31.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 153/162

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 17 februarie 2011 (1) referitoare la situația din Egipt și cea din 27 octombrie 2011 (2) referitoare la situația din Egipt și Siria, în special la situația comunităților creștine,

—

având în vedere Acordul de asociere UE-Egipt și în special articolul 2 din acesta,

—

având în vedere articolele 10, 18 și 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în 1948,

—

având în vedere articolele 14 alineatul (1) și 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte semnatară,

—

având în vedere articolele 6 și 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din 1950,

—

având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință,

—

având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

—

având în vedere declarația din 10 octombrie 2011 a Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu privire la violențele din Egipt,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 21 februarie 2011, în cadrul căruia i s-a solicitat Înaltului Reprezentant Catherine Ashton să prezinte un raport cu privire la măsurile adoptate și propunerile concrete menite să consolideze în continuare acțiunile Uniunii Europene legate de promovarea și apărarea religiei și a libertății convingerilor,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 10 octombrie 2011 și concluziile Consiliului European privind Egiptul din 23 octombrie 2011,

—

având în vedere rapoartele sale anuale referitoare la situația drepturilor omului în lume și, în special, Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 30 octombrie 2011, procurorul militar a solicitat interogarea bloggerului Alaa Abd El-Fattah, ulterior ordonând arestarea preventivă a acestuia pentru 15 zile în închisoarea de apel Bab El Khalq din Cairo, după ce a fost acuzat de „incitare la violență împotriva forțelor armate”, „atacarea personalului militar și distrugerea proprietății militare” în timpul recentelor ciocniri din fața clădirii Maspero, care au început cu o manifestație pașnică pentru drepturile creștinilor copți, ce a avut loc la 9 octombrie 2011 în Cairo, în cadrul cărora cel puțin 25 de cetățeni egipteni au fost uciși și peste 300 răniți; întrucât alți 30 de civili au fost arestați în cadrul aceleiași acțiuni în instanță;

B.

întrucât, la 3 noiembrie 2011, Tribunalul militar de apel a confirmat arestarea dlui Alaa Abd El-Fattah pentru o perioadă de 15 zile, după care acesta a fost transferat la închisoarea Tora, iar la 13 noiembrie arestul a fost reînnoit pentru 15 zile în așteptarea unor anchete suplimentare;

C.

întrucât dl Alaa Abd El-Fattah a refuzat să răspundă oricărei întrebări referitoare la evenimente în fața Tribunalului militar, declarând că nu va răspunde decât în fața unui tribunal civil imparțial și afirmând că Tribunalul militar nu are legitimitatea și jurisdicția necesare pentru a interoga civili;

D.

întrucât orice persoană trebuie să aibă dreptul la o audiere echitabilă și publică în fața unui tribunal competent, independent și imparțial, instituit prin lege;

E.

întrucât Alaa Abd El-Fattah a fost în prealabil arestat în timpul regimului Mubarak pentru 45 de zile în 2006, după ce a participat la un protest în sprijinul unui sistem judiciar independent;

F.

întrucât bloggerul Maikel Nabil Sanad, aflat în închisoare, își continuă greva foamei, starea sa fiind critică; întrucât, la 11 octombrie 2011, Tribunalul militar de apel a hotărât să anuleze sentința acestuia de trei ani de închisoare, ordonând rejudecarea procesului; întrucât, la 1 noiembrie 2011, la a doua audiere din cadrul acestei noi proceduri, procesul acestuia a fost amânat pentru 13 noiembrie 2011 și amânat ulterior până pe 27 noiembrie 2011, deoarece acesta a refuzat din nou să coopereze cu tribunalul militar, în temeiul opoziției sale față de judecarea civililor de către tribunalele militare;

G.

întrucât Egiptul trece printr-o perioadă critică a tranziției democratice și se confruntă cu provocări și dificultăți considerabile în acest proces;

H.

întrucât mijloacele de comunicare sociale au jucat un rol important în evenimentele din cadrul Primăverii arabe, inclusiv în Egipt; întrucât bloggerii, jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului continuă să fie țintele hărțuirii și intimidării în Egipt;

I.

întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului au relatat că peste 12 000 de civili au fost judecați în fața tribunalelor militare în Egipt începând din martie 2011; întrucât civilii arestați în temeiul legii privind starea de urgență continuă să fie judecați în această țară în fața tribunalelor militare, care nu respectă standardele minime în ceea ce privește dreptul la apărare și la un proces echitabil; întrucât marea majoritate a ONG-urilor egiptene din domeniul drepturilor omului, asociații ale judecătorilor și figuri politice provenind din toate grupurile politice au insistat asupra faptului că civilii trebuie judecați în fața unor tribunale civile, pentru a asigura un proces echitabil;

J.

întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății de exprimare, a libertății de gândire, a libertății de conștiință și a libertății religioase și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume,

1.

solicită autorităților egiptene punerea imediată în libertate a dlui Alaa Abd El-Fattah, care se află în închisoare pentru că a refuzat să răspundă în fața Tribunalului militar unor întrebări legate de evenimentele din 9 octombrie 2011, tribunal pe care nu îl consideră a fi imparțial și legitim; solicită autorităților egiptene să garanteze că niciun blogger, jurnalist sau apărător al drepturilor omului nu face obiectul hărțuirii sau intimidării directe sau indirecte în această țară;

2.

condamnă cu fermitate hărțuirea judiciară a dlui Alaa Abd El-Fattah de către autoritățile militare judiciare; repetă solicitarea adresată CSFA de a înceta imediat aplicarea legii privind starea de urgență și procesele militare ale civililor și de a pune imediat în libertate toți prizonierii de conștiință și pe cei politici deținuți de către tribunalele militare; subliniază că civilii nu ar trebui judecați în fața tribunalelor militare, care nu îndeplinesc standardele de bază în ceea ce privește un proces echitabil;

3.

solicită autorităților egiptene să garanteze tribunale imparțiale, așa cum se specifică la articolul 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în 1948: „Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa”;

4.

reiterează solicitarea privind realizarea unei anchete independente, cuprinzătoare și transparente în ceea ce privește ciocnirile din fața clădirii Maspero, care au început cu o manifestație pașnică pentru drepturile creștinilor copți, la 9 octombrie 2011, în Cairo, care ar trebui condusă de un organism judiciar civil independent și imparțial, pentru a-i trage la răspundere pe toți cei vinovați și își exprimă din nou condoleanțele pentru victime și familiile acestora; îndeamnă autoritățile egiptene să garanteze independența și imparțialitatea diferitelor anchete, permițând controlul corespunzător;

5.

își reiterează solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă critică de tranziție spre democrație și continuă să sprijine aspirațiile sale democratice legitime; îndeamnă autoritățile egiptene să asigure respectarea deplină a tuturor drepturilor fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, libertatea de conștiință și libertatea religioasă, libertatea de exprimare și libertatea internetului, libertatea de întrunire pașnică și libertatea de asociere;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului Republicii Arabe Egipt.