1)

Prevederile articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 coroborat cu articolul 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretate în sensul că se opun existenței unei dispoziții naționale, precum articolul 59 alineatul (2) din Zakon za administrativnite narushenia i nakazania (Legea privind contravențiile și sancțiunile administrative) potrivit căreia cercul persoanelor care au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei decizii de aplicare a unei sancțiuni pecuniare nu include proprietarul bunurilor confiscate prin această decizie, în cazul în care el nu a săvârșit fapta incriminată?

2)

Dispozițiile coroborate ale articolului 22 alineatul (7) și ale articolelor 29 și 44 din Regulamentul nr. 952/2013, ale articolului 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretate în sensul că se opun existenței unei dispoziții naționale, precum articolul 232 alineatul (1) din Zakon za mitnitsite (Legea vamală), care exclude căile de atac împotriva unei decizii de aplicare a unei sancțiuni pecuniare emise împotriva unui făptuitor necunoscut, în măsura în care prin această decizie se autorizează dispunerea, în temeiul dreptului național, a confiscării în beneficiul statului a unui bun aparținând unui terț neimplicat în procedura contravențională?

3)

Dispozițiile articolului 4 din Decizia-cadru 2005/212/JAI (2) a Consiliului din 24 februarie 2005 coroborate cu articolul 47 din cartă trebuie să fie interpretate per argumentum a fortiori în sensul că acesta este aplicabil și atunci când fapta nu constituie o infracțiune, precum și în sensul că sunt inadmisibile dispoziții naționale precum articolul 59 alineatul (2) din Legea privind contravențiile și sancțiunile administrative, care exclude proprietarul bunurilor confiscate din cercul persoanelor care au dreptul de a formula o cale de atac, sau precum articolul 232 din Legea vamală, care prevede în mod expres că nu există căi de atac împotriva unei decizii prin care, în temeiul dreptului național, pot fi confiscate bunuri ale unor terți neimplicați în procedura contravențională?