Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 62016CN0047

    Cauza C-47/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA „Veloserviss”

    JO C 111, 29.3.2016, p. 15–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    29.3.2016   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 111/15

    Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 27 ianuarie 2016 – Valsts ieņēmumu dienests/SIA „Veloserviss”

    (Cauza C-47/16)

    (2016/C 111/18)

    Limba de procedură: letona

    Instanța de trimitere

    Augstākā tiesa

    Părțile din procedura principală

    Recurent: Valsts ieņēmumu dienests

    Cealaltă parte în recurs: SIA „Veloserviss”

    Întrebările preliminare

    1)

    Obligația importatorului de a acționa cu bună-credință, prevăzută la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (1), trebuie înțeleasă în sensul că

    a)

    include obligația importatorului de a verifica circumstanțele în care a fost eliberat certificatul „A” pe care l-a primit exportatorul (certificatele pieselor care constituie marfa, rolul exportatorului în fabricarea mărfii etc.)?

    b)

    importatorul a acționat cu rea-credință pentru simplul motiv că exportatorul a acționat cu rea-credință (de exemplu, în cazul în care exportatorul nu indică autorităților vamale ale țării exportatoare originea reală a costurilor, valoarea pieselor care alcătuiesc marfa etc.)?

    c)

    obligația de a acționa cu bună-credință nu a fost respectată pentru simplul motiv că exportatorul a furnizat informații incorecte autorităților vamale ale țării exportatoare, inclusiv în cazul în care înseși autoritățile vamale au săvârșit erori în ceea ce privește eliberarea certificatului?

    2)

    Obligația importatorului de a acționa cu bună-credință, prevăzută la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, poate fi considerată dovedită în suficientă măsură prin intermediul descrierii generale a situației indicate în raportul OLAF și prin intermediul concluziilor OLAF sau este totuși necesar ca autoritățile vamale naționale să obțină dovezi suplimentare cu privire la comportamentul exportatorului?

    (1)  JO L 302, p. 1, Ediție specială, 2/vol. 5, p. 58.

    Top