—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 4 februarie 2016 în cauza T-287/11, în măsura în care prin aceasta acțiunea a fost respinsă ca nefondată;

—

în temeiul articolului 61 primul paragraf al Statutului Curții de Justiție, anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 în procedura „Ajutorul de stat C 7/10 (Legea privind impozitul pe profit, „KStG, Sanierungsklausel”);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile desfășurate la Tribunal și la Curte.

—

așa-numita clauză de restructurare nu este prima facie selectivă, deoarece nu există o derogare de la sistemul de referință pertinent și deoarece aceasta reprezintă o măsură generală de care poate beneficia orice întreprindere stabilită pe teritoriul statului membru;

—

de asemenea, așa-numita clauză de restructurare este justificată, având în vedere natura și economia sistemului fiscal. Clauza de restructurare este justificată, în primul rând, de principiul impozitării în funcție de capacitatea de plată, în al doilea rând, de combaterea abuzurilor, mai exact, prin împiedicarea unor aranjamente financiare abuzive și, în al treilea rând, de diferența obiectivă dintre achiziția prejudiciabilă de titluri de participare și achiziția de titluri de participare în vederea restructurării.