—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (1),

—

având în vedere Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (2),

—

având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (3),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2018 intitulată: „Planul de acțiune privind FinTech: pentru un sector financiar european mai competitiv și mai inovator” (COM(2018)0109),

—

având în vedere comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 6 aprilie 2016, intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride: un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

—

având în vedere răspunsul dat de vicepreședintele Dombrovskis la 10 aprilie 2017 în numele Comisiei la întrebarea E-001130/2017,

—

având în vedere raportul final din octombrie 2019 al Direcției Generale Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital a Comisiei, intitulat „Governance for a DLT/Blockchain enabled European electronic Access Point (EEAP)” [Guvernanța pentru un punct de acces electronic european bazat pe tehnologia registrelor distribuite/tehnologia blockchain (PAEE)] (4),

—

având în vedere studiul Comisiei Europene referitor la aplicarea Regulamentului privind comisioanele interbancare (5),

—

având în vedere consultarea publică lansată de Comisie la 17 februarie 2020 cu privire la „Revizuirea cadrului de reglementare pentru firmele de investiții și operatorii de piață”,

—

având în vedere raportul final al Forumului la nivel înalt privind Uniunea piețelor de capital al Comisiei din 10 iunie 2020 intitulat „O nouă viziune pentru piețele de capital ale Europei” (6),

—

având în vedere raportul final din 13 decembrie 2019 al grupului de experți al Comisiei privind obstacolele normative în calea inovării financiare: 30 de recomandări privind reglementarea, inovarea și finanțele,

—

având în vedere Raportul comun din 10 aprilie 2019 al autorităților europene de supraveghere destinat Comisiei Europene referitor la nevoia de a aduce îmbunătățiri legislative cerințelor de management al riscului informatic în sectorul financiar al UE,

—

având în vedere Raportul comun din 10 aprilie 2019 al autorităților europene de supraveghere destinat Comisiei Europene referitor la costurile și beneficiile dezvoltării unui cadru coerent de testare a rezilienței cibernetice pentru participanții și infrastructurile semnificative de pe piață în întregul sector financiar al UE,

—

având în vedere raportul comun al autorităților europene de supraveghere intitulat „Fintech: Regulatory sandboxes and innovation hubs” (Fintech: spațiile de testare a normelor și centrele de inovare), din 7 ianuarie 2019 (7),

—

având în vedere principiile directoare din 29 noiembrie 2019 emise de autoritățile bancare europene cu privire la TIC și managementul riscurilor în materie de securitate,

—

având în vedere raportul Autorității Bancare Europene din 9 ianuarie 2019 conținând recomandări adresate Comisiei Europene cu privire la criptoactive,

—

având în vedere avizul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe din 9 ianuarie 2019 adresat Comisiei privind ofertele inițiale de monede și criptoactivele,

—

având în vedere documentul de consultare al Comisiei Europene din decembrie 2019 privind un cadru UE pentru piețele de criptoactive,

—

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 27 martie 2019 referitoare propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind furnizorii europeni de servicii de finanțare participativă (ECSP) pentru întreprinderi (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2018 referitoare la tehnologiile registrelor distribuite și tehnologiile blockchain: consolidarea încrederii prin eliminarea intermedierii (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 mai 2017 referitoare la FinTech: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (11),

—

având în vedere studiul solicitat de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, intitulat „Crypto-assets: Key developments, regulatory concerns and responses” (Criptomonedele: evoluții principale, preocupări și răspunsuri în materie de reglementare), din aprilie 2020,

—

având în vedere studiul solicitat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor din cadrul Parlamentului European, intitulat „Consumer Protection: Aspects of Financial Services” (Aspecte ale protecției consumatorilor în domeniul serviciilor financiare), din februarie 2014,

—

având în vedere raportul Băncii Centrale Europene din iulie 2019 privind implicațiile digitalizării asupra plăților în vânzarea cu amănuntul pentru rolul de catalizator al Eurosistemului,

—

având în vedere discursul programatic din 31 ianuarie 2019 al lui Benoît COEURE, intitulat „FinTech pentru toți”,

—

având în vedere discursul programatic din 26 februarie 2019 al lui Yves Mersch, intitulat „Sistemele de creditare și de plăți în schimbare: provocarea reprezentată de FinTech”, cu ocazia celei de a 3-a Conferințe anuale privind FinTech și inovarea digitală,

—

având în vedere raportul din 6 iunie 2019 al Consiliului pentru Stabilitate Financiară intitulat „Tehnologii financiare descentralizate: raport referitor la stabilitatea financiară, implicații în materie de reglementare și de guvernanță”,

—

având în vedere raportul din 14 februarie 2019 al Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind FinTech și structura pieței serviciilor financiare – evoluțiile pieței și potențialele implicații asupra stabilității financiare,

—

având în vedere raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară din 16 iulie 2018, intitulat „Criptoactive: raport către G20 privind activitatea Consiliului pentru Stabilitate Financiară și a organismelor de standardizare”,

—

având în vedere raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară din 27 iunie 2017 cu privire la implicațiile FinTech asupra stabilității financiare – aspecte de supraveghere și reglementare care merită atenția autorităților,

—

având în vedere documentul consultativ din 14 aprilie 2020 al Consiliului pentru Stabilitate Financiară „Addressing the regulatory, supervisory and oversight challenges raised by «global stablecoin» arrangements” (Abordarea provocărilor în materie de reglementare, supraveghere și control reprezentate de mecanismele în domeniul criptomonedelor stabile mondiale),

—

având în vedere investigația din octombrie 2019 a Grupului de lucru pentru criptomonede stabile din cadrul G7 privind impactul criptomonedelor stabile mondiale,

—

având în vedere Orientările din iunie 2019 ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională pentru o abordare bazată pe riscuri a activelor virtuale și a furnizorilor de servicii de administrare a activelor virtuale,

—

având în vedere recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională, astfel cum au fost actualizate în iunie 2019, în special Recomandarea 16 privind transferurile electronice,

—

având în vedere analiza Băncii Reglementelor Internaționale din ianuarie 2020 intitulată „Reacții la nivel de politici la FinTech: o prezentare generală”,

—

având în vedere intervenția din 16 octombrie 2019 a lui Fernando Restoy, intitulată „Reglementarea FinTech: ce se întâmplă și care sunt provocările?”, în cadrul dialogului privind politica regională dintre sectorul public și cel privat în domeniul bancar ASBA-BID-FELABAN XVI,

—

având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0161/2020),

A.

întrucât sectorul finanțelor digitale este un domeniu în continuă evoluție, și care necesită o monitorizare continuă și o analiză atât la nivel de sector, cât și la nivel de reglementare;

B.

întrucât piața internă a Uniunii se caracterizează prin concurență deschisă și are drept obiectiv o concurență loială într-un cadru de reglementare armonizat, bazat pe standarde internaționale, convergență și cooperare în materie de supraveghere; întrucât strategia Uniunii privind finanțarea digitală ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe aceleași principii;

C.

întrucât în reglementarea întreprinderilor din acest domeniu este necesară o abordare echilibrată între încurajarea inovării și asigurarea unui grad înalt de protecție a investitorilor și de stabilitate financiară;

D.

întrucât noțiunea de „criptoactive” este utilizată pentru o mare varietate de active digitale, printre care monedele și jetoanele virtuale, dar exclude uneori anumite forme de criptomonede stabile sau anumite tokenuri, cum ar fi tokenurile de securitate;

E.

întrucât cele mai comune două componente ale criptoactivelor sunt: (i) caracterul privat al dreptului asupra activului, creanței sau dreptului de bază și (ii) utilizarea criptografiei și a tehnologiei registrelor distribuite (DLT) sau a unei tehnologii similare pentru realizarea schimburilor de active și valoarea lor inerentă sau percepută;

F.

întrucât, în prezent, criptoactivele nu sunt emise sau garantate de o bancă centrală sau de o autoritate publică din Uniune și pot avea diverse utilizări, inclusiv ca mijloc de schimb, în scopuri investiționale și pentru a avea acces la un bun sau un serviciu;

G.

întrucât criptomonedele stabile prezintă caracteristici similare cu criptoactivele și nu iau forma unor monede specifice, ci se bazează pe un set de instrumente care vizează reducerea la minimum a fluctuațiilor prețului lor exprimat într-o anumită monedă; întrucât anumite criptoactive, inclusiv criptomonedele stabile și tehnologiile lor asociate, au potențialul de a spori eficiența, concurența și transparența și de a oferi societății oportunități și beneficii substanțiale, dat fiind că unele dintre acestea ar putea să ducă la plăți mai ieftine și mai rapide și să ofere noi surse de finanțare pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM); întrucât setul de instrumente care vizează reducerea la minimum a fluctuațiilor prețului nu a fost testat în situațiile în care se efectuează un număr semnificativ de tranzacții cu criptomonede stabile;

H.

întrucât dezbaterea publică privind criptomonedele stabile lansate de mediul privat poate fi motivată de anumite deficiențe ale peisajului plăților din Uniune;

I.

întrucât este posibil ca criptomonedele să devină un mijloc de plată utilizat pe scară largă, ceea ce ar trebui să declanșeze acțiuni de reglementare și supraveghere adecvate;

J.

întrucât conceptul de monedă digitală emisă de o bancă centrală (Central Bank Digital Currency -CBDC) se bazează pe conceptul de activ stabil, are un caracter suveran și, prin urmare, se distinge de criptoactive; întrucât Banca Populară a Chinei testează o monedă digitală emisă de o bancă centrală (denumită „DCEP”); subliniază că eventuala utilizare la nivel mondial a DCEP ar putea avea implicații pentru comerțul internațional și protecția consumatorilor;

K.

întrucât sunt în curs de examinare diverse inițiative de introducere a unor CBDC, atât în cadrul Uniunii, cât și la nivel mondial;

L.

întrucât finanțele digitale prezintă un accentuat profil transfrontalier, care depășește nivelul Uniunii și, prin urmare, cooperarea internațională și stabilirea standardelor, precum și o supraveghere eficientă și efectivă la nivelul Uniunii în acest domeniu este esențială;

M.

întrucât dezvoltarea instrumentelor de finanțare digitală poate avea un important element de fluxuri de capital, atrăgând investiții transfrontaliere; subliniază că, prin urmare, finanțarea digitală poate contribui la competitivitatea Uniunii pe piețele mondiale;

N.

întrucât, în conformitate cu datele de pe piață (12), în iunie 2020 existau la nivel mondial peste 5 600 de criptoactive, cu o capitalizare bursieră totală de peste 260 de miliarde USD (13), iar Bitcoin reprezenta 65 % din volumul respectiv;

O.

întrucât, în conformitate cu datele de piață, criptomonedele stabile au atins o capitalizare bursieră totală de 10 miliarde EUR în iunie 2020, de la 1,5 miliarde EUR în ianuarie 2018 și, în pofida circulației lor limitate în comparație cu alte criptomonede, au potențialul de a ajunge rapid la o scară globală și la o bază largă de utilizatori, în special dacă sunt adoptate de întreprinderi mari din domeniul tehnologiei care exploatează rețelele lor;

P.

întrucât experți ai Băncii Centrale Europene (BCE) au remarcat într-o publicație din 2019 (14) că, deși criptomonedele au un caracter puternic speculativ, acestea nu reprezintă o amenințare imediată la adresa stabilității financiare; întrucât acest punct de vedere a fost împărtășit atât de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) (15), cât și de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) (16); întrucât concluzii identice au fost formulate de Fondul Monetar Internațional (FMI) în raportul său din 2018 privind stabilitatea financiară mondială și de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) în raportul său din iulie 2018, dar acesta din urmă consideră că ar trebui continuată analiza, având în vedere ritmul rapid al evoluției de pe aceste piețe;

Q.

întrucât, așa cum s-a subliniat în raportul ABE, instituțiile financiare desfășoară în prezent activități destul de limitate cu criptoactive, dar este probabil ca interesul lor să crească, în special în contextul utilizării din ce în ce mai frecvente a soluțiilor bazate pe DLT; întrucât astfel de activități includ deținerea sau obținerea unei expuneri la criptoactive, subscrierea la oferte inițiale de monede sau oferirea de servicii în legătură cu criptoactivele, cum ar fi furnizarea de portofele digitale sau realizarea de schimburi; întrucât normele prudențiale actuale nu sunt adecvate pentru a reflecta volatilitatea ridicată și riscurile majore ale criptoactivelor;

R.

întrucât cercetările recente sugerează că criptoactivele sunt utilizate în principal ca investiții speculative, mai degrabă decât ca mijloc de plată pentru bunuri sau servicii oferite de un comerciant legal; întrucât AES au subliniat că criptoactivele care nu se califică drept instrumente financiare care intră sub incidența regulamentului financiar al Uniunii prezintă riscuri specifice, și anume în ceea ce privește protecția investitorilor și a consumatorilor, precum și integritatea pieței; întrucât există riscuri semnificative ca criptoactivele să fie folosite în scopuri de spălare a banilor, practici frauduloase, evaziune fiscală și atacuri externe;

S.

întrucât adoptarea de noi tehnologii poate aduce o contribuție semnificativă, care să permită societăților de servicii financiare să își îndeplinească obligațiile curente în materie de supraveghere și de asigurare a conformității;

T.

întrucât clasificarea criptoactivelor ca instrumente financiare în temeiul dreptului Uniunii ține de autoritățile naționale competente care aplică la nivel național dreptul Uniunii, ceea ce creează discrepanțe în ceea ce privește abordarea în materie de supraveghere și de reglementare, afectând coerența acesteia și echitatea condițiilor de concurență în Uniune; întrucât o astfel de clasificare și integrare în cadrul legislativ al Uniunii nu este lipsită de dificultăți, deoarece diversele criptoactive prezintă caracteristici diferite, care se pot schimba în timp;

U.

întrucât ofertele inițiale de monede (ICO) ar putea oferi o sursă alternativă de finanțare pentru întreprinderile inovatoare și pentru întreprinderile nou-înființate în faza inițială a dezvoltării lor, dar ele expun, totodată, investitorii la riscuri ridicate de pierderi din cauza naturii lor extrem de speculative și a vulnerabilității lor la fraude; întrucât Raportul economic anual al Băncii Reglementelor Internaționale pe 2018 a constatat că cel puțin 22,5 % dintre ICO s-au dovedit a fi fraude piramidale;

V.

întrucât criptoactivele au potențialul de a reduce costurile tranzacțiilor într-o manieră sigură într-o lume cu o supraveghere digitală tot mai accentuată, dacă vor face obiectul unui regim de reglementare strict, adaptat scopului și bazat pe riscuri;

W.

întrucât sectorul finanțelor digitale poate contribui în mai multe moduri la rezolvarea efectelor economice ale epidemiei de COVID-19 și ale consecințelor sale pentru cetățeni, IMM-uri și alte întreprinderi și servicii financiare; întrucât epidemia de COVID-19 a demonstrat, într-o măsură diferită de la un stat membru la altul, potențialul pe care îl oferă finanțarea digitală atât pentru consumatori, cât și pentru economie;

X.

întrucât din ce în ce mai multe întreprinderi tehnologice mari și platforme digitale globale oferă servicii financiare; întrucât operatorii mari din sectorul digital beneficiază de avantaje concurențiale precum economii de scară, rețele ample de utilizatori transfrontalieri, acces facil la finanțare și capacitatea de colectare a unor mari cantități de date furnizate de utilizatori prin intermediul tehnologiilor de prelucrare a datelor, cum ar fi „analiza volumelor mari de date”, care generează o valoare adăugată semnificativă în diverse moduri; întrucât prezența firmelor tehnologice mari pe piețele FinTech poate afecta concurența loială și inovarea;

Y.

întrucât recent depistatele activități frauduloase legate de întreprinderi din industria FinTech evidențiază necesitatea unei perspective holistice asupra riscurilor pentru protecția consumatorilor și a investitorilor asociate deficiențelor în procedurile de raportare financiară, fraudă și insolvență;

Z.

întrucât procentul de plăți fără numerar a crescut semnificativ în ultimii ani; întrucât un cadru îmbunătățit pentru tranzacțiile fără numerar nu ar trebui să submineze posibilitatea de a utiliza numerarul ca mijloc de plată;

AA.

întrucât sectorul financiar este cel mai mare utilizator de tehnologie a informației și a comunicațiilor (TIC) la nivel mondial, reprezentând aproximativ o cincime din totalul cheltuielilor în domeniul TIC;

AB.

întrucât aplicarea noilor tehnologii în sectorul financiar poate crea noi riscuri care trebuie reglementate și monitorizate pentru a asigura stabilitatea financiară, integritatea pieței interne și protecția consumatorilor;

AC.

întrucât utilizarea sporită a inteligenței artificiale în serviciile financiare va duce la necesitatea unei reziliențe operaționale mai puternice și a unei supravegheri eficace, precum și a protecției datelor prevăzută de dreptul Uniunii;

AD.

întrucât noi probleme operaționale, în special TIC și riscurile de securitate, pot genera riscuri sistemice pentru sectorul financiar; aceste noi riscuri ar trebui abordate prin măsuri adecvate, astfel cum a subliniat Comitetul european pentru risc sistemic (17);

AE.

întrucât actualul cadru de reglementare al UE privind serviciile financiare abordează fragmentar chestiunea dispozițiilor privind riscul operațional;

AF.

întrucât TIC și riscurile în materie de securitate cu care se confruntă sectorul financiar, precum și integrarea sa la nivelul Uniunii justifică acțiuni specifice și mai avansate în continuarea Directivei (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în întreaga Uniune (18);

AG.

întrucât reziliența cibernetică face parte integrantă din activitatea de reziliență operațională a instituțiilor financiare efectuată de autorități la nivel mondial;

AH.

întrucât o piață financiară a Uniunii funcțională, sustenabilă și rezilientă ar trebui să asigure o alocare foarte eficientă a capitalului și a riscurilor, precum și o incluziune financiară cât mai largă a cetățenilor în cadrul serviciilor financiare;

AI.

întrucât utilizarea serviciilor de cloud computing poate oferi avantaje semnificative în ceea ce privește reziliența operațională și eficiența furnizorilor de servicii financiare în comparație cu o soluție tradițională, la fața locului, dar prezintă provocări suplimentare în ceea ce privește securitatea datelor și a proceselor, continuitatea activității în caz de întreruperi și vulnerabilitatea generală la infracțiunile cibernetice;

AJ.

întrucât se impune o concurență loială între societățile de servicii financiare și întreprinderile tehnologice pentru a garanta că toate firmele concurează pe picior de egalitate, respectând principiul „același risc, aceeași activitate, aceleași reglementări”;

AK.

întrucât introducerea serviciilor financiare digitale nu ar trebui să conducă nici la arbitrajul de reglementare, nici la o protecție mai redusă a clienților, la scăderea nivelului de siguranță sau la riscuri la adresa stabilității financiare;

AL.

întrucât numeroase instituții financiare mari ale Uniunii se bazează pe furnizori din țări terțe pentru serviciile de cloud computing;

AM.

întrucât Comitetul european pentru protecția datelor are un rol important de jucat, sprijinind întreprinderile să înțeleagă obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor;

AN.

întrucât criptomonedele nu au, de obicei, un inițiator cunoscut și nu creează o creanță financiară asupra unui activ-suport, spre deosebire de criptomonedele stabile, tokenurile de securitate și tokenurile bazate pe mărfuri care au un inițiator cunoscut;

AO.

întrucât, deși tokenurile emise de antreprenori sub formă de creanțe asupra unui flux de numerar, creanțe din titluri de capital sau creanțe asupra unor viitoare produse/servicii pot fi clasificate în moduri alternative, clasificarea lor în dreptul UE ar trebui să asigure previzibilitatea și omogenitatea reglementărilor pe piețele europene; întrucât o reglementare a tokenurilor relevantă din punct de vedere tehnologic și funcțională ar trebui să ia în considerare potențialele concepte hibride și să ofere definiții care maximizează protecția consumatorilor și a investitorilor, sporesc securitatea juridică și valorifică potențialul ridicat al acestor instrumente în finanțarea proiectelor antreprenoriale riscante; întrucât funcția economică subiacentă a tokenurilor reprezintă un indicator important pentru clasificarea lor;

AP.

întrucât Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) a adoptat o definiție largă a monedei virtuale și a recomandat includerea în sfera obligațiilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, a oricărei persoane fizice sau juridice care desfășoară activități precum schimburi de criptoactive, transferuri de criptoactive și participarea la servicii financiare legate de ofertele inițiale de monede, respectiv furnizarea de astfel de servicii financiare;

AQ.

întrucât spălarea banilor reprezintă un pericol critic, care trebuie prevenit în mediul financiar digital; întrucât, chiar dacă finanțarea digitală poate îmbunătăți incluziunea financiară, ar trebui să fie instituit și un regim cuprinzător de cunoaștere a clientelei și de respectare a legislației privind combaterea spălării banilor, astfel cum este prevăzut de dreptul Uniunii; întrucât chiar dacă criptoactivele pot fi utilizate pentru activități ilegale, statutul lor reglementar ca mijloc de plată, în locul celui de mijloc de schimb, poate îmbunătăți monitorizarea și prevenirea criminalității financiare;

AR.

întrucât conectivitatea tot mai răspândită, internetul obiectelor și interacțiunea dintre oameni și computere pot îmbunătăți experiențele legate de serviciile financiare, dar presupun, totodată, și riscuri noi în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, calitatea interacțiunii, gestionarea riscurilor operaționale și dificultățile legate de securitatea informatică;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.