Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62020CA0498

    Cauza C-498/20: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Midden-Nederland – Țările de Jos) – ZK în calitate de succesor al JM, lichidator în procedura de faliment a BMA Nederland BV/BMA Braunschweigische Maschinenbauanstalt AG [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 7 punctul 2 – Competență judiciară în materie delictuală sau cvasidelictuală – Acțiune formulată de un lichidator împotriva unui terț în interesul creditorilor – Locul producerii faptei prejudiciabile – Articolul 8 punctul 2 – Cerere de intervenție formulată de un apărător al unor interese colective – Regulamentul (CE) nr. 864/2007 – Domeniu de aplicare – Normă generală]

    JO C 171, 25.4.2022, p. 11–12 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
    JO C 171, 25.4.2022, p. 10–11 (GA)

    25.4.2022   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 171/11


    Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 martie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Midden-Nederland – Țările de Jos) – ZK în calitate de succesor al JM, lichidator în procedura de faliment a BMA Nederland BV/BMA Braunschweigische Maschinenbauanstalt AG

    (Cauza C-498/20) (1)

    (Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 7 punctul 2 - Competență judiciară în materie delictuală sau cvasidelictuală - Acțiune formulată de un lichidator împotriva unui terț în interesul creditorilor - Locul producerii faptei prejudiciabile - Articolul 8 punctul 2 - Cerere de intervenție formulată de un apărător al unor interese colective - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 - Domeniu de aplicare - Normă generală)

    (2022/C 171/14)

    Limba de procedură: neerlandeza

    Instanța de trimitere

    Rechtbank Midden-Nederland

    Părțile din procedura principală

    Reclamant: ZF în calitate de succesor al JM, lichidator în procedura de faliment a BMA, Nederland BV

    Pârâtă: BMA Braunschweigische Maschinenbauanstalt AG

    Intervenientă: Stichting Belangbehartiging Crediteuren BMA Nederland

    Dispozitivul

    1)

    Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța de la sediul unei societăți ale cărei datorii au devenit nerecuperabile, întrucât societatea-mamă de prim rang a acestei societăți nu și-a îndeplinit obligația de diligență față de creditorii acesteia, este competentă să soluționeze o acțiune colectivă în despăgubire în materie delictuală sau cvasidelictuală, introdusă de lichidatorul în procedura de faliment a acestei societăți, în cadrul misiunii sale de lichidare a masei credale, în favoarea, dar nu în numele adunării creditorilor.

    2)

    Răspunsul la prima întrebare adresată cu titlu preliminar nu este diferit în cazul în care se ține seama de faptul că, în cauza principală, o fundație acționează pentru apărarea intereselor colective ale creditorilor, iar acțiunea introdusă în acest scop nu ține seama de circumstanțele individuale ale creditorilor.

    3)

    Articolul 8 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care instanța sesizată cu cererea inițială revine asupra hotărârii sale de a se declara competentă să soluționeze această cerere, ea pierde, de plin drept, și competența de a soluționa cereri formulate de intervenient.

    4)

    Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretat în sensul că legea aplicabilă unei obligații de reparare în temeiul obligației de diligență a „societății-mamă de prim rang” a unei societăți declarate în faliment este în principiu cea a țării în care are sediul aceasta din urmă, deși preexistența unui acord de finanțare între aceste două societăți, însoțită de o clauză de alegere a instanței, este o împrejurare care poate stabili o legătură vădit mai strânsă cu o altă țară, în sensul alineatului (3) al acestui articol.


    (1)  JO C 443, 21.12.2020.


    Top