Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015CN0560

Cauza C-560/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 30 octombrie 2015 – Europa Way Srl, Persidera SpA/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni şi alţii

JO C 38, 1.2.2016, p. 23–24 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

1.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 38/23


Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 30 octombrie 2015 – Europa Way Srl, Persidera SpA/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni şi alţii

(Cauza C-560/15)

(2016/C 038/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Europa Way Srl, Persidera SpA

Pârâţi: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, Ministero dello Sviluppo economico, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero dell’Economia e delle Finanze

Întrebările preliminare

1)

Intervenția normativă contestată și actele ulterioare de aplicare au încălcat sau nu au încălcat normele potrivit cărora sarcinile de reglementare a pieței de televiziune revin unei autorități administrative independente (articolele 3 și 8 din Directiva 2002/21/CE (1), așa-numita Directivă-cadru, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE (2))?

2)

Intervenția normativă contestată și actele ulterioare de aplicare au încălcat sau nu au încălcat dispozițiile (articolului 7 din Directiva 2002/20/CE (3), așa-numita Directivă privind autorizarea, și ale articolului 6 din Directiva 2002/21/CE, așa-numita Directivă-cadru) care prevăd efectuarea prealabilă a unei consultări publice de către autoritatea independentă națională de reglementare a sectorului?

3)

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 56 TFUE, articolul 9 din Directiva 2002/21/CE, așa-numita Directivă-cadru, articolele 3, 5 și 7 din Directiva 2002/20/CE, așa-numita Directivă privind autorizarea, și articolele 2 și 4 din Directiva 2002/77/CE (4), așa-numita Directivă privind concurența, precum și principiile nediscriminării, transparenței, liberei concurențe, proporționalității, efectivității și pluralismului informațiilor se opun anulării procedurii de beauty contest – care a fost instituită pentru a remedia, în sistemul de alocare a frecvențelor de televiziune digitală, excluderea nelegitimă de pe piață a unor operatori și pentru a permite accesul operatorilor mici – și înlocuirea acesteia cu o altă procedură de cerere de ofertă oneroasă, în măsura în care a prevăzut impunerea în sarcina participanților a unor cerințe și obligații care nu erau anterior impuse operatorilor tradiționali (incumbents), făcând oneroasă și neeconomică confruntarea concurenţială?

4)

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 56 TFUE, articolul 9 din Directiva 2002/21/CE, așa-numita Directivă-cadru, articolele 3, 5 și 7 din Directiva 2002/20/CE, așa-numita Directivă privind autorizarea, articolele 2 și 4 din Directiva 2002/77/CE, așa-numita Directivă privind concurența, şi articolul 258 TFUE, precum și principiile nediscriminării, transparenței, liberei concurențe, proporționalității, efectivității și pluralismului informațiilor, se opun reconfigurării Planului de alocare a frecvențelor, cu reducerea reţelelor naţionale de la 25 la 22 (şi păstrarea aceleiaşi disponibilităţi a multiplexurilor pentru operatorii tradiționali, reducerea loturilor de cerere de oferă la 3 multiplexuri, alocarea de frecvenţe în banda VHF-III cu riscul unor interferenţe puternice?

5)

Protecția principiului încrederii legitime, astfel cum a fost elaborat de Curtea de justiție, este compatibilă cu anularea procedurii de beauty contest care nu a permis apelantelor, deja admise în procedura gratuită, să fie adjudecatare sigure ale unora dintre loturile care făceau obiectul cererii de ofertă?

6)

Legislația Uniunii în materie de alocare a drepturilor de utilizare a frecvențelor (articolele 8 și 9 din Directiva 2002/21/CE, așa-numita Directivă-cadru, articolele 5 și 7 din Directiva 2002/20/CE, așa-numita Directivă privind autorizarea, articolele 2 și 4 din Directiva 2002/77/CE, așa-numita Directivă privind concurența) este compatibilă cu adoptarea unei dispoziții, precum cea de la articolul 3 quinquies din Decretul-lege nr. 16 din 2012, care este în dezacord cu caracteristicile proprii pieței de radioteleviziune?


(1)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).

(2)  Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO L 337, p. 37).

(3)  Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183).

(4)  Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (JO L 249, p. 21, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 132).


Top