i)

Valoarea „statului de drept” protejată de articolul 2 TUE trebuie să fie interpretată în sensul că legiuitorul național este obligat, în cadrul adoptării normelor legale într-un stat membru, să se orienteze în funcție de principiile și criteriile juridice ce caracterizează „statul de drept”, dezvoltate și menționate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și în Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 11 martie 2014 intitulată „Noul cadru al UE privind consolidarea principiului statului de drept”?

ii)

Valoarea „statului de drept” consacrată de articolul 2 TUE și principiile fundamentale ale acesteia – legalitate, securitate juridică, control judiciar independent și efectiv, de asemenea în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale și egalitatea în fața legii – trebuie să fie interpretată în sensul că se opun adoptării unei dispoziții naționale precum cea prevăzută la articolul 5 din dispozițiile tranzitorii și finale ale Zakon za izmenenie i dopalnenie na Zakona za bankovata nesastoyatelnost (Legea de modificare și completare a legii privind insolvența bancară, denumită în continuare „ZIDZBN”), care reglementează ex novo, pe cale extraordinară, raporturile sociale care sunt asociate cu înscrierea în registrele publice a drepturilor de garanție în favoarea unui subiect individual de drept privat? În acest caz particular, dispoziția națională anulează cu efect retroactiv radierea din registre a drepturilor de garanție care fuseseră înscrise în favoarea KTB AD aflată în insolvență și creează incertitudine juridică, întrucât stabilește că KTB AD aflată în insolvență poate opune terților ex lege drepturile de garanție considerate radiate, deși obligațiile, pentru care fuseseră instituite drepturile de garanție, au fost îndeplinite.

iii)

Instanța solicită o interpretare a aspectului dacă se poate baza în mod direct pe articolul 2 TUE și dacă poate aplica acest articol în mod direct, în cazul în care constată că modul în care dispoziția națională prevăzută la articolul 5 din dispozițiile tranzitorii și finale ale ZIDZBN reglementează ex novo, retroactiv, consecințele juridice ale înscrierii drepturilor de garanție în registrele publice în favoarea KTB AD în procedură de insolvență încalcă valoarea „statului de drept” și principiile fundamentale ale acesteia menționate anterior.

iv)

Care sunt criteriile și condițiile prealabile pe care instanța națională trebuie să le aplice atunci când examinează dacă valoarea „statului de drept” în sensul articolului 2 TUE permite adoptarea unei dispoziții naționale precum cea prevăzută la articolul 5 din dispozițiile tranzitorii și finale ale ZIDZBN?

v)

Articolul 67 alineatul (1) TFUE, conform căruia Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții-juridice ale statelor membre, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune dispozițiilor naționale care creează incertitudine în circuitul juridic civil și comercial sau care anticipează rezultatul litigiilor în curs de soluționare?

i)

Instanța solicită informații cu privire la aspectul dacă dispozițiile aplicabile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) litera (h) și la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2015/848 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență coroborate cu articolul 2 TUE pot fi interpretate sistematic în coroborare cu drepturile fundamentale prevăzute la articolul 17 alineatul (1), la articolul 20 și la articolul 47 alineatul (2) din cartă.

ii)

În cazul în care dispozițiile menționate din dreptul Uniunii trebuie să fie interpretate în coroborare cu drepturile prevăzute de cartă, este permisă aplicarea acestor drepturi în cadrul unei proceduri de insolvență desfășurată într-un stat membru, iar protecția consacrată de aceste drepturi trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme juridice naționale care reglementează ex novo, pe cale extraordinară și cu efect retroactiv, raporturile sociale în favoarea unui creditor de insolvență desemnat în mod specific de legiuitor?

iii)

Articolul 7 alineatul (2) litera (h) și articolul 8 din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, în cazul interpretării în coroborare cu drepturile prevăzute la articolul 17 alineatul (1), la articolul 20 și la articolul 47 alineatul (2) din cartă, se opun aplicării unei norme juridice naționale prin care radierea din registre a drepturilor de garanție ale KTB AD este anulată cu efect retroactiv, iar drepturile de garanție „renăscute” în favoarea KTB AD aflată în insolvență sunt declarate ех lege opozabile terților, astfel fiind încălcate drepturilor celorlalți creditori și modificată ordinea satisfacerii creditorilor în procedura de insolvență?

iv)

Articolul 7 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență coroborat cu drepturile prevăzute la articolul 17 alineatul (1), la articolul 20 și la articolul 47 alineatul (2) din cartă poate fi interpretat în sensul că se opune constatării condiționate a creanțelor unui creditor desemnat în mod specific de legiuitor (KTB AD) în cadrul unei proceduri de insolvență, în cazul în care creanțele acestui creditor au fost stinse integral prin compensare la data declarării lor, iar litigiile privind contestarea compensării sunt în curs de soluționare, nefiind încă finalizate? În cazul în care condiția sub care creditorul își înregistrează creanțele constă în faptul că instanța națională declară nevalabile compensările prin care sunt stinse creanțele, dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 alineatul (2) din cartă admite o normă juridică națională care modifică retroactiv condițiile necesare ale unei compensări valabile, anticipând astfel rezultatul litigiilor în curs de soluționare privind contestarea compensării, respectiv admiterea creanței în procedura de insolvență?

v)

Instanța solicită informații cu privire la aspectul dacă se poate baza în mod direct pe dispozițiile articolului 7 alineatul (2) litera (h) și ale articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență coroborate cu drepturile prevăzute la articolul 17 alineatul (1), la articolul 20 și la articolul 47 alineatul (2) din cartă și dacă poate să le aplice în mod direct în cazul în care constată că normele juridice naționale care reprezintă temeiul constatării condiționate a creanței KTB AD și/sau care determină îndeplinirea condiției sub care a fost înregistrată creanța sunt contrare dispozițiilor din dreptul Uniunii.