21.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 152/16

1.

Articolul 7 alineatele (1) și (4), articolul 8 alineatele (1), (3) și (4) și articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE (1) trebuie interpretate în sensul că statului membru îi este interzis ca, prin inversarea priorităților și a ordinii procedurale prevăzute de aceste norme, să îl oblige pe străinul aflat în situație de ședere ilegală să părăsească teritoriul național când nu este posibil să se dea curs îndepărtării forțate, imediat sau anterior reținerii?

2.

Articolul 15 alineatele (1), (4), (5) și (6) din Directiva 2008/115/CE trebuie așadar interpretat în sensul că statului membru îi este interzis să considere drept infracțiune lipsa de cooperare nejustificată a străinului la returnarea voluntară și numai pentru acest motiv să prevadă o pedeapsă privativă de libertate (închisoarea) mai severă (de până la 10 ori) în raport cu reținerea în scopul îndepărtării deja îndeplinită sau imposibil de îndeplinit?

3.

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2008/115/CE poate fi interpretat, și în lumina articolului 8 din aceeași directivă și a domeniilor politicii comune definite în special la articolul 79 TFUE, în sensul că este suficient ca statul membru să decidă să prevadă drept infracțiune lipsa de cooperare a străinului la returnarea sa voluntară, pentru ca directiva să nu se aplice?

4.

Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (2) litera (b) și articolul 15 alineatele (4), (5) și (6) din Directiva 2008/115/CE trebuie interpretate, și în lumina articolului 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că acestea se opun ca străinul aflat în situație de ședere ilegală a cărui reținere nu este sau nu mai este posibilă să fie supus unui șir de ordine de returnare voluntară și de restrângeri ale libertății care depind de condamnări pentru infracțiuni constând în nerespectarea unor astfel de ordine?

5.

În concluzie, și în lumina considerentului (10), a articolului 23 din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen, a recomandărilor și a orientărilor amintite în preambulul Directivei 2008/115/CE, a articolului 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se poate afirma că articolul 7 alineatele (1) și (4), articolul 8 alineatele (1), (3) și (4) și articolul 15 alineatele (1), (4), (5) și (6) conferă valoare de regulă principiilor potrivit cărora restrângerea libertății în vederea returnării trebuie considerată drept extrema ratio și că nicio măsură privativă nu poate fi justificată dacă este legată de o procedură de expulzare pentru care nu există nicio perspectivă rezonabilă de returnare?