20.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/2

1)

Legiuitorul național, utilizând posibilitățile prevăzute de articolul 5 alineatul (3) din Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 în versiunea modificată de Directiva 96/43/CE a Consiliului din 26 iunie 1996, de punctul 4 litera (a) din capitolul I din anexa A pentru a majora sumele forfetare pentru o unitate dată și de punctul 4 litera (b) din capitolul I din anexa A pentru a percepe o taxă care să acopere cheltuielile efective, este ținut în mod strict de structura taxelor (după specia de animal, animale tinere sau adulte, greutatea carcasei etc) prevăzută în anexa A capitolul I punctul 1 și punctul 2 litera (a) sau are posibilitatea, la stabilirea taxelor, să distingă între inspecțiile animalelor sacrificate în unități mari și celelalte inspecții și, în plus, în cadrul acestor două grupe, să instituie un sistem degresiv de taxare în funcție de numărul de sacrificări pe specii de animale, cu condiția ca aceasta să corespundă cheltuielilor efective?

2)

Legiuitorul național poate percepe, în temeiul dispozițiilor de mai sus, pentru sacrificările care au loc, la cererea proprietarului, în afara orelor normale de sacrificare, o taxă majorată proporțional în raport cu taxele aplicate pentru inspecțiile sacrificărilor în cursul orelor normale de sacrificare, când aceasta reflectă cheltuielile suplimentare efective, sau aceste cheltuieli trebuie incluse în taxa forfetară (majorată) datorată de toți plătitorii taxei?