24.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 89/3

1.

Contravine dreptului european (art. 7 și 22 din Directiva 92/12/CEE (1), respectiv considerentelor directivei) refuzul autorităților fiscale române de a da curs unei cereri de restituire a accizelor, în condițiile în care:

2.

Art. 22 [alin. (2)] lit. (a) din Directiva 92/12/CEE trebuie interpretat în sensul că neformularea de către un comerciant a unei cereri de restituire a accizelor în statul membru unde accizele au fost plătite, înainte de livrarea produselor accizabile către un alt stat membru unde produsele sunt destinate consumului, conduce la pierderea dreptului comerciantului de a obține restituirea accizelor plătite?

3.

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, soluția pierderii dreptului comerciantului de a obține restituirea accizelor, proiectată într-o dublă impozitare a acelorași produse accizabile (în statul membru unde produsele accizabile au fost inițial eliberate pentru consum și respectiv în statul membru unde produsele sunt destinate consumului), este conformă cu principiul neutralității fiscale?

4.

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, termenul extrem de scurt cuprins între data plății accizelor pentru produsele eliberate pentru consum într-un stat membru și data expedierii produselor accizabile către un alt stat membru, unde acestea sunt destinate consumului, poate fi considerat ca fiind conform cu principiile echivalenței și efectivității? Sub acest aspect, prezintă relevanță faptul că termenul general în care se poate solicita restituirea/rambursarea unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții în statul membru în cauză este semnificativ mai lung?