politică;

G.

întrucât un „cadru [tripartit] pentru dialogul politic” a fost creat, fiind alcătuit dintr-o serie de facilitatori, inclusiv un reprezentant al ONU;

H.

întrucât Reprezentantul Special al ONU pentru Africa de Vest, Said Djinnit, a fost numit „facilitator internațional” de către ONU ca urmare a obiecțiilor ridicate de către membrii opoziției față de Lamine Cissé, care a fost nominalizat fără o consultare formală;

I.

întrucât opoziția a solicitat boicotarea alegerilor programate la 30 iunie 2013 de către președintele republicii, pe baza unei propuneri a CENI;

J.

întrucât „forumul de consultare” care a avut loc între 3 și 9 iunie s-a axat pe:

K.

întrucât, pe parcursul consultărilor, OIF, Uniunea Europeană, PNUD, ECOWAS, Statele Unite și Franța au garantat că procesul de elaborare a listei electorale de către operatorul tehnic a fost securizat și au declarat disponibilitatea lor de a adopta orice măsură suplimentară necesară pentru a securiza în continuare procesul și a mobiliza resurse extraordinare cu scopul de a sprijini orice decizie adoptată de partidele din Guineea;

L.

întrucât operatorul tehnic care a fost implicat în pregătirea listei electorale nu va fi implicat în alte operațiuni din cadrul procesului electoral;

M.

întrucât facilitatorul internațional, în numele tuturor facilitatorilor și al comunității internaționale pe care o reprezintă, a apelat la opoziție, în lumina tuturor acestor garanții și asigurări, pentru a fi de acord să ia parte la alegeri;

N.

întrucât participarea la alegeri a guineenilor din străinătate a fost acceptată în aceleași condiții ca cele care s-au aplicat alegerilor prezidențiale din 2010 și pe baza listelor elaborate la momentul respectiv;

O.

având în vedere acordul privind măsurile care trebuie adoptate pentru a soluționa deficiențele CENI;

P.

întrucât Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei Europene l-a felicitat pe președintele Condé pentru progresul considerabil înregistrat în cadrul dialogului politic cu opoziția și a declarat că o procedură se află în desfășurare în cadrul Consiliului pentru a se asigura că fondurile alocate Guineei în cadrul celui de-al 10-lea FED vor fi menținute, cu condiția să fie desfășurate alegeri libere și transparente înainte de 31 octombrie 2013;

Q.

întrucât Secretarul General al ONU a afirmat la 12 iunie 2013 că a fost „încurajat de progresele înregistrate de către părțile la dialogul interguineean” și că atmosfera pozitivă „va crea condițiile pentru alegeri libere, echitabile și pașnice”;

R.

întrucât incertitudinea politică este dăunătoare economiei țării;

S.

având în vedere violențele de la sfârșitul lunii februarie și de la începutul lunii martie 2013 și reluarea violențelor din aprilie și, din nou, în mai, care au urmat unor apeluri la demonstrație făcute de opoziție și care au provocat moartea mai multor persoane și rănirea a sute de persoane;

T.

întrucât statul de drept implică conformitatea tuturor instituțiilor, separarea puterilor și exercitarea liberă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, răspunderea penală, despăgubirea victimelor și egalitatea tuturor în fața legii;

U.

întrucât instituirea Ministerului Drepturilor Omului și Libertăților Civile și a Comisiei pentru adevăr și reconciliere, prima din istoria țării, este un pas în direcția bună către soluționarea pașnică și democratică a problemelor țării;

V.

întrucât fragmentarea politică prezintă o amenințare gravă la stabilitatea din Guineea;

W.

întrucât președintele republicii a început o reformă a serviciilor de securitate,

1.

salută perspectiva terminării tranziției către democrație, datorită deciziei autorităților din Guineea, cu acordul CENI și a societății civile din Guineea, de a finaliza curând procesul de democratizare prin alegeri libere și transparente în Adunarea Națională;

2.

salută progresul înregistrat în ceea ce privește dialogul și acordul la care s-a ajuns între partidele politice la 9 iunie 2013, sub îndrumarea guvernului și a trei facilitatori, privind operatorul tehnic și lista electorală, votul guineenilor din străinătate, funcționarea internă a CENI și principiul redeschiderii și revizuirii listelor electorale; solicită ca acest acord să fie respectat și pus în aplicare;

3.

salută declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei Europene din 12 iunie 2013 privind progresul înregistrat în ceea ce privește dialogul politic interguineean și păstrarea fondurilor alocate Guineei în cadrul celui de-al 10-lea FED, cu condiția să fie desfășurate alegeri libere și transparente înainte de 31 octombrie 2013;

4.

salută asistența tehnică furnizată de UE și de alți parteneri bilaterali și multilaterali pentru protejarea și garantarea transparenței și a credibilității alegerilor;

5.

solicită Uniunii Europene, Uniunii Africane, OIF, ECOWAS și Organizației Națiunilor Unite să își continue implicarea fidelă în procesul electoral;

6.

solicită politicienilor din Guineea să se concentreze pe dialog și consultare pentru a-și rezolva diferențele și pentru a iniția alegeri în vederea consolidării procesului de democratizare din Guineea;

7.

solicită forțelor politice să continue tranziția democratică care se desfășoară de la alegerea lui Alpha Condé ca președinte și să respecte democrația, instituțiile și drepturile opoziției; consideră că, pentru ca viitoarele alegeri să joace un rol complet în acest proces de democratizare, acestea trebuie să fie libere și transparente;

8.

subliniază importanța unei opoziții libere cu drepturi și obligații stabilite și respectate, inclusiv dreptul de a demonstra pașnic; ia act de faptul că o astfel de opoziție constituie una dintre puterile compensatoare necesare pentru buna funcționare a democrației;

9.

își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul de violențe intercomunitare și solicită liderilor politici, în interesul stabilității, al coeziunii și al armoniei sociale din țară, să înceteze jocurile facționale;

10.

solicită forțelor politice să își asume responsabilitățile, depunând eforturile necesare pentru a evita periclitarea păcii civile și solicitând încetarea provocărilor și a violențelor; solicită, în plus, forțelor de securitate naționale să respecte dreptul de a demonstra pașnic și să păstreze siguranța grupurilor de populație civilă, în același timp respectând drepturile omului și statul de drept;

11.

salută stabilirea unui cadru continuu pentru dialog care să implice trei facilitatori, inclusiv un reprezentant al ONU, privind desfășurarea alegerilor legislative și consolidarea statului de drept și a principiilor democratice din Guineea;

12.

salută angajamentul șefului de stat de a asigura transparența și fiabilitatea procesului electoral și decizia sa de a acorda amnistie celor arestați pe parcursul protestelor partidelor politice;

13.

salută angajamentul de la 24 aprilie 2013 al guvernului și al partidelor majorității prezidențiale și ale opoziției de a-și rezolva diferențele numai prin modalități pașnice; regretă că nu așa au stat lucrurile până acum; transmite condoleanțe familiilor victimelor; speră ca acest angajament să fie respectat pe viitor;

14.

insistă asupra faptului ca autoritățile judiciare să ancheteze și să trateze echitabil și cu grijă toate cazurile de încălcare a drepturilor omului;

15.

ia act de declarația Secretarului General al ONU de la 25 aprilie 2013 prin care salută progresul înregistrat de Guineea către reluarea dialogului politic și, în special, angajamentul șefului de stat de a garanta transparența și fiabilitatea alegerilor cu sprijin din partea partenerilor internaționali, precum și declarația sa de la 12 iunie 2013 care subliniază progresul înregistrat în ceea ce privește crearea condițiilor pentru alegeri libere, echitabile și pașnice;

16.

salută angajamentul președintelui Republicii Guineea de a respecta rezultatul alegerilor, indiferent care va fi, și speră că liderii opoziției își vor asuma același angajament;

17.

salută instituirea Ministerului Drepturilor Omului și Libertăților Civile și a Comisiei pentru adevăr și reconciliere; subliniază că acestor două instituții ar trebui să li se ofere sprijinul necesar pentru a le permite să își desfășoare activitatea; insistă asupra faptului că este necesar ca Comisia pentru adevăr și reconciliere să fie independentă, astfel încât problemele cetățenilor să poată fi rezolvate în mod pașnic și democratic;

18.

consideră că un sistem judiciar și o mass-media independente sunt esențiale în modelarea și reglementarea procesului de punere în aplicare a practicilor democratice, care vizează consolidarea statului de drept, crearea instituțiilor democratice, inclusiv un parlament funcțional, reprezentând pluralismul politic, și consolidarea rolului societății civile; solicită donatorilor să acorde sprijin unui proces de consolidare a sistemului judiciar din Guineea;

19.

este de părere că o gestionare atentă a resurselor naturale abundente ale Guineei, care ar trebui să includă crearea unui mecanism transparent de control, pentru a face publice sumele plătite guvernului de societăți miniere și de explorare și proporția din veniturile respective care este utilizată pentru programe de dezvoltare, ar trebui să contribuie la ieșirea populației Guineei dintr-o sărăcie persistentă și să deschidă drumul către o dezvoltare durabilă;

20.

salută eforturile autorităților din Guineea de a îmbunătăți gestionarea macroeconomică din Guineea, care a făcut posibilă reînnoirea relațiilor cu toți donatorii bilaterali și multilaterali, inclusiv cu instituțiile Bretton Woods, și finalizarea inițiativei privind țările sărace puternic îndatorate (HIPC);

21.

solicită autorităților politice să nu piardă din vedere alte priorități care sunt esențiale pentru dezvoltarea durabilă a țării;

22.

solicită Consiliului, Comisiei, statelor membre ale UE, țărilor ACP, Organizației Națiunilor Unite, ECOWAS, OIF, Statelor Unite și Secretariatul ACP să acorde în continuare sprijin autorităților din Guineea în vederea desfășurării unor alegeri legislative libere și transparente;

23.

își exprimă solidaritatea față de populația Republicii Guineea și sprijină dorința sa de a vedea terminarea perioadei de tranziție și instaurarea democrației;

24.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție instituțiilor UE, Uniunii Africane, Grupului ACP, ECOWAS, OIF, Statelor Unite, Franței, Secretarului General al ONU și autorităților din Guineea;

(a)

statele care sunt în procesul de ratificare a Acordului de parteneriat.

(b)

statele membre ale grupului ACP.

(i)

rapoarte prezentate de comisiile permanente. Acestea sunt limitate la trei pe sesiune. Lungimea propunerilor de rezoluție din rapoarte este stabilită în anexa II la prezentul Regulament de procedură;

(ii)

teme urgente propuse de o comisie permanentă sau prezentate de Birou. Temele urgente pot fi înscrise pe ordinea de zi numai cu titlu de excepție și se limitează la un număr de două teme pe sesiune. Celelalte propuneri de teme urgente se transmit comisiilor permanente competente;

(iii)

o temă principală pentru o dezbatere la nivel înalt.

—

promovarea procesului democratic prin dialog și consultare,

—

aspecte economice, financiare, comerciale și utilizarea Fondului european pentru dezvoltare,

—

aspecte sociale și de mediu.

I.

COMISIA PENTRU AFACERI POLITICE

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

Această comisie asigură coordonarea lucrărilor misiunilor de informare și studiu, inclusiv ale misiunilor trimise pentru observarea alegerilor, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul de procedură al Adunării.

II.

COMISIA PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ, FINANȚE ȘI COMERȚ

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

III.

COMISIA PENTRU AFACERI SOCIALE ȘI MEDIU

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

—

expunerii de motive, documentelor de lucru pregătitoare și rapoartelor misiunilor de informare și studiu: șase pagini;

—

propunerilor de rezoluție incluse în rapoarte și temelor urgente: patru pagini, inclusiv considerentele, dar fără referiri.

(a)

Pentru toate reuniunile organizate în locurile obișnuite de desfășurare a activității Parlamentului European:

(b)

Pentru toate reuniunile organizate în afara locurilor obișnuite de desfășurare a activității Parlamentului European:

—

Se respectă suveranitatea și drepturile internaționale ale omului;

—

Se respectă legislația țării și autoritatea organismelor electorale;

—

Se menține în fiecare moment o strictă imparțialitate politică;

—

Se respectă integritatea misiunii internaționale de observare a alegerilor;

—

Nu se obstrucționează procesele electorale;

—

Se furnizează acte de identificare corespunzătoare;

—

Se menține acuratețea observațiilor și profesionalismul la redactarea concluziilor;

—

Nu se fac comentarii destinate publicului sau mass-mediei înainte de declarația colectivă a misiunii de observare;

—

Se cooperează cu alți observatori ai alegerilor;

—

Se păstrează un comportament personal adecvat.

1.

Membrii mențin o strictă imparțialitate politică pe durata tuturor activităților delegației.

2.

Membrii participă pe deplin la toate lucrările delegației, de la prima sesiune de informare la conferința de presă finală.

3.

Doar deputații au dreptul să ia parte la o delegație de observare a alegerilor, însoțiți de personal din cadrul Secretariatelor Parlamentului European și grupului de state ACP. Nicio altă persoană nu poate face parte dintr-o delegație și nici nu poate să o însoțească.

4.

Deputații care participă pentru prima dată la o delegație de observare a alegerilor ar trebui să participe la o sesiune de informare privind misiunile de observare a alegerilor.

5.

Membrii joacă un rol activ în ziua alegerilor în sine, participând la secțiile de votare și observând deschiderea și închiderea secțiilor, procedura de vot și numărarea buletinelor de vot.

6.

Membrii pot oferi explicații cu privire la caracterul delegației de observare și la activitățile acesteia. Cu privire la toate celelalte chestiuni legate de delegația de observare a alegerilor, membrii se abțin de la orice comentariu destinat publicului sau mass-mediei înaintea conferinței de presă comune și recomandă mass-mediei sau altor persoane interesate să:

—

copreședinții delegației APP au autoritatea de a exclude membrul respectiv din delegație;

—

delegația poate, hotărând cu o majoritate de voturi și votând separat pe camere, demite din funcție pe oricare din coșefii de delegație, în cazul în care se consideră că el sau ea se face vinovat de abateri grave;

—

copreședinții APP sunt informați și informează, respectiv, președintele grupului politic relevant (sau Biroul în cazul deputaților neafiliați), în cazul în care membrul în cauză face parte din Parlamentul European, sau președintele Parlamentului statului ACP de origine, în cazul în care membrul în cauză face parte din Parlamentul unui stat ACP.

—

Membrul poate fi exclus de la participarea la delegația de observare a alegerilor pe o perioadă de patru ani.