1)

Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1), articolul 24 din Directiva 2004/38/CE (2) și articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 (3) care consacră principiul egalității de tratament a cetățenilor Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care subordonează acordarea alocațiilor familiale condiției ca copilul în cauză, cetățean al Uniunii Europene, să dispună de un permis de ședere în statul membru competent în care locuiește efectiv împreună cu părinții săi, ceea ce conduce la excluderea de la acordarea alocațiilor menționate a părintelui acestui copil, care este de asemenea resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, dar care nu (mai) este titular al unui asemenea permis de ședere, deși locuiește efectiv și desfășoară o activitate economică în acest stat (în speță, salariată), contribuind astfel la finanțarea politicilor sociale ale statului respectiv?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ: o asemenea inegalitate de tratament, contrară articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, articolului 24 din Directiva 2004/38/CE și articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, este corectată în mod corespunzător prin faptul că o altă dispoziție din reglementarea în cauză scutește același copil de obligația de a dispune de un permis de ședere, permițând astfel aceluiași părinte să beneficieze de alocațiile familiale pentru o perioadă maximă de șase luni, care începe să curgă de la intrarea acestuia din urmă pe teritoriul statului membru în cauză?