EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014TN0841

Cauza T-841/14: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2014 – Spania/Comisia

JO C 73, 2.3.2015, p. 43–44 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

2.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/43


Acțiune introdusă la 30 decembrie 2014 – Spania/Comisia

(Cauza T-841/14)

(2015/C 073/55)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, Abogado del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea dobânzilor calculate de serviciile Comisiei prin scrisoarea din 21 octombrie 2014;

în subsidiar, stabilirea faptului că nu se aplică majorarea prevăzută la alineatele (2) și (3) ale articolului 11;

indiferent de admiterea sau respingerea pretențiilor anterioare, cu titlu subsidiar față de prima pretenție, stabilirea datei scadenței dobânzilor de întârziere la 20 ianuarie 2014, cu alte cuvinte prima zi lucrătoare a celei de a doua luni după posibila constatare a datoriei, la 27 noiembrie 2003, care corespunde tuturor tranziturilor care fac obiectul prezentei proceduri sau, în caz contrar, cel puțin în ceea ce privește dobânzile aferente datoriei vamale care corespunde ultimelor trei tranzituri, și

obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei conținute în scrisoarea Comisiei Ares (2014) 3486706 (BUDG/B/02/MTC/IB) din 21 octombrie 2014 prin care aceasta face aplicarea articolului 11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială 01/vol. 2, p 184).

Prezenta acțiune își are originea într-o anchetă desfășurată de autoritățile olandeze cu privire la 26 de operațiuni de tranzit expediate din vama proprie între lunile aprilie și noiembrie 1994 cu ieșirea declarată de pe teritoriul vamal comunitar prin vama spaniolă din Algeciras. Autoritățile sus-menționate au considerat că mărfurile în discuție au fost sustrase de la controlul vamal întrucât nu ieșiseră de pe teritoriul Uniunii. Ulterior, autoritățile olandeze au întocmit un nou raport referitor la opt declarații de tranzit, exprimând îndoieli cu privire la caracterul autentic al sigiliilor și al semnăturilor de pe documentele aduse drept dovadă a finalizării operațiunii.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 11 din Regulamentul nr. 1150/2000, coroborat cu articolul 9 alineatul (1), cu articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, cu articolul 6 alineatul (3) și cu articolul 2, întrucât Comisia l-a aplicat într-o situație de fapt care nu este prevăzută în dispozitivul său.

În această privință, reclamantul susține că nu este vorba despre o datorie vamală prevăzută la articolul 6 alineatul (3) litera (a), ci despre o datorie vamală prevăzută la litera (b).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor proporționalității și securității juridice în cadrul aplicării alineatelor (2) și (3) ale articolului 11 din Regulamentul nr. 1150/2000

În această privință, reclamantul susține că alineatele sus-menționate prevăd o majorare a dobânzii de întârziere, fără să aibă ca obiect repararea prejudiciului cauzat de întârzierea la plată, ci au caracter coercitiv care se opune aplicării sale în cazul în care statul membru nu cunoaște însăși existența obligației executate în mod tardiv.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1150/2000, în ceea ce privește stabilirea datei în care trebuia constatată datoria vamală și în sfârșit pe stabilirea eronată a datei scadenței dobânzilor de întârziere, întrucât era vorba de chestiuni care făceau obiectul unei proceduri judiciare, ceea ce înseamnă că indiferent de situație putea fi constatată numai prin decizie cu caracter judiciar.


Top