–

pentru Kubota (UK) Ltd și EP Barrus Ltd, de V. Sloane, barrister, și de S. Cock;

–

pentru guvernul Regatului Unit, de C. Crane și de M. Fell, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros și de J. Hradil, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea pozițiilor 8704 10 10 și 8704 21 91 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 (JO 2012, L 304, p. 1) (denumită în continuare „NC”), precum și validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/221 al Comisiei din 10 februarie 2015 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2015, L 37, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Kubota (UK) Ltd și EP Barrus Ltd, pe de o parte, și Commissioners for Her Majesty’s Revenue & Customs (Administrația fiscală și vamală, Regatul Unit), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a anumitor autovehicule pentru transportul mărfurilor, importate de aceste societăți în Uniunea Europeană.

3

Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) prevede:

„(1)   În cazul în care nu există dispoziții contrare, fie în conformitate cu convențiile internaționale sau cu practicile cutumiare cu întindere geografică sau economică limitată, fie în conformitate cu măsurile autonome ale Comunității, reglementările vamale comunitare se aplică uniform pe întregul teritoriu vamal al Comunității.

(2)   Anumite dispoziții ale reglementărilor vamale se pot aplica și în afara teritoriului vamal al Comunității, fie prin norme care reglementează domenii specifice, fie prin convenții internaționale.”

4

Articolul 12 alineatul (6) primul paragraf din acest regulament prevede:

„Titularul informațiilor tarifare obligatorii care încetează să mai fie valabile în temeiul alineatului (5) litera (a) punctul (ii) sau (iii) sau litera (b) punctul (ii) sau (iii) poate continua să utilizeze aceste informații șase luni de la data publicării sau notificării, cu condiția ca el să fi încheiat contracte obligatorii de cumpărare sau vânzare a mărfurilor în cauză pe baza informațiilor obligatorii înainte ca măsura tarifară să fie adoptată. Cu toate acestea, în cazul produselor pentru care se prezintă un certificat de import, [de] export sau de fixare în avans în timpul îndeplinirii formalităților vamale, perioada de șase luni este înlocuită cu perioada de valabilitate a certificatului.”

5

NC, instituită prin Regulamentul nr. 2658/87, este întemeiată pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983. Această convenție a fost aprobată, împreună cu Protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).

6

Partea I din NC cuprinde un ansamblu de dispoziții preliminare. În cuprinsul secțiunii I din această parte, consacrată regulilor generale, subsecțiunea A, intitulată „Reguli generale pentru interpretarea [NC]”, prevede:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

[…]”

7

Poziția 8704 din NC este structurată astfel:

8

Anexa la Regulamentul 2015/221, adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2658/87, clasifică mărfurile desemnate în coloana (1) a tabelului care figurează în anexa la acest regulament sub codul NC corespunzător menționat în coloana (2), în conformitate cu motivele indicate în coloana (3) din tabelul respectiv. Această anexă are următorul cuprins:

9

Notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene din 6 mai 2011 (JO 2011, C 137, p. 1, denumite în continuare „Notele explicative ale NC”), prevăd, în ceea ce privește codul 8704:

10

În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenția internațională menționată la punctul 5 din prezenta hotărâre, un comitet denumit „Comitetul Sistemului armonizat”, compus din reprezentanți ai fiecărei părți contractante, a fost instituit în cadrul Consiliului de Cooperare Vamală. Misiunea sa constă, printre altele, în a propune modificări la convenția menționată și în a redacta note explicative (denumite în continuare „Notele explicative ale SA”), avize de clasificare și alte avize pentru interpretarea SA.

11

Notele explicative ale SA sunt redactate după cum urmează, în ceea ce privește subpoziția 8704 10:

„Basculantele cuprinse în prezenta subpoziție se deosebesc în general de alte vehicule destinate transportului de mărfuri (în special camioanele prevăzute cu benă) prin faptul că prezintă următoarele caracteristici:

Cu toate acestea, trebuie subliniat că anumite basculante sunt în mod special concepute pentru a fi utilizate în mine sau în tuneluri, cum este cazul celor prevăzute cu benă cu fund mobil. Acestea prezintă unele dintre caracteristicile enunțate mai sus, dar nu sunt prevăzute cu cabină, iar bena nu este prelungită printr‑un fel de acoperiș de protecție.”

12

În urma unei decizii a Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) [Tribunalul Superior (Camera fiscală și a cancelariei), Regatul Unit], administrația fiscală și vamală a eliberat, la cererea reclamantelor din litigiul principal, informații tarifare obligatorii (denumite în continuare „ITO”), clasificând unele dintre autovehiculele pentru transportul mărfurilor pe care acestea le importau în categoria basculantelor de la subpoziția 8704 10.

13

În cursul anului 2014, Comitetul Codului Vamal a procedat la o examinare a clasificării anumitor vehicule utilitare, examinare motivată, potrivit instanței de trimitere, prin decizia Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) [Tribunalul Superior (Camera fiscală și a cancelariei)]. În urma acestei examinări, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul 2015/221, care clasifică vehiculele de tip similar vehiculelor în discuție în litigiul principal la subpoziția 8704 21 91. Acest comitet a pus în aplicare regulamentul menționat, iar administrația fiscală și vamală a informat reclamantele din litigiul principal cu privire la revocarea ITO.

14

Reclamantele din litigiul principal au contestat această revocare în fața instanței de trimitere invocând două motive. Prin intermediul primului motiv, acestea au susținut că Regulamentul 2015/221 nu este aplicabil vehiculelor pe care le importă și, prin intermediul celui de al doilea, că acest regulament nu este valid în măsura în care clasifică vehiculul vizat în anexa sa la subpoziția 8704 21 91.

15

După ce a constatat că Regulamentul 2015/221 se aplică vehiculelor în discuție în litigiul principal, instanța de trimitere consideră că argumentele reclamantelor din litigiul principal care pun în discuție validitatea acestui regulament nu sunt lipsite de orice temei.

16

În aceste condiții, First‑tier Tribunal (Tax Chamber) [Tribunalul de Primă Instanță (Camera fiscală), Regatul Unit] a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17

Cu titlu introductiv, Comisia pune în discuție admisibilitatea întrebărilor preliminare, întrucât problema validității Regulamentului 2015/221 ar fi de natură pur ipotetică. Astfel, motivele pentru care ITO în discuție în litigiul principal au fost revocate de administrația fiscală și vamală nu ar fi clare, din moment ce reclamantele din litigiul principal puteau continua, în temeiul dispozițiilor articolului 2 din acest regulament coroborate cu cele ale articolului 12 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2913/92, să le invoce până la data de 5 iunie 2015.

18

În această privință, trebuie amintit încă de la bun început că, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, este numai de competența instanței naționale sesizate cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, întrucât întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Banco Primus, C‑421/14, EU:C:2017:60, punctul 29 și jurisprudența citată).

19

Astfel, în cadrul procedurii de cooperare dintre Curte și instanțele naționale instituite la articolul 267 TFUE, întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea nu poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională, în sensul articolului 267 TFUE, decât atunci când, în special, cerințele privind conținutul cererii de decizie preliminară care figurează la articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții nu sunt respectate sau atunci când este evident că interpretarea sau aprecierea validității unei norme de drept al Uniunii, solicitată de instanța națională, nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal ori atunci când problema este de natură ipotetică (Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 50 și jurisprudența citată).

20

În speță, deși nu reiese din dosarul aflat la dispoziția Curții că obiectul litigiului principal privește interpretarea sau aplicabilitatea articolului 2 din Regulamentul 2015/221, nu este mai puțin adevărat că reclamantele din litigiul principal contestă, prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii lor, validitatea acestui regulament, în măsura în care acesta clasifică mărfurile pe care le vizează la subpoziția 8704 21 91 din NC. Or, instanța de trimitere, care consideră că vehiculele în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat, este de părere că un răspuns al Curții cu privire la validitatea acestuia este necesar pentru soluționarea respectivului litigiu.

21

În aceste condiții, întrucât problema ridicată de întrebările preliminare nu este de natură ipotetică, acestea sunt admisibile.

22

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere ridică în esență problema validității Regulamentului 2015/221.

23

Trebuie amintit cu titlu introductiv că, potrivit jurisprudenței Curții, Consiliul Uniunii Europene a conferit Comisiei, care acționează în cooperare cu experții vamali din statele membre, o largă putere de apreciere pentru a preciza conținutul pozițiilor tarifare care sunt avute în vedere la clasificarea anumitor mărfuri. Totuși, prerogativa Comisiei de a adopta măsuri vizate la articolul 9 din Regulamentul nr. 2658/87 nu o autorizează să modifice conținutul și nici domeniul de aplicare ale pozițiilor tarifare (Hotărârea din 4 martie 2004, Krings, C‑130/02, EU:C:2004:122, punctul 26 și jurisprudența citată).

24

În speță, trebuie să se examineze dacă Comisia, prin faptul că a procedat la clasificarea tarifară a vehiculului desemnat în coloana (1) din tabelul care figurează în anexa la Regulamentul 2015/221 la subpoziția 8704 21 91, iar nu la subpoziția 8704 10, a modificat conținutul acestor două subpoziții tarifare.

25

În această privință, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții rezultă că, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și în notele de secțiune sau de capitol (Hotărârea din 27 aprilie 2006, Kawasaki Motors Europe, C‑15/05, EU:C:2006:259, punctul 38, Hotărârea din 29 octombrie 2009, Dinter și Europol Frost‑Food, C‑522/07 și C‑65/08, EU:C:2009:663, punctul 29, precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010, Premis Medical, C‑273/09, EU:C:2010:809, punctul 42).

26

În plus, destinația produsului poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, cu condiția să fie specifică produsului respectiv, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (Hotărârea din 22 martie 2017, GROFA și alții, C‑435/15 și C‑666/15, EU:C:2017:232, punctul 40).

27

În speță, astfel cum rezultă din însuși textul coloanei (1) din tabelul care figurează în anexa la Regulamentul 2015/221 privind subpoziția 8704 21 91, vehiculul vizat de acesta este un vehicul utilitar nou, cu tracțiune integrală, cu o greutate netă de aproximativ 630 kg, cu o capacitate de remorcare fără frână de 750 kg și cu dimensiuni de aproximativ 300 × 160 cm. Acest vehicul are o cabină deschisă cu două locuri, echipată cu un cadru de protecție complet în caz de răsturnare, cu o benă basculantă consolidată cu o platformă pentru încărcare constituită dintr‑un cadru rezistent din oțel, precum și cu un mecanism de basculare manuală. Echipat cu pneuri de teren, cu un dispozitiv de cuplare și cu un cârlig frontal, vehiculul are o viteză limitată la 25 km/h și o capacitate de frânare ridicată. Acesta este conceput pentru a fi utilizat pe orice tip de teren, în special pe terenuri foarte accidentate. Vehiculul este prezentat în vederea utilizării pentru o serie întreagă de funcții, precum împingerea sau tractarea remorcilor, deplasarea animalelor, transportul plantelor, al cutiilor, al apei și al materialelor, transportul munițiilor sau al alimentelor pentru animale.

28

Trebuie amintit că mărfurile care se clasifică la subpoziția 8704 10 sunt, în conformitate cu însuși textul acesteia, „basculante[le] concepute pentru a fi utilizate în afara rețelelor rutiere”. Prin urmare, acest text presupune că un vehicul trebuie să îndeplinească două condiții pentru a putea fi clasificat la această subpoziție, și anume de a fi o basculantă și de a fi conceput pentru a fi utilizat în afara rețelelor rutiere (Hotărârea din 16 septembrie 2004, DFDS, C‑396/02, EU:C:2004:536, punctul 31).

29

Astfel cum Comisia însăși confirmă, vehiculul vizat de Regulamentul 2015/221 îndeplinește condiția privind utilizarea în afara rețelelor rutiere, întrucât este echipat cu anvelope de teren, iar viteza sa este limitată la 25 km/h.

30

Rămâne să se determine dacă un astfel de vehicul îndeplinește și condiția privind calitatea de basculantă.

31

În această privință, trebuie amintit că subpoziția 8704 10 din NC este o poziție specifică vehiculelor special concepute pentru transportul și pentru descărcarea de materiale diverse în afara rețelelor rutiere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2007, B.A.S. Trucks, C‑400/05, EU:C:2007:22, punctul 36) și că o caracteristică esențială a basculantelor este de a avea o benă basculantă sau un fund mobil care să permită transportul acestor materiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2004, DFDS, C‑396/02, EU:C:2004:536, punctul 32).

32

În plus, potrivit notelor explicative ale NC, se clasifică la pozițiile 8704 10 10 și 8704 10 90, printre altele, vehiculele special concepute pentru transportul nisipului, al pietrișului, al pământului, al pietrelor, mai exact al materialelor în vrac, destinate a fi utilizate în cadrul carierelor, al minelor sau al șantierelor de construcții, al aeroporturilor și al porturilor, precum și la amenajarea străzilor.

33

Prin urmare, trebuie să se examineze dacă vehiculul vizat de Regulamentul 2015/221 este special conceput pentru o astfel de utilizare specifică.

34

În această privință, din însuși textul acestui regulament reiese că un asemenea vehicul este echipat cu o cabină deschisă și cu o benă basculantă cu o capacitate de 0,4 m3 sau de aproximativ 400 kg.

35

Astfel, vehiculul vizat de Regulamentul 2015/221, din cauza robusteții sale slabe, a capacității sale de încărcare limitate și a cabinei sale deschise fără protecția conducătorului auto față de materialele în vrac, este prezentat în vederea utilizării pentru o serie de funcții de transport al unor elemente diverse, precum plante sau animale, materiale, cutii sau muniții.

36

În plus, acest vehicul, din cauza caracteristicilor sale tehnice și a proprietăților sale obiective, nu poate fi asimilat vehiculelor care se clasifică la subpoziția 8704 10, întrucât nu prezintă robustețea necesară unei utilizări pe șantiere de construcție, caracteristică inerentă basculantelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2007, B.A.S. Trucks, C‑400/05, EU:C:2007:22, punctul 35).

37

În consecință, faptul că un astfel de vehicul are o benă basculantă care îi permite, în mod accesoriu, să transporte cantități mici de materiale în vrac nu pune în discuție temeinicia clasificării sale la subpoziția 8704 21 91.

38

În sfârșit, după cum s‑a amintit la punctul 23 din prezenta hotărâre, Comisia dispune de o largă putere de apreciere pentru a preciza conținutul pozițiilor tarifare.

39

Întrucât din analiza dosarului prezentat Curții nu a reieșit niciun motiv de nevaliditate, Regulamentul 2015/221 a clasificat în mod întemeiat vehiculul descris la subpoziția 8704 21 91, iar nu la subpoziția 8704 10.

40

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că examinarea acestora nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea regulamentului.

41

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Examinarea întrebărilor adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/221 al Comisiei din 10 februarie 2015 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.