Raportoare:

doamna Antje Sabine GERSTEIN

Sesizare	Comisia Europeană, 20.1.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	29.6.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	12.7.2023
Sesiunea plenară nr.	580
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	196/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină abordarea Comisiei Europene, care presupune utilizarea ca punct principal de plecare pentru revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile (Textile Labelling Regulation – TLR) posibilitatea de a folosi noi tehnologii de etichetare digitală, noi tehnologii pentru fibre și clasificarea lor și noi tehnologii de reciclare, recunoscând astfel noul context extins de reglementare la nivelul UE pentru textile, în general.

1.2.

Consumatorii au așteptări diferite privind nivelul de detaliu oferit de etichetele produselor textile. Revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile trebuie să satisfacă aceste grade diferite de așteptări, oferind în primul rând informații de bază și ușor de înțeles și, totodată, acordând acces suplimentar la informații mai detaliate.

1.3.

Ținând cont de faptul că sectorul produselor textile este unul dintre sectoarele cele mai globalizate, CESE crede că este extrem de important ca Comisia Europeană să se străduiască să realizeze o aliniere la nivelul UE și la nivel global a cerințelor privind etichetarea, în ceea ce privește indicațiile referitoare la origine, instrucțiunile de îngrijire, mărime și compoziția fibrelor.

1.4.

CESE solicită Comisiei Europene să țină cont de nevoile specifice ale IMM-urilor din acest sector. Pentru a preveni delocalizarea în continuare și având în vedere faptul că sectorul numără 1,3 milioane de angajați la nivelul UE, noile cerințe privind TLR trebuie să ofere suficientă flexibilitate pentru a răspunde nevoilor și capacităților IMM-urilor, astfel încât ocuparea forței de muncă și competențele în acest sector al economiei să fie nu numai menținute, ci și să poată evolua în continuare.

2.   Observații generale

2.1.

Strategia UE pentru produse textile sustenabile și circulare a anunțat revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile [Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (1)], care prevede ca produsele textile comercializate pe piața UE să aibă o etichetă în care să se precizeze în mod clar compoziția fibrelor și să se indice orice componente care nu sunt textile și sunt de origine animală. În cadrul acestei revizuiri, strategia menționează posibilitatea de a introduce divulgarea obligatorie a altor tipuri de informații, precum parametrii de sustenabilitate și circularitate, mărimea produselor și, după caz, țara în care are loc procesul de fabricație („fabricat în”).

2.2.

În prezentul aviz, CESE explorează opțiunile de extindere a domeniului de aplicare al regulamentului actual, ținând cont de anumite elemente deja enumerate la articolul 24 din regulament pentru revizuire și de alți parametri referitori la sustenabilitate și circularitate, în acord cu propunerile legislative actuale, precum propunerea legislativă referitoare la cerințele de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile. Avizul va ține cont de perspectiva industrială, inclusiv de costuri și de schimbul îmbunătățit de informații de-a lungul lanțului valoric, precum și de perspectiva consumatorilor, pentru a asigura informații corecte, precise și clare.

2.3.

CESE sprijină abordarea Comisiei Europene, care presupune utilizarea ca punct principal de plecare posibilitatea de a folosi noi tehnologii de etichetare digitală, noi tehnologii pentru fibre și clasificarea lor și noi tehnologii de reciclare, recunoscând astfel noul context general extins de reglementare la nivelul UE pentru textile, inclusiv inițiativa Comisiei Europene privind afirmațiile legate de mediu (2).

2.4.

În acest context, CESE subliniază că multe aspecte din sectorul textilelor sunt deja abordate în propunerile de reglementare orizontale și extrem de complexe, majoritatea dintre acestea regăsindu-se deja în procesul legislativ. Responsabilitatea socială a întreprinderilor și aspecte legate de muncă sunt abordate în Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și în Regulamentul privind munca forțată. Directiva privind consolidarea rolului consumatorilor și Directiva privind afirmațiile legate de mediu vor reglementa în curând comunicarea privind afirmațiile legate de sustenabilitate, în timp ce Directiva-cadru privind deșeurile, revizuită, va aborda conceptele de bază legate de gestionarea încheierii ciclului de viață.

2.5.

Consumatorii au așteptări diferite privind nivelul de detaliu oferit de etichetele produselor textile. Revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile trebuie să satisfacă aceste grade diferite de așteptări, oferind în primul rând informații de bază și ușor de înțeles și, totodată, acordând acces suplimentar la informații mai detaliate, de exemplu prin furnizarea voluntară de informații standardizate cu privire la procesul de producție.

2.6.

CESE arată că revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile este o inițiativă REFIT, având obiectivul clar de a simplifica dreptul Uniunii și de a-l face adecvat scopului și mai puțin costisitor pentru întreprinderi și consumatori. Pentru întreprinderi, acest demers trebuie să vizeze reducerea costurilor de conformitate, precum și claritatea și consecvența în materie de reglementare. Pentru consumatori, este nevoie de informații corecte, cuprinzătoare și comparabile privind produsele textile. CESE subliniază importanța armonizării maxime pentru ca sectorul să poată realiza o tranziție de succes către o circularitate cuprinzătoare.

2.7.

CESE solicită să se ia urgent măsuri privind sistemul de clasificare a fibrelor, întrucât sistemul actual nu este suficient de flexibil pentru a aborda problema dezvoltării unor fibre inovatoare, care, deseori, au un impact mai scăzut asupra mediului decât fibrele convenționale. Această situație generează frustrări pentru mulți producători de fibre noi, fiindcă nu își pot eticheta corect fibrele. În plus, aceste fibre noi încă nu pot fi indicate pe etichetele produselor textile și, prin urmare, identificarea lor rămâne o mare provocare pentru reciclatori, ceea ce îngreunează în prezent circularitatea la nivelul sectorului. CESE arată că această lacună în materie de reglementare are efecte negative asupra percepțiilor consumatorilor, unele produse putând fi, în realitate, mult mai sustenabile decât se precizează pe etichetele actuale.

2.8.

CESE crede că este extrem de important ca Comisia Europeană să se străduiască să realizeze o aliniere la nivelul UE și la nivel global a cerințelor privind etichetarea, în ceea ce privește indicațiile referitoare la origine, instrucțiunile de îngrijire, mărime și compoziția fibrelor. Sectorul produselor textile este unul dintre cele mai globalizate. Îmbrăcămintea fabricată într-un anumit loc este destinată mai multor zone geografice din întreaga lume (UE, SUA etc.), unde există numeroase cerințe diferite în materie de etichetare (3). Acolo unde este cazul, trebuie luate în considerare cerințe globale în materie de etichetare și standarde armonizate globale.

2.9.

Cerința privind armonizarea maximă este legată de o solicitare clară în materie de politică din partea CESE, pentru a evita punerea în pericol a pieței interne, întrucât par să apară cerințe privind etichetarea tot mai divergente între statele membre. Prin urmare, CESE consideră că este vital și oportun ca Comisia Europeană să propună revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile în anul 2023, când se sărbătorește și a treizecea aniversare a pieței unice.

2.10.

CESE solicită Comisiei Europene să țină cont de nevoile specifice ale IMM-urilor din acest sector. Pentru a preveni delocalizarea în continuare și având în vedere faptul că sectorul oferă locuri de muncă pentru 1,3 milioane de angajați la nivelul UE (4), noile cerințe în legătură cu noul Regulament privind etichetarea produselor textile trebuie să ofere suficientă flexibilitate pentru a răspunde nevoilor și capacităților IMM-urilor, astfel încât ocuparea forței de muncă și competențele în acest sector al economiei să fie nu numai menținute, ci și să poată evolua în continuare. De exemplu, un control de conformitate generalizat, efectuat de un organism de certificare, nu este fezabil pentru IMM-uri, care sunt coloana vertebrală a producției industriale de textile în UE. O abordare rezonabilă ar consta în stabilirea unor proceduri de „autocertificare”, precum controalele interne ale producției prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), prin care IMM-urile informează consumatorii și le oferă garanții.

3.   Observații specifice

3.1.   Clasificarea fibrelor

3.1.1.

În ultimii ani, industria textilă a dezvoltat o serie de fibre noi, cu o amprentă de mediu demonstrată mai scăzută decât opțiunile de fibre mai tradiționale. Deși aceste materiale se pot baza pe materii prime similare, tehnologia de fabricație și proprietățile diferă deseori semnificativ de cele ale fibrelor convenționale. În prezent, fibrele noi nu sunt recunoscute de clasificările generice actuale ale fibrelor din anexa I. Prin urmare, tipurile inovatoare de fibre sunt clasificate sub alte denumiri de fibre sau incluse în categoria „Altele”. Ținând cont de tranziția verde și de cea circulară, Regulamentul privind etichetarea produselor textile, revizuit, ar trebui să permită recunoașterea ca atare a fibrelor cu caracteristici distinctive în anexa I. Revizuirea preconizată a Regulamentului privind etichetarea produselor textile ar trebui să fie adaptată mai bine, astfel încât să reflecte progresul dinamic asociat fibrelor inovatoare.

3.1.2.

O gamă vastă de noi tipuri de fibre, cu caracteristici distinctive, este deja aproape de a fi comercializată sau va deveni disponibilă pe piață în viitor. Totuși, procesul actual de actualizare a anexei I nu este transparent și este incert pentru solicitanți. Prin urmare, CESE recomandă autorităților UE să evalueze și să revizuiască modul în care procesul lor de actualizare poate deveni mai transparent și mai precis din punct de vedere tehnic.

3.2.   Marja de toleranță privind compoziția fibrelor

3.2.1.

Având în vedere tranziția către economia circulară, industria textilă folosește tot mai mult fibre și materiale reciclate în producția de îmbrăcăminte. Regulamentul actual nu este optim pentru a asigura etichetarea adecvată a compoziției fibrelor în care se regăsește conținut reciclat, ceea ce îngreunează tranziția către o economie circulară. Articolul 20 alineatul (3) permite o abatere de maximum 3 % între conținutul de fibre precizat pe etichetă și compoziția fibrelor, stabilită pe baza testelor efectuate de către autorități. Totuși, stadiul actual al evoluției tehnice în ceea ce privește tehnologia de sortare și reciclare a produselor textile generează variații în compoziția fibrelor, care depășesc uneori nivelul de toleranță de 3 %. Acest lucru se întâmplă pentru că, mai ales în cazul reciclării mecanice, nu se poate asigura pe deplin că materiile prime pentru reciclare nu prezintă impurități provenite de la alte materiale textile. Așadar, în Regulamentul privind etichetarea produselor textile revizuit trebuie evaluată posibilitatea unei marje de toleranță mai ridicate în ceea ce privește compoziția. Pe baza informațiilor experților, CESE recomandă ca nivelul actualizat să fie cuprins între 3 și 5 %. Un nivel ridicat de toleranță ar trebui să corespundă doar limitărilor existente în ceea ce privește tehnologia de reciclare și nu ar trebui să justifice practicile de fabricație deficitare. O reducere minoră a nivelurilor de toleranță este o măsură binevenită pentru eliminarea obstacolelor în ceea ce privește utilizarea de materiale reciclate pentru producția de îmbrăcăminte.

3.3.   Armonizarea cu standardele și procesele globale

3.3.1.   Armonizarea standardelor de testare

3.3.1.1.

Industria textilă este o industrie extrem de globală, care aplică deseori standarde internaționale. Revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile reprezintă o oportunitate de a alinia metodele de testare a compoziției fibrelor la standardele globale. În prezent, potrivit articolului 19, doar standardele UE (EN) sunt permise pentru testarea compoziției fibrelor. În majoritatea cazurilor, standardele EN sunt foarte asemănătoare cu standardele internaționale ISO, însă diferențele minore dintre parametrii fiecărei metode conduc la discrepanțe între rezultatele testelor ISO și cele ale testelor EN. Având în vedere lanțurile valorice globale ale industriei, standardele ISO sunt aplicate și preferate pe scară largă la nivelul sectorului. Drept urmare, întreprinderile trebuie să facă față unor testări extinse pentru produsele destinate pieței europene, ceea ce majorează semnificativ costurile. Prin urmare, CESE recomandă ca Regulamentul privind etichetarea produselor textile revizuit să accepte standardele ISO drept standarde de testare acceptate. În plus, CESE recunoaște progresele semnificative înregistrate în prezent în ceea ce privește inovarea legată de noi metode de detectare a compoziției fibrelor. Atunci când revizuiește Regulamentul privind etichetarea produselor textile, Comisia Europeană ar trebui să țină cont de aceste progrese.

3.3.2.   Armonizarea cu standardele internaționale și cu normele comerciale

3.3.2.1.

CESE sprijină ideea transformării Regulamentului privind etichetarea produselor textile într-un manual de standarde armonizate pentru mai multe cerințe (clasificarea noilor fibre, testarea compoziției fibrelor, mărimile, instrucțiunile de îngrijire). Pe cât posibil, aceste standarde ar trebui să aibă o aplicabilitate globală, ceea ce ar conduce la o armonizare sporită a cerințelor în materie de etichetare, atât pe piața unică, cât și cu restul lumii.

3.3.2.2.

Având în vedere anvergura globală a sectorului produselor textile, este fundamental să se țină cont de alinierea și de colaborarea la nivel internațional în revizuirea Regulamentului privind etichetarea produselor textile. Comisia Europeană ar trebui să asigure coerența cu Organizația Mondială a Vămilor și cu revizuirea actuală a codurilor SA, dar și cu angajamentele asumate în Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului în legătură cu utilizarea standardelor internaționale.

3.4.   Etichetarea digitală

3.4.1.

CESE salută călduros intenția Comisiei Europene de a digitaliza etichetarea compoziției în Regulamentul privind etichetarea produselor textile revizuit. În plus, în contextul Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile, CESE salută inițiativele în materie de etichetare digitală și de comunicare cu consumatorii, precum pașaportul digital al produsului. Cu toate acestea, este esențial ca Comisia Europeană să alinieze aceste inițiative digitale, pentru a crea un cadru de politică eficace și coerent.

3.4.2.

În prezent, din mai multe motive, etichetele fizice nu sunt atât de eficace cum s-ar dori. Deseori, etichetele sunt tăiate după achiziționarea produselor. Textul de pe etichete se poate estompa din cauza spălărilor multiple. În plus, realizarea de etichete fizice mari, în mai multe limbi diferite, este un proces costisitor, care contribuie la creșterea volumului de deșeuri de plastic. Textul este mic și include mai multe traduceri, astfel încât consumatorilor le este greu să îl înțeleagă.

3.4.3.

Etichetele digitale ar ușura situația pentru întreprinderi și ar îmbunătăți furnizarea informațiilor către consumatori, oferindu-le un text clar, în versiunile lingvistice corespunzătoare. Vor trebui furnizate în continuare informații și consumatorilor cu competențe tehnologice mai puțin avansate, dar există opțiuni, precum furnizarea de informații, la cerere, la punctul de vânzare. Pentru a fi durabil, o etichetare de tip „suport de date” indelebilă pe produs poate garanta accesul facil la informațiile digitale.

3.4.4.

Chiar dacă Comisia va decide să rămână anumite informații pe etichetele fizice, această abordare ar trebui să conducă totuși la o reducere semnificativă a dimensiunii etichetelor, în general. CESE sprijină ideea Comisiei că etichetele fizice sau suporturile fizice pe care se află informația digitală ar trebui să fie mai greu de îndepărtat. Sunt deja disponibile metode de etichetare neabrazivă. Metodele prin care etichetele sunt mai greu de îndepărtat ar trebui să asigure durabilitatea informațiilor (de exemplu, informațiile tipărite direct pe material se pot estompa după spălare) și nu ar trebui să reducă funcționalitatea produsului (de exemplu, coaserea integrală a unei etichete pe articolul vestimentar ar putea reduce funcționalitatea acestuia).

3.4.5.

Comisia Europeană ar trebui să evalueze modul în care poate fi aplicat pașaportul digital al produsului în contextul unei etichete digitale, conform Regulamentului privind etichetarea produselor textile revizuit. Pentru a asigura consecvența și a facilita punerea în aplicare, s-ar putea aplica o etichetă digitală conform Regulamentului privind etichetarea produselor textile pe același suport de date ca în cazul pașaportului digital al produsului.

3.5.   Exceptări privind etichetarea pentru anumite tipuri de produse

3.5.1.

Anexa V la actualul Regulament privind etichetarea produselor textile exceptează de la obligația privind etichetarea 42 de tipuri de produse textile. Acestea sunt articolele mici (precum curelele ceasurilor), în cazul cărora adăugarea unei etichete ar reduce funcționalitatea produsului. Totuși, abordarea bazată pe listă nu oferă îndrumări clare privind modul în care operatorii ar trebui să eticheteze produsele care nu sunt menționate în anexa V, dar a căror funcționalitate este redusă în cazul unei etichete. CESE recomandă ca regulamentul revizuit să ofere claritate privind etichetarea corectă a produselor (precum ciorapii și șosetele) în cazul cărora etichetarea obligatorie afectează funcționalitatea produsului. De exemplu, abordarea actuală, bazată pe listă, ar putea fi înlocuită cu o definiție a produselor scutite de etichetarea obligatorie.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 272, 18.10.2011, p. 1).

(2)  COM(2023) 166 final – 2023/0085(COD).

(3)  Printre aceste cerințe se numără Regulamentul privind etichetarea și promovarea produselor textile din Canada și Legea privind identificarea produselor din fibre textile din Statele Unite.

(4)  https://euratex.eu/wp-content/uploads/EURATEX_FactsKey_Figures_2022rev-1.pdf

(5)  Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8 2008, p. 82).