12.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/65

1.

susține mobilitatea liberă și echitabilă a forței de muncă și, în consecință, salută revizuirea normelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în contextul mobilității crescânde a cetățenilor în interiorul UE;

2.

ia act de faptul că integrarea negativă a pieței unice care derivă din libera circulație a forței de muncă trebuie, așadar, compensată prin coordonarea securității sociale, ca integrare pozitivă, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

3.

consideră că propunerile prezentate de Comisia Europeană vizând modificarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 sunt, în marea lor majoritate, adaptate și relevante, și își exprimă sprijinul în favoarea lor;

4.

reamintește Comisiei inițiativa privind o mai bună legiferare și subliniază faptul că dispozițiile complexe ale Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 trebuie să rămână ușor de înțeles atât pentru autorități, cât și pentru cetățeni, astfel încât aceștia să poată aprecia situația juridică;

5.

subliniază importanța unor rețele regionale de consultanță și de sprijin pentru cetățenii UE mobili. Acestea sunt esențiale pentru a preveni exploatarea lucrătorilor mobili și frauda organizată. CoR solicită consolidarea acestor rețele;

6.

subliniază că propunerea Comisiei este necesară pentru a garanta libera circulație a lucrătorilor. Prin urmare, având în vedere temeiul juridic clar constituit de articolul 48 din TFUE, propunerea Comisiei nu ridică probleme din punctul de vedere al subsidiarității. Într-adevăr, obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, din motive de scară și/sau efecte ale acestei acțiuni, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, deoarece acțiunea propusă implică aspecte transnaționale, care nu pot fi reglementate în mod adecvat de statele membre și/sau de autoritățile locale și regionale, dacă acționează individual;

7.

își exprimă interesul deosebit în ceea ce privește continuarea dialogului tehnic cu Comisia pe această temă și evidențiază, în acest sens, importanța raportului de evaluare a impactului pe care Comisia îl va prezenta în timp util, în temeiul Acordului de cooperare cu CoR;

8.

ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește reglementarea detașării și îmbunătățirea certificării detașării. Salută introducerea articolului 76a, care îi conferă Comisiei posibilitatea de a adopta acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE, în scopul stabilirii unei proceduri standard pentru eliberarea, contestarea și retragerea documentului portabil A1 (așa-numitul certificat A1), în scopul de a împiedica utilizarea sa abuzivă. Această procedură este de natură să permită evitarea unor controverse judiciare de durată care pot duce la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și, prin urmare, contribuie la stabilitate în interiorul Uniunii Europene;

9.

reamintește că actuala propunere de regulament de modificare a Regulamentului nr. 883/2004 cuprinde, prin actualizarea procedurilor pentru eliberarea certificatului A1, un element esențial pentru îmbunătățirea protecției împotriva abuzurilor sociale la adresa lucrătorilor menționați în cadrul revizuirii paralele a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor. Având în vedere importanța acestui aspect, orice pas menit să facă emiterea certificatului A1 obligatorie, clară și imediată este fundamental și, prin urmare, merită să i se acorde o atenție deosebită;

10.

subliniază, în ceea ce privește detașarea lucrătorilor, că securitatea socială depinde în mare măsură de claritatea regulilor și a definițiilor, motiv pentru care o interpretare neechivocă a unor concepte importante, cum ar fi cel de „lucrător independent” sau de „domiciliu”, ar permite abordarea în mod eficace a problemelor legate de falsa activitate independentă sau de societățile de tip „cutie poștală”;

11.

în acest sens, reiterează punctul de vedere al Comitetului conform căruia termenul dincolo de care legislația țării-gazdă se aplică integral raporturilor de muncă în cazul detașării ar trebui să fie de 12 luni (1);

12.

regretă întârzierea înregistrată în introducerea schimbului electronic de informații în materie de securitate socială (EESSI). Consideră că schimbul electronic de date la nivel paneuropean este indispensabil;

13.

semnalează că coordonarea prestațiilor de îngrijire extinde domeniul de aplicare al legislației de coordonare, ceea ce este necesar în scopul de a realiza obiectivele acțiunii propuse; s-ar putea însă ca interdicția de a cumula prestațiile de boală și cele de îngrijire să fie greu de aplicat;

14.

ia act de faptul că protecția unei persoane bolnave care se găsește pe teritoriul unui stat membru trebuie garantată, chiar dacă aceasta nu are drept de ședere în statul membru respectiv. Cu toate acestea, atrage atenția, în primul rând, asupra faptului că, adesea, este greu de obținut recunoașterea unei asigurări medicale dobândite în străinătate în sensul legislației UE în vigoare și că, de multe ori, în unele state membre ale UE, cetățenilor cu locuri de muncă precare le este negat cu totul, și în mod nejustificat, accesul la asigurare medicală;

15.

salută, prin urmare, ca o chestiune de principiu, ideea ca acordarea asigurării medicale cetățenilor UE inactivi din punct de vedere economic și care se află în dificultate să fie condiționată doar de reședința de facto a acestora într-un stat membru, și nu de dreptul legal de ședere. În acest sens, trebuie stabilit dreptul statului membru de reședință la rambursarea cheltuielilor respective de către statul membru competent;

16.

consideră adecvate noile dispoziții privind coordonarea prestațiilor de șomaj. Deși consideră că derogarea prevăzută la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, care privește perioadele de încadrare în muncă de scurtă durată (de sub douăsprezece luni), nu este neapărat necesară, ea clarifică textul;

17.

salută propunerea de extindere a perioadei minime pentru exportul prestațiilor de șomaj de la trei la șase luni. Subliniază, însă, că extinderea acestei perioade ar trebui însoțită de politici active în domeniul pieței forței de muncă (ALMP) adecvate, acestea constituind un element-cheie al așa-numitelor „strategii de activare”, care gestionează interacțiunea dintre asigurările de șomaj și sistemele de asistență, ALMP și condiţionalitatea prestațiilor sociale. CoR consideră că este necesar să se clarifice modalitățile în care statele membre pot extinde perioada minimă pentru exportul prestațiilor de șomaj dincolo de limitele prevăzute de dreptul european aplicabil. CoR își exprimă însă îndoielile cu privire la regimul special aplicabil perioadelor de încadrare în muncă de mai puțin de douăsprezece luni;

18.

subliniază faptul că toți cetățenii UE au dreptul la prestațiile familiale și sociale ale țării în care locuiesc în mod oficial, lucrează sau care plătesc impozite, cu toate că pot exista diferențe considerabile cu privire la drepturile familiale și sociale între statele membre;

19.

ia act de elementele care derivă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește competențele statelor membre în materie de determinare a dreptului la asistență socială al persoanelor inactive din punct de vedere economic, și salută ideea că aceste dispoziții trebuie considerate drept o perspectivă importantă și nouă în contextul drepturilor fundamentale și al drepturilor omului. Trebuie salutat faptul că această categorie de persoane nu va fi privată de asigurare medicală pe baza reședinței de facto. Comitetul ia notă de faptul că aceasta va avea pe viitor posibilitatea să contribuie în mod proporțional la un sistem de asigurări medicale pe criteriul reședinței obișnuite. Se pune însă, în continuare, întrebarea în ce mod se va putea justifica, în acest caz, limitarea asistenței sociale sau chiar excluderea completă de la aceasta. În același timp, extinderea acestui principiu la cetățenii UE rezidenți într-un alt stat decât cel de origine impune ca aplicarea să fie reglementată inclusiv în vederea instituirii unor practici și unor responsabilităţi echitabile în rândul statelor membre;

20.

regretă lipsa de date și informații fiabile în ceea ce privește numărul de lucrători frontalieri în sensul definiției juridice conținute în Regulamentul (CE) nr. 883/2004;

21.

semnalează că regiunile frontaliere dispun de o experiență considerabilă în ce privește lucrătorii mobili. CoR solicită Comisiei și statelor membre să fructifice această experiență. În acest sens, Comitetul invită Comisia să consolideze serviciile de sprijin pentru mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă pe care le oferă EURES – inclusiv prin parteneriatele transfrontaliere EURES existente și încurajând crearea unora noi – și să le permită acestora să obțină informații fiabile privind numărul și profilul lucrătorilor transfrontalieri și al angajatorilor acestora.