Acțiune introdusă la 14 septembrie 2010 — Westfälische Drahtindustrie și alții/Comisia

(Cauza T-393/10)

()

2010/C 301/78

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Westfälische Drahtindustrie GmbH (Hamm, Germania), Westfälische Drahtindustrie Verwaltungsgesellschaft mbH & Co. KG (Hamm), Pampus Industriebeteiligungen GmbH & Co. KG (Iserlohn, Germania) (reprezentant: C. Stadler, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

Motivele și principalele argumente

Reclamantele formulează o acțiune împotriva Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare. Prin decizia în litigiu s-au aplicat amenzi reclamantelor și altor întreprinderi pentru încălcarea articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE.

În susținerea acțiunii lor, reclamantele invocă opt motive.

Ca prim motiv, reclamantele invocă o încălcare a articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), în măsura în care presupunerea că reclamantele ar fi participat la o încălcare unică și continuă este incorectă.

În cadrul celui de al doilea motiv, cu titlu subsidiar, se invocă o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât s-au încălcat principiile esențiale pentru calcularea amenzii în raport cu durata încălcării stabilită de pârâtă deoarece a fost inclusă și perioada de criză în cadrul înțelegerii.

În al treilea motiv, reclamantele afirmă că pârâta a încălcat articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 în măsura în care, utilizând împotriva reclamantelor datele conținute în cererea de reducere a amenzii, ar fi încălcat principiul încrederii legitime și principiul potrivit căruia actele emise de administrație devin obligatorii pentru aceasta.

În cadrul celui de-al patrulea motiv, reclamantele invocă o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât pârâta ar fi săvârșit numeroase erori de evaluare în aprecierea gravității infracțiunii.

În al cincilea motiv invocat de reclamante se menționează o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și o încălcare a obligației de motivare în temeiul articolului 296 TFUE și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În această privință, reclamantele semnalează că, atunci când a determinat valoarea amenzilor, pârâta s-ar fi îndepărtat în mod arbitrar de metoda de calcul indicată în decizia atacată.

Prin intermediul celui de-al șaselea motiv, reclamantele concluzionează că pârâta ar fi încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 printr-un abuz de putere și prin nerespectarea principiului proporționalității la calcularea amenzii.

În cadrul celui de al șaptelea motiv, reclamantele invocă o încălcare a articolului 296 alineatul (2) TFUE și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care pârâta nu ar fi motivat aspecte esențiale ale deciziei atacate.

În sfârșit, prin al optulea motiv se susține faptul că pârâta ar fi încălcat dreptul reclamantelor de a fi ascultate în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 1/2003 și al articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care recurentele nu au fost ascultate în legătură cu unele aspecte esențiale.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p.1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).