19.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/9

1)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1982, precum și anexa la aceasta trebuie să fie interpretate în sensul că orice formare profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990 trebuie să facă obiectul unei remunerații corespunzătoare, în sensul anexei menționate, cu condiția ca această formare profesională să privească o specialitate medicală comună tuturor statelor membre sau la două sau mai multe dintre acestea și menționată la articolul 5 sau la articolul 7 din Directiva 75/362/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare în medicină, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii.

2)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76, precum și anexa la aceasta trebuie interpretate în sensul că existența obligației unui stat membru de a prevedea o remunerație corespunzătoare, în sensul acestei anexe, pentru orice formare profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990 nu depinde de adoptarea de către acest stat a unor măsuri de transpunere a Directivei 82/76. Instanța națională este obligată, atunci când aplică dispoziții de drept național anterioare sau ulterioare unei directive, să le interpreteze, în cea mai mare măsură posibilă, în lumina textului și a finalității acestei directive. În cazul în care, ca urmare a lipsei unor măsuri naționale de transpunere a Directivei 82/76, rezultatul prevăzut de această directivă nu ar putea fi atins pe calea interpretării, luând în considerare ansamblul dreptului intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, dreptul Uniunii impune ca statul membru în cauză să repare prejudiciile pe care le-a cauzat particularilor ca urmare a netranspunerii directivei menționate. Revine instanței de trimitere obligația să verifice dacă sunt întrunite toate condițiile stabilite în această privință de jurisprudența Curții pentru ca, în temeiul dreptului Uniunii, să fie angajată răspunderea acestui stat membru.

3)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76, precum și anexa la aceasta trebuie interpretate în sensul că, pentru formarea profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990, trebuie să fie plătită o remunerație corespunzătoare, în sensul anexei menționate, pentru perioada acestei formări profesionale de la 1 ianuarie 1983 și până la încheierea formării profesionale respective.