151

Reclamanta arată că buna sa cooperare în cursul anchetei OLAF ar fi trebuit să fie luată în considerare de comitet în vederea stabilirii sancțiunii adecvate care trebuia aplicată în speță. Aceasta adaugă că, în conformitate cu dreptul italian, a adoptat în aprilie 2016 un model de organizare, de administrare și de control însoțit de un cod de etică și de un regim disciplinar aferent acestuia. De asemenea, aceasta i‑ar fi demis pe A și B din funcțiile lor în anul 2019.

152

Comisia arată că, în temeiul obligațiilor sale contractuale și al articolului 5 din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO 1996, L 292, p. 2, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 24), reclamanta era obligată să coopereze și să permită accesul în sediile sale pentru a facilita controalele și inspecțiile OLAF în numele său. În opinia sa, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia buna sa cooperare ar fi trebuit să aibă o incidență asupra aprecierii de către comitet a sancțiunii adecvate. Comisia precizează că comitetul a avut acces la rapoartele care descriau controalele la fața locului, în care se menționa că reclamanta și reprezentanții săi cooperaseră cu OLAF.

153

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, pentru faptele anterioare datei de 1 ianuarie 2016, Comisia a arătat în decizia atacată că articolul 133a alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al acesteia din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat, și articolul 145 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al acesteia din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului 966/2012 (JO 2012, L 362, p. 1), înainte de modificarea sa prin Regulamentul delegat (UE) 2015/2462 al acesteia din 30 octombrie 2015 (JO 2015, L 342, p. 7) prevedea că durata maximă de excludere a unei entități era de cinci ani.

154

Pentru faptele săvârșite după 1 ianuarie 2016, Comisia a arătat că articolul 106 alineatul (14) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929, prevedea că perioada de excludere nu putea depăși trei ani pentru cazurile de abatere profesională gravă prevăzute la articolul 106 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat și cinci ani pentru cazurile de corupție prevăzute la articolul 106 alineatul (1) litera (d) din același regulament.

155

În acest context, Comisia a exclus recurenta în temeiul unei încadrări juridice preliminare a comportamentului său, ținând seama de faptele stabilite și de constatările care figurează în recomandarea emisă de comitet, conform articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929. Aceasta a apreciat că gravitatea comportamentului culpabil, caracterul intenționat al acestui comportament, durata sa și cuantumul ridicat al sumelor în joc justificau o excludere cu o durată de patru ani.

156

În această privință, Tribunalul arată că articolul 133a alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 478/2007 al Comisiei din 23 aprilie 2007 (JO L 111, p. 13), și articolul 106 alineatul (3) din Regulamentul nr. 966/2012 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929, impun autorității contractante care exclude un operator economic să respecte principiul proporționalității. Mai exact, articolul 106 alineatul (3) menționat prevede că decizia autorității contractante trebuie să țină seama în special de gravitatea situației, inclusiv de impactul asupra intereselor financiare și a imaginii Uniunii, de perioada scursă de la conduita relevantă, de durata și de caracterul repetitiv al acesteia, de premeditare sau de gradul de neglijență sau de orice alte circumstanțe atenuante, precum măsura în care operatorul economic colaborează cu autoritatea competentă relevantă și contribuția acestuia la anchetă recunoscută de autoritatea contractantă.

157

Conform articolului 108 alineatul (11) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1929, Tribunalul „are competența judecării pe fond a unei decizii prin care autoritatea contractantă exclude un operator economic și/sau îi impune o sancțiune financiară, inclusiv pentru reducerea sau extinderea duratei excluderii și/sau pentru anularea, reducerea sau mărirea sancțiunii financiare impuse”. Dincolo de simplul control al legalității, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, această competență de fond abilitează Tribunalul să reformeze actul atacat, chiar în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, de exemplu pentru a modifica durata excluderii. În aceste împrejurări, Tribunalul poate, dacă este cazul, să facă aprecieri diferite de cele reținute de Comisie în decizia atacată în ceea ce privește durata excluderii.

158

În speță, argumentația prin care reclamanta susține că buna cooperare pe care a arătat‑o în cadrul anchetei și măsurile de reorganizare pe care le‑a adoptat ar fi trebuit să aibă o incidență asupra aprecierii sancțiunii adecvate care trebuia să îi fie aplicată trebuie interpretată în sensul că invită Tribunalul să aprecieze, în exercitarea competenței sale de fond, durata excluderii ținând seama de circumstanțele atenuante invocate.

159

În cadrul competenței sale de fond, Tribunalul constată că reclamanta a săvârșit faptele de corupție și de abatere profesională gravă expuse la punctele 121-123, 126, 127 și 129-134 de mai sus. Aceste fapte sunt foarte grave prin însăși natura lor, întrucât comportamentul reclamantei a avut ca obiect să mituiască funcționari ai administrației publice a Republicii Macedonia de Nord pentru a obține un avantaj concurențial asupra celorlalți ofertanți. Este necesar să se constate că reclamanta a urmărit în mod intenționat să corupă funcționari ai administrației publice a Republicii Macedonia de Nord. Acest comportament a durat puțin mai mult de patru ani, de‑a lungul cărora au fost implicate mai multe persoane interne și externe reclamantei.

160

Trebuie de asemenea să se țină seama de gravitatea incidenței acestor fapte asupra intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care ele se referă la o sumă care depășește 1,7 milioane de euro.

161

În continuare, în ceea ce privește elementele invocate de reclamantă, este adevărat că rapoartele care prezintă controalele la fața locului menționează cooperarea „foarte bună” și „integrală” a acesteia în cadrul respectivelor controale. Cu toate acestea, este la fel de adevărat că, după cum susține Comisia, reclamanta avea obligația legală de a coopera cu OLAF. În orice caz, trebuie să se constate că, în cazul de față, comportamentul reclamantei la momentul anchetei nu poate avea decât o incidență redusă asupra gradului de severitate a sancțiunii, ținând seama de gravitatea faptelor în cauză.

162

În ceea ce privește modelul organizațional adoptat de reclamantă în anul 2016, Tribunalul își însușește aprecierile efectuate de Comisie în această privință în decizia atacată. Astfel, pe de o parte, acest model a fost adoptat în aprilie 2016, însă nu a determinat încetarea comportamentului culpabil al reclamantei, care a continuat până în ianuarie 2017. Pe de altă parte, deși acest nou model va putea avea eventual un efect asupra comportamentului reclamantei în viitor, el nu a avut niciun efect în perioada relevantă. De asemenea, înlăturarea lui A și a lui B în anul 2019 va putea avea efect numai asupra comportamentului viitor al reclamantei. Prin urmare, Tribunalul apreciază că nu este necesar să țină seama de aceasta.

163

În sfârșit, se poate sublinia că durata maximă de excludere prevăzută de legiuitor era, înainte de 1 ianuarie 2016, de cinci ani pentru abaterile profesionale grave și, după 1 ianuarie 2016, de trei ani pentru abaterile profesionale grave și de cinci ani pentru faptele de corupție. Or, în speță Tribunalul a constatat, la punctele 121-123, 126, 127 și 129-134 de mai sus, că comportamentul reclamantei reprezenta atât fapte de abatere profesională gravă, cât și fapte de corupție.

164

Având în vedere toate constatările și împrejurările enumerate mai sus, este necesar să se considere că o excludere cu o durată de patru ani este adecvată și proporțională în cazul de față.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea)

declară și hotărăște: