1)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pentru aprecierea practicilor publicitare ale unui concesionar, pe care Curtea de Justiție le-a calificat, în jurisprudența sa constantă, drept inadmisibile atunci când există un monopol de stat asupra jocurilor de noroc, prezintă relevanță dacă, la o analiză generală, în perioada relevantă, piața jocurilor de noroc a înregistrat o creștere efectivă sau este suficient ca publicitatea să urmărească stimularea participării active la joc, de exemplu prin banalizarea jocului, conferind jocului o imagine pozitivă prin utilizarea încasărilor obținute pentru activități de interes general sau chiar crescându-i atractivitatea prin intermediul unor mesaje publicitare care oferă perspectiva tentantă a unor câștiguri importante?

2)

În plus, articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că utilizarea de către titularul unui monopol a respectivelor practici publicitare inadmisibile exclude, în orice caz, coerența regimului de monopol sau este posibil ca, în cazul activităților publicitare corespunzătoare ale unor operatori privați, titularul unui monopol poate, de asemenea, să stimuleze participarea activă la joc, de exemplu prin banalizarea jocului, conferind jocului o imagine pozitivă prin utilizarea încasărilor obținute pentru activități de interes general sau chiar crescându-i atractivitatea prin intermediul unor mesaje publicitare care oferă perspectiva tentantă a unor câștiguri importante?

3)

O instanță națională care, în cadrul competenței sale, trebuie să aplice dispozițiile articolului 56 TFUE este ținută, în virtutea propriei competențe decizionale, să asigure eficacitatea deplină a acestor norme, lăsând neaplicată orice dispoziție națională care – în opinia sa – le este contrară, chiar dacă conformitate cu dreptul Uniunii a normelor respective a fost confirmată în cadrul unei proceduri de control al constituționalității?