Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017TN0570

Cauza T-570/17: Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Algebris (UK) și alții/Comisia

JO C 392, 20.11.2017, p. 32–33 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

20.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 392/32


Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Algebris (UK) și alții/Comisia

(Cauza T-570/17)

(2017/C 392/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Algebris (UK) Ltd (Londra, Regatul Unit), Anchorage Capital Group LLC (New York, New York, Statele Unite), şi Ronit Capital LLP (Londra) (reprezentanți: T. Soames, avocat, R. East, solicitor, N. Chesaites, barrister, și J. Vandenbussche, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea în întregime a Deciziei (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție adoptate de Comitetul unic de rezoluţie prin Decizia SRB/EES/2017/08 din 7 iunie 2017 pentru Banco Popular Español S.A. (1) sau, cu titlu subsidiar, a articolului 1 din aceasta;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană nu şi-a îndeplinit deloc sau nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia sa legală de a evalua aspectele discreţionare ale schemei de rezoluţie.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană nu a motivat în mod adecvat decizia atacată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârşit încălcări grave ale principiilor confidenţialităţii şi secretului profesional, cu încălcarea articolului 339 TFUE şi a articolului 88 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 privind mecanismul unic de rezoluţie şi fondul unic de rezoluţie (2) și a jurisprudenței Curții, încălcând astfel dreptul reclamantelor la o bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit erori vădite de apreciere în aplicarea articolelor 14, 18, 20, 21, 22 și 24 din Regulamentul nr. 806/2014.

În această privință, reclamantele susțin că evaluarea Banco Popular, pe care se întemeiază măsura de rezoluție adoptată în cadrul schemei de rezoluție, nu era corectă şi nici prudentă sau realistă și era contrară „principiului potrivit căruia niciun creditor nu poate fi tratat mai prost”; în consecință, această apreciere nu constituia o dovadă exactă, certă și coerentă pe care să se întemeieze schema de rezoluție și nu putea susține decizia atacată. În plus, și pentru aceleași motive, schema de rezoluție (și, prin urmare, decizia atacată) era vădit disproporționată, întrucât depășea măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că schema de rezoluţie aprobată prin decizia atacată încalcă drepturile de proprietate ale reclamantelor astfel cum sunt consacrate de principiile generale ale dreptului Uniunii și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.

Al şaselea motiv, întemeiat pe faptul că schema de rezoluţie a fost adoptată şi aprobată de Comisia Europeană cu încălcarea dreptului reclamantelor de a fi ascultate, în conformitate cu Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu jurisprudenţa Curţii.


(1)  Decizia (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A. [notificată sub numărul C(2017) 4038], JO 2017, L 178, p. 15.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.


Top