Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62013CJ0423

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 septembrie 2014.
„Vilniaus energija” UAB împotriva Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius.
Cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas.
Trimitere preliminară – Libera circulație a mărfurilor – Măsuri cu efect echivalent – Directiva 2004/22/CE – Verificări metrologice ale sistemelor de măsurare – Apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele acestei directive și care este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor – Interzicerea utilizării acestui apometru fără o verificare metrologică prealabilă a sistemului.
Cauza C‑423/13.

Court reports – general

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2014:2186

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

10 septembrie 2014 ( *1 )

„Trimitere preliminară — Libera circulație a mărfurilor — Măsuri cu efect echivalent — Directiva 2004/22/CE — Verificări metrologice ale sistemelor de măsurare — Apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele acestei directive și care este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor — Interzicerea utilizării acestui apometru fără o verificare metrologică prealabilă a sistemului”

În cauza C‑423/13,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania), prin decizia din 25 iunie 2013, primită de Curte la 25 iulie 2013, în procedura

„Vilniaus energija” UAB

împotriva

Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, domnul K. Lenaerts (raportor), vicepreședinte al Curții, și domnii J. L. da Cruz Vilaça, J.‑C. Bonichot și A. Arabadjiev, judecători,

avocat general: domnul M. Szpunar,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru „Vilniaus energija” UAB, de L. Samuolis;

pentru guvernul lituanian, de D. Kriaučiūnas și de V. Kazlauskaitė-Švenčionienė, în calitate de agenți;

pentru guvernul belgian, de T. Materne și de J.‑C. Halleux, în calitate de agenți;

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

pentru Comisia Europeană, de G. Zavvos și de J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 34 TFUE, precum și a Directivei 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare (JO L 135, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 3).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Vilniaus energija” UAB (denumită în continuare „Vilniaus energija”), pe de o parte, și Lietuvos metrologijos inspekcijos Vilniaus apskrities skyrius (secția districtului Vilnius a Inspectoratului de Metrologie din Lituania, denumită în continuare „metrologijos inspekcija”), pe de altă parte, cu privire la o acțiune având ca obiect anularea unui act adoptat de aceasta din urmă în ceea ce privește utilizarea unor rezultate ale unor măsurători efectuate de apometre conectate la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3

Potrivit considerentelor (3), (4), (10) și (17) ale Directivei 2004/22:

„(3)

Verificarea metrologică legală nu trebuie să ridice bariere în calea liberei circulații a mijloacelor de măsurare. Dispozițiile referitoare la acest domeniu trebuie să fie aceleași în toate statele membre, iar dovada de conformitate trebuie să fie acceptată pe întreg teritoriul Comunității.

(4)

Verificarea metrologică legală impune conformitatea cu cerințele de performanță specificate. Cerințele de performanță pe care trebuie să le respecte mijloacele de măsurare trebuie să garanteze un înalt nivel de protecție. Evaluarea conformității trebuie să ofere un înalt nivel de încredere.

[…]

(10)

Pentru a ține seama de diferențele de condiții climatice sau de diferitele niveluri de protecție a consumatorilor care pot să existe la nivel național, cerințele esențiale pot constitui baza stabilirii claselor de mediu sau de precizie.

[…]

(17)

Statele membre nu trebuie să împiedice introducerea pe piață și/sau darea în folosință a mijloacelor de măsurare care poartă marcajul «CE» și marcajul metrologic suplimentar în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.”

4

Directiva menționată se aplică, potrivit articolului 1, intitulat „Domeniu de aplicare”, „dispozitivelor și sistemelor cu funcție de măsurare definite în anexele speciale privind apometrele (MI‑00l)”.

5

Articolul 2 alineatul (1) din aceeași directivă prevede:

„Statele membre pot impune utilizarea mijloacelor de măsurare menționate la articolul 1 pentru măsurători ale căror considerente sunt de natura interesului public, sănătății publice, ordinii și siguranței publice, protecției mediului și a consumatorului, colectării taxelor și impozitelor și corectitudinii tranzacțiilor comerciale, dacă această decizie se consideră ca fiind justificată.”

6

Articolul 3 primul paragraf din Directiva 2004/22 este redactat după cum urmează:

„Prezenta directivă stabilește cerințele pe care dispozitivele și sistemele menționate la articolul 1 trebuie să le satisfacă în vederea introducerii lor pe piață și/sau dării în folosință pentru scopurile menționate la articolul 2 alineatul (1).”

7

Articolul 4 literele (a), (e) și (f) din directiva menționată prevede:

„În înțelesul prezentei directive:

(a)

«instrument de măsurare» înseamnă orice dispozitiv sau sistem cu o funcție de măsurare, care este reglementat prin articolele 1 și 3;

[…]

(e)

«introducere pe piață» înseamnă punerea la dispoziție, pentru prima oară în Comunitate, a unui instrument destinat unui utilizator final, în schimbul unei plăți sau gratuit;

(f)

«dare în folosință» înseamnă prima utilizare a unui instrument destinat utilizatorului final, în scopul pentru care a fost destinat.”

8

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din aceeași directivă are următorul cuprins:

„Un instrument de măsurare trebuie să satisfacă cerințele esențiale prevăzute în anexa I și în anexa specifică referitoare la instrumentul respectiv.”

9

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/22 prevede:

„Conformitatea unui instrument de măsurare cu toate dispozițiile prezentei directive este indicată prin prezența pe instrument a marcajului «CE» și a marcajului metrologic suplimentar menționat la articolul 17.”

10

Articolul 8 alineatele (1)-(4) din această directivă prevede:

„(1)   Statele membre nu pot împiedica, din motive care intră sub incidența prezentei directive, introducerea pe piață și/sau darea în folosință a oricărui instrument de măsurare care poartă marcajul «CE» și marcajul metrologic suplimentar în conformitate cu articolul 7.

(2)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că mijloacele de măsurare sunt introduse pe piață și/sau date în folosință numai dacă respectă cerințele prezentei directive.

(3)   Un stat membru poate solicita ca un instrument de măsurare să îndeplinească unele dispoziții de reglementare a dării sale în folosință care sunt justificate de condițiile climatice locale. Într‑un astfel de caz, statul membru alege limitele de temperatură inferioare și superioare corespunzătoare din tabelul 1 anexa I și, în plus, poate preciza condițiile de umiditate (cu sau fără condensare) și dacă instrumentul este destinat utilizării în spațiu închis sau în spațiu deschis.

(4)   Când pentru un instrument de măsurare sunt definite diferite clase de precizie:

(a)

anexele speciale instrumentului pot preciza, la punctul «Darea în folosință», clasele de precizie care trebuie utilizate pentru aplicații speciale;

(b)

în toate celelalte cazuri, un stat membru poate stabili clasele de precizie care trebuie utilizate pentru aplicațiile speciale din cadrul claselor definite, cu condiția să permită, pe teritoriul său, utilizarea tuturor claselor de precizie.

În oricare din cazurile prevăzute la litera (a) sau (b), dacă proprietarul dorește, pot fi utilizate mijloace de măsurare de o clasă de precizie superioară.”

11

Potrivit articolului 9 primul paragraf din directiva menționată:

„Evaluarea conformității unui instrument de măsurare cu cerințele esențiale relevante se realizează prin aplicarea, la alegerea fabricantului, a uneia din procedurile de evaluare a conformității prezentate în anexa specifică instrumentului. […]”

12

Anexa I la aceeași directivă, intitulată „Cerințe esențiale”, prevede:

„Un instrument de măsurare trebuie să asigure un înalt nivel de protecție metrologică, astfel încât toate părțile interesate să poată avea încredere în rezultatul măsurătorii, și trebuie să fie proiectat și fabricat la un înalt nivel de calitate în ceea ce privește tehnologia metrologică și siguranța datelor de măsurare.

Cerințele pe care trebuie să le satisfacă mijloacele de măsurare sunt prezentate mai jos; la ele se adaugă, dacă este cazul, cerințele speciale fiecărui instrument indicate în anexele MI‑001-MI‑010, care oferă mai multe detalii privind anumite aspecte ale cerințelor generale.

[…]

8. Protecție împotriva coruperii datelor măsurării

8.1.

Caracteristicile metrologice ale unui instrument de măsurare nu trebuie să fie influențate în mod inadmisibil de conectarea altui dispozitiv, de nicio caracteristică a dispozitivului conectat sau de niciun dispozitiv aflat la distanță și care comunică cu instrumentul de măsurare.

[…]

10. Indicarea rezultatului

[…]

10.4.

Un instrument de măsurare pentru tranzacțiile comerciale din domeniul vânzărilor directe trebuie să fie proiectat astfel încât, atunci când este instalat corect, să prezinte rezultatul măsurării ambelor părți care efectuează tranzacția. Când este esențial în cadrul vânzărilor directe, orice bon furnizat consumatorului de către un dispozitiv auxiliar care nu este conform cu cerințele corespunzătoare din prezenta directivă trebuie să poarte informațiile restrictive corespunzătoare.

10.5.

Indiferent dacă un instrument de măsurare destinat utilităților publice poate sau nu poate fi citit de la distanță, el trebuie să fie oricum echipat cu un afișaj controlat din punct de vedere metrologic, afișaj la care consumatorul are acces direct. Citirea acestui afișaj este rezultatul măsurării, care servește ca bază de calcul a prețului ce urmează să fie plătit.

[…]”

13

Anexa MI‑001 la Directiva 2004/22, intitulată „Apometre”, este redactată după cum urmează:

„Cerințele relevante esențiale din anexa I, cerințele speciale din prezenta anexă și procedurile de evaluare a conformității enumerate în prezenta anexă se aplică apometrelor destinate măsurării volumului de apă potabilă, rece sau caldă, care este utilizată pentru consum casnic, consum comercial și pentru consumul industrial în cantități mici.

Definiții

Apometru

Un instrument proiectat pentru măsurarea, memorarea și afișarea, în condiții de măsurare, a volumului de apă care trece prin traductorul de măsurare.

[…]”

14

Anexa MI‑005 la Directiva 2004/22, intitulată „Sisteme de măsurare pentru măsurarea continuă și dinamică a cantităților de lichide, altele decât apa”, definește noțiunea „sistem de măsurare” ca fiind „[u]n sistem care cuprinde contorul în sine și toate dispozitivele necesare asigurării unei măsurări corecte sau destinate să faciliteze operațiile de măsurare”.

Dreptul lituanian

15

Articolul 2 alineatul 7 din Legea metrologiei (Metrologijos įstatymas), astfel cum rezultă din Legea nr. X-717 din 22 iunie 2006 (Žin., 2006, nr. 77-2966), prevede:

„Un instrument de măsurare este un echipament, un dispozitiv sau un sistem care efectuează măsurători în mod independent sau împreună cu alte aparate suplimentare.”

16

Conform articolului 2 alineatul 15 din această lege:

„Un sistem de măsurare reprezintă un ansamblu de instrumente de măsurare și de diverse dispozitive interconectate destinate efectuării unor anumite măsurători.”

17

Ordinul nr. V-107 al directorului Serviciului Național de Metrologie privind validarea metrologică a instrumentelor de măsurare cu transmitere la distanță a datelor (telemetrie) [Įsakymas Dėl matavimo priemonių su nuotoliniu (telemetriniu) duomenų perdavimu metrologinio įteisinimo] din 15 noiembrie 2010 (Žin., 2010, nr. 135-2010, denumit în continuare „Ordinul din 15 noiembrie 2010”) prevede:

„1.

Aprobarea unui tip de instrumente de măsurare cu funcție de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor nu poate fi efectuată decât după ce au fost efectuate testele necesare și după ce s‑a verificat dacă datele transmise prin canal telemetric corespund perfect cu datele afișate de instrumentul de măsurare;

2.

un instrument de măsurare cu transmitere la distanță a datelor (telemetrie) este considerat sistem de măsurare și, în consecință, verificarea metrologică trebuie efectuată asupra întregului sistem de măsurare, iar rezultatele acestei verificări trebuie prezentate în forma care se impune;

3.

instrumentele de măsurare care intră sub incidența metrologiei legale, care prezintă din construcție o funcție de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, însă care au fost aprobate, în funcție de tip, fără evaluarea acestei funcții, nu pot fi utilizate pentru transmiterea la distanță (telemetrică) a datelor.”

Litigiul principal și întrebarea preliminară

18

Vilniaus energija este o întreprindere care furnizează servicii de încălzire și de apă caldă pe teritoriul orașului Vilnius.

19

În cursul examinării cererii unui consumator din data de 7 februarie 2012, agenții metrologijos inspekcija au constatat că Vilniaus energija instalase în apartamentul acestui consumator un apometru de apă caldă tip WFH 36 având numărul 09532667. Pe apometrul respectiv era aplicată o vinietă de verificare inițială aflată în curs de validitate, care atesta efectuarea unei verificări de către Vilniaus metrologijos centras.

20

Apometrul menționat era conectat la un dispozitiv automat de reglare a căldurii și de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, denumit Rubisafe, cu ajutorul căruia datele afișate de apometru erau transmise la distanță și erau utilizate pentru întocmirea facturilor. Astfel cum reiese din dosarul de care dispune Curtea, o mare parte a dispozitivelor denumite Rubisafe era fabricată în Germania.

21

Conform punctului 2 din Ordinul din 15 noiembrie 2010, metrologijos inspekcija a apreciat că rezultatele măsurătorilor acestui apometru nu puteau fi transmise la distanță, dat fiind că nu a fost efectuată nicio verificare metrologică a ansamblului sistemului, și anume a apometrului și a dispozitivului de transmitere a datelor la distanță.

22

Prin actul referitor la controlul respectării cerințelor de metrologie legală nr. PA-954 (V 12) din 22 martie 2012 (denumit în continuare „actul de control”), metrologijos inspekcija a impus Vilniaus energija următoarele două obligații:

să nu utilizeze rezultatele măsurătorilor apometrului, transmise la distanță, pentru întocmirea facturii până când nu va fi fost efectuată verificarea metrologică a sistemului în conformitate cu procedurile în vigoare și

să utilizeze numai datele afișate de apometrul de apă caldă instalat în apartament, care a făcut obiectul unei aprobări metrologice și care dispune de un certificat de verificare metrologică aflat în curs de validitate.

23

Vilniaus energija a sesizat Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius) cu o acțiune având ca obiect anularea actului de control.

24

Prin hotărârea din 2 august 2012, Vilniaus apygardos administracinis teismas a declarat nefondată și a respins acțiunea Vilniaus energija.

25

Vilniaus energija a declarat apel împotriva hotărârii menționate la Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă din Lituania).

26

Potrivit instanței de trimitere, reiese din Ordinul din 15 noiembrie 2010, precum și din actul de control care îl aplică faptul că, deși un apometru, în calitate de instrument de măsurare, îndeplinește toate cerințele Directivei 2004/22 și poartă marcajele necesare prevăzute de această directivă, apometrul respectiv nu poate fi utilizat în mod normal dacă este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor. Astfel, reglementarea și practica naționale ar asimila apometrul menționat, din punct de vedere calitativ, cu un instrument de măsurare nou, și anume cu un sistem de măsurare, în privința căruia dreptul național ar impune ca, în calitate de sistem, să facă obiectul unei evaluări și al unei aprobări a tipului, precum și al unei verificări metrologice.

27

În aceste condiții, instanța de trimitere ridică problema compatibilității acestei reglementări și a acestei practici naționale cu articolul 34 TFUE și cu directiva menționată.

28

În aceste condiții, Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 34 TFUE și/sau Directiva 2004/22 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și unei practici naționale potrivit cărora un apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele Directivei 2004/22 și care este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor este considerat a fi un sistem de măsurare și, pentru acest motiv, apometrul de apă caldă respectiv nu poate fi utilizat conform destinației sale înainte de verificarea metrologică a apometrului și a dispozitivului de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor ca și cum ar constitui împreună un sistem de măsurare?”

Cu privire la întrebarea preliminară

29

Cu titlu introductiv, este necesar să se examineze dacă conectarea unui apometru de apă caldă, care îndeplinește toate cerințele Directivei 2004/22, la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor are ca efect scoaterea acestui apometru din domeniul de aplicare al respectivei directive.

30

În temeiul articolului 1 din directiva menționată, aceasta se aplică dispozitivelor și sistemelor cu funcție de măsurare definite în anexa specifică referitoare la apometre, și anume anexa MI‑00l.

31

Anexa menționată definește noțiunea „apometru” ca fiind „[u]n instrument proiectat pentru măsurarea, memorarea și afișarea, în condiții de măsurare, a volumului de apă care trece prin traductorul de măsurare”.

32

În această privință, articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/22 prevede că un apometru, în sensul acestei directive, trebuie să satisfacă cerințele esențiale prevăzute în anexa I la aceasta și în anexa specifică referitoare la apometre, și anume anexa MI‑001 la directiva menționată.

33

Printre aceste cerințe esențiale figurează, la punctul 8.1 din această anexă I, cea potrivit căreia caracteristicile metrologice ale unui instrument de măsurare nu trebuie să fie influențate în mod inadmisibil de conectarea unui dispozitiv de transmitere la distanță a datelor. De asemenea, punctul 10.5 din anexa I menționată prevede că, în caz de divergență între rezultatele afișate de instrumentul de măsurare și de acest dispozitiv, rezultatul afișat de instrumentul de măsurare este cel care determină prețul care trebuie plătit de utilizator.

34

Rezultă din cele ce precedă că un apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele prevăzute de directiva menționată nu poate fi exclus din domeniul de aplicare al acesteia pentru motivul că este conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor.

35

Prin urmare, un astfel de apometru intră în domeniul de aplicare al respectivei directive.

36

În schimb, în ceea ce privește dispozitivul de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, trebuie arătat că funcția sa este limitată la transmiterea la distanță a datelor măsurate în prealabil de apometrul de apă caldă. Un astfel de dispozitiv, întrucât nu este „un dispozitiv cu funcție de măsurare”, în sensul articolului 1 din Directiva 2004/22, nu intră în domeniul de aplicare al acesteia.

37

În plus, directiva amintită nu se aplică nici ansamblului compus din apometrul ca atare și dispozitivul de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor. Astfel, spre deosebire de anexa MI‑005 la directiva menționată, referitoare la sistemele de măsurare pentru măsurarea continuă și dinamică a cantităților de lichide, altele decât apa, care definește noțiunea „sistem de măsurare” ca fiind „[u]n sistem care cuprinde contorul în sine și toate dispozitivele necesare asigurării unei măsurări corecte sau destinate să faciliteze operațiile de măsurare”, anexa MI‑001 la aceeași directivă nu face nicio referire la noțiunea respectivă. Această lipsă se explică prin faptul că un apometru care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/22 este conceput ca un instrument de măsurare complet care nu necesită alte dispozitive pentru a putea, în calitate de sistem, să asigure o măsurare corectă sau să faciliteze operațiunile de măsurare.

38

În consecință, pentru a da un răspuns util instanței de trimitere, trebuie examinată reglementarea și practica naționale în discuție în litigiul principal, în primul rând, în ceea ce privește apometrele de apă caldă și, în al doilea rând, în ceea ce privește dispozitivele de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor.

39

În primul rând, în ceea ce privește apometrele de apă caldă, trebuie amintit că, în cazul în care un domeniu a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivelul Uniunii Europene, orice măsură națională care ține de acest domeniu trebuie apreciată în raport cu prevederile acestei măsuri de armonizare, iar nu cu prevederile dreptului primar (a se vedea Hotărârea Comisia/Germania, C‑463/01, EU:C:2004:797, punctul 36 și jurisprudența citată).

40

Aceasta este situația în ceea ce privește Directiva 2004/22, care, astfel cum reiese, printre altele, din considerentul (3) al acesteia, urmărește să instituie în toate statele membre aceleași cerințe de performanță pe care dispozitivele și sistemele prevăzute la articolul 1 din această directivă trebuie să le îndeplinească pentru introducerea pe piață și/sau darea în folosință a acestora.

41

Astfel, articolul 8 alineatul (1) din directiva menționată prevede că introducerea pe piață și/sau darea în folosință a unui instrument de măsurare care, ca urmare a unei evaluări pozitive a conformității sale cu toate cerințele aceleiași directive, poartă marcajul de conformitate „CE” și marcajul metrologic suplimentar nu poate să fie împiedicată, în principiu, de către statele membre. În schimb, în cazul în care un instrument de măsurare nu este conform cu cerințele Directivei 2004/22, articolul 8 alineatul (2) din aceasta prevede că un asemenea instrument nu poate fi introdus pe piață și/sau dat în folosință.

42

Pe de altă parte, pentru a ține seama de diferențele de condiții climatice sau de diferitele niveluri de protecție a consumatorilor care pot să existe la nivel național, articolul 8 alineatele (3) și (4) de această directivă, interpretat în lumina considerentului (10) al acesteia, permite statelor membre să precizeze, în condițiile prevăzute de această dispoziție, clasele de mediu sau de precizie pe care trebuie să le îndeplinească un instrument de măsurare pentru darea sa în folosință.

43

Rezultă de aici că doar în cazurile prevăzute de dispoziția menționată statele membre pot supune unor cerințe naționale suplimentare instrumentele de măsurare care poartă marcajul de conformitate „CE” și marcajul metrologic suplimentar.

44

Or, o reglementare și o practică naționale precum cele în discuție în litigiul principal nu privesc cazurile prevăzute de respectiva dispoziție.

45

În consecință, o astfel de reglementare și o astfel de practică naționale împiedică darea în folosință a unui apometru de apă caldă, conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, care îndeplinește toate cerințele Directivei 2004/22, în măsura în care un asemenea apometru este supus unei verificări metrologice.

46

Rezultă de aici că directiva menționată trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări și unei practici naționale precum cele în discuție în litigiul principal.

47

În al doilea rând, în ceea ce privește dispozitivele de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 36 din prezenta hotărâre, aceste dispozitive nu intră în domeniul de aplicare al respectivei directive. Prin urmare, este necesar să se examineze reglementarea și practica naționale menționate în raport cu dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libera circulație a mărfurilor.

48

În această privință, trebuie arătat că o reglementare și o practică naționale precum cele în discuție în litigiul principal, care supun dispozitivele de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor legal fabricate în alte state membre unei verificări metrologice restrâng accesul pe piața statului membru de import și trebuie, prin urmare, considerate o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import în sensul articolului 34 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea Radiosistemi, C‑388/00 și C‑429/00, EU:C:2002:390, punctul 43, Hotărârea ATRAL, C‑14/02, EU:C:2003:265, punctele 62 și 63, precum și Hotărârea Comisia/Portugalia, C‑432/03, EU:C:2005:669, punctul 41).

49

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, o astfel de măsură nu poate fi justificată decât de unul dintre motivele de interes general enumerate la articolul 36 TFUE sau de una dintre cerințele imperative consacrate prin jurisprudența Curții, cu condiția ca, printre altele, această măsură să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (a se vedea Hotărârea Comisia/Portugalia, EU:C:2005:669, punctul 42).

50

Reglementarea și practica naționale în discuție în litigiul principal au ca obiectiv protecția consumatorilor. În acest sens, Curtea a statuat deja că protecția consumatorilor constituie un interes legitim de natură să justifice, în principiu, o restricție privind o libertate fundamentală garantată de tratat, precum libera circulație a mărfurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea Canal Satélite Digital, C‑390/99, EU:C:2002:34, punctul 34).

51

Întrucât o verificare metrologică permite evitarea unor denaturări și a unor falsificări cu ocazia transmiterii datelor, o reglementare și o practică naționale precum cele în discuție în litigiul principal sunt adecvate pentru garantarea protecției consumatorilor.

52

Reglementarea și practica naționale menționate depășesc însă ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

53

Astfel, reglementarea și practica naționale în discuție în litigiul principal prevăd o verificare metrologică atât pentru apometrele de apă caldă conectate la dispozitive de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, cât și pentru acestea din urmă. Or, trebuie menționat că, în primul rând, conform articolului 9 din Directiva 2004/22, evaluarea conformității unui apometru cu cerințele esențiale relevante prevăzute de această directivă trebuie efectuată înainte de introducerea pe piață și darea în folosință a acestuia. Doar în cazul în care o asemenea evaluare este favorabilă fabricantul acestui apometru poate aplica marcajul metrologic suplimentar. Prin urmare, un apometru de apă caldă care îndeplinește toate cerințele directivei menționate a făcut deja obiectul unei verificări metrologice. În al doilea rând, după cum s‑a subliniat la punctul 33 din prezenta hotărâre, punctul 8.1 din anexa I la aceeași directivă prevede că caracteristicile metrologice ale apometrelor de apă caldă care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de Directiva 2004/22 nu trebuie să fie influențate în mod inadmisibil de conectarea acestor apometre la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor. În al treilea rând, în caz de divergență între rezultatele afișate de instrumentul de măsurare și de acest dispozitiv, punctul 10.5 din respectiva anexă I precizează că rezultatul afișat de instrument este cel care determină prețul care trebuie plătit de utilizator.

54

Rezultă de aici că faptul de a supune un apometru de apă caldă, care îndeplinește toate cerințele acestei directive, conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, unei noi verificări metrologice nu este necesar pentru atingerea obiectivului privind asigurarea protecției consumatorilor. Acest obiectiv poate fi atins prin măsuri mai puțin restrictive decât cele care rezultă din reglementarea și din practica naționale în discuție în litigiul principal, precum o verificare metrologică care ar fi limitată la dispozitivul respectiv.

55

În plus, chiar dacă autoritățile naționale responsabile, și anume, în cauza principală, metrologijos inspekcija, ar decide ulterior să limiteze verificarea metrologică la dispozitivele de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, trebuie amintit că autoritățile menționate nu pot, în orice caz, să impună fără a fi necesar analize tehnice atunci când aceleași analize au fost deja efectuate în alt stat membru, iar rezultatele acestora sunt la dispoziția acestor autorități sau pot, la cerere, să le fie puse la dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Portugalia, EU:C:2005:669, punctul 46 și jurisprudența citată).

56

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 34 TFUE și Directiva 2004/22 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și unei practici naționale potrivit cărora un apometru de apă caldă, care îndeplinește toate cerințele acestei directive, conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, trebuie considerat un sistem de măsurare și, din acest motiv, nu poate fi utilizat conform destinației sale atât timp cât nu a făcut obiectul, împreună cu acest dispozitiv, al unei verificări metrologice în calitate de sistem de măsurare.

Cu privire la cheltuielile de judecată

57

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

 

Articolul 34 TFUE și Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind mijloacele de măsurare trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări și unei practici naționale potrivit cărora un apometru de apă caldă, care îndeplinește toate cerințele acestei directive, conectat la un dispozitiv de transmitere la distanță (telemetrică) a datelor, trebuie considerat un sistem de măsurare și, din acest motiv, nu poate fi utilizat conform destinației sale atât timp cât nu a făcut obiectul, împreună cu acest dispozitiv, al unei verificări metrologice în calitate de sistem de măsurare.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: lituaniana.

Top