—

Declararea admisibilă și fondată a acțiunii în anulare formulate împotriva deciziei Agenției Europene de Mediu (AEM), astfel cum a fost comunicată reclamantei prin mesajul electronic din 9 noiembrie 2020 de refuz al adresării unor întrebări preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) cu privire la interpretarea corectă a punctului 5 din Partea C din Anexa III la Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (denumită în continuare „Directiva privind calitatea aerului”);

—

anularea deciziei atacate;

—

retrimiterea dosarului la AEM astfel încât aceasta să adreseze totuși Curții întrebările necesare cu privire la interpretarea corectă a dispoziției sus-menționate, după cum a solicitat reclamanta;

—

obligarea AEM la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 23 din Directiva privind calitatea aerului și a Părții C a Anexei III la această directivă, încălcarea articolului 267 TFUE, încălcarea articolelor 1 și 9 din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), încălcarea articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus, și încălcarea articolelor 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind Agenția Europeană de Mediu și Rețeaua europeană de informare și observare a mediului, întrucât AEM refuză să adreseze Curții întrebările necesare cu privire la interpretarea corectă a Directivei privind calitatea aerului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 47 și 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și încălcarea articolului 191 TFUE, întrucât AEM creează obstacole în calea dreptului la o cale de atac eficientă într-un termen rezonabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 267 TFUE, întrucât AEM a apreciat în locul Curții că întrebările adresate de reclamant în mod evident nu necesitau niciun răspuns.