Articolul 168 din Directiva TVA prevede că o persoană impozabilă are dreptul de a deduce TVA-ul perceput pentru achizițiile de bunuri sau de servicii utilizate, pentru operațiuni impozitate, în statul membru în care au loc operațiunile respective. Articolul 26 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată prevede că utilizarea în folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice este considerată o prestare de servicii efectuată cu plată, atunci când TVA-ul aferent bunurilor respective a fost eligibil pentru deducere.

În cazul vehiculelor rutiere motorizate care fac parte din activele unei întreprinderi, aplicarea dispozițiilor menționate mai sus întâmpină o serie de dificultăți de ordin practic, în special pentru că nu este ușor să se facă distincția între utilizarea în scopuri private și utilizarea în scopuri profesionale a vehiculelor respective. În cazurile în care se păstrează evidențe privind utilizarea acestor vehicule, ele adaugă o sarcină suplimentară atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații în ceea ce privește menținerea și controlarea lor. În plus, aplicarea acestor dispoziții poate crește riscul de abuz sau tentativă de fraudă în materie de TVA, în special printr-o posibilă subraportare a utilizării private a unor astfel de vehicule.

În prezent, Italia este autorizată să deroge de la articolul 168 din Directiva TVA prin limitarea la 40 % a dreptului de deducere a TVA-ului la achiziția unui vehicul – inclusiv contractele de asociere și analoage – fabricarea, achiziționarea intracomunitară, importul, leasing-ul sau închirierea, modificarea, reparația sau întreținerea, precum și cheltuielile efectuate cu furnizarea de bunuri sau servicii în legătură cu aceste vehicule și cu utilizarea acestora, inclusiv lubrifianții și combustibilul, cu condiția ca vehiculul în cauză să nu fie utilizat exclusiv în scopuri profesionale. Derogarea acoperă toate autovehiculele, cu excepția tractoarelor agricole sau forestiere, utilizate în mod normal pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor pe căi rutiere și având o masă totală maximă mai mică de 3,5 tone și mai puțin de nouă locuri pe scaun, inclusiv cel al conducătorului auto. În schimb, nu se aplică cheltuielilor legate integral de activitatea economică a persoanei impozabile. Acesta ar fi cazul vehiculelor care fac parte din fondul de comerț al persoanei impozabile în exercitarea activității sale și al vehiculelor utilizate ca taxiuri, al vehiculelor utilizate pentru instruire de către școlile de șoferi, precum și al celor utilizate pentru închiriere sau leasing sau de către reprezentanții de vânzări.

De asemenea, Italia este autorizată să deroge de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) din Directiva TVA scutind de TVA utilizarea în scopuri private a vehiculelor care fac parte din activele activității economice a unei persoane impozabile atunci când aceste vehicule fac obiectul derogării de mai sus.

Autorizația pentru măsurile de derogare menționate mai sus a fost acordată pentru prima dată de către Consiliu prin Decizia 2007/441/CE din 18 iunie 2007 2 până la 31 decembrie 2010. Ulterior, măsurile de derogare au fost prelungite de trei ori, ca urmare a cererii Italiei: Decizia de punere în aplicare 2010/748/UE a Consiliului din 29 noiembrie 2010 3 le-a prelungit pentru perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2013; Decizia de punere în aplicare 2013/679/UE a Consiliului din 15 noiembrie 2013 4 pentru perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2016; în cele din urmă, Decizia de punere în aplicare 2016/1982/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2016 5 pentru perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2019.

Prezenta cerere din partea Italiei de a prelungi derogarea până la 31 decembrie 2022 se bazează pe aceleași motive ca cele prezentate în cererile anterioare. Cererea este însoțită de un raport care include o reexaminare a limitării procentajului care se aplică dreptului de deducere, în conformitate cu articolul 6 din Decizia 2007/441/CE.

Informațiile furnizate de Italia demonstrează că rata actuală de 40 % este în continuare adecvată, deoarece corespunde situației actuale a economiei italiene în ceea ce privește raportul dintre utilizarea în scopuri profesionale și utilizarea în scopuri private a vehiculelor rutiere motorizate în cauză. Potrivit raportului Italiei, economia italiană este dominată de microîntreprinderi, care reprezintă 99 % din întreprinderile italiene și se ridică la aproximativ 5,2 milioane de persoane impozabile. Acest lucru este revelator în ceea ce privește dificultatea autorităților de a verifica utilizarea în scopuri private și în scopuri profesionale a vehiculelor motorizate aflate în proprietatea unor astfel de microîntreprinderi. Preponderența microîntreprinderilor justifică, de asemenea, adoptarea unor măsuri de simplificare pentru a asigura respectarea obligațiilor fiscale.

Pentru a justifica caracterul adecvat al procentajului de 40 %, Italia face trimitere și la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-228/05 Stradasfalti 6 , care a statuat că o limitare a dreptului de deducere pentru cheltuielile legate de vehiculele motorizate aflată anterior în vigoare în Italia nu respecta legislația UE. Ca urmare a acestei hotărâri, Italia a fost obligată să instituie o procedură de depunere a cererilor de rambursare a TVA-ului nededus. Legiuitorul italian a decis că contribuabilii pot solicita rambursarea în două moduri diferite: fie printr-o procedură de „prezentare de dosar analitic”, prin care să se furnizeze dovezi că rata procentuală a deducerii pentru care s-a solicitat rambursarea a fost adecvată, fie printr-o procedură de „prezentare de dosar online”, în cadrul căreia să se aplice o rambursare forfetară de 40 %. Italia afirmă că 95 % din cererile de rambursare au urmat procedura de „prezentare de dosar online”. În opinia sa, aceasta este o confirmare a faptului că părțile interesate recunosc ele însele caracterul adecvat al acestei rate procentuale pentru peisajul economic al Italiei.

Este adevărat că stabilirea unei distincții între utilizarea în scopuri private și utilizarea în scopuri profesionale a vehiculelor de serviciu ar presupune costuri oneroase și disproporționate pentru păstrarea unor evidențe adecvate, în comparație cu beneficiile potențiale, în special în ceea ce privește întreprinderile profesionale unipersonale și microîntreprinderile. De asemenea, ar putea da naștere la litigii juridice între autoritățile fiscale și persoanele impozabile, ceea ce ar conduce la costuri suplimentare.

Rata procentuală de 40 % pare să reflecte în mod adecvat utilizarea efectivă a unor astfel de vehicule în scopuri profesionale. Într-adevăr, aplicarea unei rate mai ridicate sau mai scăzute ar conduce la discrepanțe excesiv de mari între rata stabilită și utilizarea efectivă a vehiculelor pentru activități profesionale și în scopuri private. Această rată este similară procentajului utilizat în alte state membre.

Măsurile adoptate prin Decizia 2007/441/CE sunt considerate un compromis satisfăcător între normele adoptate și o evidență costisitoare, care necesită mult timp pentru a fi gestionată și care este în mare măsură ineficace, având scopul de a confirma că un anumit vehicul a fost într-adevăr utilizat pentru activități profesionale.

Se preconizează că măsurile de derogare nu vor afecta în mod semnificativ valoarea totală a veniturilor fiscale ale Italiei colectate în etapa consumului final. În mod similar, se preconizează că nu vor avea un efect negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA.

Având în vedere cele de mai sus și având în vedere că situația de fapt și cadrul juridic al UE rămân neschimbate, prelungirea solicitată a măsurilor de derogare până la 31 decembrie 2022 pare să fie justificată. Prin urmare, se propune aprobarea cererii. În cazul în care Italia dorește să solicite o nouă prelungire după 2022, ea trebuie să depună o cerere de prelungire până la 1 aprilie 2022, însoțită de un raport care să includă o reexaminare a limitării procentajului aplicat.

Derogări similare în ceea ce privește dreptul de deducere au fost acordate și altor state membre.

Conform articolului 176 din Directiva TVA, Consiliul stabilește cheltuielile pentru care TVA-ul nu este deductibil. Până atunci, el autorizează statele membre să mențină excluderile care erau în vigoare în temeiul legislației naționale la 1 ianuarie 1979. Pe această bază, există o serie de dispoziții de tip „statu-quo” care limitează dreptul de deducere a TVA-ului în ceea ce privește autovehiculele de serviciu.

Inițiativele anterioare de stabilire a unor norme privind categoriile de cheltuieli care pot face obiectul unei limitări a dreptului de deducere au eșuat 7 . Până la armonizarea normelor respective la nivelul UE, derogările precum cea de față sunt considerate adecvate.

Prin urmare, măsurile propuse sunt în concordanță cu dispozițiile existente ale Directivei TVA.

Articolul 395 din Directiva TVA este singurul temei juridic posibil.

Având în vedere dispoziția din Directiva TVA pe care se întemeiază, propunerea intră în sfera competenței exclusive a Uniunii Europene. În consecință, principiul subsidiarității nu se aplică.

Decizia se referă la o autorizație acordată unui stat membru la solicitarea acestuia și nu constituie o obligație.

Având în vedere domeniul de aplicare limitat al derogării, măsura specială este proporțională cu obiectivul urmărit, și anume simplificarea colectării impozitelor și prevenirea anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. În special, având în vedere posibilitatea ca întreprinderile să declare un cuantum al TVA mai mic decât cel datorat și povara pe care o reprezintă pentru autoritățile fiscale verificarea datelor de kilometraj, limitarea la 40 % ar simplifica procedura de colectare a TVA-ului și ar preveni evaziunea fiscală cauzată, printre altele, de păstrarea incorectă a evidențelor.

Instrumentul propus este o decizie de punere în aplicare a Consiliului.

În conformitate cu articolul 395 din Directiva TVA, derogarea de la normele comune în materie de TVA este posibilă numai cu autorizarea Consiliului, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei. O decizie de punere în aplicare a Consiliului este cel mai adecvat instrument, deoarece poate fi adresată statelor membre în mod individual.

Nu s-a efectuat nicio consultare a părților interesate. Prezenta propunere se bazează pe o cerere depusă de Italia și privește numai acest stat membru.

Nu a fost necesar să se recurgă la expertiză externă.

Propunerea are ca scop simplificarea procedurii de colectare a TVA și prevenirea evaziunii în materie de TVA. Prin urmare, are un potențial impact pozitiv atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații. Italia a identificat măsurile de derogare ca fiind soluția cea mai adecvată. Măsurile sunt comparabile cu alte derogări anterioare și actuale acordate altor state membre.

Propunerea nu are consecințe asupra protecției drepturilor fundamentale.

Propunerea nu va avea un impact negativ asupra bugetului UE.

Propunerea include o clauză de limitare în timp, stabilită la 31 decembrie 2022.

În cazul în care Italia ia în calcul o nouă prelungire a măsurilor de derogare după 2022, ea trebuie să prezinte Comisiei o cerere de prelungire, însoțită de un raport care să includă o reexaminare a limitei procentajului, până cel târziu la 1 aprilie 2022.