EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document E2011J0017

Hotărârea Curții din 22 noiembrie 2012 în cauza E-17/11 – Aresbank SA/Landsbankinn hf., Fjármálaeftirlitið (Autoritatea de supraveghere financiară) și Islanda (Directiva 94/19/CE – Directiva 2000/12/CE – Directiva 2006/48/CE – Admisibilitate – Legislație națională care include prevederi ale legislației SEE pentru a reglementa situații pur interne – Conceptul de depozit – Împrumuturi interbancare – Recunoașterea reciprocă a unei autorizații pentru inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit – Aplicabilitatea deciziilor Comitetului mixt al SEE)

JO C 75, 14.3.2013, p. 13–14 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/13


HOTĂRÂREA CURȚII

din 22 noiembrie 2012

în cauza E-17/11

Aresbank SA/Landsbankinn hf., Fjármálaeftirlitið (Autoritatea de supraveghere financiară) și Islanda

(Directiva 94/19/CE – Directiva 2000/12/CE – Directiva 2006/48/CE – Admisibilitate – Legislație națională care include prevederi ale legislației SEE pentru a reglementa situații pur interne – Conceptul de depozit – Împrumuturi interbancare – Recunoașterea reciprocă a unei autorizații pentru inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit – Aplicabilitatea deciziilor Comitetului mixt al SEE)

2013/C 75/07

În cauza E-17/11, Aresbank SA/Landsbankinn hf., Fjármálaeftirlitið (Autoritatea de supraveghere financiară) și Islanda privind o CERERE adresată Curții, în conformitate cu articolul 34 din Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, de către Hæstiréttur Íslands (Curtea Supremă din Islanda), referitoare la interpretarea termenului de depozit de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor, Curtea, alcătuită din Carl Baudenbacher, președinte, Per Christiansen (judecător-raportor) și Páll Hreinsson, judecători, a pronunțat, la 22 noiembrie 2012, o hotărâre a cărei parte dispozitivă este următoarea:

1.

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor trebuie interpretat în sensul că fondurile împrumutate de o instituție de credit finanțatoare unei instituții de credit debitoare, care trebuie să fie rambursate la o dată prestabilită, împreună cu dobânda care a fost negociată în mod special, trebuie considerate drept depozit în sensul respectivei dispoziții. Acest lucru este valabil chiar dacă fondurile nu sunt plasate într-un cont special în numele instituției de credit finanțatoare și instituția de credit debitoare nu a emis niciun document special de înregistrare a primirii fondurilor, nu a plătit pentru aceste fonduri prime către Fondul de garantare a depunătorilor și investitorilor, iar fondurile primite nu au fost înregistrate ca depozit în contabilitatea instituției de credit debitoare.

Cu toate acestea, astfel de fonduri transferate de la o instituție de credit la alta, în temeiul unui acord de împrumut, constituie depozite care nu sunt acoperite de sistemele de garantare prevăzute în Directiva 94/19/CE. Prin urmare, astfel de fonduri nu sunt eligibile pentru rambursare în conformitate cu respectiva directivă. Astfel, se poate stabili o distincție între o definiție funcțională a depozitelor eligibile în temeiul Directivei 94/19/CE, care se bazează pe articolul 1 alineatul (1) corelat cu articolul 2, și o definiție tehnică, care include și depozitele ce nu sunt acoperite de sistemele de garantare prevăzute în Directiva 94/19/CE, nefiind prin urmare eligibile pentru rambursare. Îi revine instanței naționale să stabilească dacă, în conformitate cu legislația internă, trebuie aplicată o definiție funcțională sau una tehnică în speța de față.

2.

În scopul de a stabili dacă un împrumut între două instituții de credit din cadrul SEE constituie un depozit în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE, nu are importanță faptul că statul de origine al instituției debitoare a făcut uz de autorizarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 94/19/CE pentru a exclude depozitele instituțiilor financiare de la aplicarea garanției pentru depozite.

3.

În cazul în care o instituție de credit care acordă împrumuturi pe piața interbancară este autorizată să accepte depozite de la publicul larg, nu are importanță, pentru considerarea drept depozit în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE a împrumutului interbancar acordat de către această instituție unei alte instituții de credit, faptul că ea nu acceptă astfel de depozite, ci își finanțează operațiunile prin intermediul contribuțiilor din partea proprietarului său și prin emiterea de instrumente financiare, reîmprumutând ulterior sumele respective pe piața interbancară, cu excepția cazului în care autorizația instituției să inițieze și să desfășoare activitatea de instituție de credit a fost retrasă de către autoritatea competentă.


Top