52018IE1021

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52018IE1021 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52018IE1021

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Bioeconomia durabilă favorabilă incluziunii – noi oportunități pentru economia europeană” (aviz din proprie inițiativă)

EESC 2018/01021

JO C 110, 22.3.2019, p. 9–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

22.3.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 110/9

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Bioeconomia durabilă favorabilă incluziunii – noi oportunități pentru economia europeană”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 110/02)

Raportor:

Mindaugas MACIULEVIČIUS

Coraportoare:

Estelle BRENTNALL

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă

Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	25.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	205/3/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Introducerea unei cadru de politici și stimulente pe termen lung, coerent și transparent pentru promovarea bioeconomiei. Pentru soluționarea numeroaselor provocări societale transversale, este nevoie de un angajament politic la nivel înalt, iar mediul politicilor UE ar putea fi mai încurajator pentru bioprodusele inovatoare și materiile prime produse și cultivate în mod durabil în UE. Stimulentele financiare sau fiscale ar putea sprijini impulsionarea investițiilor necesare, deoarece aceste domenii sunt de competența statelor membre și a regiunilor, nu a UE. Organizațiile de clustere, care regrupează IMM-uri, precum și producătorii primari de biomasă durabilă joacă un rol esențial în dezvoltarea relațiilor dintre operatorii din lanțul de aprovizionare. Un exercițiu de cartografiere continuu și actualizat (1), combinat cu măsurarea impactului bioeconomiei, ar putea identifica clusterele existente active în domeniul bioproduselor; totodată, ar trebui luate măsuri pentru facilitarea dezvoltării de noi clustere la nivel european, regional și național, acolo unde există decalaje.

1.2.

Rolul fermierilor, al proprietarilor de păduri și al cooperativelor din care fac parte este esențial pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor naturale și pentru a contribui la o bioeconomie circulară. Este nevoie de un cadru financiar multianual robust, precum și de o politică agricolă comună și de o Strategie a Uniunii Europene pentru păduri și sectorul forestier la fel de solide, pentru a sprijini serviciile de consultanță, formare și schimb de cunoștințe și pentru a răspunde mai bine nevoilor fermierilor și ale cooperativelor agricole. Trebuie promovate exemple concrete care să demonstreze beneficiile bioeconomiei pentru întregul lanț valoric și să le facă mai bine cunoscute. Astfel, tinerii fermieri și fermierii nou-intrați vor deveni interesați să demareze afaceri noi în acest domeniu. Organizațiile de producători și cooperativele ar trebui și ele promovate, ca instrumente importante de creștere a mobilizării și a valorii adăugate a biomasei existente în UE. Sprijinirea agriculturii și a sectorului forestier din UE este, așadar, esențială pentru continuarea investițiilor și a inovării în producția durabilă de biomasă.

1.3.

Susținerea creării de piețe și sprijinirea consumatorilor și a publicului să aleagă în cunoștință de cauză produsele și industriile pe care le susțin, prin intermediul cumpărăturilor lor zilnice. Pentru a remedia lipsa de sensibilizare a consumatorilor și pentru a disemina mesaje coerente și exacte privind bioprodusele, Uniunea Europeană trebuie să elaboreze o strategie de comunicare cu implicarea tuturor partenerilor din lanțul valoric și a tuturor celorlalte părți interesate. Un prim pas important a fost stabilirea de standarde clare la nivelul UE pentru bioproduse, ceea ce poate netezi calea pentru introducerea unor măsuri de creare de piețe, astfel încât să se stimuleze, pe viitor, utilizarea bioproduselor din UE de către consumatori și achizitorii publici.

1.4.

Asigurarea unui randament financiar durabil al investiției, prin intermediul unui fond de tip ghișeu unic. Reglementarea inteligentă și punerea consecventă în aplicare la mai multe niveluri, pretutindeni în UE, ar trebui să fie o prioritate pentru a elimina obstacolele și pentru a reduce povara administrativă, asigurând în același timp durabilitatea. De exemplu, crearea unui instrument online ar putea contribui la identificarea finanțării disponibile și la stabilirea măsurii în care solicitanții întrunesc criteriile de eligibilitate pentru acest mecanism. Sistemul ar asigura, de asemenea, legăturile și resursele necesare pentru a solicita în mod direct sprijinul acestui mecanism de finanțare. El ar putea servi drept piață, prin faptul că ar pune la dispoziție informații privind finanțarea și i-ar pune pe cei care caută finanțare în legătură cu finanțatorii potențiali (de exemplu, ca un site de finanțare participativă). De asemenea, continuarea întreprinderii comune pentru bioindustrii (BBI JU 2.0) dincolo de actualul cadru financiar multianual este esențială pentru stimularea lanțurilor valorice noi și existente de bioproduse și pentru consolidarea competitivității instalațiilor de producție existente, precum și pentru contribuția la dezvoltarea rurală, la crearea de locuri de muncă și la promovarea întreprinderilor.

1.5.

Politica de dezvoltare regională a UE pentru perioada post-2020 ar trebui să ofere suficiente fonduri pentru dezvoltarea în continuare a zonelor rurale. Accentul ar trebui să fie pus în principal pe sprijinirea investițiilor în infrastructurile și serviciile necesare pentru desfășurarea unei activități eficiente și durabile în sectorul bioeconomiei rurale.

1.6.

Valorificarea oportunităților științifice și sprijinirea adoptării inovațiilor prin intermediul unui cadru juridic flexibil, proporțional și robust. Cercetarea este esențială pentru a permite, a institui și a evalua inovarea în domeniul bioeconomiei. Valorificarea potențialului comercial nu depinde numai de excelența cercetării, ci și de existența unui cadru strategic, juridic și societal adecvat pentru a asigura transferul rapid al cunoștințelor către industrie. Deschizătorii de drumuri din acest domeniu ar trebui să primească suficient spațiu și sprijin pentru a inova și a avansa rapid, în limitele reglementării. Împreună cu părțile interesate, ar trebui încheiate acorduri de inovare și acorduri „verzi” în situațiile în care reglementarea ar putea susține mai bine dezvoltarea bioeconomiei în general și în care sunt necesare soluții creative. În plus, inovarea joacă, de asemenea, un rol esențial în consolidarea sustenabilității producției de biomasă în UE.

1.7.

Îmbunătățirea programelor de educație, de formare și de dezvoltare a competențelor pentru noile talente și pentru angajații existenți. Valorificarea potențialului bioeconomiei ar putea duce la crearea de noi locuri de muncă. Cu toate acestea, introducerea noilor tehnologii generează provocări importante în ce privește organizarea muncii și competențele care le sunt necesare lucrătorilor. În concluzie, asigurarea dezvoltării continue și a adaptării competențelor persoanelor pe tot parcursul vieții este de cea mai mare importanță. Angajamentul tuturor părților interesate relevante – producători de biomasă, furnizori de educație, întreprinderi, sindicate, servicii publice de ocupare a forței de muncă și autorități – în scopul îmbunătățirii calității și a capacității de adaptare a educației și a formării profesionale oferite este foarte important pentru a reduce necorelarea dintre cererea și oferta de competențe, prin întărirea legăturilor dintre sistemele de educație și piețele muncii. Cu toate acestea, politicile generale privind dezvoltarea și corelarea competențelor ar trebui să fie parte integrantă a unui set mai cuprinzător de acțiuni, printre care se numără și politicile privind ocuparea forței de muncă, politicile industriale, politicile în domeniul mediului, în materie de investiții și cele privind inovarea.

1.8.

Explorarea utilizării biomasei. Utilizarea mai eficientă a ofertei de biomasă existente trebuie să fie o prioritate, pentru a răspunde cererii tot mai mari de materii prime. Mai mult, cantitatea și calitatea solurilor productive pentru agricultură trebuie, de asemenea, îmbunătățite, iar utilizarea terenurilor abandonate, marginale sau subutilizate ar trebui stimulată. Producătorii de materii prime – în principal fermierii și proprietarii de păduri – joacă un rol vital în dezvoltarea bioeconomiei. Este nevoie de acțiuni de sensibilizare cu privire la potențialele oportunități (utilizarea unor culturi diferite) și de dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea, depozitarea și transportul biomasei. Simplificarea sistemelor de raportare cu privire la durabilitate și consolidarea producției și a capacității de prelucrare a biomasei polivalente pot juca, de asemenea, un rol esențial. Deșeurile și reziduurile ca surse alternative de biomasă și gestionarea durabilă a fondului forestier al Europei oferă oportunități pentru bioeconomie și bioenergie. Sunt necesare evaluarea fluxurilor durabile de deșeuri precum și investiții suplimentare în mobilizarea lemnului și a reziduurilor. În plus, trebuie dezvoltate tehnologii pentru a face față variabilității inerente a acestor produse. În unele cazuri, este posibil să fie necesară adaptarea politicilor naționale, pentru a permite utilizarea deșeurilor în fabricarea de bioproduse.

2. Observații generale

2.1.

Bioeconomia cuprinde producția de resurse biologice regenerabile și conversia lor în alimente, furaje, bioproduse și bioenergie. Aceasta include agricultura, silvicultura, pescuitul, alimentația, producția de celuloză și hârtie, precum și ramuri ale industriei chimice, biotehnologice și energetice. Cercetarea privind genomurile, procesele celulare și bioinformatica nu sunt luate în considerare, în mod specific, în sensul prezentului aviz. Strategia UE în domeniul bioeconomiei din 2012 a avut scopul „[…] de a netezi calea către o societate mai inovatoare, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și mai competitivă, care reconciliază securitatea alimentară cu utilizarea sustenabilă a resurselor regenerabile în scopuri industriale, asigurând, în același timp, protecția mediului”. În 2017, Comisia a procedat la o revizuire a Strategiei UE în domeniul bioeconomiei din 2012, ajungând la concluzia că strategia a demonstrat relevanța obiectivelor stabilite și că importanța oportunităților oferite de bioeconomie este din ce în ce mai recunoscută în Europa și în afara ei.

2.2.

Cu toate acestea, deși obiectivele Strategiei UE în domeniul bioeconomiei din 2012 continuă să fie relevante pentru a răspunde provocărilor din domeniul securității alimentare și nutriționale și deși planul de acțiune care a însoțit strategia a permis atingerea obiectivelor propuse, se consideră că este nevoie de o reconcentrare a acțiunilor și de o evaluare a domeniului de aplicare al strategiei, în lumina recentelor evoluții la nivel de politici, printre care se numără obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) și Convenția-cadru asupra schimbărilor climatice (angajamentele COP21). Se preconizează că populația lumii va ajunge la aproape 10 miliarde până în 2050, iar resursele biologice trebuie să fie folosite mai eficient, astfel încât să existe alimente sigure, hrănitoare, de calitate înaltă și accesibile din punctul de vedere al prețului pentru mai mulți oameni, cu un impact mai scăzut asupra mediului și asupra climei pentru fiecare unitate produsă, și suficient material biologic regenerabil pentru a produce o cantitate substanțială din ceea ce obținem în prezent din țiței, în combinație cu energia eoliană, solară și alte energii din surse regenerabile.

2.3.

În acest context, bioeconomia durabilă are caracter transsectorial și se află la baza strategiilor economice durabile mondiale. Bioeconomia poate juca un rol esențial pentru competitivitatea europeană, și de aceea, la ora actuală, este important ca oportunitățile pe care le oferă să fie identificate și utilizate, atât la nivel european, cât și la nivelul regiunilor și al statelor membre. De exemplu, în țări terțe precum SUA, s-a optat pentru o abordare descendentă a dezvoltării unei bioeconomii, generând astfel aproape 400 de miliarde USD și susținând peste patru milioane de locuri de muncă prin contribuții directe, indirecte și induse (2).

2.4.

Bioeconomia oferă opțiuni care pot contribui atât la reducerea emisiilor de CO2, cât și a dependenței de resursele fosile importate. De exemplu, pădurile din UE sechestrează o cantitate de carbon echivalentă cu 10 % din emisiile anuale din UE, asigurând totodată o aprovizionare durabilă și constantă cu biomasă pentru energia din surse regenerabile. În plus, estimările indică faptul că toate cele 100 000 de substanțe chimice care se produc în prezent pot fi obținute teoretic din materii prime regenerabile. Aceasta nu înseamnă că toate ar trebui să fie obținute astfel, însă teoretic acest lucru este posibil. Un astfel de mod de producție nu numai că va oferi posibilitatea de a produce articole de uz casnic de zi cu zi la nivel local și într-un mod sustenabil, ci va sprijini și crearea de locuri de muncă și de creștere economică în Europa, unde avantajul tehnologic este în continuare puternic.

2.5.

Cu toate acestea, continuă să existe bariere majore în calea intensificării inovării în cadrul bioeconomiei din UE. Un obstacol important se referă la competitivitatea prin costurile produselor, comparată atât cu alternativele produse pe baza combustibililor fosili, cât și cu produse echivalente, din alte părți ale lumii. Competitivitatea prin costuri este afectată de mulți factori, printre care se numără nivelul de maturitate tehnologică, costul forței de muncă, subvențiile pentru combustibili fosili și amortizarea, precum și gradul scăzut de susținere a pieței pentru bioproduse. Această problemă de competitivitate este accentuată de dificultățile de accesare a finanțării pentru proiectele inovatoare și pentru instalațiile de producție și, adesea, atât de nivelul scăzut de conștientizare a utilizatorului final cu privire la bioproduse, cât și de lipsa competențelor și relațiilor operaționale care ar permite sectorului să progreseze. În plus, procedurile de autorizare a proiectelor noi bazate pe bioeconomie devin din ce în ce mai lungi și împovărătoare, ceea ce duce la un grad semnificativ de insecuritate juridică și supune operatorii economici unor riscuri financiare.

3. Observații specifice

3.1.

Se estimează că sectoarele bioeconomiei din UE au o cifră de afaceri anuală de circa 2 mii de miliarde EUR și angajează aproximativ 19,5 milioane de persoane (3), majoritatea în zonele rurale și costiere, reprezentând aproximativ 8,5 % din populația activă a UE-28. Se preconizează că agricultura, sectorul forestier și comunitățile rurale vor beneficia de pe urma dezvoltării sectorului bioproduselor în UE, sub forma ocupării forței de muncă și a generării de venit. Prelucrarea biomasei și fabricarea de bioproduse oferă oportunități noi de afaceri sub forma dezvoltării și comercializării a diferite culturi. Alături de culturile convenționale, precum cerealele, oleaginoasele, cartofii și sfecla de zahăr, culturile noi, cum ar fi nutrețul, culturile forestiere, algele de mare și microalgele, sunt considerate drept generatori potențiali de venit pe viitor, în zonele rurale și costiere.

3.2.

Biorafinăriile existente asigură deja mijloacele de trai și capacitarea economică pentru familiile și comunitățile din mediul rural. Biorafinăriile – fabricile care folosesc materii prime regenerabile (adică biomasă, subproduse și coproduse, precum și deșeuri) în loc de resurse fosile – sunt în centrul bioeconomiei: ele sunt amplasate în zone rurale și costiere, aproape de materiile prime regenerabile pe care le prelucrează, la baza producției de alimente și furaje, a producției industriale și a producției de energie.

3.3.

Biorafinăriile valorifică fiecare componentă a plantei pe care o prelucrează și produc deșeuri minime. Prin intermediul tehnologiilor eficiente și/sau inovatoare, biorafinăriile din UE produc o gamă largă de produse, cum ar fi alimente, furaje, substanțe chimice, fibre și combustibili cu multiple trăsături: sunt regenerabile, reutilizabile, reciclabile, compostabile sau biodegradabile. Versatilitatea bioproduselor și a bioingredientelor este atât de pronunțată încât pot fi folosite în diverse scopuri, ca, de exemplu: furaje pentru acvacultură, construcții, produse cosmetice, cartoane, detergenți, combustibili, lubrifianți, vopseluri, hârtie, medicamente, plastic și alte produse industriale, înlocuind astfel ingredientele bazate pe combustibili fosili cu cele din surse regenerabile.

3.4.

Înființarea de biorafinării noi, dezvoltarea și extinderea biorafinăriilor existente reprezintă investiții într-o industrie pionieră. Biorafinăriile utilizează intensiv capitalul, iar investițiile realizate se recuperează într-o perioadă îndelungată; totodată, ele sunt expuse riscurilor legate de tehnologie și de piață. Prin urmare, pentru stimularea acestor investiții în Europa, este important să existe un cadru financiar și de reglementare clar, stabil și favorabil. În prezent, există posibilități de acces la o gamă largă de instrumente diferite, inclusiv programul Orizont 2020 (noua propunere legislativă Orizont Europa este un program de inovare și cercetare bine-venit și ambițios) și întreprinderea comună pentru bioindustrii; fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI); Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); InnovFin; Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și nu în ultimul rând Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru credite și garanții. Cu toate acestea, accesul efectiv la aceste instrumente se poate dovedi dificil. Un ghișeu unic, prin care întreprinderile să aibă acces la informații aprofundate și personalizate, în funcție de nevoile lor, ar soluționa aceste blocaje.

3.5.

În acest context, este absolut necesară implicarea societății civile, împreună cu fermierii, proprietarii de păduri și industria, în scopul încurajării dezbaterii privind conturarea unei bioeconomii mai competitive pentru Europa, în beneficiul tuturor. Contribuția la comunicarea beneficiilor bioeconomiei este esențială pentru realizarea acestei schimbări de paradigmă către o economie bazată pe energia din surse regenerabile, cu emisii de dioxid de carbon mai scăzute. În acest sens, programele fiabile de certificare și etichetare ar putea fi instrumente importante pentru a garanta o bioeconomie durabilă și fiabilă și pentru a insufla încredere clienților industriali, achizitorilor publici și consumatorilor.

3.6.

UE, statele membre și autoritățile regionale pot aduce contribuții esențiale pentru a sprijini creșterea bioeconomiei, prin stimularea cererii de piață pentru produse și servicii regenerabile, inteligente și eficiente din punctul de vedere al resurselor. Statele membre ar trebui să includă în viitoarele planuri strategice ale PAC măsuri concrete de dezvoltare și/sau de sprijinire în continuare a investițiilor și de promovare a unor soluții durabile pentru fermierii și proprietarii de păduri din UE, precum și pentru cooperativele din care fac parte, pentru a le crește gradul de competitivitate și eficiență. În cazurile în care există potențialul ca bioprodusele să înlocuiască în mod durabil alternativele din carbon fosil, acest lucru s-ar putea realiza atât prin elaborarea unei legislații noi, cum ar fi pachetul de măsuri privind economia circulară, cât și, eventual, prin revizuirea altor prevederi legislative relevante existente, pentru a încuraja înlocuirea produselor tradiționale din carbon fosil cu bioalternative produse pe plan local. În plus, se pot utiliza activitățile de standardizare existente, cum ar fi TC411, și programele de certificare existente și/sau noi programe de etichetare voluntară, cum ar fi „biobased%”.

3.7.

Achizitorii publici de la nivel național și regional ar trebui să facă mai des referire la astfel de certificări și etichete fiabile privind bioconținutul. De exemplu, în 2016, organismul de standardizare neerlandez, NEN, a lansat un nou program de biocertificare, Biobased% (http://www.biobasedcontent.eu/). Acesta stabilește cantitatea de biomasă conținută într-un produs și sprijină întreprinderile să furnizeze informații transparente și fiabile cu privire la bioconținutul unui produs, atât în comunicarea business-to-business (B2B), cât și în comunicarea business-to-consumer (B2C). Programul se bazează pe standardul european EN 16785-1:2015 (furnizarea unei metode de determinare a bioconținutului produselor solide, lichide și gazoase, pe baza analizei cu carbon radioactiv și pe baza analizelor elementelor). Evaluările conformității sunt efectuate de organismele de certificare care au încheiat un contract cu NEN. Dat fiind că această certificare este pusă în practică în prezent, este important să se crească nivelul de sensibilizare și să se promoveze folosirea materiilor prime regenerabile prin legislația actuală și viitoare a UE.

3.8.

În sectorul forestier, programele de certificare joacă un rol important pentru garantarea unei mobilizări durabile a biomasei. De exemplu, 60 % din pădurile UE sunt certificate în cadrul Programului pentru aprobarea sistemelor de certificare în domeniul forestier (PEFC) și/sau al schemei Consiliului de administrare a pădurilor (FSC). În plus, sectorul producției forestiere din UE își desfășoară activitatea în conformitate cu cele mai înalte standarde de mediu la nivel mondial, aplicând ca temei juridic Regulamentul UE privind lemnul, normele privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF), Directiva privind păsările și Directiva Habitate și pachetul de măsuri privind economia circulară.

3.9.

Îmbunătățirea comunicării B2B și B2C, este, prin urmare, esențială. O mai mare sensibilizare a opiniei publice prin furnizarea de informații corecte, relevante și accesibile este esențială pentru a asigura dezvoltarea unei bioeconomii inteligente, durabile și favorabile inluziunii, pentru a crea o piață pentru bioproduse durabile și pentru a promova un consum și o producție mai durabile. Acțiunile de sensibilizare publică sunt necesare îndeosebi la nivel regional și local, inclusiv sub formă de premii sau diplome și de expoziții privind rolul tehnologiei și al științei în bioeconomie.

3.10.

Este, așadar, extrem de important ca mesajele transmise publicului să fie clare și corecte. Dat fiind că bioeconomia oferă o serie de posibilități de abordare a provocărilor societale, este necesară examinarea ei prin intermediul unei evaluări economice cuprinzătoare. Evaluarea va oferi informații cu privire la amploarea bioeconomiei transsectoriale, dar și la contribuția ei la creșterea economică, precum și la efectele conexe asupra pieței forței de muncă. În acest sens, comunitatea științifică joacă un rol crucial. Acesta este motivul pentru care este esențial să se susțină investițiile în cercetarea științifică interdisciplinară și în cea fundamentală, astfel încât UE să-și poată valorifica potențialul de a contribui la cercetarea și inovarea de la nivel mondial în domeniul securității alimentare și nutriționale, al competitivității și al bioeconomiei bazate pe cunoaștere. Este esențial ca poziția legislativă a UE să fie întemeiată pe dovezile științifice cele mai avansate și pe experiența dobândită la nivel mondial și ca procesele decizionale referitoare la supravegherea reglementară să fie transparente.

3.11.

Educarea școlarilor și a elevilor de liceu este esențială pentru a crește o generație care înțelege provocările și salută cu entuziasm oportunitățile oferite de bioeconomie. De exemplu, predarea principiului circularității și al acțiunilor întreprinse la nivel global și local în același timp (la nivel „glocal”) și dezvoltarea interesului pentru explorare vor ajuta noua generație să își găsească calea. În universități au fost deja concepute noi programe de studii, care combină, de exemplu, științele vieții, ingineria și marketingul. Astfel de interacțiuni între discipline și un mediu prielnic întreprinderilor nou-înființate pot constitui un sprijin pentru studenții care doresc să devină antreprenori în bioeconomie. Formarea profesională trebuie să evolueze, astfel încât să corespundă cerințelor în materie de competențe necesare în producția primară, în industria prelucrătoare, în transporturi și în alte sectoare relevante. De asemenea, lucrătorii vor trebui, și mai târziu în viață, să își actualizeze aptitudinile și competențele. Programele de învățare pe tot parcursul vieții care pun în legătură furnizorii de educație cu producătorii, angajatorii, lucrătorii, cercetătorii și inovatorii pot susține acest proces.

Bruxelles, 12 decembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) https://biconsortium.eu/news/mapping-european-biorefineries

(2) A se vedea documentul USDA Fact Sheet: An Economic Impact Analysis of the U.S. Biobased Products Industry: 2016 Update („Fișă informativă: O analiză a impactului economic al industriei bioproduselor din SUA: ediția 2016”), care poate fi consultat la adresa: https://www.biopreferred.gov/BPResources/files/BiobasedProductsEconomicAnalysis2016FS.pdf.

(3) Toate cifrele menționate sunt preluate din raportul „JRC science for policy report: 2016 Bioeconomy Report” (Raportul JRC privind știința în beneficiul politicilor: Raportul privind bioeconomia, 2016), disponibil la adresa http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC103138/kjna28468enn.pdf

Top

Choose the experimental features you want to try