3.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/21

1)

Interpretarea Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 (1) privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice permite să se considere compatibilă cu aceasta, din perspectiva protejării efective a intereselor generale ale organismului național de reglementare în acest domeniu, înființarea de către legiuitorul național a unui organism de reglementare și supraveghere potrivit unui model instituțional nespecializat, prin fuzionarea într-un organism unic, printre altele, a organismelor de control din domeniul energiei, al telecomunicațiilor și al concurenței, existente până la acel moment?

2)

Cerințele privind „independența” autorităților naționale de reglementare în domeniul rețelelor și al serviciilor de comunicații electronice, la care face referire articolul 3 alineatele (2) și (3a) din Directiva 2002/21/CE, modificată prin Directiva 2009/140/CE (2), trebuie să fie similare celor impuse autorităților naționale de supraveghere în domeniul protecției datelor personale, conform articolului 28 din Directiva 95/46/CE (3)?

3)

Jurisprudența din cuprinsul Hotărârii Curții din 8 aprilie 2014 (4) ar fi aplicabilă situației în care persoanele responsabile din cadrul unei autorități naționale de reglementare în domeniul telecomunicațiilor sunt demise înainte de a le expira mandatul, ca urmare a adoptării unui nou cadru legal prin care se înființează un organism de supraveghere în care sunt grupate mai multe autorități naționale de supraveghere a sectoarelor reglementate? Respectiva demitere anticipată, ca urmare a simplei intrări în vigoare a unei noi legi naționale, iar nu ca urmare a unei schimbări neprevăzute a situaţiei personale a titularilor funcțiilor poate fi considerată compatibilă cu dispozițiile articolului 3 alineatul (3a) din Directiva 2002/21/CE?