21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/70

(1)

La 25 noiembrie 2011, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), inițierea unei proceduri antisubvenție (denumită în continuare „procedura AS” sau „procedura”) cu privire la importurile în Uniune de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA” sau „țară în cauză”).

(2)

În aceeași zi, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), inițierea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de bioetanol originar din SUA și a început o anchetă separată (denumită în continuare „procedura AD”).

(3)

Procedura AS a fost inițiată în urma unei plângeri depuse la data de 12 octombrie 2011 de Asociația producătorilor europeni de etanol regenerabil (ePURE) (denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând peste 25 % din producția totală de bioetanol a Uniunii. Reclamația conținea elemente de probă prima facie care atestau existența subvențiilor în ceea ce privește produsul în cauză, precum și a prejudiciului material rezultând din aceasta și care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(4)

Înainte de inițierea procedurii AS și în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a notificat autoritățile SUA cu privire la faptul că primise o reclamație documentată corespunzător, potrivit căreia importurile de bioetanol originar din SUA, care fac obiectul unor subvenții, ar cauza un prejudiciu material industriei din Uniune. Autoritățile din SUA au fost invitate la consultări în vederea clarificării situației cu privire la conținutul plângerii și în vederea găsirii unei soluții de comun acord. Autoritățile americane au acceptat invitația și consultările au avut loc ulterior, la 17 noiembrie 2011. În decursul consultărilor, nu s-a ajuns la nicio soluție de comun acord.

(5)

Un document informativ care conține faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a decis neimpunerea unor măsuri compensatorii provizorii (denumit în continuare „documentul informativ”) a fost comunicat părților interesate în luna august 2012. Mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la aceste constatări. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să caute toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile orale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare după caz.

(6)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea încheierii atât a anchetei antisubvenție privind importurile de bioetanol originar din SUA cât și a înregistrării importurilor menționate (4). Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în cursul căreia au avut posibilitatea să formuleze observații în urma acestei comunicări finale.

(7)

Ținând cont de numărul potențial mare de exportatori/producători din SUA, în avizul de inițiere s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(8)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în acest caz, să selecteze un eșantion, exportatorii/producătorii din SUA au fost invitați să se prezinte în fața Comisiei în termen de 15 zile de la data inițierii anchetei și să furnizeze, astfel cum se specifică în avizul de deschidere, informații de bază privind activitățile lor legate de bioetanol în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2010 și 30 septembrie 2011 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”).

(9)

Autoritățile americane competente au fost, de asemenea, consultate în ceea ce privește selectarea unui eșantion reprezentativ.

(10)

Peste 60 de societăți s-au prezentat și au furnizat informațiile solicitate în termenul de 15 zile.

(11)

În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion pe baza celui mai mare volum de exporturi de bioetanol către Uniune, care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. Eșantionul selectat pe această bază a inclus cinci producători de bioetanol și un comerciant.

(12)

Ancheta a arătat, de asemenea, că, deși exportatorii au menționat exporturile către Uniune în chestionarul de eșantionare pe care l-au primit, niciunul dintre producătorii incluși în eșantion nu a exportat bioetanolul direct pe piața din Uniune, ci acesta a fost vândut către producători de amestecuri/comercianți neafiliați din SUA, care ulterior l-au amestecat cu benzină și l-au revândut. Pentru a identifica exporturile acestora către Uniune, producătorii s-au bazat în principal pe datele primite de la clienții producătorilor de amestecuri/comercianților neafiliați.

(13)

În acest context, trebuie notat faptul că informațiile furnizate de autoritățile americane au demonstrat că întreaga cantitate de bioetanol vândută în și exportată din Statele Unite ale Americii a beneficiat de principalul sistem de subvenții, în special atunci când bioetanolul a fost amestecat cu benzină. Activitatea de amestecare și vânzarea amestecului impozabil sunt cele care au declanșat subvenționarea bioetanolului în SUA. În cazul de față, s-a constatat că subvenția principală identificată în SUA a fost solicitată de și acordată producătorilor de amestecuri. Societățile selectate în eșantion erau, în special, producători de bioetanol și doar într-o măsură mai mică amestecau bioetanolul și, în mare parte, comercianții/producătorii de amestecuri care își exportau produsele în Uniune erau beneficiarii subvenției principale pe baza bioetanolului conținut în amestecurile pe care le produceau. În consecință, eșantionul, alcătuit, în principal, din producători de bioetanol care nu au exportau direct în Uniune și care, în esență, nu introduceau bioetanolul în amestecuri de combustibili, nu este fiabil pentru stabilirea nivelului de subvenționare în cazul de față.

(14)

Ținând cont de numărul potențial mare de producători din Uniune, în avizul de deschidere s-a avut în vedere posibilitatea de eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(15)

În avizul de deschidere, Comisia a anunțat că a selectat provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Acest eșantion a inclus cinci societăți și grupuri din cei 19 producători din Uniune care erau cunoscuți anterior inițierii anchetei. Eșantionul a fost selectat pe baza volumului producției de bioetanol în cursul perioadei de anchetă și a localizării producătorilor cunoscuți. Acest eșantion a reprezentat 48 % din producția totală estimată a Uniunii în cursul PA.

(16)

Cu toate acestea, ancheta a relevat că grupurile incluse în eșantion cuprindeau un număr mare de societăți sau entități unice care obțineau produsul similar. În acest caz, ar fi însemnat anchetarea a 13 societăți. Astfel, având în vedere intervalul disponibil pentru desfășurarea anchetei, nu a fost posibilă investigarea tuturor acestora. S-a decis reexaminarea datelor disponibile pentru eșantionul inițial. Această examinare a condus la concluzia că eșantionul ar trebui să se bazeze pe cele mai mari entități producătoare individuale și nu pe grupuri de producători, luând în considerare, de asemenea, o anumită răspândire geografică în rândul producătorilor incluși în eșantion.

(17)

Prin urmare, un eșantion definitiv de șase producători individuali a fost în cele din urmă selectat pe baza reprezentativității în ceea ce privește producția și volumul vânzărilor de bioetanol în cursul PA și localizarea geografică a producătorului. Acești producători reprezintă 36 % din producția totală estimată a Uniunii și 44 % din producția totală raportată de societățile care au prezentat date pentru selectarea unui eșantion. Acest eșantion a fost considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(18)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la caracterul adecvat al alegerii eșantionului.

(19)

Unele părți au susținut că eșantionul era mai puțin reprezentativ decât cel selectat inițial, care includea grupuri de societăți. În opinia acestora, o analiză obiectivă a situației industriei din Uniune ar putea fi realizată numai prin includerea în eșantion a tuturor companiilor care fac parte din grupuri. Acestea au pretins, în special, că veniturile și costurile ar putea fi alocate anumitor societăți dintr-un grup care nu sunt vizitate și nu pot fi, prin urmare, incluse în analiza prejudiciului.

(20)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că Comisia a analizat și verificat în mod corespunzător datele furnizate de toate societățile neincluse în eșantion și, în special, societățile care fac parte din grupuri, pentru a se asigura că toate costurile și veniturile implicate în producția și vânzarea de către societățile selectate au fost reflectate pe deplin și în mod corect în analiza prejudiciului. Mai mult decât atât, cele șase societăți producătoare selectate în final au reprezentat 36 % din producția totală estimată a Uniunii și acest lucru a fost considerat a fi reprezentativ în sensul articolului 27 din regulamentul de bază.

(21)

Unele părți au contestat includerea în eșantion a producătorilor din Uniune aflați în fază de demarare. Acestea au afirmat, de asemenea, că o societate cu o capacitate importantă neutilizată în 2011, situată într-un stat membru care nu a pus în aplicare Directiva privind energia din surse regenerabile (Renewable Energies Directive, „RED”), nu ar fi trebuit inclusă în eșantion. Părțile au adăugat că, în cazul în care aceste societăți vor fi în cele din urmă incluse în eșantion, Comisia ar trebui să le adapteze datele pentru a ilustra aceste circumstanțe extraordinare.

(22)

Se consideră că, atunci când societățile și-au început sau reluat de curând activitatea, acest fapt nu le împiedică să facă parte din eșantion. Includerea acestor societăți nu este în contradicție cu criteriile de selecție a unui eșantion, astfel cum se prevede la articolul 27 din regulamentul de bază. În ceea ce privește adaptarea datelor acestora, părțile nu au furnizat nici o problemă deosebită ori dovezi întemeiate în sprijinul solicitării lor, nici o bază privind maniera de realizare a ajustării solicitate. În plus, ancheta nu a revelat niciun cost, cum ar fi, de exemplu, deprecierile accelerate, care ar trebui ajustate pentru a corecta orice denaturare datorată demarării activității. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(23)

Unele părți au contestat, de asemenea, excluderea din eșantion a unei societăți care a fost selectată provizoriu și era situată într-un stat membru, cu un consum și o producție ridicate de bioetanol. Ele au susținut că această societate era deosebit de performantă și că acesta reprezenta motivul excluderii sale din eșantion. De asemenea, ele au afirmat că selectarea eșantionului fusese orientată spre constatarea unui prejudiciu. Conform acestor părți, Comisia ar fi trebuit să trimită tuturor producătorilor așa-zise mini-chestionare pentru colectarea datelor relevante în scopul selectării unui eșantion. În această privință, trebuie remarcat că societatea în cauză a informat Comisia că nu mai putea fi inclusă în eșantion. În ceea ce privește trimiterea mini-chestionarelor, trebuie remarcat că, înainte de selecția eșantionului, Comisia a solicitat informații de la toți producătorii din Uniune cunoscuți ca fiind în cauză pentru colectarea datelor relevante în scopul selectării unui eșantion. Prin urmare, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(24)

În cele din urmă, s-a susținut că eșantionul ar fi trebuit să includă societăți producătoare de bioetanol din sfeclă de zahăr, deoarece producția din această materie primă poate fi mult mai profitabilă decât producția din grâu, de exemplu. Chiar dacă această afirmație nu a fost dovedită, informațiile disponibile au arătat că bioetanolul produs din sfeclă de zahăr reprezintă doar o mică parte din producția totală a Uniunii, aproximativ 12 % în 2011 și că două dintre societățile incluse în eșantion utilizează parțial sfecla de zahăr ca materie primă pentru producerea bioetanolului. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(25)

Având în vedere numărul potențial mare de importatori implicați în procedură, în avizul de deschidere s-a luat în considerare posibilitatea de eșantionare a importatorilor, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(26)

Doar trei importatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion în termenul stabilit în avizul de deschidere. Ținând cont de numărul limitat de importatori care au cooperat, s-a considerat că eșantionarea nu este necesară.

(27)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind interesate. Astfel, s-au trimis chestionare autorităților din SUA, exportatorilor/producătorilor americani incluși în eșantion, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, celor trei importatori neafiliați din Uniune care au colaborat și tuturor utilizatorilor cunoscuți ca fiind vizați de anchetă.

(28)

S-au primit răspunsuri de la autoritățile din SUA, de la exportatorii/producătorii americani incluși în eșantion, producătorii din Uniune incluși în eșantion, doi importatori neafiliați și patru utilizatori.

(29)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile furnizate de părțile interesate pe care le-a considerat necesare în scopul determinării subvenționării, a prejudiciului rezultat din aceasta și a interesului Uniunii.

(30)

Au fost efectuate vizite de verificare la următoarele autorități din SUA:

Autoritățile federale din SUA

(31)

S-au efectuat, de asemenea, vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(32)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2010 și 30 septembrie 2011. Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între ianuarie 2008 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada examinată”).

(33)

Produsul în cauză este bioetanol, denumit uneori „etanol combustibil”, mai precis alcoolul etilic obținut din produsele agricole, denaturat sau nedenaturat, cu excepția produselor cu un conținut de apă mai mare de 0,3 % (m/m) măsurat conform standardului EN 15376, precum și alcoolul etilic obținut din produsele agricole existent în amestecuri cu benzină, cu un conținut de alcool etilic de peste 10 % (v/v), originar din Statele Unite ale Americii, încadrat în prezent în codurile NC ex 2207 10 00, ex 2207 20 00, ex 2208 90 99, ex 2710 12 11, ex 2710 12 15, ex 2710 12 21, ex 2710 12 25, ex 2710 12 31, ex 2710 12 41, ex 2710 12 45, ex 2710 12 49, ex 2710 12 51, ex 2710 12 59, ex 2710 12 70, ex 2710 12 90, ex 3814 00 10, ex 3814 00 90, ex 3820 00 00 și ex 3824 90 97.

(34)

Bioetanolul poate fi produs din diferite materii prime agricole, cum ar fi trestia de zahăr, sfecla de zahăr, cartofii, maniocul și porumbul. În SUA se face o distincție, în funcție de materiile prime variate, după cum urmează:

(35)

Mai precis, biocombustibilul celulozic (5) este definit ca fiind un combustibil regenerabil derivat din orice tip de celuloză, hemiceluloză sau lignină, derivată la rândul său, din biomasă regenerabilă, care generează emisii de GES de-a lungul ciclului de viață, astfel cum este stabilit de Administratorul EPA, care sunt cu cel puțin 60 % mai reduse decât valorile de referință ale emisiilor de GES de-a lungul ciclului de viață. Biocombustibilii celulozici includ bioetanolul. Există cercetări și proiecte-pilot susținute în mare parte de Guvernul federal al SUA pentru producerea de biocombustibili avansați și, în special, bioetanol celulozic, obținut în principal din deșeuri agricole și forestiere. Potrivit oficialilor americani și datelor publice disponibile (6), producția acestui tip de biodiesel va ajunge la aproximativ 4 miliarde de litri în 2014 și la peste 50 de miliarde de litri până în 2021. Producția de bioetanol celulozic a fost neglijabilă în perioada de anchetă.

(36)

În cursul perioadei de anchetă până în prezent, porumbul a fost principala materie primă utilizată în Statele Unite ale Americii, în timp ce, în Uniune, principala materie primă utilizată este grâul.

(37)

Ancheta a arătat că, în general, bioetanolul este vândut în forma sa pură producătorilor de amestecuri/comercianților, care îl amestecă (7) cu benzină, în special, pentru a obține amestecuri de înalt nivel, care sunt exportate sau vândute pe piața internă pentru a fi amestecate în continuare și pentru consum. Amestecul nu reprezintă o operațiune foarte complexă și poate fi realizat prin amestecarea produselor în rezervoare speciale, adăugând procentele dorite de bioetanol și benzină.

(38)

Pentru a identifica diferitele tipuri de bioetanol, amestecurile de bioetanol sau amestecurile utilizate în întreaga lume, amestecurile de carburant pe bază de etanol dețin numere „E”, care descriu procentul, exprimat ca volum, de carburant pe bază de etanol din amestec. De exemplu, E85 conține 85 % etanol anhidru și 15 % benzină. Amestecurile cu conținut redus de etanol, de la E5 la E25, sunt, de asemenea, cunoscute sub denumirea de gazohol, deși, la nivel internațional, cea mai frecventă utilizare a termenului gazohol se referă la amestecul E10. Amestecurile E10 sau inferioare au fost utilizate în peste douăzeci de țări din întreaga lume până în anul 2011, în frunte cu SUA, unde aproape întreaga cantitate de benzină vândută cu amănuntul în 2010 a fost amestecată cu 10 % etanol.

(39)

Ancheta a revelat că toate tipurile de bioetanol sunt considerate a fi biocombustibili, în conformitate cu Programul privind standardul național pentru combustibili regenerabili (RFS1) stabilit în temeiul Legii privind politica energetică din 2005, care a modificat Legea privind protecția aerului prin instituirea primului standard național privind combustibilii din surse regenerabile. Congresul Statelor Unite ale Americii a atribuit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) responsabilitatea de a colabora cu Departamentul pentru Energie al SUA, Departamentul pentru Agricultură al SUA, precum și cu părțile interesate în vederea elaborării și punerii în aplicare a acestui program.

(40)

Ca urmare a politicii angajate de mai mulți ani în SUA pentru promovarea bioetanolului, SUA au devenit cel mai mare producător la nivel mondial de bioetanol începând din 2005, reprezentând 57,5 % din producția mondială. În 2009, EPA a anunțat că Standardul pentru combustibili regenerabili va impune majorității rafinăriilor, importatorilor și producătorilor de amestecuri neoxigenate de benzină înlocuirea a aproximativ 10 % din benzina lor cu combustibili regenerabili precum etanolul. Această cerință a vizat să garanteze producerea a cel puțin 11 miliarde de galoane americane de combustibili regenerabili în 2009, în special pentru a menține obiectivele stabilite de Legea privind independența și securitatea energetică din 2007 (EISA), dar și exportul către alte piețe.

(41)

Din surse oficiale, de pe piață și din informațiile publice disponibile (8), toate tipurile de bioetanol și bioetanolul din amestecuri, respectiv amestecuri de bioetanol cu benzină minerală care sunt produse și vândute în SUA și la export sunt considerate a fi carburanți cu bioetanol și fac parte dintr-un pachet legislativ privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile și combustibilii alternativi din Statele Unite ale Americii.

(42)

S-a constatat că toate tipurile de bioetanol și bioetanol din amestecurile care fac obiectul prezentei anchete, în ciuda diferențelor posibile în ceea ce privește materia primă utilizată pentru producție sau a variațiilor în procesul de producție, au proprietăți de bază fizice, chimice și tehnice identice sau foarte asemănătoare și sunt utilizate în aceleași scopuri. Posibilele variații minore ale produsului în cauză nu îi modifică definiția de bază, caracteristicile sau percepția pe care diverse părți o au despre acesta.

(43)

Unele părți au afirmat că definiția produsului în cauză nu era clară, în special pentru că nu permitea diferențierea între bioetanolul utilizat drept combustibil și cel destinat altor întrebuințări. Prin urmare, acestea au susținut că ancheta ar trebui să vizeze etanolul pentru toate utilizările și etanolul din toate sursele, inclusiv etanolul sintetic care concurează cu bioetanolul pentru uz industrial.

(44)

O altă parte a susținut contrariul, și anume că ancheta ar trebui să vizeze doar bioetanolul utilizat drept combustibil și că bioetanolul pentru uz industrial ar trebui, în consecință, exclus.

(45)

În acest context, se observă că produsul în cauză ar trebui, în primul rând, definit în funcție de proprietățile sale fizice, tehnice și chimice de bază, și nu în funcție de utilizările sau întrebuințările sale. Un produs cu diferite întrebuințări poate avea, într-adevăr, proprietăți de bază identice sau similare, fără a aduce atingere utilizării suplimentare și, în anumite condiții, poate fi necesară aprofundarea analizei definiției produsului și a domeniului de aplicare a acestuia în lumina specificității industriei și pieței.

(46)

În speță, era clar că avizul de deschidere nu a urmărit includerea etanolului sintetic în definiția produsului. Etanolul sintetic are caracteristici diferite față de bioetanol și nu corespunde criteriilor de mai sus legate de definiția produsului în cauză. Nu există niciun producător care să se axeze pe obținerea acelui produs care a făcut obiectul prezentei anchete. Prin urmare, etanolul sintetic nu poate fi inclus în definiția produsului în cauză și se află în afara obiectului anchetei.

(47)

În cursul anchetei privind operatorii din SUA și din Uniune, nu a fost pusă nicio întrebare cu privire la eventualele probleme legate de distincția între bioetanolul carburant și bioetanolul destinat altor utilizări și astfel, nu există dovezi relevante care să poată fi examinate. Ancheta a confirmat că subvenționarea din SUA vizează bioetanolul carburant, și anume bioetanolul inclus într-un amestec de combustibili și ancheta privind producătorii din Uniune s-a concentrat pe bioetanolul destinat utilizării în calitate de combustibil și nu pentru alte utilizări.

(48)

S-a constatat că bioetanolul produs de industria din Uniune și vândut pe piața Uniunii prezintă proprietăți de bază fizice, chimice și tehnice similare în comparație cu bioetanolul exportat în Uniune din Statele Unite ale Americii.

(49)

Conform considerentului 34 de mai sus, bioetanolul poate fi produs din materii prime diferite. Cu toate acestea, ancheta nu a demonstrat că materia primă utilizată ar determina eventuale diferențe în cazul produsului final. S-a constatat că produsul în cauză fabricat în SUA și exportat în Uniune este interschimbabil cu cel produs și vândut în Uniune de către producătorii din Uniune. În plus, nu există diferențe semnificative în ceea ce privește utilizările și percepția operatorilor și utilizatorilor de pe piață.

(50)

Prin urmare, se concluzionează că bioetanolul produs și vândut în Uniune și produsul în cauză ar trebui considerate produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(51)

Pe baza informațiilor conținute în reclamație și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au făcut obiectul anchetei următoarele programe federale, despre care se afirmă că ar implica acordarea de subvenții:

Programe federale

(52)

Pe baza informațiilor conținute în reclamație și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au făcut, de asemenea, obiectul anchetei următoarele programe de stat, despre care se afirmă că ar implica acordarea de subvenții:

Programe de stat

(53)

Titlul 26 din Codul Statelor Unite (USC) – Codul de venituri interne – secțiunile 6426 și 6427 reprezintă temeiul juridic pentru creditul fiscal pentru amestecul de combustibili („creditul fiscal pentru amestec”) pentru bioetanol.

(54)

Pentru a fi eligibile pentru un credit fiscal pentru amestec în PA, persoanele trebuiau să creeze un amestec de bioetanol și un combustibil impozabil (benzină, motorină sau kerosen), care urma a fi utilizat drept combustibil sau vândut pentru a fi utilizat drept combustibil. Pentru aceste persoane (producători de amestecuri), creditul era de 0,45 USD per galon de bioetanol amestecat într-un combustibil impozabil.

(55)

Producătorii de bioetanol pot solicita stimulentul numai în cazul în care execută ei înșiși o activitate de amestecare. Producătorul trebuie să amestece bioetanolul pur cu benzină, de exemplu. Societățile care nu produc, ci achiziționează bioetanol pur și îl introduc într-un amestec de bioetanol sunt, la rândul lor, îndreptățite la creditul fiscal pentru amestec. În ceea ce privește dreptul de a solicita stimulentul, nu există diferențe între bioetanolul amestecat destinat vânzării interne și cel destinat vânzării la export.

(56)

Activitatea de amestecare este cea care determină eligibilitatea pentru creditul fiscal pentru amestec. Cuantumul subvenției acordate pentru un amestec de combustibil depinde de proporția de bioetanol pe care o conține. Subvenția poate fi solicitată fie sub forma unui credit dedus din accize sau din obligația de impozit pe venit, fie sub forma unei plăți directe în numerar.

(57)

În cursul perioadei de anchetă, creditul fiscal pentru amestec a fost solicitat în mod predominant (peste 90 %) sub formă de credit pentru accize de către un producător de amestecuri pe anexa C a formularului 720 „Declarația trimestrială privind accizele federale”. Creditul a fost acceptat în măsura obligației privind combustibilii și va fi solicitat pe acest formular de orice persoană obligată la plata impozitului pe benzină, de exemplu, într-o situație în care amestecul de bioetanol și benzină s-a realizat în cadrul terminalului de stocare înainte de impozitarea benzinei.

(58)

Producătorul de amestecuri ar putea, de asemenea, solicita un credit rambursabil pentru impozitul pe venit sau o plată directă în locul unui credit pentru accize, însă numai pentru valoarea cu care creditul pentru accize a depășit obligația totală privind accizele, adică suma cu care subvenția maximă admisibilă pentru amestec a depășit creditul acceptat pe formularul 720. Ar trebui remarcat faptul că creditul pentru accize ar putea depăși obligația privind accizele în cazul în care, de exemplu, benzina utilizată pentru realizarea amestecurilor a fost impozitată înainte de a fi fost achiziționată de către producătorul de amestecuri. În astfel de cazuri, solicitările pot fi formulate pe formularul 8849 „Cerere de rambursare a accizelor”.

(59)

Creditul fiscal pentru amestec nu a fost cumulativ, adică a rămas același, indiferent dacă subvenția a fost solicitată sub formă de credit pentru accize, credit pentru impozitul pe venit, o plată directă către contribuabil sau orice combinație între variantele de mai sus. Cererile de plată au fost prezentate fie pe formularul 8849, anexa C a formularului 720, fie, în cazul creditului rambursabil pentru impozitul pe venit, pe formularul 4136 „Credit pentru impozitul federal achitat pentru combustibili”, care a fost anexat la declarația de venituri a solicitantului. Ar trebui remarcat, cu toate acestea, că valoarea totală a subvenției nu poate depăși 0,45 USD pe galon de bioetanol.

(60)

În perioada de anchetă, producătorii de amestecuri de bioetanol au avut la dispoziție și un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit. Acest credit nerambursabil pentru impozitul pe venit corespunzător unei cantități de combustibil disponibilă pentru un producător de amestecuri a fost redus cu suma creditului pentru accize solicitat cu privire la aceeași cantitate de combustibil, Cu alte cuvinte, un producător de amestecuri nu poate solicita simultan și creditul pentru accize și creditul nerambursabil pentru impozitul pe venit pentru aceeași cantitate de bioetanol amestecat cu benzină. În momentul solicitării creditului nerambursabil pentru impozitul pe venit, producătorul avea obligația să declare că nu a solicitat creditul pentru accize pentru aceeași cantitate de bioetanol.

(61)

Creditul fiscal pentru amestec poate fi solicitat o singură dată pentru aceeași cantitate de bioetanol utilizată pentru producerea unui amestec, și anume fie de către producătorul care realizează el însuși amestecul, fie de către un cumpărător care desfășoară o activitate de amestecare. În ambele cazuri, producătorul amestecului are dreptul la un credit fiscal de 0,45 USD per galon pentru numărul de galoane de bioetanol utilizate în producerea unui amestec.

(62)

Ancheta a arătat că, în majoritatea cazurilor, solicitantul subvenției („solicitantul”) a fost un producător de amestecuri/comerciant cu răspunderi fiscale privind accizele, cum ar fi o societate petrochimică. Într-adevăr, amestecarea va depinde de o serie de factori, cum ar fi capacitatea disponibilă a rezervorului, precum și localizarea geografică a bioetanolului disponibil și, respectiv, a benzinei. În cele mai multe cazuri, se pare că producătorul de bioetanol nu a solicitat creditul fiscal pentru amestec. De fapt, este clar că amestecul, în majoritatea cazurilor, s-a produs în terminale sau stații de terminale. În acest sens, se pare că solicitantul a fost, de cele mai multe ori, o persoană cu răspunderi fiscale privind accizele.

(63)

Piața de bioetanol pur ca utilizare finală nu era o piață vastă și, prin urmare, amestecul bioetanolului obținut și crearea unui amestec care să activeze creditul fiscal pentru amestec aveau logică din punct de vedre economic. Ar trebui remarcat faptul că creditul fiscal pentru amestec (creditul pentru accize/impozitul pe venit) pentru bioetanol exista încă din anul 1980, adică de peste 30 de ani, și a expirat la sfârșitul lunii decembrie 2011 (ulterior PA).

(64)

Ancheta a constatat că două societăți incluse în eșantion au prezentat solicitări privind creditul fiscal pentru amestec în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, subvențiile obținute pentru ambele societăți au fost nesemnificative.

(65)

Cu toate acestea, atunci când se compară producția totală de bioetanol din SUA în cursul PA cu cantitatea totală de bioetanol care beneficiază de un credit fiscal pentru amestec, este clar că întreaga cantitate de bioetanol produsă în Statele Unite ale Americii în cursul PA a beneficiat de o subvenție în cadrul acestui program. Acest lucru este confirmat și de statisticile furnizate de autoritățile americane competente.

(66)

Pe această bază, concluziile anchetei au arătat în mod clar că întreaga cantitate de bioetanol a fost subvenționată prin intermediul acestui credit fiscal pentru amestec în cursul PA.

(67)

Ancheta a relevat că, în perioada de anchetă, întreaga cantitate de bioetanol produsă în Statele Unite ale Americii a beneficiat de creditul fiscal pentru amestec. Acest credit fiscal pentru amestec trebuie considerat drept un stimulent fiscal, indiferent dacă se acordă pentru a fi dedus din obligațiile fiscale, fie că se plătește în numerar.

(68)

Se consideră că acest program este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că programul prevede o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma unor subvenții directe (plăți în numerar) și sub forma anulării unor încasări publice, care, în mod normal, sunt exigibile (compensare fiscală). Subvenția reprezintă un beneficiu pentru societățile care o primesc.

(69)

Programul se limitează la societățile implicate în industria bioetanolului, respectiv amestecul de bioetanol, și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază și, implicit, pasibil de măsuri compensatorii.

(70)

Creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol a fost acordat în raport cu cantitățile de bioetanol utilizate într-un amestec, și anume 0,45 USD per galon de bioetanol amestecat într-un combustibil impozabil.

(71)

Se consideră că valoarea subvenției este de 0,45 USD per galon la nivel de țară, deoarece producția totală de bioetanol din SUA, inclusiv exporturile de bioetanol în Uniune, ar fi beneficiat în cele din urmă de creditul pentru amestecul de bioetanol. Prin urmare, nu este necesar să se facă distincție între operatorii economici, în special pentru că subvenția este rareori acordată producătorilor de bioetanol, ci, în mod predominant, operatorilor care amestecă bioetanolul cu benzină, de exemplu.

(72)

Titlul 26 din Codul USC de venituri interne, secțiunea 40 reprezintă temeiul juridic al creditului pentru impozitul pe venit pentru micii producători.

(73)

Acest program este disponibil numai pentru micii producători de bioetanol. Micul producător este definit ca fiind orice persoană a cărei capacitate de producție nu depășește 60 de milioane de galoane de bioetanol pe an. În perioada de anchetă, un mic producător ar putea solicita un credit nerambursabil pentru impozitul pe venit pentru întreprinderi generale în valoare de 0,10 USD pentru fiecare galon de bioetanol produs. Orice producător de amestecuri sau comerciant care achiziționează, însă nu produce bioetanol, nu este eligibil pentru credit. În plus, pentru a fi eligibil pentru credit, producția nu poate depăși 15 milioane de galoane în orice exercițiu fiscal și cantitatea de bioetanol produsă trebuie utilizată drept combustibil, vândută pentru a fi utilizată drept combustibil sau întrebuințată pentru a crea un amestec de bioetanol și un combustibil impozabil care este ulterior utilizat drept combustibil sau vândut pentru a fi utilizat drept combustibil.

(74)

Solicitările privind creditul pentru impozitul pe venit pentru micii producători se prezintă anual, în cadrul declarației de venit a solicitantului. Creditul pentru fiecare galon de bioetanol produs de solicitant în cursul exercițiului fiscal relevant, până la o cantitate maximă de 15 milioane de galoane, se deduce din obligația de impozit pe profit a solicitantului. În cazul în care obligația fiscală a solicitantului este mai mică decât valoarea creditului solicitat, valoarea în exces se poate reporta pentru exercițiile fiscale următoare.

(75)

Având în vedere criteriile de eligibilitate, doar două societăți din eșantion au beneficiat de acest program în perioada de anchetă.

(76)

Se consideră că acest program constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, întrucât programul prevede o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma anulării unor încasări publice, care, în mod normal, sunt exigibile. Subvenția reprezintă un beneficiu pentru societățile care o primesc.

(77)

Programul se limitează la societățile producătoare de bioetanol și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază și, implicit, pasibil de măsuri compensatorii.

(78)

Statisticile furnizate de autoritățile americane au arătat în general o utilizare foarte scăzută a creditului fiscal al micului producător, în contrast cu solicitările prezentate pentru creditul fiscal pentru amestec. O comparație a sumei totale solicitate în temeiul prezentului stimulent în raport cu producția totală de bioetanol a arătat o subvenționare nesemnificativă per ansamblu în PA.

(79)

Titlul 26 din Codul USC de venituri interne, secțiunea 40 reprezintă temeiul juridic pentru creditul pentru impozitul pe venit pentru producătorii de bioetanol celulozic.

(80)

Acest program este disponibil numai pentru producătorii de bioetanol celulozic.

(81)

Solicitările privind creditul pentru impozitul pe venit se prezintă anual, în cadrul declarației de venit a solicitantului.

(82)

Înainte de 1 ianuarie 2012, creditul disponibil era de 0,46 USD per galon de bioetanol celulozic produs. Începând cu 1 ianuarie 2012, creditul a crescut la 1,01 USD per galon.

(83)

Se consideră că acest program este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, având în vedere că programul prevede o contribuție financiară din partea guvernului Statelor Unite ale Americii sub forma anulării unor încasări publice, care, în mod normal, sunt exigibile. Subvenția reprezintă un beneficiu pentru societățile care o primesc.

(84)

Programul se limitează la societățile producătoare de bioetanol și se consideră, prin urmare, că este specific, conform articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază și, implicit, pasibil de măsuri compensatorii.

(85)

În cursul anchetei nu au existat solicitări în ceea ce privește creditul pentru impozitul pe venit din partea producătorilor de bioetanol celulozic care să coincidă cu lipsa producției comerciale de bioetanol celulozic până la sfârșitul PA. În aceste circumstanțe, nu a fost calculată niciun fel de subvenție.

(86)

Programul pentru bioenergie al Departamentului pentru Agricultură al SUA (denumit în continuare „USDA”) a fost inițial autorizat și finanțat de Corporația creditului pentru produse de bază a USDA (denumită în continuare „CCC”) sub autoritatea generală conferită acesteia prin secțiunea 5 a Legii de constituire a CCC.

(87)

Programul s-a derulat de la 1 decembrie 2000 până în iunie 2006. Acesta a fost administrat de către Agenția pentru servicii agricole (Farm Service Agency–FSA) a USDA.

(88)

În timpul derulării programului, toți producătorii comerciali de bioenergie au fost eligibili pentru participare. Producătorilor li s-a cerut să prezinte dovezi de producție, precum și dovezi de achiziție și utilizare a produselor agricole de bază în legătură cu producția respectivă. În mod special, producătorilor de bioetanol li s-a cerut să producă și să vândă bioetanol la scară comercială.

(89)

Pentru a fi eligibil, un producător trebuia să îndeplinească anumite cerințe în ceea ce privește ținerea evidenței și să prezinte informațiile solicitate, precum și să acorde CCC permisiunea să verifice informațiile respective. Reglementările relevante prevedeau detaliile procedurilor care trebuiau urmate pentru înscrierea în program, cererile pentru plăți și procedurile de raportare pe care solicitanții trebuiau să le urmeze pentru a fi eligibili pentru plăți.

(90)

În fiecare exercițiu fiscal, producătorii de bioetanol se puteau înscrie în program prin completarea formularelor relevante. După înscriere, producătorii de bioetanol prezentau cereri trimestriale pentru plata stimulentelor. Producătorii de bioetanol trebuiau să prezinte documente doveditoare a achizițiilor nete de produse de bază eligibile și a producției nete de bioetanol în perioadele relevante.

(91)

Programul a efectuat plăți către producătorii de bioetanol pe baza unei combinații între producția lor de bază de bioetanol și sporul de producție de bioetanol în perioada corespunzătoare a exercițiului fiscal anterior. Pentru exercițiul fiscal 2006, societățile au primit stimulente numai datorită sporului de producție de bioetanol.

(92)

Întrucât programul s-a încheiat în iunie 2006, niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu au primit stimulente în cadrul acestui program în cursul perioadei de anchetă.

(93)

Se pare că a existat o confuzie în ceea ce privește reintroducerea acestui program pentru exercițiul fiscal 2009 (octombrie 2008-septembrie 2009). Cu toate acestea, ancheta a confirmat că nu este cazul. Programul descris mai sus a expirat în anul 2006.

(94)

S-a constatat că programul s-a încheiat în iunie 2006 și că nu au fost acordate subvenții în cursul perioadei de anchetă.

(95)

Programul pentru bioenergie al USDA pentru biocombustibili avansați (denumit în general „Programul de plată pentru biocombustibilii avansați”) prevede plăți bazate pe producție către producătorii eligibili de „biocombustibili avansați”. Potrivit autorităților americane, „biocombustibilii avansați” sunt definiți în mod specific pentru a exclude combustibilul derivat din porumb, care este materia primă principală pentru producția de bioetanol din SUA.

(96)

Titlul IX secțiunea 9005 din Legea securității agricole și investițiilor rurale din 2002 (Legea agricolă din 2002), astfel cum a fost modificată prin titlul IX secțiunea 9001 din Legea privind alimentația, conservarea și energia din 2008, reprezintă temeiul juridic al Programul pentru bioenergie pentru biocombustibili avansați.

(97)

Un solicitant trebuie să fie un „producător de biocombustibili avansați”. Termenul „ producător de biocombustibili avansați ” este definit astfel: „O persoană, o corporație, o societate comercială, o fundație, o asociație, o organizație sindicală, o firmă, un parteneriat, o societate, o societate pe acțiuni, un grup de organizații sau o entitate non-profit care produce și comercializează un biocombustibil avansat.” O entitate care amestecă sau combină în alt mod biocombustibili avansați într-un biocombustibil amestecat nu este considerată a fi producător de biocombustibili avansați în cadrul acestui program.

(98)

Biocombustibilul avansat este definit în secțiunea 9001 din Legea privind alimentația, conservarea și energia din 2008 ca fiind „combustibilul derivat din biomasă regenerabilă, alta decât amidon de porumb”. Conform acestei legi, biocombustibilii avansați includ în special:

(99)

Producătorii de bioetanol pot beneficia de acest program. Pentru a fi eligibili pentru plăți, producătorii trebuie să țină evidențe pentru toate exercițiile fiscale și trimestrele relevante. Aceste evidențe includ documentația pentru achiziția de materie primă, producția de bioetanol, prețul și cantitatea de bioetanol vândută. Producătorii primesc plăți directe de la Guvern.

(100)

Schema prevede plăți către producătorii de bioetanol, pe baza unei combinații între producția efectivă a acestora și producția suplimentară, și anume creșterea producției față de anul anterior. Ratele efective de plată privind producția se calculează trimestrial pentru cantitatea de biocombustibil avansat produsă efectiv în fiecare trimestru. Plățile privind producția suplimentară sunt efectuate pentru cantitatea de biocombustibil avansat eligibil produsă într-un exercițiu fiscal de către un producător eligibil care depășește cantitatea produsă în anul fiscal anterior.

(101)

Produsul final este exact același, indiferent dacă bioetanolul este derivat din materiile prime menționate la considerentul 98 sau dacă acesta a fost obținut din porumb, materia primă principală pentru producția de bioetanol din SUA.

(102)

S-a constatat că niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a beneficiat de subvențiile prevăzute în cadrul acestui sistem. Majoritatea producătorilor care beneficiază de acest sistem sunt producătorii de biodiesel. De fapt, numai 15 din aproximativ 155 de societăți din Statele Unite ale Americii care au primit subvenții în cadrul acestui program în 2011 au produs bioetanol.

(103)

În ceea ce privește societățile care nu au fost selectate pentru a face parte din eșantion, ancheta a arătat că valoarea totală a subvențiilor acordate în cadrul acestei scheme producției de bioetanol a fost nesemnificativă în comparație cu producția totală de bioetanol în PA.

(104)

Prin urmare, nu este necesară evaluarea în continuare a aplicabilității măsurilor compensatorii ale acestei scheme.

(105)

Programul de asistență al USDA pentru biorafinării este destinat să sprijine dezvoltarea unor tehnologii noi și emergente pentru biocombustibili avansați.

(106)

Titlul IX, secțiunea 9003 din Legea securității agricole și a investițiilor rurale din 2002 (Legea agricolă din 2002), astfel cum a fost modificată prin titlul IX secțiunea 9001 din Legea privind alimentația, conservarea și energia din 2008, reprezintă temeiul juridic pentru Programul de asistență pentru biorafinării.

(107)

Programul este administrat de o divizie a Departamentului pentru Agricultură. Aceasta oferă garanții de împrumut pentru solicitanții eligibili în sprijinul dezvoltării și construcției la scară comercială a unor biorafinării prin utilizarea tehnologiei eligibile, sau retehnologizarea instalațiilor existente cu tehnologie eligibilă. Pentru a fi eligibil pentru program, un anumit proiect trebuie să utilizeze o tehnologie adaptată pentru o operațiune viabilă la scară comercială sau trebuie dovedit că are potențialul tehnic și economic pentru aplicații comerciale într-o biorafinărie care produce biocombustibil avansat. Proiectul trebuie să utilizeze o materie primă eligibilă pentru producția de biocombustibili avansați și produse de origine biologică. Exemple de materii prime eligibile includ, dar nu se limitează la, biomasă regenerabilă, biosolide, nămoluri de epurare tratate, precum și subproduse din industria celulozei și hârtiei. Cea mai mare parte a producției unei biorafinării eligibile trebuie să fie cea de biocombustibili avansați.

(108)

Producătorii de bioetanol pot beneficia de acest program în cazul în care îndeplinesc criteriile de eligibilitate și cu condiția să fie disponibile fonduri guvernamentale suficiente. Un proiect trebuie să aibă merit tehnic și împrumutatul trebuie să îndeplinească anumite criterii financiare prevăzute în legislația relevantă. Trebuie să existe, de asemenea, o asigurare rezonabilă că împrumutul care este garantat va fi rambursat.

(109)

Un solicitant câștigător va primi o garanție de împrumut pentru a permite solicitantului să obțină finanțarea necesară de la un creditor terț. Participarea maximă a Agenției (guvernului federal) la un proiect eligibil este o garanție de 90 % dintr-un împrumut care acoperă până la 80 % din costurile eligibile ale proiectului care este finanțat. Debitorul trebuie să furnizeze restul de 20 %. În plus, procentul maxim de garantare scade pe măsură ce crește cuantumul împrumutului.

(110)

Ancheta a arătat că nicio societate nu a primit încă plăți din partea Guvernului SUA în cadrul acestei scheme. În cursul PA trei societăți care nu au fost selectate pentru a face parte din eșantion au solicitat o garanție de împrumut cu privire la producția de bioetanol celulozic, deși două dintre cererile de garantare a împrumuturilor erau în așteptare. Niciuna din aceste societăți nu este producătoare de bioetanol derivat din porumb. Ancheta a arătat, de asemenea, că nu a fost încă produs bioetanol ca urmare a acestui sistem.

(111)

De asemenea, ancheta a arătat că acordarea de garanții de împrumut către viitorii producători de bioetanol celulozic nu a avut niciun impact asupra producției și vânzării de bioetanol în PA.

(112)

Prin urmare, nu este necesară evaluarea în continuare a aplicabilității măsurilor compensatorii ale acestui program în contextul prezentei anchete.

(113)

Programul de asistență al USDA privind cultura de biomasă („BCAP”) sprijină producția de materii prime pentru biocombustibili avansați de nouă generație. BCAP oferă beneficii producătorilor de culturi eligibile sau proprietarilor de materiale de biomasă cultivate pe terenuri eligibile. Ca atare, sunt furnizate beneficii pentru producția de culturi și materiale care pot fi utilizate ca aport pentru biocombustibili avansați, dar nu și pentru producția de biocombustibili.

(114)

Potrivit autorităților din Statele Unite ale Americii, bioetanolul produs din porumb, care reprezintă aproape întreaga producție de bioetanol din SUA și exporturile, este exclus în mod expres din BCAP. În opinia autorităților americane, având în vedere accentul BCAP asupra biocombustibililor avansați și lipsa producției comerciale de biocombustibili avansați, programul nu a conferit niciun avantaj producătorilor comerciali de bioetanol din SUA în cursul PA.

(115)

Secțiunea 9011 din Legea privind alimentația, conservarea și energia din 2008 (Legea agricolă din 2008) reprezintă temeiul juridic al Programului de asistență al USDA privind cultura de biomasă.

(116)

BCAP are două componente, fiecare cu eligibilitate specifică și diferită. Prima componentă, Zona de proiect, oferă beneficii producătorilor de „culturi eligibile”, în timp ce a doua componentă, Asistență corelată, oferă beneficii proprietarilor de „materiale eligibile”. Culturile eligibile și materialele eligibile servesc drept aporturi pentru biocombustibili avansați, căldură, energie electrică și bioproduse. Potrivit autorităților americane, plățile nu se efectuează direct către producătorii de biocombustibili și bioenergie.

(117)

O cultură eligibilă este definită ca fiind orice cultură de „biomasă regenerabilă”, excluzând orice cultură eligibilă pentru a beneficia de plăți în temeiul titlului I din Legea agricolă din 2008. Printre altele, culturile excluse sunt cele de porumb, semințe de sorg, ovăz, orez, grâu, miere și zahăr.

(118)

Materialul eligibil este definit ca fiind orice „biomasă regenerabilă”, cu excepția cerealelor integrale din orice cultură excluse din categoria „culturi eligibile” menționate mai sus. Deși cerealele din culturile excluse (cum ar fi porumbul) sunt excluse din categoria „materiale eligibile”, reziduurile provenite de la aceste culturi (cum ar fi materialul celulozic) sunt „materiale eligibile”.

(119)

Prima componentă a BCAP oferă beneficii producătorilor de culturi eligibile. Pentru a fi eligibile pentru prestații, culturile eligibile trebuie să fie produse într-o zonă geografică desemnată drept „zonă de proiect”. A doua componentă a BCAP prevede plăți corelate pentru colectarea, recoltarea, depozitarea și transportul surselor de biomasă sau materialelor regenerabile eligibile.

(120)

Instalațiile de conversie a biomasei, inclusiv producătorii de bioetanol, nu primesc compensații prin BCAP. Furnizorii acestora, care produc culturi eligibile sau materiale proprii eligibile, primesc plăți. Autoritățile din SUA au declarat că BCAP nu a contribuit la producția de bioetanol, nici la cea de bioetanol celulozic în cursul PA.

(121)

În ceea ce privește plățile în temeiul BCAP efectuate în cursul PA, trei instalații de bioetanol s-au calificat în scopuri de cercetare și dezvoltare în domeniul transportului și depozitării. În cursul PA, s-a plătit suma totală de 1,7 milioane USD către 83 de proprietari de materiale care au livrat porumb unei unități autorizate. Nu s-au efectuat plăți către ceilalți proprietari de materiale pentru livrarea de materiale către celelalte două instalații calificate de conversie a biomasei.

(122)

Înainte de PA, erau 458 de instalații de conversie a biomasei calificate pentru a primi livrarea de materiale eligibile. Doar două dintre aceste instalații calificate erau producători de bioetanol.

(123)

În cursul PA au fost stabilite proiecte din nouă domenii. În acest timp, recoltele erau înscrise sau erau în curs de înscriere în BCAP. Astfel, în acea perioadă nu s-a înregistrat nicio recoltare.

(124)

După cum s-a explicat mai sus, furnizorii care produc culturi eligibile sau dețin materiale eligibile primesc plăți în cadrul acestei program. Nu a existat nicio dovadă care să arate că beneficiile au ajuns la producătorii de bioetanol, iar sumele plătite nu sunt, deci, compensabile.

(125)

Programul USDA de energie rurală pentru America („REAP”) oferă garanții de împrumut și subvenții întreprinderilor rurale mici și producătorilor agricoli pentru a achiziționa sisteme de energie regenerabilă și pentru a face îmbunătățiri ale eficienței energetice. Acesta prevede, de asemenea, subvenții pentru realizarea unor studii de fezabilitate pentru sisteme de energie regenerabilă, pentru a efectua audituri energetice, precum și surse regenerabile de energie pentru dezvoltarea asistenței pentru producătorii agricoli și întreprinderile rurale mici. Potrivit autorităților din Statele Unite ale Americii, REAP sprijină o gamă largă de producători agricoli și întreprinderi mici în eforturile lor de a reduce consumul de energie; nu susține producția vreunui produs de bază și nu este specifică unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi.

(126)

REAP are trei componente:

(127)

Prin aceste trei componente, REAP este disponibil pentru următoarele tipuri de proiecte: Sisteme de Energie Regenerabilă, Îmbunătățirea Eficienței Energetice, Audituri Energetice, Asistență pentru Dezvoltarea Energiei Regenerabile și Studii de Fezabilitate.

(128)

Titlul IX secțiunea 9006 din Legea securității agricole și a investițiilor rurale din 2002 (Legea agricolă din 2002), precum și titlul IX secțiunea 9007 din Legea agricolă din 2002, astfel cum a fost modificată prin titlul IX secțiunea 9001 din Legea privind alimentația, conservarea și energia din 2008, reprezintă temeiul juridic al Programului USDA de energie rurală pentru America.

(129)

Criteriile de eligibilitate variază în funcție de tipul proiectului, astfel cum se menționează în considerentul 127 și în ceea ce privește proiectele pentru sistemele de energie regenerabilă și îmbunătățirea eficienței energetice, indiferent dacă se solicită garanția unui grant sau a unui împrumut.

(130)

Ancheta a arătat că, de când a fost adoptată Legea agricolă din 2002, REAP a acordat granturi la peste 5 960 de proiecte, care acoperă perioada 1 octombrie 2008 - 30 septembrie 2011 (perioada de anchetă). Potrivit autorităților americane, majoritatea acestor granturi au fost pentru proiecte care nu au legătură cu biocombustibilii de orice fel. Astfel de proiecte au inclus, dar nu s-au limitat la, eficiența solară, eoliană și energetică.

(131)

În cursul PA, doar doi producători de bioetanol au primit prestații în cadrul programelor REAP, fiecare pentru o subvenție pentru studiul de fezabilitate. Înainte de PA, o societate a primit o grant pentru Sisteme de Energie Regenerabilă pentru un proiect care implică producția de bioetanol din deșeuri de zahăr și alcool.

(132)

Se consideră că acest program este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, având în vedere că programul prevede o contribuție financiară din partea guvernului SUA sub forma unui grant. Subvenția reprezintă un beneficiu pentru societățile care o primesc.

(133)

Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că niciuna dintre aceste subvenții nu pare să fie specifică pentru producția oricărei mărfi, inclusiv bioetanol, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi considerate măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază.

(134)

Legislația relevantă autorizează finanțarea de „Proiecte demonstrative integrate de biorafinării” pentru a demonstra: utilitatea comercială a biorafinăriilor integrate, cu accent pe materii prime lignocelulozice; aplicarea comercială a tehnologiilor de biomasă pentru o varietate de utilizări, inclusiv combustibili lichizi pentru transporturi, produse biochimice de mare valoare, înlocuitori de materii prime pe bază de petrol și produse, precum și energie sub formă de electricitate sau de energie termică utilă; precum și colectarea și tratarea unei varietăți de biomasă ca materie primă.

(135)

Legea privind politica energetică din 2005 secțiunile 931-932 reprezintă temeiul juridic pentru Granturile pentru proiecte de biorafinării acordate de Departamentul pentru Energie.

(136)

Eligibilitatea este specifică anunțului de oportunitate de finanțare (FOA) pentru fiecare proiect publicat de către autoritățile competente ale Departamentului de Energie. În ceea ce privește FOA relevante pentru bioetanol, beneficiarii trebuie să utilizeze biomasă celulozică și să producă un biocombustibil; biomasa eligibilă și biocombustibilul (biocombustibilii) sunt descrise în fiecare FOA.

(137)

Programul este administrat printr-o serie de solicitări anuale competitive sau FOA care distribuie fondurile alocate. Solicitările competitive sunt deschise pentru solicitanții eligibili din industrie, mediul academic și laboratoarele naționale. Solicitanții eligibili formulează propuneri, care sunt revizuite în funcție de criteriile stabilite în FOA. Odată ce s-a acordat o grant, autoritățile relevante ale Departamentul de Energie monitorizează performanța beneficiarului în raport cu domeniul de aplicare, programul și costurile pe durata atribuirii. Plata pentru costurile suportate de beneficiar în executarea proiectului se efectuează pe bază de rambursare.

(138)

Nu există acorduri de asistență financiară în cadrul acestui program care să sprijine dezvoltarea tehnologiilor de proces pentru obținerea de bioetanol din porumb. Asistența se axează exclusiv pe biocombustibili celulozici avansați.

(139)

Beneficiarii trebuie să utilizeze biomasă celulozică și să producă un biocombustibil; biomasa eligibilă și biocombustibilul (biocombustibilii) sunt descrise în fiecare FOA.

(140)

În cursul PA au existat cinci proiecte la scară largă de bioetanol finanțate în cadrul acestui program. Una dintre societățile din eșantion a beneficiat de acest program în cursul PA.

(141)

Se consideră că acest program este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, având în vedere că programul prevede o contribuție financiară din partea guvernului SUA sub forma unor granturi. Subvenția reprezintă un beneficiu pentru societățile care o primesc.

(142)

Cu toate acestea, ancheta a stabilit că, în PA nu s-a vândut pe piață bioetanol celulozic comercial. Având în vedere circumstanțele speciale în cazul de față, și anume faptul că programul se concentrează, de exemplu, pe biocombustibili celulozici, precum și lipsa producției de bioetanol celulozic comercial, se consideră că în PA acest sistem nu a conferit un avantaj asupra producătorilor comerciali de bioetanol în Statele Unite ale Americii și, prin urmare, nu a avut niciun impact asupra exporturilor de bioetanol către UE în PA.

(143)

De asemenea, se menționează faptul că, în ceea ce privește cifra de afaceri a produsului în cauză realizată de societățile incluse în eșantion, valoarea subvențiilor prevăzute în cadrul acestui sistem a fost nesemnificativă.

(144)

S-a stabilit că în PA, Guvernul SUA a oferit un credit de 0,45 USD pentru fiecare galon de etanol utilizat în producerea de amestecuri de combustibil cu alcool. Acest lucru înseamnă că producătorii de amestecuri de bioetanol au beneficiat de o rată de impozitare redusă la momentul vânzării sau au primit o plată directă, care a compensat răspunderea lor normală pentru o parte a accizelor pentru benzină. Creditul fiscal a fost utilizat numai într-o măsură mai mică pentru amestec pentru a compensa obligația de impozit pe venit. Aceasta este o contribuție financiară, sub forma anulării unor venituri publice, care conferă un avantaj beneficiarilor sub forma unei obligații fiscale reduse. Programul este limitat la societățile implicate în industria bioetanolului, și anume amestecul de bioetanol, și este, prin urmare, pasibil de măsuri compensatorii.

(145)

Ancheta a stabilit, însă, că schema de subvenționare principală, creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol, a expirat la sfârșitul anului 2011 și nu a fost reintrodus.

(146)

Ca urmare a comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora Comisia a hotărât continuarea anchetei fără să impună măsuri provizorii, una dintre părți a susținut că diferitele formulare fiscale permit beneficiarilor să continue să solicite această subvenție după 31 decembrie 2011.

(147)

Drept răspuns la această solicitare se remarcă faptul că, potrivit anchetei, creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol a fost solicitat, în principal, de un producător de amestecuri ca un credit pentru acciză, atunci când efectua amestecuri de bioetanol cu benzină pentru a reduce obligația solicitantului în ceea ce privește accizele. Creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol a fost utilizat numai într-o măsură mai mică pentru a compensa obligația solicitantului privind impozitul pe venit. Este de la sine înțeles că se scurge o anumită perioadă de timp între momentul în care se efectuează amestecul și cel în care se achită creditul datorat solicitantului. Suma creditelor fiscale pentru amestecuri în cursul PA este legată și de efectuarea amestecului înainte de PA. În consecință, în afara cazului în care sistemul este aplicat în mod retroactiv, în momentul în care se decide impunerea sau nu a măsurilor definitive în 2012, orice solicitări privind creditul fiscal pentru amestecuri ar fi nesemnificative. Prin urmare, nu există elemente care să dovedească continuarea subvenției.

(148)

Aceeași parte interesată a susținut că, din dispozițiile articolului 15 alineatul (1) paragraful patru reiese în mod clar că o subvenție nu ar trebui să fie considerată drept „retrasă” până când partea reclamată nu a adus probe convingătoare că nu ar mai fi posibile niciun fel de plăți, în cadrul niciunui sistem de care să beneficieze producătorii/exportatorii produsului în cauză. Totuși, ar trebui să se noteze că creditul fiscal pentru amestecuri de bioetanol a fost unicul sistem de subvenționare care a oferit subvenții potențial compensabile în cursul PA și că acest sistem a expirat. Celelalte sistem examinate care au adus beneficii directe industriei bioetanolului au fost nesemnificative. Prin urmare, acest argument este respins.

(149)

Partea interesată a susținut, de asemenea, că impozitul pe venituri aplicat producătorilor de bioetanol celulozic, care este descris în considerentele 79-85 de mai sus, constituie un sistem menit să înlocuiască sistemul creditului fiscal pentru amestecuri ca un mijloc de subvenționare a produsului în cauză. Drept răspuns la această afirmație se remarcă faptul că, în timp ce asistența oferită primei generații de bioetanol a fost aproape eliminată, sistemele referitoare la a doua generație s-au amplificat Totuși, producția de biocarburanți de a doua generație este nesemnificativă și, prin urmare, subvențiile acordate la acest nivel sunt foarte limitate. Ar trebui clarificat faptul că impozitul pe venituri pentru producătorii de bioetanol celulozic nu constituie un sistem de înlocuire a sistemului de credit fiscal pentru amestecuri, pentru simplul motiv că există deja. Mai mult, impozitul pe venituri aplicat producătorilor de bioetanol celulozic este, după cum sugerează denumirea sistemului, un stimulent pentru producătorii de bioetanol celulozic. Creditul fiscal pentru amestecuri constituie un stimulent pentru producătorii de amestecuri. Ancheta a arătat că, în majoritatea cazurilor, solicitantul creditului fiscal pentru amestecuri a fost un producător/comerciant de amestecuri cu obligații fiscale privind accizele, cum ar fi o companie petrochimică. Cu alte cuvinte, nu producătorii de bioetanol au solicitat majoritatea creditelor fiscale pentru amestecuri în cursul PA. Prin urmare, nu se poate susține că impozitul pe venituri aplicat producătorilor de bioetanol celulozic înlocuiește creditul fiscal pentru amestecuri. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(150)

În sfârșit, partea interesată a susținut că, după încheierea sistemului creditelor fiscale pentru amestecuri se mai pot acorda subvenții, datorită continuării utilizării plății activelor fixe din subvenții. S-a susținut că, în cazul unor subvenții recurente legate de achiziționarea unor active fixe, beneficiile rezultate din anii precedenți în cadrul perioadei de depreciere ar trebui să fie luate în considerație la calculul profitului. În primul rând, se remarcă faptul că subvenția nu este legată de achiziționarea de active fixe. Creditul fiscal pentru amestecuri constituie o subvenție recurentă în sensul că este periodic, iar beneficiile sunt susceptibile să crească în anul în care aceasta este acordată. Mai mult, astfel cum se menționează mai sus, în timpul PA, solicitanții nu au fost decât într-o mică măsură producători de bioetanol. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(151)

Statisticile furnizate de autoritățile americane au arătat în general o utilizare foarte scăzută a creditului fiscal al micului producător, în contrast cu solicitările prezentate pentru creditul fiscal pentru amestec. O comparație a sumei totale solicitate în temeiul prezentului stimulent în raport cu producția totală de bioetanol a arătat o subvenționare nesemnificativă per ansamblu în PA.

(152)

Nu au existat solicitări în ceea ce privește creditul pentru impozitul pe venit din partea producătorilor de bioetanol celulozic în cursul anchetei care să coincidă cu lipsa producției comerciale de bioetanol celulozic până la sfârșitul PA.

(153)

Ancheta a stabilit că Programul pentru bioenergie al Departamentului pentru Agricultură a expirat în 2006 și nu a fost reintrodus. În ceea ce privește Programul pentru bioenergie al USDA pentru combustibili avansați, Programul de asistență al USDA pentru biorafinării, Programul de asistență al USDA privind cultura de biomasă, Programul USDA de energie rurală pentru America și Granturile pentru proiecte de biorafinării acordate de Departamentul pentru Energie, ancheta a arătat că, în măsura în care aceste șase programe au oferit beneficii pentru producția de bioetanol în cursul PA, valoarea subvențiilor a fost nesemnificativă.

(154)

Ancheta a arătat că trei programe de stat, și anume Granturile pentru infrastructură E85, derulate de statul Illinois, Granturile pentru infrastructură privind biocombustibilii derulate de statul Iowa, precum și Granturile pentru infrastructura E85 de aprovizionare cu combustibil derulate de statul Minnesota nu sunt aplicabile producătorilor de bioetanol. Aceste programe oferă unităților de vânzare cu amănuntul a combustibilului asistență pentru instalarea de pompe de combustibil capabile de a livra combustibil cu conținut mare de etanol și sunt limitate la comercianții de bioetanol cu amănuntul. În consecință, producătorii de bioetanol nu mai beneficiază de prestații de la aceste programe. În acest sens, se remarcă faptul că niciuna dintre societățile din eșantion nu a primit beneficii de la aceste programe în mod direct sau indirect.

(155)

Mai mult decât atât, autoritățile din SUA au clarificat că statul Minnesota nu are un program de credit pentru investiții privind etanolul celulozic, astfel cum a susținut reclamantul. A fost clarificat faptul că statul Minnesota a adoptat o lege la începutul anului 2010 numită „Creditul pentru investiții pentru întreprinderi mici”, denumită în mod obișnuit „Creditul pentru investitori-înger”. Contrar celor afirmate în plângere, „Creditul pentru investitori-înger” nu prevede credite fiscale pentru întreprinderi, ci mai degrabă pentru investitorii care investesc în întreprinderi mici.

(156)

Potrivit autorităților din Statele Unite ale Americii, acest sistem nu era în funcțiune în cursul PA, nu a primit finanțare din iulie 2007 și a fost nefuncțional din anul 2008 atunci când fondurile s-au epuizat. Când era în vigoare, programul autoriza granturi pentru construirea de noi instalații de producere a combustibilului regenerabil sau extinderea instalațiilor existente.

(157)

Două granturi au fost acordate în 2008, când programul era încă în funcțiune, și două societăți din afara eșantionului, situate în Illinois, a primit fiecare o grant. Cu toate acestea, acest program nu mai este în funcțiune și niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a beneficiat de prestații în cadrul acestui sistem în PA.

(158)

Programul de credite reînnoibile automate pentru energia alternativă din Iowa (AERLP) este autorizat prin secțiunea 476.46 a Codului din Iowa 1997, astfel cum a fost modificat. Acest cod afirmă că Centrul de Energie din Iowa va institui și administra un program de credite reînnoibile automate pentru energia alternativă și va crea un fond de credite reînnoibile automat pentru energie alternativă în mandatul Trezorierului de Stat care urmează să fie administrat de Centrul pentru Energie.

(159)

Banii din fondul AERLP pot fi utilizați pentru a furniza împrumuturi pentru construirea de instalații de producere a energiei alternative sau instalații hidroelectrice de mici dimensiuni, astfel cum sunt definite în secțiunea 476.46 din Codul din Iowa 1997, modificat.

(160)

Potrivit autorităților americane, nicio instalație de producție a bioetanolului nu a primit împrumuturi în conformitate cu AERLP pentru anii 2008, 2009, 2010 și în PA. Niciuna dintre societățile care fac parte din eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul acestui sistem. În consecință, s-a decis să nu se continue investigarea acestui sistem, în contextul prezentei proceduri.

(161)

Rata actuală de impozitare a carburanților din statul Nebraska este de 0,267 USD per galon pentru toate tipurile de benzină, gazohol, motorină, bioetanol și gaze comprimate vândute în stat. Sistemul de stimulare a producției de etanol în vigoare în cursul PA prevede un credit fiscal de 0,18 USD per galon pentru instalațiile calificate de producție a etanolului în funcțiune la sau înainte de 30 iunie 2004.

(162)

Termenul limită pentru participarea la acest program a fost 16 aprilie 2004. O unitate de producție calificată trebuie să fi fost situată în statul Nebraska și trebuie fie: (i) să nu fi intrat în producție la sau înainte de 1 septembrie 2001 sau (ii) să nu fi primit credite înainte de 1 iunie 1999. Orice fermentare, distilare și deshidratare trebuie să aibă loc la instalația calificată.

(163)

De acest sistem nu a beneficiat niciuna dintre societățile incluse în eșantion. În orice caz, se pare că valoarea subvenției a fost neglijabilă în comparație cu producția totală de bioetanol din Statele Unite ale Americii.

(164)

Statul Dakota de Sud gestionează un program de plată a producătorilor de bioetanol care prevede asistență financiară pentru instalațiile eligibile de bioetanol de 0,20 USD per galon de bioetanol produs până la o sumă eventuală de 1 milion USD anual per instalație.

(165)

Alcoolul etilic trebuie să fie complet distilat și produs în Dakota de Sud, de puritate 99 %, distilat din cereale și denaturat. Plata pentru producția de etanol este disponibilă doar pentru alcoolul etilic admisibil produs de instalațiile care au început producția la sau înainte de 31 decembrie 2006.

(166)

Fiecare instalație eligibilă poate primi maxim 83 333 USD pe lună ca plăți de stimulare a producției. În cazul în care nu sunt disponibile fonduri suficiente pentru a efectua plata lunară de 83 333 USD pentru fiecare unitate de producție a bioetanolului, fiecare unitate primește o cotă parte din fondurile disponibile pe baza galoanelor de alcool etilic produse în acea lună proporțional cu toate galoanele de alcool etilic admisibil produse la toate instalațiile calificate. Fiecare instalație eligibilă poate primi o sumă maximă de 1 milion USD pe an și pentru toți anii de participare în program o sumă maximă de 9 682 000 USD ca plăți de producție. Ca atare, subvențiile sunt recurente și considerate a fi utilizate în anumiți ani.

(167)

Ancheta a arătat că două dintre societățile care fac parte din eșantion au beneficiat de avantaje în cadrul acestui sistem în timpul PA. Pentru ambele societăți, suma subvențiilor a fost calculată pe baza sumei plăților încasate în timpul PA. Suma subvențiilor a fost, astfel, alocată având ca numitor corespunzător vânzările totale de bioetanol efectuate de societățile vizate în timpul PA

(168)

Acest calcul a arătat că valoarea subvenției pentru ambele societăți a fost nesemnificativă.

(169)

Ancheta a arătat că două dintre sistemele de stat din SUA identificate de reclamant, și anume, Creditul privind impozitul aplicat producției de etanol din Nebraska și Stimulentul pentru producere de etanol din Dakota de Sud, au oferit subvenții pentru producerea de bioetanol sub formă de contribuții financiare care conferă un avantaj producătorilor din aceste state. Deși sistemele par a fi specifice în cadrul statelor în cauză, valoarea subvențiilor este nesemnificativă în comparație cu producția totală de bioetanol din Statele Unite ale Americii. În ceea ce privește subvențiile primite de către societățile din eșantion, s-a ajuns, de asemenea, la concluzia că valoarea subvenției a fost nesemnificativă.

(170)

Ancheta a arătat că toate sistemele examinate, cu excepția celui menționat în considerentul 171 de mai jos, au fost neglijabile și nu au fost compensabile în cursul PA.

(171)

Conform mențiunilor din considerentele 53-71 de mai sus, ancheta a arătat că Guvernul SUA oferă un credit fiscal pentru amestecuri de 0,45 USD per galon de bioetanol utilizat pentru producerea unui amestec de combustibil și alcool de care beneficiază producătorii de amestecuri de etanol.

(172)

Ca atare, subvenția a fost acordată pe o bază unitară, și anume prin referire la cantitățile de bioetanol utilizate. Beneficiul este, de asemenea, legat de produsul importat în Uniune.

(173)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază este de 0,45 USD per galon.

(174)

Se remarcă faptul că valoarea subvenției depinde de proporția, în greutate, de bioetanol în amestec.

(175)

Se consideră că valoarea subvenției este de 0,45 USD per galon la nivel de țară, deoarece întreaga cantitate de bioetanol produsă în Statele Unite, inclusiv exporturile către Uniune, în cele din urmă a beneficiat de creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol. Prin urmare, nu este necesar să se diferențieze între operatorii economici, în special deoarece subvenția este rareori acordată producătorilor de bioetanol, dar în principal comercianților/operatorilor care amestecă bioetanolul.

(176)

În urma comunicării faptelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora Comisia a decis să continue ancheta fără instituirea de măsuri provizorii, mai multe părți au susținut că în orice caz, producătorilor din eșantion ar trebui să le fie alocate marje individuale de subvenție, iar în cazul în care aceștia nu au primit creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol ar trebui să li se atribuie o marjă de subvenție zero.

(177)

În conformitate cu articolul 15 din regulamentul de bază, orice regulament de instituire a taxei va specifica fie taxa pentru furnizorii individuali fie țara furnizoare în cauză. În acest caz, s-a constatat că structura industriei bioetanolului și modul în care au fost acordate subvențiile, în special creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol, orice marje individuale de subvenție nu ar fi reprezentative și nu ar reflecta situația reală de pe piața de bioetanol, în special în ceea ce privește exportul.

(178)

Este clar din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii și Articolul VI:3 din GATT că scopul oricăror măsuri este de a compensa efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții.

(179)

În cazul în speță, probele găsite în cursul anchetei au arătat că toți exportatorii de bioetanol din SUA erau subvenționați cu o sumă maximă de 0,45 USD per galon în timpul PA. Se remarcă faptul că la un moment dat în cursul anchetei, a devenit clar faptul că niciun eșantion nu era reprezentativ, în special datorită naturii subvenționării în cazul de față. Mai mult, producătorii care fac parte din eșantion nu au exportat produsul în cauză în Uniune.

(180)

Într-adevăr, activitatea de amestecare a fost cea care a generat creditul, indiferent de faptul că producătorul de amestecuri este un producător sau un exportator. În cazul de față s-a stabilit că exportatorii au fost în mod predominant cei care au solicitat credit fiscal pentru amestecul de bioetanol.

(181)

De asemenea, s-a susținut că, pe lângă atribuirea unor marje individuale de subvenție pentru societățile incluse în eșantion, Comisia ar trebui să furnizeze o analiză transversală cu privire la modul în care creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol poate fi atribuit în mod automat și poate aduce beneficii producătorilor. Cererea privind analiza transversală pare nefondată. Subvenția se plătește o singură dată și produsul nu se schimbă. Bioetanolul, produsul exportat în UE, face obiectul unor subvenții. Prin urmare, nu este nevoie de o astfel de analiză.

(182)

Părțile au subliniat faptul că principalul sistem de subvenții, creditul fiscal pentru amestecuri, care a conferit subvenții compensatorii beneficiarilor din SUA în perioada de anchetă, a expirat la sfârșitul anului 2011 și nu a fost reintrodus. Acestea au remarcat faptul că articolul 15 din regulamentul de bază prevede că nu se impun măsuri în cazul în care subvenția sau subvențiile sunt retrase sau atunci când subvențiile nu mai conferă un avantaj exportatorilor în cauză.

(183)

Având în vedere încetarea, în prezent, a principalului sistem de subvenții identificat în perioada de anchetă și faptul că nu există semne că acesta va fi introdus, aceste părți au considerat că instituirea unor măsuri compensatorii definitive nu ar fi justificată. Acestea au susținut, de asemenea, că orice impunere a unor măsuri definitive ar depăși oricum ceea ce este necesar pentru a contracara efectele subvenționării la momentul la care aceste măsuri vor fi impuse.

(184)

Ancheta a arătat că creditul fiscal pentru amestecul de bioetanol oferit în cursul PA a fost retras la sfârșitul anului 2011. Având în vedere că acest eveniment s-a produs după încheierea perioadei de anchetă, Comisia a contactat, astfel, în mai multe rânduri autoritățile SUA pentru a primi informații suplimentare în privința încetării definitive a principalului sistem de subvenții.

(185)

Informațiile colectate în cursul anchetei la sediile autorităților SUA și clarificările ulterioare oferite au dovedit că anumite sume au fost plătite beneficiarilor din SUA imediat după perioada de anchetă, și anume în cursul exercițiului fiscal american 2012, care s-a desfășurat între 1 octombrie 2011 și 30 septembrie 2012. Deși aceste sume ar continua să conducă la menținerea subvenționării peste pragul de minimis în primul trimestru al anului fiscal 2012, sumele plătite după această perioadă, și în special la sfârșitul anului 2012, ar fi neglijabile în lumina încheierii principalului sistem de subvenții în decembrie 2011. Până în prezent, nu există semne de reinstaurare a creditului fiscal pentru amestec și orice reinstaurare a sistemului respectiv ar necesita, în mod normal, o decizie a Congresului Statelor Unite ale Americii.

(186)

Reclamantul a solicitat în mai multe rânduri înregistrarea importurilor de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii în vederea colectării retroactive a taxelor. Cererea conținea suficiente elemente de probă pentru a justifica înregistrarea, în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(187)

Comisia a considerat că, deși ar fi concluzionat provizoriu că principalul program de subvenții în vigoare în cursul perioadei de anchetă a încetat, în sensul că nu mai conferea un avantaj în momentul în care ar fi fost impuse măsuri provizorii, existau dovezi că SUA ar putea restabili acest sistem de subvenții. Astfel, pentru a păstra drepturile Uniunii Europene în aceste condiții speciale, Comisia a decis ca importurile de produs în cauză să se supună înregistrării în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, astfel încât, în final, măsurile să poată fi percepute retroactiv pentru acele importuri de la data înregistrării. Regulamentul (UE) nr. 771/2012 al Comisiei a fost publicat la 24 august 2012 în acest sens (9).

(188)

Ancheta a stabilit că, în afară de sistemul principal de subvenționare, creditul fiscal pentru amestec descris în considerentele 53-71 de mai sus, suma subvențiilor primite pentru toate celelalte sisteme de subvenționare examinate a fost nesemnificativă și nu poate face obiectul unor compensații în cursul PA.

(189)

Astfel cum se menționează în considerentele 182-185 de mai sus, sistemul principal de subvenționare, creditul fiscal pentru amestec, a expirat la sfârșitul anului 2011 și nu a fost reintrodus. Informațiile disponibile conduc cu claritate la încetarea principalul sistem de subvenționare. Până în prezent, nu există semne de reinstaurare a creditului fiscal pentru amestec și orice reinstaurare a sistemului respectiv ar necesita, în mod normal, o decizie a Congresului Statelor Unite ale Americii.

(190)

Articolul 15 din regulamentul de bază prevede că nu se impun măsuri în cazul în care subvenția sau subvențiile sunt retrase sau s-a demonstrat că subvențiile nu mai conferă un avantaj exportatorilor în cauză.

(191)

Se notează, de asemenea că, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază, nu va avea loc o încheiere imediată a procedurii în cazul în care se stabilește că suma subvențiilor care fac obiectul unei compensații este de minimis, și anume sub 2 % ad valorem.

(192)

Având în vedere retragerea principalului sistem de subvenționare instituit în cursul PA și faptul că suma subvențiilor primite pentru toate celelalte sisteme de subvenționare examinate a fost inferioară pragului de minimis în cursul PA în sensul articolului 14 alineatul (3) din regulamentul de bază, se consideră că impunerea unor măsuri definitive nu este justificată.

(193)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că prezenta anchetă antisubvenție ar trebui să fie încheiată.

(194)

În conformitate cu încheierea prezentei anchete, înregistrarea importurilor ar trebui să se încheie.

(195)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențial, pe baza cărora s-a preconizat să se recomande încheierea procedurii Părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații ca urmare a acestei comunicări.

(196)

Prin urmare, în lumina celor de mai sus, Comisia a concluzionat că procedura antisubvenție privind importurile în Uniune de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii ar trebui încheiată fără instituirea de măsuri antisubvenție și că înregistrarea importurilor ar trebui, de asemenea, să fie încheiată,

(197)

În cadrul Comitetului consultativ au fost ridicate obiecții cu privire la încheierea acestei proceduri antisubvenție. În consecință, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009, procedura va fi încheiată dacă, în interval de o lună, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu a decis în alt sens. Această decizie va fi apoi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,