Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CA0629

    Cauza C-629/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – procedură inițiată de CX (Trimitere preliminară – Transporturi rutiere internaționale – Acord de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia – Articolul 9 – Protocol adițional – Articolele 41 și 42 – Libera prestare a serviciilor – Clauza de standstill – Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia – Articolele 5 și 7 – Libera circulație a mărfurilor – Reglementare națională care restrânge dreptul întreprinderilor de transport de mărfuri cu sediul în Turcia ca vehiculele lor să circule pe teritoriul statului membru vizat – Obligația de a obține fie o autorizație acordată în limitele unui contingent stabilit în temeiul unui acord bilateral încheiat între statul membru menționat și Turcia, fie un permis eliberat pentru un singur transport care prezintă un interes public major)

    JO C 319, 10.9.2018, p. 4–4 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    10.9.2018   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 319/4


    Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 iulie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – procedură inițiată de CX

    (Cauza C-629/16) (1)

    ((Trimitere preliminară - Transporturi rutiere internaționale - Acord de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia - Articolul 9 - Protocol adițional - Articolele 41 și 42 - Libera prestare a serviciilor - Clauza de standstill - Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia - Articolele 5 și 7 - Libera circulație a mărfurilor - Reglementare națională care restrânge dreptul întreprinderilor de transport de mărfuri cu sediul în Turcia ca vehiculele lor să circule pe teritoriul statului membru vizat - Obligația de a obține fie o autorizație acordată în limitele unui contingent stabilit în temeiul unui acord bilateral încheiat între statul membru menționat și Turcia, fie un permis eliberat pentru un singur transport care prezintă un interes public major))

    (2018/C 319/04)

    Limba de procedură: germana

    Instanța de trimitere

    Verwaltungsgerichtshof

    Părțile din procedura principală

    CX

    cu participarea: Bezirkshauptmannschaft Schärding

    Dispozitivul

    Dispozițiile Acordului de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 12 septembrie 1963 la Ankara de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, ale Protocolului adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles, care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972, și ale Deciziei nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a etapei finale a uniunii vamale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia întreprinderile de transport rutier de mărfuri cu sediul în Turcia nu pot efectua un asemenea transport către acest stat membru sau pe teritoriul acestuia decât dacă dispun de documente de identificare eliberate în limitele unui contingent stabilit pentru acest tip de transport în temeiul acordului bilateral încheiat între statul membru menționat și Republica Turcia sau dacă li s-a eliberat un permis în temeiul unui interes public major, cu condiția ca această reglementare să nu conțină o nouă restricție privind libera prestare a serviciilor, în sensul articolului 41 alineatul (1) din protocolul adițional menționat, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.


    (1)  JO C 104, 3.4.2017.


    Top