This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document C2007/247/21
Case C-373/07 P: Appeal brought on 3 August 2007 by Mebrom NV against the judgment of the Court of First Instance (Second Chamber) delivered on 22 May 2007 in Case T-216/05: Mebrom NV v Commission of the European Communities
Cauza C-373/07 P: Recurs introdus la 3 august 2007 de Mebrom NV împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 22 mai 2007 în cauza T-216/05: Mebrom NV/Comisia Comunităților Europene
Cauza C-373/07 P: Recurs introdus la 3 august 2007 de Mebrom NV împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 22 mai 2007 în cauza T-216/05: Mebrom NV/Comisia Comunităților Europene
JO C 247, 20.10.2007, p. 17–17
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
20.10.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 247/17 |
Recurs introdus la 3 august 2007 de Mebrom NV împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 22 mai 2007 în cauza T-216/05: Mebrom NV/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-373/07 P)
(2007/C 247/21)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Mebrom NV (reprezentanți: K. Van Maldegem, avocat, C. Mereu, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
|
— |
constatarea faptului că prezentul recurs este admisibil și întemeiat; |
|
— |
anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 22 mai 2007 în cauza T-216/05; |
|
— |
constatarea faptului că cererile formulate de recurentă în cauza T-216/05 sunt admisibile și întemeiate; |
|
— |
admiterea acțiunii în anulare introduse în primă instanță sau, alternativ, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul de Primă Instanță pentru soluționarea pe fond; și |
|
— |
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor necesare efectuate în cadrul ambelor proceduri. |
Motivele și principalele argumente
Recurenta afirmă că Tribunalul de Primă Instanță (denumit în continuare „TPI”) nu a asigurat respectarea legii în interpretarea și aplicarea dreptului comunitar, astfel cum prevede articolul 220 CE. Prin hotărârea atacată s-a respins acțiunea în anulare, în temeiul unei interpretări și aplicări greșite a articolelor 3, 4, 5, 6 și 7 din Regulamentul nr. 2037/2000 (1). În plus, hotărârea nu era suficient și temeinic motivată și conținea o serie de erori de drept și denaturări ale faptelor din dosar. Recurenta susține că TPI a apreciat greșit faptul că intimata a constatat în mod corect că acele cote de import nu se mai acordau importatorilor, și că dimpotrivă, rezultă din articolul 7 din regulament că, începând din 2005, cotele se alocau doar fumigatorilor (fiind utilizatori, spre deosebire de importatori). TPI a hotărât că articolul 7 din Regulamentul nr. 2037/2000 a lăsat intimatei libertatea de a alege în acest sens. Mai mult, recurenta precizează că TPI nu a evaluat în mod corespunzător dacă intimata și-a exercitat în mod acceptabil pretinsa sa putere discreționară în această privință. TPI nu a recunoscut nici faptul că intimata a acționat ultra vires și, în plus, nu a evaluat și nu a stabilit corect dacă intimata a încălcat încrederea legitimă a recurentei. În sfârșit, se mai susține că TPI nu s-a pronunțat integral și corespunzător asupra argumentelor recurentei, astfel cum au fost enunțate prin cererea introductivă.
(1) Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 244, p. 1).