COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 4.5.2016

COM(2016) 271 final

2016/0131(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXT

•Temeiurile și obiectivele propunerii

La 6 aprilie 2016, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație” 1 , în care aceasta își prezintă prioritățile pentru îmbunătățirea sistemului european comun de azil (SECA). Ca răspuns la apelurile Consiliului European 2 , Comisia a anunțat că va lucra la reformarea treptată a cadrului existent al Uniunii prin introducerea unui sistem sustenabil și echitabil pentru determinarea statului membru căruia îi revine responsabilitatea de a examina cererile de azil, prin consolidarea sistemului Eurodac, prin realizarea unei mai mari convergențe în sistemul de azil, prevenind astfel deplasările secundare, și prin elaborarea unui mandat mai cuprinzător pentru Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO). Prezenta propunere face parte dintr-un prim pachet de reformare a SECA, alături de alte două propuneri – o propunere de reformare a sistemului Dublin și o propunere de modificare a sistemului Eurodac.

Scopul prezentei propuneri este consolidarea rolului EASO și transformarea sa într-o agenție care să faciliteze punerea în aplicare a SECA și să îi îmbunătățească funcționarea. De la începerea activității sale în 2011, EASO a sprijinit continuu statele membre în procesul de aplicare a normelor actuale și de îmbunătățire a funcționării instrumentelor existente. Agenția a dobândit experiență și a câștigat credibilitate pentru activitatea sa în ceea ce privește cooperarea practică între statele membre și sprijinirea acestora în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în cadrul SECA. În timp, sarcinile efectuate de EASO au evoluat treptat, în pas cu nevoile crescânde ale statelor membre și ale SECA în ansamblu, iar statele membre se bazează tot mai mult pe sprijinul operativ și tehnic acordat de agenție. Aceasta și-a sporit cunoștințele și experiența în domeniul azilului și este timpul să se transforme într-un centru de expertiză de sine stătător, în loc să se bazeze în continuare într-o măsură importantă pe informațiile și expertiza furnizate de statele membre.

În opinia Comisiei, agenția este unul dintre instrumentele care pot fi folosite pentru a aborda în mod eficace deficiențele structurale ale SECA, care au fost agravate de sosirea masivă și necontrolată de migranți și solicitanți de azil în Uniunea Europeană, în special anul trecut. Nu ar fi plauzibil să se reformeze SECA fără a conferi agenției un mandat care să corespundă exigențelor implicate de reformă. Este esențial să se asigure agenției mijloacele necesare pentru a sprijini statele membre în situații de criză, dar este cu atât mai necesar să se construiască un cadru juridic, operațional și practic solid pentru ca agenția să poată consolida sistemele de azil și de primire ale statelor membre și să poată acționa în complementaritate cu acestea.

Pentru a reflecta această evoluție, propunerea redenumește EASO Agenția pentru Azil a Uniunii Europene. Un mandat mai cuprinzător, astfel cum este descris în prezenta propunere, transformă EASO într-o agenție în toată puterea cuvântului, care poate acorda statelor membre asistența operativă și tehnică necesară, sporind cooperarea practică și schimbul de informații dintre statele membre, sprijinind o repartizare sustenabilă și echitabilă a cererilor de protecție internațională, monitorizând și evaluând punerea în aplicare a SECA și capacitatea sistemelor de azil și de primire ale statelor membre și permițând convergența în evaluarea cererilor de protecție internațională în întreaga Uniune.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.CONSULTĂRILE PĂRȚILOR INTERESATE

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚII BUGETARE

5.ELEMENTE DIVERSE

•Mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicații detaliate cu privire la prevederile specifice ale propunerii

(1)Sporirea cooperării practice și a schimbului de informații în materie de azil

(2)Asigurarea unei convergențe mai mari în evaluarea nevoilor de protecție în întreaga Uniune

(3)Promovarea legislației și a standardelor operaționale ale Uniunii în materie de azil

(4)Monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a SECA

(5)Acordarea unei asistențe operative și tehnice sporite statelor membre

(6)Alte aspecte

2016/0131 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatele (1) și (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Obiectivul politicii Uniunii în domeniul azilului este elaborarea și instituirea unui sistem european comun de azil (SECA) conform cu valorile și tradiția în materie de asistență umanitară ale Uniunii Europene și guvernat de principiile solidarității și repartizării echitabile a responsabilităților.

(2)SECA se bazează pe standarde minime comune pentru procedurile de azil, recunoașterea și protecția oferită la nivelul Uniunii, condițiile de primire și un sistem de determinare a statului membru responsabil pentru solicitanții de azil. În pofida progreselor înregistrate în acest sens, există în continuare disparități considerabile între statele membre în ceea ce privește acordarea protecției internaționale și formele acestei protecții. Aceste disparități ar trebui să fie eliminate prin asigurarea unei mai mari convergențe în evaluarea cererilor de protecție internațională și prin garantarea unui nivel ridicat și unitar de punere în aplicare a legislației Uniunii în întreaga Uniune.

(3)În comunicarea sa din 6 aprilie 2016, Comisia și-a prezentat opțiunile de îmbunătățire a SECA, și anume introducerea unui sistem sustenabil și echitabil pentru determinarea statului membru căruia îi revine responsabilitatea de a examina cererile de azil, consolidarea sistemului Eurodac, realizarea unei mai mari convergențe în sistemul de azil, prevenirea deplasărilor secundare și elaborarea unui mandat consolidat pentru Biroul European de Sprijin pentru Azil. Comunicarea răspunde apelurilor lansate de Consiliul European din 18 februarie 2016 de a se înregistra progrese în sensul reformării cadrului actual din UE, astfel încât să se asigure o politică umană și eficace în domeniul azilului. De asemenea, comunicarea propune o cale de urmat conformă cu abordarea globală în materie de migrație prezentată de Parlamentul European în raportul său din proprie inițiativă din 12 aprilie 2016.

(4)Biroul European de Sprijin pentru Azil a fost înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 7 și a început să funcționeze la 1 februarie 2011. Biroul European de Sprijin pentru Azil a consolidat cooperarea practică dintre statele membre în materie de azil, precum și asistența acordată statelor membre pentru a-și îndeplini obligațiile ce le revin în temeiul SECA. Biroul European de Sprijin pentru Azil acordă, de asemenea, sprijin statelor membre ale căror sisteme de azil și de primire sunt supuse unei presiuni deosebite. Cu toate acestea, rolul și atribuțiile sale trebuie să fie consolidate în continuare, pentru ca agenția nu doar să sprijine statele membre în cooperarea lor practică, ci și să consolideze și să acționeze în complementaritate cu sistemele de azil și de primire ale statelor membre.

(5)Având în vedere deficiențele structurale ale SECA scoase în evidență de sosirea în masă și necontrolată a migranților și a solicitanților de azil în Uniune și necesitatea unui nivel eficient, ridicat și uniform de aplicare în statele membre a legislației Uniunii în materie de azil, este necesar să se îmbunătățească punerea în aplicare și funcționarea SECA pornind de la activitatea Biroului European de Sprijin pentru Azil, care ar trebui să fie transformat într-o agenție în toată puterea cuvântului, responsabilă cu facilitarea și îmbunătățirea funcționării SECA, cu crearea condițiilor necesare pentru o repartizare sustenabilă și echitabilă a cererilor de protecție internațională, cu asigurarea convergenței în evaluarea cererilor de protecție internațională în întreaga Uniune și cu monitorizarea aplicării operaționale și tehnice a legislației Uniunii.

(6)Sarcinile Biroului European de Sprijin pentru Azil ar trebui să fie extinse, iar pentru a reflecta aceste modificări, biroul ar trebui să fie redenumit „Agenția pentru Azil a Uniunii Europene”. Agenția ar trebui să fie un centru de expertiză, având rolul principal de a consolida cooperarea practică și schimbul de informații între statele membre în materie de azil, de a promova legislația și standardele operaționale ale Uniunii pentru a asigura un grad ridicat de uniformitate în ceea ce privește procedurile de azil, condițiile de primire și evaluarea nevoilor de protecție în întreaga Uniune, de a monitoriza aplicarea operațională și tehnică a legislației și a standardelor Uniunii în materie de azil și a acorda statelor membre un sprijin operativ și tehnic sporit pentru gestionarea sistemelor de azil și de primire, în special statelor membre ale căror sisteme se confruntă cu o presiune disproporționată.

(7)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să acționeze în strânsă cooperare cu autoritățile statelor membre competente în domeniul azilului, cu serviciile naționale de imigrație și azil și cu alte servicii, utilizând capacitățile și expertiza acestora, precum și cu Comisia. Statele membre ar trebui să coopereze cu agenția, astfel încât aceasta să fie în măsură să își îndeplinească mandatul. Este important ca agenția și statele membre să acționeze cu bună credință și să efectueze schimburi de informații corecte și în timp util. Orice furnizare de date statistice ar trebui să respecte specificațiile tehnice și metodologice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 862/2007 8 .

(8)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să colecteze și să analizeze informații privind situația în materie de azil din Uniune și din țări terțe, în măsura în care acest lucru poate avea un impact asupra Uniunii. Acest lucru ar trebui să permită agenției să ajute statele membre să înțeleagă mai bine factorii care favorizează migrația legată de azil spre Uniune și în interiorul acesteia și va fi, de asemenea, util și în contextul alertelor timpurii și al pregătirii statelor membre.

(9)Având în vedere reforma sistemului Dublin, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să acorde statelor membre sprijinul necesar, în special prin utilizarea și gestionarea mecanismului de corecție.

(10)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să sprijine statele membre să formeze experți în cadrul tuturor administrațiilor, instanțelor judecătorești și organelor jurisdicționale naționale, precum și al serviciilor naționale competente în materie de azil, inclusiv în ceea ce privește elaborarea unei programe comune de bază. În plus, agenția ar trebui să se asigure că toți experții care fac parte din echipele de sprijin pentru azil sau din rezerva de intervenție pentru azil beneficiază de formare specializată înainte să participe lor la activitățile operative organizate de agenție.

(11)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene trebuie să asigure o producție mai structurată și mai raționalizată a informațiilor privind țările de origine la nivelul Uniunii Europene. Este necesar ca agenția să colecteze informații și să elaboreze rapoarte în care să ofere informații privind țara de origine făcând apel la rețelele europene de informații privind țara de origine, astfel încât să se evite duplicarea și să se creeze sinergii cu rapoartele naționale. În plus, pentru a asigura convergența în evaluarea cererilor de protecție internațională și a naturii și calității protecției acordate, agenția ar trebui să colaboreze cu statele membre și să efectueze o analiză comună care să ofere orientări cu privire la situația din anumite țări de origine.

(12)Lista comună la nivelul UE a țărilor de origine sigure stabilită prin Regulamentul (UE) XXX/XXX 9 ar trebui să fie revizuită periodic de către Comisie. Având în vedere expertiza agenției, aceasta ar trebui să sprijine Comisia în procesul de revizuire a listei respective. De asemenea, la cererea Comisiei, agenția ar trebui să îi furnizeze acesteia informații referitoare la anumite țări terțe care ar putea fi incluse în lista comună la nivelul UE a țărilor de origine sigure, precum și referitoare la țările terțe desemnate ca țări de origine sigure sau ca țări terțe sigure sau cărora li se aplică, de către statele membre, conceptele de țară terță sigură, primă țară de azil sau țară terță europeană sigură.

(13)Pentru a asigura un grad ridicat de uniformitate în ceea ce privește procedurile de azil, condițiile de primire și evaluarea nevoilor de protecție în întreaga Uniune, agenția ar trebui să organizeze și să coordoneze activități de promovare a legislației Uniunii. În acest scop, agenția ar trebui să sprijine statele membre prin elaborarea unor standarde operaționale și a unor indicatori de monitorizare a conformității cu aceste standarde. De asemenea, agenția ar trebui să elaboreze orientări în materie de azil și ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre.

(14)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene, în strânsă cooperare cu Comisia și fără a aduce atingere responsabilității Comisiei în calitate de gardian al tratatelor, ar trebui să instituie un mecanism prin care să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare a SECA, respectarea de către statele membre a standardelor operaționale, a orientărilor și a bunelor practici în materie de azil și să verifice funcționarea sistemelor de azil și de primire ale statelor membre. Monitorizarea și evaluarea ar trebui să fie cuprinzătoare și ar trebuie să se bazeze mai ales pe informațiile furnizate de statele membre, pe analiza informațiilor privind situația în materie de azil efectuată de agenție, pe vizite la fața locului și pe verificarea unui eșantion de cazuri. Agenția ar trebui să își prezinte constatările în cadrul unui raport adresat Consiliului de administrație care, la rândul său, ar trebui să adopte raportul. Directorul executiv ar trebui, după consultarea Comisiei, să transmită statului membru în cauză un proiect de recomandări în care să prezinte măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor grave, care, la rândul lor, ar trebui să fie adoptate de către Consiliul de administrație drept recomandări.

(15)Recomandărilor ar trebui să li se dea curs pe baza unui plan de acțiune elaborat de statul membru în cauză. În cazul în care, în termenul stabilit, statul membru în cauză nu adoptă măsurile necesare pentru a da curs recomandărilor, iar deficiențele sistemelor de azil și de primire sunt atât de grave încât pun în pericol funcționarea SECA, Comisia ar trebui, pe baza propriei sale evaluări a punerii în aplicare a planului de acțiune și a gravității deficiențelor, să adopte recomandări adresate statului membru respectiv, în care să prezintă măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor grave. Comisia poate avea nevoie să organizeze vizite la fața locului în statul membru în cauză pentru a verifica punerea în aplicare a planului de acțiune. Atunci când este necesar, Comisia ar trebui, de asemenea, să identifice măsurile care ar trebui să fie luate de agenție pentru a sprijini statul membru respectiv. Dacă statul membru nu pune în aplicare recomandările într-un anumit termen, Comisia poate lua măsuri suplimentare, solicitând agenției să intervină în sprijinul statului membru respectiv.

(16)Pentru a facilita și a îmbunătăți funcționarea adecvată a SECA și pentru a sprijini statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în cadrul SECA, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să acorde statelor membre asistență operativă și tehnică, în special atunci când sistemele lor de azil și de primire sunt supuse unei presiuni disproporționate. Agenția ar trebui să acorde asistența operativă și tehnică necesară prin trimiterea unor echipe de sprijin pentru azil formate din experți din personalul propriu al agenției, experți din statele membre sau experți detașați de statele membre la agenție, precum și pe baza unui plan operativ. Aceste echipe ar trebui să sprijine statele membre cu măsuri operative și tehnice, inclusiv prin furnizarea de expertiză în materie de identificare și înregistrare a resortisanților țărilor terțe, servicii de interpretariat, informații privind țările de origine și cunoștințe în materie de tratare și gestionare a dosarelor de azil, precum și prin acordarea de asistență autorităților naționale competente pentru examinarea cererilor de protecție internațională și prin acordarea de asistență pentru transfer. Organizarea echipelor de sprijin pentru azil ar trebui reglementată prin prezentul regulament, pentru a asigura eficacitatea trimiterii acestora.

(17)În cazurile în care sistemele de azil și de primire ale unui stat membru sunt supuse unei presiuni disproporționate care impune sarcini excepțional de împovărătoare și urgente pentru aceste sisteme, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să acorde asistență statului membru respectiv, la cerere sau din proprie inițiativă, prin intermediul unui set cuprinzător de măsuri, inclusiv prin trimiterea de experți din cadrul rezervei de intervenție pentru azil. Pentru a asigura disponibilitatea acestor experți și trimiterea lor imediată, rezerva de intervenție pentru azil ar trebui să fie alcătuită din cel puțin 500 de experți din statele membre. Agenția ar trebui să poată interveni ea însăși în sprijinul unui stat membru atunci când, în pofida presiunii disproporționate, statul membru în cauză nu solicită o asistență suficientă din partea agenției sau nu ia măsuri suficiente pentru a face față presiunii, ceea ce ar afecta eficacitatea sistemelor de azil și de primire într-o asemenea măsură încât s-ar pune în pericol funcționarea SECA. Un număr disproporționat de cereri de protecție internațională de care este responsabil un stat membru poate indica o presiune disproporționată.

(18)Pentru a se asigura faptul că echipele de sprijin pentru azil sau experții trimiși din rezerva de intervenție pentru azil își pot îndeplini sarcinile în mod eficace cu mijloacele necesare, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să poată achiziționa sau închiria echipamente tehnice proprii. Acest lucru nu ar trebui însă să aducă atingere obligației statelor membre de a furniza mijloacele și echipamentele necesare pentru ca agenția să poată acorda asistența operativă și tehnică de care este nevoie. Orice achiziție sau închiriere de echipamente ar trebui să facă obiectul unei analize detaliate cost-beneficiu efectuate de către agenție.

(19)Pentru statele membre ale căror sisteme de azil și de primire sunt supuse unei presiuni deosebite și disproporționate, cauzate în special de situația lor geografică sau demografică, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să sprijine dezvoltarea solidarității în cadrul Uniunii și să acorde asistență pentru un transfer mai bun între statele membre al persoanelor care beneficiază de protecție internațională, asigurându-se, totodată, faptul că sistemele de azil și de primire nu fac obiectul vreunui abuz.

(20)În anumite zone de la frontierele externe unde statele membre se confruntă cu o presiune disproporționată a migrației, caracterizată de sosiri masive de fluxuri migratorii mixte, denumite zone-hotspot, statele membre ar trebui să se poată baza pe întăriri tehnice și operative sporite din partea echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației, alcătuite din echipe de experți din statele membre trimiși prin intermediul Agenției pentru Azil a Uniunii Europene, al Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene și al Europol sau al altor agenții relevante ale Uniunii, precum și din experți din cadrul personalului Agenției pentru Azil a Uniunii Europene și al Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene. Agenția ar trebui să asigure coordonarea activităților sale desfășurate de echipele de sprijin pentru gestionarea migrației cu Comisia și cu celelalte agenții relevante ale Uniunii.

(21)În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura necesară pentru realizarea sarcinilor sale, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să coopereze cu organele, agențiile și oficiile Uniunii, în special cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene și cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, în domeniile reglementate de prezentul regulament, în temeiul unor acorduri de lucru încheiate în conformitate cu legislația și politicile Uniunii. Acordurile de lucru respective ar trebui să fie aprobate în prealabil de Comisie.

(22)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să coopereze cu Rețeaua europeană de migrație, instituită prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului 10 , pentru a crea sinergii și a evita suprapunerea activităților.

(23)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să coopereze cu organizațiile internaționale, în special cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), în domeniile reglementate de prezentul regulament, în temeiul unor acorduri de lucru, pentru a beneficia de expertiza și sprijinul acestora. În acest scop, rolul UNHCR și al celorlalte organizații internaționale relevante ar trebui să fie recunoscut pe deplin și organizațiile respective ar trebui să fie implicate în activitatea agenției. Acordurile de lucru respective ar trebui să fie aprobate în prealabil de Comisie.

(24)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să faciliteze cooperarea operativă dintre statele membre în domeniile reglementate de prezentul regulament. Agenția ar trebui, de asemenea, să coopereze cu autoritățile din țări terțe în temeiul unor acorduri de lucru care ar trebui aprobate în prealabil de Comisie. Agenția ar trebui să acționeze în conformitate cu politica de relații externe a Uniunii și nu ar trebui în niciun caz să formuleze o politică externă independentă. În cadrul cooperării cu țările terțe, Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să respecte norme și standarde cel puțin echivalente cu cele prevăzute de legislația Uniunii, inclusiv în cazul în care cooperarea cu țările terțe are loc pe teritoriul țărilor respective.

(25)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să mențină un dialog strâns cu societatea civilă pentru a face schimb de informații și a pune în comun cunoștințele în domeniul azilului. Agenția ar trebui să creeze un forum consultativ, care ar trebui să constituie un mijloc de a schimba informații și de a pune în comun cunoștințele. Forumul consultativ ar trebui să acorde asistență directorului executiv și Consiliului de administrație în domeniile reglementate de prezentul regulament.

(26)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Toate activitățile Agenției pentru Azil a Uniunii Europene se vor desfășura cu respectarea deplină a acestor drepturi fundamentale și principii, inclusiv a dreptului de azil, a protecției împotriva returnării, a dreptului la respectarea vieții private și de familie, a dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a dreptului la o cale de atac eficientă. Drepturile copilului și nevoile speciale ale persoanelor vulnerabile vor fi întotdeauna luate în considerare.

(27)Comisia și statele membre ar trebui să fie reprezentate în Consiliul de administrație al Agenției pentru Azil a Uniunii Europene pentru a-i supraveghea politicile și a-și exercita controlul politic asupra activităților acesteia. În măsura în care este posibil, Consiliul de administrație ar trebui să fie format din șefii de operațiuni ai serviciilor competente în domeniul azilului din statele membre sau din reprezentanții acestora. Consiliului de administrație ar trebui să i se confere competențele necesare, în special pentru întocmirea bugetului, verificarea executării acestuia, adoptarea normelor financiare adecvate, stabilirea unor proceduri de lucru transparente pentru procesul decizional al agenției și numirea directorului executiv și a directorului executiv adjunct. Agenția ar trebui să fie administrată și să funcționeze în conformitate cu principiile Abordării comune privind agențiile descentralizate ale Uniunii, care a fost adoptată la 19 iulie 2012 de către Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană.

(28)În scopul de a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în situațiile în care se impun acțiuni urgente la frontierele externe, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 11 .

(29)Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să fie independentă în ceea ce privește aspectele operative și tehnice și să aibă autonomie juridică, administrativă și financiară. În acest scop este necesar și oportun ca agenția să fie un organ al Uniunii care să aibă personalitate juridică și să exercite competențele de executare ce îi sunt conferite prin prezentul regulament.

(30)Pentru a se garanta autonomia Agenției pentru Azil a Uniunii Europene, aceasta ar trebui să aibă un buget propriu, alimentat în principal dintr-o contribuție din partea Uniunii. Finanțarea agenției ar trebui să facă obiectul unui acord din partea autorității bugetare, astfel cum se prevede la punctul 31 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară 12 . Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce privește contribuția Uniunii și alte eventuale granturi acordate din bugetul general al Uniunii Europene. Verificarea conturilor ar trebui să fie asigurată de Curtea de Conturi.

(31)Orice resurse financiare puse la dispoziție de către agenție sub formă de granturi, acorduri delegate sau contracte în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să genereze o dublă finanțare cu alte surse naționale, europene sau internaționale.

(32)Agenției pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să i se aplice Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).

(33)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 13 ar trebui să se aplice fără restricții Agenției pentru Azil a Uniunii Europene, care ar trebui să adere la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) 14 .

(34)Agenției pentru Azil a Uniunii Europene ar trebui să i se aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei 15 .

(35)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Agenția pentru Azil a Uniunii Europene în temeiul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și ar trebui să respecte principiile necesității și proporționalității 16 . Agenția poate prelucra date cu caracter personal pentru a-și îndeplini sarcina de a acorda asistență operativă și tehnică statelor membre, pentru a facilita schimbul de informații cu statele membre, cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, cu Europol sau Eurojust, pentru a analiza informațiile privind situația în materie de azil și în scopuri administrative. Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie interzisă.

(36)Regulamentul (UE) nr. XXX/2016 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date 17 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre efectuate în contextul punerii în aplicare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care această prelucrare este efectuată de către autoritățile competente desemnate sau de control ale statelor membre în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și al prevenirii acestora.

(37)În cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile competente din statele membre în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmării penale a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave în temeiul prezentului regulament se aplică Directiva 2016/XXX/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date 18 .

(38)Normele stabilite în Regulamentul (UE) nr. XXX/2016 în ceea ce privește protecția drepturilor și a libertăților persoanelor fizice, în special a dreptului acestora la protecția datelor cu caracter personal care le privesc, în contextul prelucrării datelor cu caracter personal ar trebui să fie specificate în legătură cu responsabilitatea pentru prelucrarea datelor, protecția drepturilor persoanelor vizate și supravegherea protecției datelor, în special în privința anumitor sectoare.

(39)Agenția ar trebui să prelucreze date cu caracter personal numai în scopul îndeplinirii sarcinilor sale de a acorda asistență operativă și tehnică, atunci când verifică eșantioane de cazuri în scopul exercițiului de monitorizare, eventual când tratează cererile de protecție internațională din partea copiilor sau a persoanelor vulnerabile, când facilitează schimbul de informații cu statele membre, cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, cu Europol sau cu Eurojust și în cadrul obținerii de informații în cursul îndeplinirii sarcinilor sale în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației în zonele-hotspot, precum și pentru analizarea informațiilor privind situația în materie de azil. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să se efectueze cu respectarea principiului proporționalității și să fie strict limitată la datele cu caracter personal necesare pentru scopurile menționate.

(40)Orice date cu caracter personal pe care le prelucrează agenția, cu excepția celor prelucrate în scopuri administrative, ar trebui să fie șterse după 30 de zile. O perioadă de stocare mai lungă nu este necesară pentru scopurile în care agenția prelucrează datele cu caracter personal în temeiul prezentului regulament.

(41)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la […] 19 .

(42)Obiectivele prezentului regulament, și anume să se faciliteze punerea în aplicare a SECA și să se îmbunătățească funcționarea sa, să se consolideze cooperarea practică și schimbul de informații între statele membre în materie de azil, să se promoveze legislația și standardele operaționale ale Uniunii pentru a se asigura un grad ridicat de uniformitate în ceea ce privește procedurile de azil, condițiile de primire și evaluarea nevoilor de protecție în întreaga Uniune, să se monitorizeze aplicarea operativă și tehnică a legislației și a standardelor Uniunii în materie de azil și să se acorde statelor membre un sprijin operativ și tehnic sporit pentru gestionarea sistemelor de azil și de primire, în special statelor membre care se confruntă cu o presiune disproporționată asupra respectivelor sisteme, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, dar, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(43)[În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceste state membre și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.] 

SAU

[În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu au obligații în temeiul acestuia și nu fac obiectul aplicării sale.]

SAU

[(XX) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(XX) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat (, prin scrisoarea din...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.]

SAU

[(XX) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat (, prin scrisoarea din...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.] 

(44)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la tratate, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(45)Ținând cont de faptul că Danemarca a contribuit până acum la cooperarea practică dintre statele membre în materie de azil, agenția ar trebui să faciliteze cooperarea operativă cu Danemarca. În acest sens, un reprezentant danez ar trebui invitat să participe la toate reuniunile Consiliului de administrație, fără a avea drept de vot.

(46)Competența de a lua decizii cu privire la cererile individuale de protecție internațională le revine în continuare statelor membre, respectiv autorităților acestora în domeniul azilului.

(47)Prezentul regulament vizează modificarea și extinderea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului. Întrucât modificările care trebuie aduse sunt substanțiale, din motive de claritate, actul respectiv ar trebui înlocuit și abrogat. Trimiterile la regulamentul abrogat ar trebui interpretate ca trimiteri la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

AGENȚIA PENTRU AZIL A UNIUNII EUROPENE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Agenția pentru Azil a Uniunii Europene (denumită în continuare „agenția”) asigură aplicarea eficientă și uniformă în statele membre a legislației Uniunii în materie de azil. Agenția facilitează punerea în aplicare și îmbunătățește funcționarea sistemului european comun de azil (SECA) și este responsabilă pentru asigurarea convergenței în evaluarea cererilor de protecție internațională în întreaga Uniune.

(2) Agenția este un centru de expertiză prin prisma independenței sale, a calității științifice și tehnice a asistenței pe care o acordă și a informațiilor pe care le difuzează, a transparenței procedurilor și metodelor sale operative, a diligenței cu care efectuează sarcinile care îi sunt încredințate și a capacității în materie de tehnologie a informației necesare pentru a-și îndeplini mandatul.

(3) Agenția pentru Azil a Uniunii Europene este noua denumire a Biroului European de Sprijin pentru Azil, înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului. Activitățile agenției se bazează de acum înainte pe prezentul regulament.

Articolul 2

Sarcini

(1) Agenția efectuează următoarele sarcini:

(a)facilitează, coordonează și consolidează cooperarea practică și schimbul de informații dintre statele membre cu privire la diverse aspecte legate de azil;

(b)colectează și analizează informații privind situația în materie de azil și punerea în aplicare a SECA;

(c)sprijină statele membre în procesul de punere în aplicare a SECA;

(d)sprijină statele membre să formeze experți din cadrul tuturor administrațiilor, instanțelor judecătorești și organelor jurisdicționale naționale, precum și al serviciilor naționale competente în materie de azil, inclusiv în ceea ce privește elaborarea unei programe comune de bază;

(e)elaborează și actualizează periodic rapoarte și alte documente care furnizează informații privind țările de origine la nivelul Uniunii;

(f)coordonează eforturile statelor membre de a colabora și a efectua o analiză comună a situației din țările terțe de origine;

(g)acordă asistență operativă și tehnică eficace statelor membre, în special atunci când sistemele de azil și de primire ale acestora sunt supuse unei presiuni disproporționate;

(h)acordă asistență în ceea ce privește transferul beneficiarilor de protecție internațională în cadrul Uniunii;

(i)înființează și trimite echipe de sprijin pentru azil și o rezervă de intervenție pentru azil;

(j)asigură echipamentele tehnice necesare de care au nevoie echipele de sprijin pentru azil și experții din rezerva de intervenție pentru azil;

(k)stabilește standarde operaționale, indicatori, orientări și bune practici privind punerea în aplicare a tuturor instrumentelor legislative ale Uniunii în materie de azil;

(l)monitorizează și evaluează punerea în aplicare a SECA, precum și sistemele de azil și de primire ale statelor membre;

(m)sprijină statele membre în cooperarea lor cu țările terțe referitoare la aspectele legate de azil, în special în ceea ce privește relocarea.

(2) Agenția sprijină statele membre în ceea ce privește dimensiunea externă a SECA. În această privință, de comun acord cu Comisia, agenția coordonează schimburile de informații și alte acțiuni întreprinse cu privire la aspectele care decurg din punerea în aplicare a instrumentelor și mecanismelor legate de dimensiunea externă a SECA.

(3) Agenția poate derula din proprie inițiativă activități de comunicare în domeniile care țin de competența sa. Activitățile de comunicare nu pot avea un impact negativ asupra sarcinilor prevăzute la alineatele (1) și (2) și se efectuează în conformitate cu planurile de comunicare și difuzare relevante adoptate de Consiliul de administrație.

CAPITOLUL 2

COOPERAREA PRACTICĂ ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII ÎN MATERIE DE AZIL

Articolul 3

Obligația de a coopera cu bună credință și de a face schimb de informații

(1) Agenția și autoritățile statelor membre competente în domeniul azilului, serviciile naționale de imigrație și de azil și alte servicii naționale sunt supuse obligației de a coopera cu bună credință și de a face schimb de informații.

(2) Agenția colaborează strâns cu autoritățile statelor membre competente în domeniul azilului, cu serviciile naționale de imigrație și de azil și cu alte servicii naționale, precum și cu Comisia. Agenția își îndeplinește obligațiile fără a aduce atingere obligațiilor care le revin altor organe relevante ale Uniunii și colaborează strâns cu organele respective și cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

(3) Agenția organizează, promovează și coordonează activități care permit schimbul de informații între statele membre, inclusiv prin crearea de rețele, după caz. În aceste scopuri, agenția și autoritățile statelor membre competente în domeniul azilului, serviciile naționale de imigrație și de azil și alte servicii naționale își comunică unele altora, în timp util și cu exactitate, toate informațiile necesare.

Articolul 4

Analiza informațiilor privind situația în materie de azil

(1) Agenția colectează și analizează informațiile privind situația în materie de azil din Uniune și din țările terțe, în măsura în care acest lucru poate avea un impact asupra Uniunii, inclusiv informații actualizate privind cauzele profunde, fluxurile de migrație și de refugiați, precum și privind orice sosire bruscă a unui număr mare de resortisanți ai țărilor terțe care poate supune sistemele de azil și de primire unei presiuni disproporționate, în scopul de a încuraja schimbul de informații rapid și fiabil între statele membre și de a identifica riscurile posibile la adresa sistemelor de azil ale statelor membre.

(2)Agenția își bazează analiza pe informațiile furnizate în special de către statele membre, instituțiile și agențiile UE relevante, Serviciul European de Acțiune Externă, precum și de către UNHCR și alte organizații internaționale.

În acest scop, agenția își desfășoară activitatea în strânsă colaborare cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene și, în special, se bazează pe analiza riscurilor efectuată de această agenție, astfel încât să se asigure cel mai înalt nivel de coerență și convergență a informațiilor furnizate de ambele agenții.

(3)Agenția asigură schimbul rapid de informații relevante între statele membre și cu Comisia. De asemenea, agenția prezintă Consiliului de administrație, în timp util și cu exactitate, rezultatele analizei sale.

Articolul 5

Informații privind punerea în aplicare a SECA

(1) Agenția organizează, coordonează și promovează schimbul de informații între statele membre și între Comisie și statele membre cu privire la punerea în aplicare a tuturor instrumentelor legislative ale Uniunii în materie de azil.

(2) Agenția creează o bază de date cu informații faptice, juridice și de jurisprudență referitoare la aplicarea și interpretarea instrumentelor în materie de azil de la nivelul Uniunii și de la nivel național și internațional, utilizând în special mecanismele existente. În bazele de date respective nu se stochează date cu caracter personal, cu excepția cazului în care aceste date au fost obținute de către agenție din documente accesibile publicului.

(3) În special, agenția colectează informații privind următoarele:

(a)modul în care sunt tratate cererile de protecție internațională de către administrațiile și autoritățile naționale;

(b)legislațiile naționale și evoluțiile juridice în materie de azil, inclusiv jurisprudența;

(c)jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Articolul 6

Sprijin pentru sistemul Dublin

Agenția își îndeplinește sarcinile și obligațiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX 20 .

Articolul 7

Formare

(1) Agenția stabilește și elaborează cursuri pentru membrii personalului său, pentru personalul administrațiilor, al instanțelor judecătorești și al organelor jurisdicționale naționale, precum și al serviciilor naționale competente în materie de azil din statele membre.

(2) Agenția elaborează aceste cursuri în strânsă cooperare cu statele membre și în cooperare cu organisme de formare corespunzătoare din statele membre, inclusiv cu instituții academice și alte organizații relevante.

(3) Agenția elaborează instrumente de formare generale, specifice sau tematice, care pot include metodologii de formare a formatorilor și învățare online (e-learning).

(4) Agenția stabilește și elaborează o programă de formare în materie de azil ținând seama de cooperarea existentă în acest domeniu la nivelul Uniunii. Statele membre integrează programa comună de bază în formarea personalului serviciilor și autorităților naționale responsabile în materie de azil, în conformitate cu obligația care le revine în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului 21 de a asigura formarea corespunzătoare a personalului lor.

(5) Activitățile de formare specifice sau tematice privind aspecte legate de azil includ:

(a)standardele internaționale și ale Uniunii în materie de drepturi fundamentale, în special dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și legislația internațională și a Uniunii în materie de azil, inclusiv aspecte juridice și de jurisprudență specifice;

(b)aspecte legate de tratarea cererilor de protecție internațională, în special a celor introduse de persoane vulnerabile cu nevoi speciale și de copii, inclusiv în ceea ce privește evaluarea interesului superior al copilului, garanțiile procedurale specifice, cum ar fi respectarea dreptului copilului de a fi ascultat și aspectele legate de protecția copilului, cum ar fi tehnicile de determinare a vârstei;

(c)tehnici de intervievare, inclusiv acordarea unei atenții speciale copiilor, grupurilor vulnerabile și victimelor torturii;

(d)datele privind amprentele digitale, inclusiv calitatea datelor și cerințele de securitate;

(e)utilizarea rapoartelor de expertiză medicală și judiciară în procedurile de azil;

(f)aspecte legate de producerea și utilizarea informațiilor privind țările de origine;

(g)condițiile de primire, inclusiv acordarea unei atenții speciale copiilor neînsoțiți și copiilor cu familiile lor, grupurilor vulnerabile și victimelor torturii.

(6) Cursurile propuse sunt de înaltă calitate și definesc principii-cheie și bune practici în vederea creșterii convergenței metodelor administrative, a deciziilor și a practicii juridice, cu respectarea deplină a independenței instanțelor judecătorești și a organelor jurisdicționale naționale.

(7) În plus, agenția ia măsurile necesare pentru a se asigura că experții care fac parte din echipele de sprijin pentru azil și din rezerva de intervenție pentru azil au beneficiat de formare specializată relevantă pentru sarcinile și atribuțiile lor înainte să participe la activitățile operative organizate de agenție. Agenția desfășoară exerciții periodice cu experții respectivi, în conformitate cu programul de formare specializată și de exerciții prevăzut în programul său anual de lucru.

(8) Agenția poate organiza activități de formare în cooperare cu statele membre sau țările terțe, pe teritoriul acestora.

CAPITOLUL 3

INFORMAȚIILE PRIVIND ȚĂRILE DE ORIGINE

Articolul 8

Informațiile privind țările de origine la nivelul Uniunii

(1) Agenția este un centru pentru colectarea de informații relevante, fiabile, exacte și actualizate privind țările de origine ale persoanelor care solicită protecție internațională, inclusiv informații specifice privind copiii și informații punctuale privind persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile. Agenția elaborează și actualizează periodic rapoarte și alte produse care furnizează informații privind țările de origine la nivelul Uniunii, inclusiv cu privire la aspecte tematice specifice țărilor de origine.

(2) În special, agenția:

(a)utilizează toate sursele relevante de informații, inclusiv analiza sa a informațiilor privind situația în materie de azil și alte informații colectate de la organizații guvernamentale, neguvernamentale și internaționale, inclusiv prin intermediul rețelelor menționate la articolul 9, precum și de la instituțiile, agențiile, organele și oficiile Uniunii și de la Serviciul European de Acțiune Externă;

(b)gestionează și dezvoltă în continuare un portal pentru colectarea de informații privind țările de origine;

(c)elaborează un format comun și o metodologie comună, inclusiv un mandat, în conformitate cu cerințele legislației Uniunii în materie de azil, pentru elaborarea de rapoarte și de alte produse cu informații privind țările de origine la nivelul Uniunii.

Articolul 9

Rețelele europene de informații privind țara de origine

(1) Agenția asigură coordonarea inițiativelor naționale de producere de informații privind țara de origine prin crearea și gestionarea de rețele ale statelor membre de informații privind țara de origine.

(2) Scopul rețelelor prevăzute la alineatul (1) este ca statele membre:

(a)să facă schimb de rapoarte naționale și de alte produse privind țările de origine, inclusiv cele cu privire la aspecte tematice specifice țărilor de origine, și să le actualizeze;

(b)să transmită agenției întrebări privind chestiuni de fapt specifice care pot apărea ca urmare a cererilor de protecție internațională, fără a aduce atingere normelor de confidențialitate stabilite în legislația națională.

Articolul 10

Analiza comună a informațiilor privind țara de origine

(1) Pentru a favoriza convergența în aplicarea criteriilor de evaluare stabilite în Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului 22 , agenția coordonează eforturile statelor membre de a colabora și a efectua o analiză comună care să ofere orientări cu privire la situația din anumite țări de origine.

(2) După consultarea Comisiei, directorul executiv prezintă respectiva analiza comună Consiliului de administrație spre aprobare. Statele membre au obligația de a ține cont de analiza comună atunci când examinează cererile de protecție internațională, fără a aduce atingere competenței lor de a decide cu privire la cererile individuale.

(3) Agenția se asigură că analiza comună este revizuită constant și actualizată în funcție de necesități. Orice astfel de revizuire necesită, de asemenea, consultarea prealabilă a Comisiei și aprobarea de către Consiliul de administrație.

(4) În fiecare lună, statele membre transmit agenției informații relevante referitoare la deciziile luate în privința solicitanților de protecție internațională care provin din țările terțe vizate de analiza comună. Informațiile respective includ în special:

(a)statistici privind numărul deciziilor prin care se acordă protecție internațională solicitanților din fiecare țară de origine vizată de analiza comună, precizându-se tipul protecției;

(b)statistici privind numărul deciziilor prin care se refuză protecția internațională solicitanților din fiecare țară de origine vizată de analiza comună;

(c)statistici privind numărul deciziilor luate în privința solicitanților din fiecare țară de origine vizată de analiza comună în cazurile în care nu s-a ținut cont de analiza comună, precizându-se motivele pentru care nu s-a ținut cont de aceasta.

Articolul 11

Desemnarea țărilor de origine sigure și a țărilor terțe sigure

(1) Agenția acordă asistență Comisiei în procesul de analizare periodică a situației din țările terțe care sunt incluse în lista comună la nivelul UE a țărilor de origine sigure stabilită prin Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX, inclusiv cele care au fost suspendate de către Comisie și cele care au fost eliminate din lista respectivă.

(2)La cererea Comisiei, agenția îi furnizează informații referitoare la anumite țări terțe care ar putea fi avute în vedere pentru a fi incluse în lista comună la nivelul UE a țărilor de origine sigure în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX.

(3)Odată cu notificarea Comisiei în conformitate cu articolul 37 alineatul (4), articolul 38 alineatul (5) și articolul 39 alineatul (7) din Directiva 2013/32/UE, statele membre informează și agenția cu privire la țările terțe care sunt desemnate țări de origine sigure sau țări terțe sigure sau cărora li se aplică conceptele de primă țară de azil, țară terță sigură sau țară terță europeană sigură în temeiul articolelor 35, 38 și, respectiv, 39 din Directiva 2013/32/UE.

Comisia poate solicita agenției să efectueze o analiză a situației din oricare astfel de țară terță cu scopul de a evalua dacă sunt respectate condițiile și criteriile relevante stabilite în directiva menționată.

CAPITOLUL 4

STANDARDE OPERAȚIONALE ȘI ORIENTĂRI

Articolul 12

Standarde operaționale, orientări și bune practici

(1) Agenția organizează și coordonează activități de promovare a punerii în aplicare corecte și eficace a legislației Uniunii, inclusiv prin elaborarea unor standarde operaționale, indicatori, orientări și bune practici în materie de azil, precum și prin schimbul de bune practici în materie de azil între statele membre.

(2)Din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei și în consultare cu aceasta, agenția elaborează standarde operaționale privind punerea în aplicare a instrumentelor legislative ale Uniunii în materie de azil și indicatori pentru monitorizarea respectării acestor standarde operaționale, precum și orientări și bune practici referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor legislative ale Uniunii în materie de azil. După consultarea Comisiei și după adoptarea lor de către Consiliul de administrație, agenția comunică statelor membre respectivele standarde, indicatori, orientări și bune practici.

(3) La solicitarea statelor membre, agenția le ajută să aplice standardele operaționale, orientările și bunele practici în sistemele lor de azil și de primire, furnizându-le expertiza sau asistența operativă și tehnică necesară.

CAPITOLUL 5

MONITORIZARE ȘI EVALUARE

Articolul 13

Mecanismul de monitorizare și de evaluare a sistemelor de azil și de primire

(1) Agenția, în strânsă cooperare cu Comisia, stabilește un mecanism pentru:

(a)a monitoriza punerea în aplicare și a evalua toate aspectele SECA în statele membre, în special sistemul Dublin, condițiile de primire, procedurile de azil, aplicarea criteriilor de stabilire a nevoilor de protecție, precum și natura și calitatea protecției oferite persoanelor care au nevoie de protecție internațională de către statele membre, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, garanțiile de protecție a copilului și nevoile persoanelor vulnerabile;

(b)a monitoriza respectarea de către statele membre a standardelor operaționale, a indicatorilor, a orientărilor și a bunelor practici în materie de azil;

(c)a verifica sistemele de azil și de primire, capacitățile, infrastructura, echipamentele, personalul disponibil, inclusiv pentru traducere și interpretariat în statele membre, resursele financiare și capacitatea autoritățile statelor membre competente în domeniul azilului, inclusiv a sistemului judiciar, de a trata și a gestiona dosarele de azil în mod eficient și corect.

(2) Agenția își poate baza evaluarea în special pe informațiile furnizate de statele membre, pe analiza informațiilor privind situația în materie de azil elaborată de agenție, pe vizite la fața locului și pe verificarea unui eșantion de cazuri.

În acest scop, la cererea agenției, statele membre îi furnizează informațiile necesare referitoare la procedurile de azil, echipamente, infrastructură, condițiile de primire, ratele de recunoaștere și calitatea protecției, precum și la personalul și resursele financiare necesare la nivel național pentru a asigura o gestionare eficientă a sistemului de azil și de primire. Statele membre cooperează, de asemenea, cu agenția și facilitează desfășurarea vizitelor la fața locului pe care agenția le efectuează în scopul exercițiului de monitorizare.

(3) Agenția evaluează dacă statele membre sunt pregătite să facă față provocărilor ce ar decurge dintr-o eventuală presiune disproporționată asupra sistemelor lor de azil și de primire. Agenția poate solicita statelor membre să îi furnizeze planurile lor pentru situații neprevăzute care conțin măsurile care ar trebui să fie luate pentru a face față unei astfel de presiuni disproporționate eventuale și ajută statele membre să pregătească și să își revizuiască planurile pentru situații neprevăzute, în cazul în care este necesar.

Articolul 14

Procedura de monitorizare și evaluare de către agenție

(1) Consiliul de administrație, în consultare cu Comisia, stabilește programul de monitorizare și de evaluare a sistemelor de azil și de primire din fiecare stat membru sau din toate statele membre pe baza unor aspecte tematice sau specifice ale sistemelor de azil. Acest program face parte din programarea multianuală și anuală menționată la articolul 41.

În programarea multianuală se indică statele membre ale căror sisteme de azil și de primire sunt monitorizate în fiecare an, asigurându-se faptul că fiecare stat membru este monitorizat cel puțin o dată la cinci ani.

În programul anual de lucru se indică statele membre care urmează să fie monitorizate în anul următor în conformitate cu programarea multianuală și cu evaluările tematice. Programul include o indicație privind conținutul monitorizării și un calendar al eventualelor vizite la fața locului.

Programul anual de lucru poate fi adaptat, dacă este necesar, în conformitate cu articolul 41.

Din proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei, agenția poate iniția un exercițiu de monitorizare pentru a evalua sistemele de azil sau de primire ale unui stat membru ori de câte ori există motive serioase de îngrijorare privind funcționarea oricărui aspect al sistemelor de azil sau de primire ale statului membru respectiv.

(2) Agenția înființează echipe de experți pentru fiecare exercițiu de monitorizare, inclusiv pentru vizitele la fața locului, după caz. Echipele de experți sunt compuse din experți din personalul agenției și din reprezentanți ai Comisiei. Echipa de experți are obligația de a elabora un raport pe baza constatărilor vizitelor la fața locului și a informațiilor furnizate de statele membre.

(3) Directorul executiv transmite proiectul de raport al echipei de experți statului membru în cauză, care își prezintă observațiile cu privire la acesta. Directorul executiv transmite apoi proiectul de raport, ținând seama de observațiile statului membru în cauză, Consiliului de administrație. Consiliul de administrație adoptă raportul de monitorizare și îl transmite Comisiei.

(4) După consultarea Comisiei, directorul executiv transmite statului membru în cauză un proiect de recomandări în care prezintă măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor menționate în raportul de monitorizare. Statului membru în cauză i se acordă un termen de o lună pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectul de recomandări. După ce analizează observațiile, Consiliul de administrație adoptă recomandările și invită statul membru în cauză să elaboreze un plan de acțiune în care să prezinte măsurile de remediere a eventualelor deficiențe.

(5)Statul membru în cauză transmite agenției un plan de acțiune în termen de o lună de la adoptarea recomandărilor menționate la alineatul (4). Statul membru respectiv informează agenția cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune în termen de trei luni de la adoptarea recomandărilor și ulterior o dată pe lună timp de maximum șase luni.

(6)Agenția informează periodic Comisia cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune.

Articolul 15

Acțiuni ulterioare și monitorizare

(1) În cazul în care, după perioada menționată la articolul 14 alineatul (5), statul membru în cauză nu a pus integral în aplicare planul de acțiune, iar deficiențele sistemelor de azil și de primire sunt atât de grave încât pun în pericol funcționarea SECA, Comisia, pe baza propriei sale evaluări a punerii în aplicare a planului de acțiune și a gravității deficiențelor, adoptă recomandări adresate statului membru respectiv, în care prezintă măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor grave, și, dacă este necesar, stabilește măsurile pe care ar trebui să le ia agenția pentru a sprijini statul membru în cauză.

(2)Ținând cont de gravitatea deficiențelor constatate, Comisia poate organiza vizite la fața locului în statul membru în cauză pentru a verifica punerea în aplicare a planului de acțiune.

(3) Statul membru în cauză prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a recomandărilor menționate la alineatul (1) în termenul stabilit în recomandările respective. În cazul în care, după acest termen, Comisia nu este convinsă că statul membru a respectat pe deplin recomandările, aceasta poate lua măsuri suplimentare în conformitate cu articolul 22 alineatul (3).

(4)Comisia informează periodic Parlamentul European și Consiliul cu privire la progresele realizate de statul membru în cauză.

CAPITOLUL 6

ASISTENȚA OPERATIVĂ ȘI TEHNICĂ

Articolul 16

Asistența operativă și tehnică acordată de către agenție

(1) Statele membre pot solicita asistență din partea agenției pentru a-și îndeplini obligațiile în domeniul azilului, mai ales atunci când sistemele lor de azil și de primire sunt supuse unei presiuni disproporționate.

(2) Statele membre înaintează directorului executiv o cerere de asistență, în care descriu situația și scopul cererii. Cererea este însoțită de o evaluare detaliată a nevoilor. Directorul executiv evaluează, aprobă și coordonează cererile de asistență. Fiecare cerere face obiectul unei evaluări detaliate și fiabile, care să permită agenției să identifice și să propună o serie de măsuri, precum cele menționate la alineatul (3), care pot răspunde nevoilor statului membru în cauză.

(3) Agenția organizează și coordonează, pe o perioadă limitată de timp, una sau mai multe dintre următoarele măsuri operative și tehnice:

(a)ajută statele membre în procesul de identificare și înregistrare a resortisanților țărilor terțe;

(b)facilitează examinarea cererilor de protecție internațională care sunt în curs de examinare de către autoritățile naționale competente;

(c)acordă asistență autorităților naționale competente responsabile de examinarea cererilor de protecție internațională;

(d)facilitează inițiativele statelor membre de cooperare tehnică în ceea ce privește tratarea cererilor de protecție internațională;

(e)acordă asistență în ceea ce privește furnizarea de informații privind procedura de protecție internațională;

(f)oferă consiliere și coordonează crearea sau furnizarea de facilități de primire de către statele membre, în special cazarea de urgență, mijloacele de transport și asistența medicală;

(g)acordă asistență în ceea ce privește transferul beneficiarilor de protecție internațională în cadrul Uniunii;

(h)furnizează servicii de interpretare;

(i)ajută statele membre să se asigure că s-au instituit toate garanțiile necesare privind drepturile copilului și protecția copilului;

(j)contribuie la echipele de sprijin pentru gestionarea migrației din zonele-hotspot menționate în Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX 23 .

(4) Agenția finanțează sau cofinanțează din bugetul său activitățile stabilite la alineatul (3), în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.

(5)Directorul executiv evaluează rezultatul măsurilor operative și tehnice și prezintă Consiliului de administrație rapoarte de evaluare detaliate în termen de 60 de zile de la încheierea respectivelor măsuri. Agenția efectuează o analiză comparativă cuprinzătoare a rezultatelor respective, care se include în raportul anual de activitate menționat la articolul 65.

Articolul 17

Echipele de sprijin pentru azil

(1) Agenția trimite în statele membre echipe de sprijin pentru azil cu scopul de a acorda asistență operativă și tehnică în conformitate cu articolul 16.

(2) Echipele de sprijin pentru azil sunt alcătuite din experți din personalul agenției, experți din statele membre sau experți detașați de statele membre la agenție.

(3) La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide, cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot, cu privire la profilurile profesionale și numărul total de experți care urmează să fie puși la dispoziția echipelor de sprijin pentru azil. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele schimbări ulterioare ale profilurilor profesionale și ale numărului total de experți.

(4) Statele membre contribuie la echipele de sprijin pentru azil prin intermediul unei rezerve naționale de experți, constituită pe baza diferitelor profiluri profesionale definite, desemnând experții care corespund profilurilor solicitate.

(5) Agenția stabilește o listă de interpreți care urmează să facă parte din echipele de sprijin pentru azil. Statele membre oferă asistență agenției pentru a identifica interpreții care vor fi înscriși pe listă. Statele membre pot alege fie ca interpreții să fie trimiși la fața locului, fie ca aceștia să lucreze prin videoconferință.

(6) Contribuția statelor membre în ceea ce privește experții proprii sau experții detașați în cadrul agenției în anul următor se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre. În conformitate cu acordurile respective, statele membre pun imediat la dispoziție experții în vederea trimiterii lor, cu excepția cazului în care se confruntă cu o situație excepțională care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale.

(7) Statele membre se asigură că experții pe care îi pun la dispoziție corespund profilurilor profesionale și numărului decise de Consiliul de administrație. Durata trimiterii acestora se stabilește de către statul membru de origine, dar nu poate fi mai mică de 30 de zile.

(8) Agenția contribuie la echipele de sprijin pentru azil cu experți din personalul propriu, angajați în mod specific pentru munca pe teren, și cu interpreți.

Articolul 18

Rezervă de intervenție pentru azil

(1) În sensul articolului 22, pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administrație creează o rezervă de intervenție pentru azil, alcătuită din experți puși la dispoziția imediată a agenției. În acest scop, în fiecare an, statele membre pun la dispoziția agenției cel puțin 500 de experți.

(2) Pe baza unei propuneri a directorului executiv, Consiliul de administrație, cu o majoritate de trei sferturi din membrii cu drept de vot, decide cu privire la profilurile profesionale ale experților și la cota cu care contribuie fiecare stat membru la constituirea rezervei de intervenție pentru azil. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele schimbări ulterioare ale profilurilor profesionale și ale numărului total de experți.

(3)Statele membre contribuie la rezerva de intervenție pentru azil prin intermediul unei rezerve naționale de experți, constituită pe baza diferitelor profiluri profesionale definite, desemnând experții care corespund profilurilor solicitate. Durata trimiterii acestora se stabilește de către statul membru de origine, dar nu poate fi mai mică de 30 de zile.

Articolul 19

Planul operativ

(1) Directorul executiv și statul membru gazdă stabilesc de comun acord un plan operativ. Planul operativ este obligatoriu pentru agenție, pentru statul membru gazdă și pentru statele membre participante.

(2)Planul operativ stabilește în detaliu condițiile pentru acordarea asistenței operative și tehnice și pentru trimiterea echipelor de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil, inclusiv următoarele:

(a)o descriere a situației, împreună cu modul de operare și obiectivele trimiterii, inclusiv obiectivul operativ;

(b)durata previzibilă a trimiterii ;

(c)locul din statul membru gazdă în care sunt trimise echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil;

(d)modalitățile logistice, inclusiv informații privind condițiile de muncă și mediul din locul în care sunt trimise echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil;

(e)o descriere detaliată și clară a sarcinilor și a instrucțiunilor speciale pentru echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil, inclusiv bazele de date naționale și europene pe care sunt autorizați să le consulte și echipamentele pe care sunt autorizați să le utilizeze sau să le transporte în statul membru gazdă;

(f)componența echipelor de sprijin pentru azil sau experții care urmează să fie trimiși din rezerva de intervenție pentru azil;

(g)echipamentele tehnice care urmează să fie trimise, inclusiv dispoziții specifice, cum ar fi condițiile de utilizare, transportul și alte aspecte logistice, precum și dispoziții financiare;

(h)în ceea ce privește asistența pentru cererile de protecție internațională, inclusiv în ceea ce privește examinarea unor astfel de cereri, informații specifice privind sarcinile pe care le pot efectua echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil, precum și trimiteri la legislația aplicabilă la nivel național și la nivelul Uniunii;

(i)o schemă de raportare și de evaluare care conține indicatori pentru raportul de evaluare și data-limită pentru transmiterea raportului final de evaluare;

(j)modalitățile de cooperare cu țările terțe, alte agenții, organe și oficii ale Uniunii sau organizații internaționale;

(k)procedurile prin care persoanele care au nevoie de protecție internațională, victimele traficului de persoane, minorii neînsoțiți și persoanele aflate într-o situație vulnerabilă sunt îndrumate către autoritățile naționale competente pentru a primi o asistență corespunzătoare.

(3) Având în vedere alineatul 2 litera (e), statul membru gazdă autorizează experții din echipele de sprijin pentru azil sau din rezerva de intervenție pentru azil să consulte bazele de date europene și îi poate autoriza să consulte bazele sale de date naționale în conformitate cu legislația Uniunii și legislația națională privind accesul la bazele de date respective și consultarea acestora și în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor și efectuarea sarcinilor descrise în planul operativ.

(4) Modificarea sau adaptarea planului operativ necesită acordul directorului executiv și al statului membru gazdă. Agenția transmite imediat statelor membre participante o copie a planului operativ modificat sau adaptat.

Articolul 20

Procedura de trimitere a echipelor de sprijin pentru azil

(1) Dacă este necesar, directorul executiv poate trimite experți din cadrul agenției care să evalueze situația din statul membru care solicită asistență. Directorul executiv notifică imediat Consiliului de administrație orice solicitare de trimitere a echipelor de sprijin pentru azil.

(2) Directorul executiv ia o decizie cu privire la solicitarea de trimitere a echipelor de sprijin pentru azil în termen de trei zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Directorul executiv notifică simultan decizia, în scris, statului membru care solicită asistență și Consiliului de administrație, precizând motivele principale pentru adoptarea acesteia.

(3) Atunci când stabilește componența fiecărei echipe de sprijin pentru azil, directorul executiv ține seama de circumstanțele specifice ale statului membru care solicită asistență și de evaluarea de către acesta a propriilor nevoi. Echipa de sprijin pentru azil se constituie în conformitate cu planul operativ.

(4) Directorul executiv și statul membru gazdă elaborează un plan operativ în termen de trei zile lucrătoare de la data la care s-a luat decizia de trimitere a echipelor de sprijin pentru azil.

(5) Imediat ce se adoptă planul operativ, directorul executiv solicită statelor membre să trimită experții în termen de cel mult șapte zile lucrătoare. Directorul executiv stabilește numărul și profilurile profesionale ale experților pe care trebuie să îi trimită statele membre. Aceste informații se furnizează în scris punctelor de contact naționale și cuprind data la care urmează să se efectueze trimiterea. Acestor puncte de contact li se furnizează și o copie a planului operativ.

(6)După ce a informat statul membru gazdă, directorul executiv suspendă sau încetează trimiterea echipelor de sprijin pentru azil în cazul în care condițiile pentru întreprinderea măsurilor operative și tehnice nu mai sunt îndeplinite sau în cazul în care planul operativ nu este respectat de către statul membru gazdă.

Articolul 21

Echipele de sprijin pentru gestionarea migrației

(1) În cazul în care un stat membru solicită întăriri tehnice și operative din partea echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației, astfel cum se prevede la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX sau în cazul în care se trimit echipe de sprijin pentru gestionarea migrației în zonele-hotspot, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX, directorul executiv asigură coordonarea activităților agenției desfășurate de echipele de sprijin pentru gestionarea migrației cu Comisia și cu alte agenții relevante ale Uniunii, în special cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene.

(2) Directorul executiv demarează, după caz, procedura de trimitere a echipelor de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil în conformitate cu articolele 17 și 18. Întăririle tehnice și operative furnizate de echipele de sprijin pentru azil sau de experții din rezerva de intervenție pentru azil în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației pot include:

(a)verificarea resortisanților țărilor terțe, inclusiv identificarea și înregistrarea lor și, atunci când statele membre o solicită, prelevarea amprentelor lor digitale;

(b)înregistrarea cererilor de protecție internațională și, atunci când statele membre o solicită, examinarea unor astfel de cereri;

(c)furnizarea de informații privind procedurile de azil, inclusiv transferul și asistența specifică pentru solicitanții sau solicitanții potențiali care ar putea face obiectul transferului.

Articolul 22

Presiunea disproporționată asupra sistemelor de azil și de primire

(1) În cazul în care sistemele de azil și de primire ale unui stat membru sunt supuse unei presiuni disproporționate care impune acestora sarcini excepțional de împovărătoare și urgente, agenția, la solicitarea statului membru în cauză sau din proprie inițiativă, organizează și coordonează un set cuprinzător de măsuri operative și tehnice, astfel cum se menționează la articolul 16, și trimite experți din rezerva de intervenție pentru azil menționată la articolul 18 și experți din personalul propriu pentru a consolida sistemele de azil și de primire într-o perioadă scurtă de timp.

(2) Experții din rezerva de intervenție pentru azil sunt trimiși în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20, cu condiția însă ca experții să fie trimiși din fiecare stat membru în termen de trei zile lucrătoare de la data convenirii planului operativ de către directorul executiv și statul membru care solicită asistență. Statele membre nu pot invoca excepția prevăzută la articolul 17 alineatul (6).

(3) Atunci când, în cazul unei presiuni disproporționate asupra sistemelor de azil sau de primire, un stat membru nu solicită agenției asistență operativă și tehnică sau nu acceptă o ofertă de acest tip din partea agenției sau nu ia măsuri suficiente pentru a face față presiunii sau nu respectă recomandările Comisiei menționate la articolul 15 alineatul (3), afectând astfel eficacitatea sistemelor de azil și de primire într-o asemenea măsură încât s-ar pune în pericol funcționarea SECA, Comisia poate adopta o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare, în care să precizeze una sau mai multe dintre măsurile stabilite la articolul 16 alineatul (3) care să fie adoptate de agenție în vederea sprijinirii statului membru în cauză. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 64.

(4) În sensul alineatului (3), în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării deciziei Comisiei, directorul executiv stabilește acțiunile necesare care trebuie să fie întreprinse pentru a pune în practică măsurile prevăzute în decizia Comisiei. În paralel, directorul executiv și statul membru în cauză stabilesc de comun acord un plan operativ.

(5) Fără întârziere și, în orice caz, în termen de trei zile lucrătoare de la data stabilirii planului operativ, agenția trimite experții necesari din rezerva de intervenție pentru azil, precum și experți din personalul său propriu. Atunci când este necesar, trimiterea de experți din rezerva de intervenție pentru azil se completează imediat cu echipe de sprijin pentru azil.

(6) Statul membru în cauză cooperează imediat cu agenția și întreprinde acțiunile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a respectivei decizii și punerea în practică a măsurilor prevăzute în decizie și în planul operativ.

(7) Statele membre pun la dispoziție experți din rezerva de intervenție pentru azil în condițiile stabilite de către directorul executiv.

Articolul 23

Echipamente tehnice

(1) Fără a aduce atingere obligației statelor membre de a furniza mijloacele și echipamentele necesare pentru ca agenția să poată acorda asistența operativă și tehnică necesară, agenția își poate trimite propriile echipamente în statele membre, în măsura în care echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil au nevoie de acestea și în măsura în care acestea pot completa echipamentele puse deja la dispoziție de către statele membre sau de către alte agenții ale Uniunii.

(2) Agenția poate achiziționa sau închiria echipamente tehnice pe baza unei decizii a directorului executiv, adoptată după consultarea Consiliului de administrație. Orice achiziție sau închiriere de echipamente este precedată de o analiză detaliată a nevoilor și a raportului costuri-beneficii. Orice astfel de cheltuieli se prevăd în bugetul agenției astfel cum a fost adoptat de Consiliul de administrație și în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.

Articolul 24

Punctul de contact național

Fiecare stat membru desemnează un punct de contact național pentru comunicarea cu agenția cu privire la toate chestiunile legate de asistența operativă și tehnică menționate la articolele 16 și 22.

Articolul 25

Ofițerul coordonator al agenției

(1) Agenția asigură punerea în aplicare operațională a tuturor aspectelor organizatorice, inclusiv prezența membrilor personalului agenției și trimiterea echipelor de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil pe tot parcursul procesului de acordare a asistenței operative și tehnice menționate la articolele 16 și 22.

(2)Directorul executiv desemnează unul sau mai mulți experți din personalul agenției care să acționeze sau să fie trimiși în calitate de ofițeri de coordonare în sensul alineatului (1). Directorul executiv informează statul membru gazdă cu privire la această desemnare.

(3) Ofițerul coordonator promovează cooperarea și coordonarea între statul membru gazdă și statele membre participante. Ofițerul coordonator are în special următoarele sarcini:

(a)acționează ca interfață între agenție, statul membru gazdă și experții din echipele de sprijin pentru azil sau experții din rezerva de intervenție pentru azil, acordând asistență, în numele agenției, cu privire la toate chestiunile legate de condițiile trimiterii lor;

(b)monitorizează punerea corectă în aplicare a planului operativ;

(c)acționează în numele agenției cu privire la toate aspectele trimiterii echipelor de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil și raportează agenției cu privire la toate aceste aspecte;

(d)raportează directorului executiv în cazul în care planul operativ nu este pus în aplicare în mod corespunzător.

(4) Directorul executiv poate autoriza ofițerul coordonator să contribuie la soluționarea eventualelor litigii legate de punerea în aplicare a planului operativ și de trimiterea echipelor de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil.

(5) În vederea îndeplinirii sarcinilor sale, ofițerul coordonator primește instrucțiuni doar din partea directorului executiv.

Articolul 26

Răspunderea civilă

(1) În cazul în care experții dintr-o echipă de sprijin pentru azil sau din rezerva de intervenție pentru azil desfășoară operațiuni într-un stat membru gazdă, acel stat membru răspunde, în conformitate cu legislația sa națională, pentru orice daune provocate de aceștia în cursul operațiunilor.

(2) În cazul în care aceste daune sunt cauzate din neglijență gravă sau cu intenție, statul membru gazdă poate contacta statul membru de origine sau agenția pentru ca acestea să îi ramburseze sumele plătite victimelor sau titularilor de drepturi în numele acestora.

(3) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți, fiecare stat membru renunță la orice cereri de rambursare adresate statului membru gazdă sau oricărui alt stat membru pentru orice daune pe care le-a suferit, cu excepția daunelor care au fost provocate din neglijență gravă sau cu intenție.

(4) Orice litigiu între statele membre sau cu agenția în legătură cu aplicarea alineatelor (2) și (3) ale prezentului articol care nu poate fi soluționat prin negocieri între acestea este înaintat de către statele membre Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 273 din tratat.

(5) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți, agenția suportă costurile ocazionate de daunele provocate echipamentelor agenției în cursul trimiterii, cu excepția cazului în care daunele au fost provocate din neglijență gravă sau cu intenție.

Articolul 27

Răspunderea penală

Pe durata trimiterii unei echipe de sprijin pentru azil sau a experților din rezerva de intervenție pentru azil, experții respectivi beneficiază de același tratament ca și funcționarii statului membru gazdă în cazul în care se comit eventuale infracțiuni împotriva acestora sau de către aceștia.

Articolul 28

Costuri

(1) Agenția acoperă costurile suportate de statele membre atunci când acestea își pun la dispoziție experții în vederea trimiterii lor în echipele de sprijin pentru azil sau ca parte a rezervei de intervenție pentru azil, în special costurile ocazionate de:

(a)deplasarea din statul membru de origine în statul membru gazdă și din statul membru gazdă în statul membru de origine;

(a)vaccinare;

(b)asigurările speciale necesare;

(c)asistența medicală;

(d)diurne, inclusiv cazare;

(e)echipamentele tehnic ale agenției;

(f)onorariile experților.

(2) Consiliul de administrație stabilește norme detaliate, pe care le actualizează ori de câte ori este nevoie, cu privire la plata diurnei experților trimiși de statele membre în echipele de sprijin pentru azil.

CAPITOLUL 7

SCHIMBUL DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIA DATELOR

Articolul 29

Sistemele de schimb de informații

(1) Agenția poate lua toate măsurile necesare în vederea facilitării schimbului de informații relevante pentru sarcinile sale cu Comisia și cu statele membre și, atunci când este cazul, cu agențiile relevante ale Uniunii.

(2) În cooperare cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 24 , agenția dezvoltă și exploatează un sistem informatic adecvat pentru schimbul de informații clasificate cu acești actori, precum și pentru schimbul de date cu caracter personal menționate la articolele 31 și 32, în conformitate cu Decizia 2013/488 a Consiliului 25 și cu Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei 26 .

Articolul 30

Protecția datelor

(1) La prelucrarea datelor cu caracter personal, agenția aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2) Consiliul de administrație stabilește măsurile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 de către agenție, inclusiv pe cele referitoare la desemnarea responsabilului cu protecția datelor din cadrul agenției. Aceste măsuri se stabilesc după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(3) Fără a aduce atingere articolelor 31 și 32, agenția poate prelucra date cu caracter personal în scopuri administrative.

(4) Sunt interzise transferul datelor cu caracter personal prelucrate de agenție și transferul ulterior de către statele membre către autoritățile unor țări terțe sau către părți terțe, inclusiv organizații internaționale, al datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 31

Scopurile prelucrării datelor cu caracter personal

(1) Agenția poate prelucra date cu caracter personal exclusiv în următoarele scopuri:

(a)îndeplinirea sarcinilor sale de a acorda asistență operativă și tehnică în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2);

(b)verificarea eșantioanelor de cazuri în scopul exercițiului de monitorizare menționat la articolul 13;

(c)tratarea cererilor de protecție internațională introduse de copii sau de persoane vulnerabile, la cererea statelor membre, astfel cum se menționează la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 16 alineatul (3) literele (b) și (c);

(d)facilitarea schimbului de informații cu statele membre, cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, cu Europol sau Eurojust în conformitate cu articolul 36 și în cadrul obținerii de informații în cursul îndeplinirii sarcinilor sale menționate la articolul 21 alineatul (2);

(e)analizarea informațiilor privind situația în materie de azil în conformitate cu articolul 4.

(2) Orice astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal se efectuează cu respectarea principiului proporționalității și este strict limitată la datele cu caracter personal necesare pentru scopurile menționate la alineatul (1).

(3) Statele membre sau alte agenții ale Uniunii care transmit agenției date cu caracter personal pot transfera date agenției exclusiv în scopurile menționate la alineatul (1). Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal păstrate în alte scopuri decât cele menționate la alineatul (1) este interzisă.

(4) La momentul transferării datelor cu caracter personal, statele membre sau alte agenții ale Uniunii pot indica, în termeni generali sau specifici, eventualele restricții privind accesul sau utilizarea, inclusiv în ceea ce privește transferul, ștergerea sau distrugerea. Dacă astfel de restricții devin necesare după transferul informațiilor, statele membre și alte agenții ale Uniunii informează agenția în consecință. Agenția se conformează acestor restricții.

Articolul 32

Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate în cursul acordării de asistență operativă și tehnică

(1) Utilizarea de către agenție a datelor cu caracter personal care au fost colectate de către statele membre sau care i-au fost transmise de către acestea ori de către personalul său propriu în contextul acordării de asistență operativă și tehnică statelor membre se limitează la numele, data nașterii, sexul, naționalitatea, profesia sau educația, amprentele digitale și fotografiile digitale ale resortisanților țărilor terțe.

(2) Datele cu caracter personal menționate la alineatul (1) pot fi prelucrate de agenție în următoarele cazuri:

(a)atunci când acest lucru este necesar pentru identificarea și înregistrarea menționate la articolul 16 alineatul (3) litera (a);

(b)atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita examinarea cererilor de protecție internațională care sunt în curs de examinare de către autoritățile naționale competente, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (3) litera (b);

(c)atunci când acest lucru este necesar pentru a acorda asistență autorităților naționale competente responsabile de examinarea cererilor de protecție internațională, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (3) litera (c);

(d)atunci când acest lucru este necesar pentru a acorda asistență în ceea ce privește transferul beneficiarilor de protecție internațională în cadrul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (3) litera (g);

(e)atunci când transmiterea către Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, Europol sau Eurojust este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin acestora în conformitate cu mandatele lor respective și în conformitate cu articolul 30;

(f)atunci când transmiterea către autoritățile sau serviciile de imigrație și de azil din statele membre este necesară pentru ca datele în cauză să fie utilizate în conformitate cu legislația națională și cu normele în materie de protecție a datelor cu caracter personal de la nivel național și de la nivelul Uniunii;

(g)atunci când acest lucru este necesar pentru analizarea informațiilor privind situația în materie de azil.

(3) Datele cu caracter personal se șterg de îndată ce au fost transmise Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, Europol, Eurojust sau autorităților competente din statele membre ori de îndată ce au fost utilizate pentru analiza informațiilor privind situația în materie de azil. Perioada de stocare nu poate depăși în niciun caz 30 de zile de la data la care agenția colectează sau primește datele respective. În rezultatele analizei informațiilor privind situația în materie de azil, datele nu pot permite în niciun moment identificarea vreunei persoane fizice.

CAPITOLUL 8

RELAȚIILE DE COOPERARE ALE AGENȚIEI

Articolul 33

Cooperarea cu Danemarca

Agenția facilitează cooperarea operativă cu Danemarca, inclusiv schimbul de informații și de bune practici referitoare la aspecte care intră sub incidența activităților sale.

Articolul 34

Cooperarea cu țările asociate

(1) Agenția este deschisă participării Islandei, Liechtensteinului, Norvegiei și Elveției.

(2) Natura, amploarea și modul în care aceste țări urmează să participe la activitatea agenției continuă să fie definite prin acorduri de lucru relevante. Aceste acorduri includ dispoziții legate de participarea la inițiativele întreprinse de agenție, contribuțiile financiare, participarea la reuniunile Consiliului de administrație și politica de personal. În ceea ce privește chestiunile legate de personal, acordurile menționate respectă în orice situație Statutul funcționarilor.

Articolul 35

Cooperarea cu țările terțe

(1) În privința aspectelor legate de activitățile sale și în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează și încurajează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale, și în cooperare cu Serviciul European de Acțiune Externă. Agenția și statele membre promovează și respectă norme și standarde echivalente cu cele prevăzute de legislația Uniunii, inclusiv atunci când desfășoară activități pe teritoriul țărilor terțe respective.

(2) Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament cu sprijinul delegațiilor Uniunii și în coordonare cu acestea, în special în vederea promovării standardelor Uniunii în materie de azil și a acordării de asistență țărilor terțe în ceea ce privește expertiza și consolidarea capacităților pentru propriile lor sisteme de azil și de primire, precum și în vederea punerii în aplicare a programelor de dezvoltare regională și de protecție și a altor acțiuni. Agenția poate desfășura o astfel de cooperare în temeiul acordurilor de lucru încheiate cu aceste autorități în conformitate cu legislația și politicile Uniunii. Agenția solicită aprobarea prealabilă a Comisiei pentru astfel de acorduri de lucru și informează Parlamentul European cu privire la acestea.

(3)Cu acordul statului membru gazdă, agenția poate invita funcționari din țările terțe să observe măsurile operative și tehnice menționate la articolul 16 alineatul (3), în cazul în care prezența lor nu pune în pericol îndeplinirea obiectivelor măsurilor respective și în cazul în care aceasta poate contribui la îmbunătățirea cooperării și a schimbului de bune practici.

(4)Agenția coordonează acțiunile privind relocarea întreprinse de statele membre sau de Uniune, inclusiv schimbul de informații, pentru a răspunde nevoilor de protecție internațională ale refugiaților din țări terțe și a da dovadă de solidaritate cu țările-gazdă ale acestora. Agenția colectează informații, monitorizează relocarea în statele membre și sprijină statele membre să își consolideze capacitățile în materie de relocare. De asemenea, sub rezerva acordului țării terțe și de comun acord cu Comisia, agenția poate coordona orice astfel de schimburi de informații sau alte acțiuni între statele membre și o țară terță, pe teritoriul țării terțe respective.

(5)Agenția participă la punerea în aplicare a acordurilor internaționale încheiate de Uniune cu țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii, în domeniile reglementate de prezentul regulament.

(6) Agenția poate beneficia de finanțare din partea Uniunii în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante care sprijină politica de relații externe a Uniunii. Agenția poate iniția și finanța proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în domeniile reglementate de prezentul regulament.

Articolul 36

Cooperarea cu agențiile, organele și oficiile Uniunii

(1) Agenția cooperează cu agențiile, organele și oficiile Uniunii care au activități legate de domeniul său de activitate, în special cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, și care au competențe în domeniile reglementate de prezentul regulament.

(2) Această cooperare se desfășoară în temeiul acordurilor de lucru încheiate cu organele respective, după ce Comisia și-a dat aprobarea. Agenția informează Parlamentul European în legătură cu aceste acorduri.

(3) Cooperarea creează sinergii între organele relevante ale Uniunii și evită dublarea eforturilor în cadrul activităților efectuate de fiecare dintre ele în temeiul mandatului lor.

Articolul 37

Cooperarea cu UNHCR și alte organizații internaționale

Agenția cooperează cu organizațiile internaționale, în special cu UNHCR, în domeniile reglementate de prezentul regulament, în temeiul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile privind competența acestor organisme. Consiliul de administrație decide care acorduri de lucru sunt supuse aprobării prealabile a Comisiei.

CAPITOLUL 9

ORGANIZAREA AGENȚIEI

Articolul 38

Structura administrativă și de conducere

Structura administrativă și de conducere a agenției cuprinde:

(a)un Consiliu de administrație, care exercită funcțiile stabilite la articolul 40;

(b)un director executiv, căruia îi revin responsabilitățile stabilite la articolul 46;

(c)un director executiv adjunct, astfel cum se prevede la articolul 47.

Articolul 39

Componența Consiliului de administrație

(1) Consiliul de administrație este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și din doi reprezentanți ai Comisiei, toți având drept de vot.

(2) Din Consiliul de administrație face parte și un reprezentant al UNHCR, care nu are drept de vot.

(3) Fiecare membru al Consiliului de administrație are un membru supleant. Membrul supleant îl reprezintă pe membrul titular atunci când acesta lipsește.

(4) Membrii Consiliului de administrație și supleanții acestora sunt desemnați în funcție de cunoștințele lor în domeniul azilului, ținând cont de competențele lor manageriale, administrative și bugetare relevante. Toate părțile reprezentate în Consiliul de administrație depun eforturi pentru a limita schimbarea frecventă a reprezentanților lor în consiliu, cu scopul de a asigura continuitatea activității acestuia. Toate părțile urmăresc realizarea unei reprezentări echilibrate a bărbaților și a femeilor în Consiliul de administrație.

(5) Durata mandatului membrilor Consiliului de administrație este de patru ani. Mandatul respectiv poate fi prelungit. La expirarea mandatului sau în cazul demisiei, membrii rămân în funcție până când mandatul este prelungit sau până când sunt înlocuiți.

Articolul 40

Funcțiile Consiliului de administrație

(1) Consiliul de administrație:

(a)definește orientarea generală a activităților agenției și adoptă în fiecare an documentul de programare al agenției, cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot, în conformitate cu articolul 41;

(b)adoptă bugetul anual al agenției cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot și exercită alte funcții cu privire la bugetul agenției în conformitate cu capitolul 10;

(c)adoptă un raport anual de activitate consolidat referitor la activitățile agenției și îl transmite, până la data de 1 iulie a fiecărui an, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi. Raportul anual de activitate consolidat este făcut public;

(d)adoptă normele financiare aplicabile agenției în conformitate cu articolul 53;

(e)ia toate deciziile în vederea îndeplinirii mandatului agenției, astfel cum este stabilit în prezentul regulament;

(f)adoptă o strategie antifraudă proporțională cu riscurile de fraudă, ținând seama de costurile și beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;

(g)adoptă norme de prevenire și gestionare a conflictelor de interese în cazul membrilor săi;

(h)adoptă și actualizează periodic, pe baza unei analize a necesităților, planurile de comunicare și difuzare menționate la articolul 2 alineatul (3);

(i)adoptă regulamentul său de procedură;

(j)în conformitate cu alineatul (2), exercită, în ceea ce privește personalul agenției, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcționarilor, și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți 27 (denumite în continuare „competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”);

(k)adoptă normele corespunzătoare de punere în aplicare a Statului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor;

(l)desemnează directorul executiv și directorul executiv adjunct, exercită autoritate disciplinară asupra acestora și, dacă este cazul, le prelungește mandatul sau îi demite din funcție în conformitate cu articolele 45 și 47;

(m)adoptă un raport anual privind situația în materie de azil din Uniune în conformitate cu articolul 65. Raportul se transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

(n)ia toate deciziile privind dezvoltarea sistemelor informatice prevăzute în prezentul regulament, inclusiv a portalului de informații menționat la articolul 8 alineatul (2) litera (b);

(o)adoptă normele detaliate de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în conformitate cu articolul 58;

(p)adoptă politica de personal a agenției în conformitate cu articolul 55;

(q)adoptă, după ce a solicitat avizul Comisiei, documentul de programare în conformitate cu articolul 41;

(r)ia toate deciziile privind instituirea structurilor interne ale agenției și, dacă este necesar, privind modificarea acestora;

(s)se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor și recomandărilor care decurg din rapoartele de audit și evaluările interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

(t)adoptă standardele operaționale, indicatorii, orientările și bunele practici elaborate de agenție în conformitate cu articolul 12 alineatul (2);

(u)aprobă analiza comună a informațiilor privind țara de origine și orice revizuire a acesteia în conformitate cu articolul 10 alineatele (2) și (3);

(v)stabilește programul de monitorizare și de evaluare a sistemelor de azil și de primire în conformitate cu articolul 14 alineatul (1);

(w)adoptă proiectul de raport al echipei de experți care desfășoară exercițiul de monitorizare în conformitate cu articolul 14 alineatul (3);

(x)adoptă recomandările care rezultă dintr-un exercițiu de monitorizare în conformitate cu articolul 14 alineatul (4);

(y)stabilește și decide profilurile profesionale și numărul total de experți care urmează să fie puși la dispoziție pentru echipele de sprijin pentru azil în conformitate cu articolul 17 alineatul (3);

(``)stabilește și decide profilurile profesionale și numărul total de experți care urmează să fie puși la dispoziție pentru rezerva de intervenție pentru azil în conformitate cu articolul 18 alineatul (2);

(aa)adoptă o strategie pentru relațiile cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale în privința aspectelor care intră în sfera de competență a agenției, precum și un acord de lucru cu Comisia pentru punerea în aplicare a strategiei;

(bb)autorizează încheierea acordurilor de lucru în conformitate cu articolul 35.

(2) Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie întemeiată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege competențele menționate.

În cazul în care împrejurări excepționale impun acest lucru, Consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea competențelor de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui alt membru al personalului decât directorul executiv.

(3) Consiliul de administrație poate institui un Consiliu executiv, compus din președintele Consiliului de administrație, cei doi reprezentanți ai Comisiei în Consiliul de administrație și alți trei membri ai acestuia, pentru a acorda sprijin Consiliului de administrație și directorului executiv la pregătirea deciziilor, a programării anuale și multianuale și a activităților care trebuie adoptate de Consiliul de administrație. Atunci când este necesar din motive de urgență, Consiliul executiv poate lua anumite decizii provizorii în numele Consiliului de administrație, îndeosebi cu privire la aspecte legate de gestionarea administrativă.

Articolul 41

Programarea multianuală și programele anuale de lucru

(1) Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Consiliul de administrație adoptă un document de programare care conține programarea multianuală și anuală, pe baza unui proiect înaintat de directorul executiv, ținând seama de avizul Comisiei și, în cazul programării multianuale, după consultarea Parlamentului European. Consiliul de administrație transmite acest document Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Documentul de programare devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general și, dacă este necesar, se ajustează în consecință.

Până cel târziu la data de 31 ianuarie a fiecărui an, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei li se transmite proiectul documentului de programare, precum și orice versiune ulterioară actualizată a documentului respectiv.

(2) Programarea multianuală stabilește programarea strategică globală pe termen mediu și lung, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță. Aceasta definește, de asemenea, programarea resurselor, inclusiv a bugetului multianual și a personalului.

Programarea multianuală stabilește domeniile strategice de intervenție și explică ce trebuie făcut pentru atingerea obiectivelor. Aceasta include strategia privind relațiile cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale menționată la articolul 34 și, respectiv, la articolul 37, acțiunile legate de strategie, precum și precizarea resurselor aferente.

Programarea multianuală se pune în aplicare prin intermediul programelor anuale de lucru și se actualizează anual. Programarea multianuală se actualizează dacă este cazul, în special pentru a ține cont de rezultatele evaluării menționate la articolul 66.

(3)Programul anual de lucru conține obiective detaliate și rezultatele preconizate, inclusiv indicatorii de performanță. Acesta conține, de asemenea, o descriere a acțiunilor care trebuie să fie finanțate și informații care indică resursele financiare și umane alocate fiecărei activități, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului pe activități și ale gestionării pe activități. Programul anual de lucru este în concordanță cu programarea multianuală menționată la alineatul (2). Acesta indică în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparație cu exercițiul financiar precedent.

(4) Atunci când agenției i se încredințează o nouă sarcină, Consiliul de administrație modifică programul anual de lucru adoptat.

Orice modificare substanțială a programului anual de lucru se adoptă prin aceeași procedură ca cea utilizată în cazul programului anual de lucru inițial. Consiliul de administrație poate delega directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului anual de lucru.

Articolul 42

Președintele Consiliului de administrație

(1) Consiliul de administrație alege dintre membrii săi cu drept de vot un președinte și un vicepreședinte. Președintele și vicepreședintele sunt aleși cu o majoritate de două treimi din membrii cu drept de vot ai Consiliului de administrație.

Vicepreședintele îl înlocuiește automat pe președinte dacă acesta nu își poate îndeplini îndatoririle.

(2) Durata mandatelor președintelui și vicepreședintelui este de patru ani. Mandatele pot fi reînnoite o singură dată. Cu toate acestea, dacă pe durata mandatului lor aceștia încetează să mai fie membri ai Consiliului de administrație, mandatul lor expiră automat la aceeași dată.

Articolul 43

Ședințele Consiliului de administrație

(1) Președintele convoacă ședințele Consiliului de administrație.

(2) Directorul executiv ia parte la deliberări, fără a avea drept de vot.

(3) Reprezentantul UNHCR nu participă la ședință atunci când Consiliul de administrație îndeplinește funcțiile prevăzute la articolul 40 alineatul (1) literele (l), (o), (p), (q) și (r) și la articolul 40 alineatul (2) și atunci când Consiliul de administrație decide punerea la dispoziție de resurse financiare pentru finanțarea activităților UNHCR care permit agenției să beneficieze de expertiza acestuia, astfel cum se prevede la articolul 49.

(4) Consiliul de administrație se reunește în ședință ordinară de cel puțin două ori pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a o treime din membrii săi.

(5) Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie poate prezenta interes să participe la ședințele sale în calitate de observator.

(6) Danemarca este invitată să asiste la ședințele Consiliului de administrație.

(7) Membrii și membrii supleanți ai Consiliului de administrație pot fi asistați la ședințe de consilieri sau de experți, cu respectarea dispozițiilor regulamentului său de procedură.

(8) Agenția asigură secretariatul Consiliului de administrație.

Articolul 44

Regulile de vot ale Consiliului de administrație

(1) Cu excepția cazului când se prevede altfel, Consiliul de administrație își adoptă deciziile cu majoritatea membrilor săi cu drept de vot.

(2) Fiecare membru cu drept de vot dispune de un singur vot. În absența unui membru cu drept de vot, supleantul său poate exercita dreptul de vot al acestuia.

(3) Președintele participă la vot.

(4) Directorul executiv nu participă la vot.

(5) Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație stabilește mai detaliat modalitățile de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru.

Articolul 45

Directorul executiv

(1) Directorul executiv este membru al personalului și este recrutat ca agent temporar al agenției în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2) Directorul executiv este numit de Consiliul de administrație dintr-o listă de candidați propuși de Comisie, întocmită în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. Directorul executiv este numit pe criterii de merit și pe baza calităților administrative și de conducere de nivel înalt dovedite, precum și a experienței profesionale în posturi de conducere din domeniul migrației și azilului.

În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, agenția este reprezentată de președintele Consiliului de administrație.

(3) Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selectat de către Consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

(4) Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Până la sfârșitul acestei perioade, Comisia realizează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanțelor directorului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale agenției.

(5) La propunerea Comisiei, care ține cont de evaluarea menționată la alineatul (4), Consiliul de administrație poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată, cu cel mult cinci ani.

(6) Consiliul de administrație informează Parlamentul European dacă intenționează să prelungească mandatul directorului executiv. Cu o lună înainte de o astfel de prelungire, directorul executiv poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

(7) Un director executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate participa la o altă procedură de selecție pentru același post după încheierea perioadei totale a mandatului său.

(8) Directorul executiv poate fi demis din funcție numai printr-o decizie a Consiliului de administrație, la propunerea Comisiei.

(9) Consiliul de administrație adoptă deciziile referitoare la numirea, la prelungirea mandatului sau la demiterea din funcție a directorului executiv cu o majoritate de două treimi din membrii săi cu drept de vot.

Articolul 46

Responsabilitățile directorului executiv

(1) Directorul executiv conduce agenția. Directorul executiv răspunde în fața Consiliului de administrație.

(2) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei și ale Consiliului de administrație, directorul executiv își îndeplinește atribuțiile în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern, de la vreo instituție, persoană sau de orice alt organism.

(3) Directorul executiv prezintă Parlamentului European un raport privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, atunci când este invitat să facă acest lucru. Consiliul îl poate invita pe directorul executiv să prezinte un raport referitor la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile.

(4) Directorul executiv este reprezentantul legal al agenției.

(5) Directorul executiv răspunde de punerea în aplicare a sarcinilor atribuite agenției prin prezentul regulament. În special, directorul executiv are următoarele sarcini:

(a)se ocupă de administrarea curentă a agenției;

(b)pune în aplicare deciziile adoptate de Consiliul de administrație;

(c)pregătește documentul de programare și îl transmite Consiliului de administrație, după consultarea Comisiei;

(d)pune în aplicare documentul de programare și raportează Consiliului de administrație cu privire la punerea în aplicare a acestuia;

(e)redactează raportul anual consolidat referitor la activitățile agenției și îl prezintă, spre adoptare, Consiliului de administrație;

(f)pregătește un plan de acțiune în urma concluziilor rapoartelor de audit și ale evaluărilor interne sau externe, precum și în urma investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), și raportează progresele înregistrate de două ori pe an Comisiei și cu regularitate Consiliului de administrație și Consiliului executiv;

(g)fără a aduce atingere competenței de investigare a OLAF, protejează interesele financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale, prin controale eficace și, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive;

(h)pregătește strategia agenției de combatere a fraudei și o prezintă spre aprobare Consiliului de administrație;

(i)pregătește proiectul de norme financiare aplicabile agenției;

(j)întocmește proiectul de situație estimativă a veniturilor și cheltuielilor agenției și execută bugetul acesteia;

(k)exercită competențele prevăzute la articolul 55 cu privire la personalul agenției;

(l)ia toate deciziile privind gestionarea sistemelor informatice prevăzute în prezentul regulament, inclusiv a portalului de informații menționat la articolul 8 alineatul (2) litera (b);

(m)ia toate deciziile privind gestionarea structurilor interne ale agenției;

(n)prezintă analiza comună Consiliului de administrație în conformitate cu articolul 10 alineatul (2);

(o)în contextul exercițiului de monitorizare, transmite proiecte de rapoarte și proiecte de recomandări statului membru în cauză și, ulterior, Consiliului de administrație în conformitate cu articolul 14 alineatele (3) și (4);

(p)evaluează, aprobă și coordonează solicitările de asistență operativă și tehnică în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) și cu articolul 20;

(q)asigură punerea în aplicare a planului operativ menționat la articolul 19;

(r)asigură coordonarea activităților agenției desfășurate de echipele de sprijin pentru gestionarea migrației împreună cu Comisia și alte agenții relevante ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1);

(s)asigură punerea în aplicare a deciziei Comisiei menționate la articolul 22 alineatul (3);

(t)decide, după consultarea Consiliului de administrație, cu privire la achiziționarea sau închirierea de echipamente tehnice în conformitate cu articolul 23 alineatul (2);

(u)desemnează un ofițer coordonator al agenției în conformitate cu articolul 25 alineatul (1).

Articolul 47

Directorul executiv adjunct

(1) Directorul executiv este asistat de un director executiv adjunct.

(2) Directorului executiv adjunct i se aplică dispozițiile articolului 45.

Articolul 48

Forumul consultativ

(1) Agenția menține un dialog strâns cu organizațiile relevante ale societății civile și alte organisme competente relevante care desfășoară activități în domeniul politicii în materie de azil la nivel local, regional, național, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional. În acest scop, agenția instituie un forum consultativ.

(2) Forumul consultativ constituie un mijloc de a schimba informații și de a pune în comun cunoștințele. Acesta asigură un dialog strâns între agenție și organizațiile sau organismele relevante menționate la alineatul (1) și asistă directorul executiv și Consiliul de administrație în domeniile reglementate de prezentul regulament.

(3) Agenția invită să participe la forumul consultativ Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, UNHCR și alte organizații sau organisme relevante, precum cele menționate la alineatul (1).

La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide asupra componenței și metodelor de lucru ale Forumului consultativ, inclusiv asupra unor grupuri de consultare constituite pe criterii tematice sau geografice, precum și asupra modalităților de transmitere a informațiilor către acesta.

(4) Forumul consultativ asistă directorul executiv și Consiliul de administrație în privința aspectelor legate de azil, în conformitate cu nevoile specifice din domeniile identificate ca prioritare pentru activitatea agenției.

(5) În special, forumul consultativ:

(a)prezintă sugestii Consiliului de administrație cu privire la programarea anuală și multianuală menționată la articolul 41;

(b)oferă feedback Consiliului de administrație și sugerează măsurile care trebuie luate ca urmare a raportului anual privind situația în materie de azil din Uniune menționat la articolul 65, precum și

(c)comunică directorului executiv și Consiliului de administrație concluziile și recomandările conferințelor, seminarelor și reuniunilor, precum și constatările rezultate din studiile sau munca de teren efectuată de către oricare dintre organizațiile sau organismele membre ale forumului consultativ care sunt relevante pentru activitatea agenției.

(6) Forumul consultativ se reunește de cel puțin două ori pe an.

CAPITOLUL 10

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 49

Buget

(1) În fiecare exercițiu financiar se întocmește o estimare a veniturilor și cheltuielilor agenției, corespunzând anului calendaristic, care se înscrie în bugetul agenției.

(2) Bugetul agenției este echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

(3) Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile agenției cuprind:

(a)o contribuție din partea Uniunii, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene;

(b)o finanțare din partea Uniunii sub forma unor acorduri de delegare sau de granturi ad-hoc, în conformitate cu normele financiare prevăzute la articolul 53 și cu dispozițiile instrumentelor relevante care sprijină politicile Uniunii;

(c)orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre;

(d)orice contribuție din partea țărilor asociate;

(e)tarifele pentru publicații sau orice alt serviciu prestat de agenție.

(4) Cheltuielile agenției includ remunerația personalului, costurile administrative și de infrastructură și cheltuielile operaționale.

Articolul 50

Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, directorul executiv întocmește un proiect provizoriu de situație estimativă a veniturilor și cheltuielilor agenției pentru exercițiul financiar următor, care include schema de personal, și îl transmite Consiliului de administrație.

(2) Pe baza respectivului proiect provizoriu, Consiliul de administrație adoptă un proiect provizoriu de situație estimativă a veniturilor și cheltuielilor agenției pentru următorul exercițiu financiar.

(3) Proiectul provizoriu de situație estimativă a veniturilor și cheltuielilor agenției se transmite Comisiei, Parlamentului European și Consiliului până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

(4) Comisia transmite autorității bugetare situația estimativă împreună cu proiectul de buget general al Uniunii Europene.

(5) Pe baza situației estimative, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene estimarea pe care o consideră necesară pentru schema de personal și suma aferentă subvenției care urmează să fie suportată de la bugetul general, pe care o prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolele 313 și 314 din tratat.

(6) Autoritatea bugetară autorizează creditele reprezentând contribuția alocată agenției.

(7) Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a agenției.

(8) Bugetul agenției este adoptat de Consiliul de administrație. Acesta devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(9) Pentru orice proiect imobiliar care poate avea un impact semnificativ asupra bugetului agenției, se aplică dispozițiile Regulamentului delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei 28 .

Articolul 51

Execuția bugetului

(1) Directorul executiv execută bugetul agenției.

(2) În fiecare an, directorul executiv transmite autorității bugetare toate informațiile relevante pentru constatările procedurilor de evaluare.

Articolul 52

Prezentarea conturilor și descărcarea de gestiune

(1) Până la data de 1 martie a următorului exercițiu financiar, contabilul agenției trimite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi.

(2) Până la data de 31 martie a următorului exercițiu financiar, agenția trimite raportul privind gestiunea bugetară și financiară Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Până la data de 31 martie a următorului exercițiu financiar, contabilul Comisiei trimite Curții de Conturi conturile provizorii ale agenției, consolidate cu cele ale Comisiei.

(3) După primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale agenției în temeiul articolului 148 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului 29 , directorul executiv întocmește, pe proprie răspundere, conturile finale ale agenției și le înaintează Consiliului de administrație în vederea obținerii unui aviz.

(4) Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenției.

(5) Până la data de 1 iulie următoare încheierii fiecărui exercițiu financiar, directorul executiv trimite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi conturile finale împreună cu avizul Consiliului de administrație.

(6) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a exercițiului următor.

(7) Până la 30 septembrie, directorul executiv trimite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia. Directorul executiv trimite acest răspuns și Consiliului de administrație.

(8) Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă, toate informațiile necesare pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

(9) La recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înainte de data de 15 mai a exercițiului N+2, descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului aferent exercițiului N.

Articolul 53

Norme financiare

(1)Normele financiare aplicabile agenției se adoptă de către Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei. Acestea sunt conforme cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepția cazului în care o derogare de la dispozițiile regulamentului respectiv este necesară în mod specific pentru funcționarea agenției, iar Comisia și-a dat în prealabil acordul.

(2)Agenția poate acorda granturi legate de îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 2, în conformitate cu prezentul regulament sau prin delegare din partea Comisiei în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (c) punctul (iv) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 30 . Se aplică dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 și ale Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei 31 .

CAPITOLUL 11

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 54

Statut juridic

(1) Agenția este un organ al Uniunii. Aceasta are personalitate juridică.

(2) În fiecare stat membru, agenția se bucură de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul legislației acestuia. Agenția poate, în special, să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să se constituie parte în proceduri judiciare.

(3) Agenția este independentă în ceea ce privește aspectele operative și tehnice.

(4) Agenția este reprezentată de directorul său executiv.

(5) Sediul agenției se află în Malta.

Articolul 55

Personal

(1) Personalului agenției i se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a statutului și regimului în cauză.

(2) Consiliul de administrație adoptă normele corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(3) Agenția exercită asupra propriului personal competențele de autoritate împuternicită să facă numiri conferite prin Statutul funcționarilor și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă conferite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(4) Agenția poate folosi experți naționali detașați sau alte categorii de personal care nu sunt angajați ai agenției. Consiliul de administrație adoptă o decizie de stabilire a normelor aplicabile detașării experților naționali la agenție.

(5) Agenția poate angaja personal care să lucreze pe teren în statele membre.

Articolul 56

Privilegii și imunități

Agenției și personalului său li se aplică Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Articolul 57

Regimul lingvistic

(1) Agenției i se aplică dispozițiile prevăzute în Regulamentul nr. 1 al Consiliului 32 .

(2) Fără a aduce atingere deciziilor adoptate în temeiul articolului 342 din tratat, raportul anual de activitate consolidat privind activitățile agenției și documentul de programare se întocmesc în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene.

(3) Serviciile de traduceri necesare pentru funcționarea agenției sunt furnizate de către Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 58

Transparență

(1) Documentelor deținute de agenție li se aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

(2) Agenția poate desfășura din proprie inițiativă activități de comunicare în domeniile care țin de competența sa. Agenția face public raportul anual de lucru consolidat și se asigură, în primul rând, că publicul și orice parte interesată primesc informații obiective, fiabile și ușor de înțeles privind activitatea sa.

(3) În termen de șase luni de la prima sa ședință, Consiliul de administrație adoptă normele detaliate de aplicare a alineatelor (1) și (2).

(4) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se adreseze în scris agenției în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Aceasta are dreptul de a primi un răspuns în aceeași limbă.

(5) Deciziile luate de agenție în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în condițiile prevăzute la articolele 228 și, respectiv, 263 din tratat.

Articolul 59

Combaterea fraudei

(1) Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilicite, se aplică fără restricție dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 33 . Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și adoptă dispoziții corespunzătoare care se aplică tuturor angajaților agenției, utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.

(2) Curtea de Conturi Europeană are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, în ceea ce-i privește pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii din partea agenției.

(3) OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanțat de agenție, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 34 .

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile luate de agenție conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi Europeană și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

Articolul 60

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

(1) Agenția aplică normele de securitate ale Comisiei prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 35 și 2015/444 36 ale Comisiei. Normele respective se aplică, printre altele, schimbului, prelucrării și stocării informațiilor clasificate.

(2) Agenția aplică, de asemenea, principiile de securitate referitoare la prelucrarea informațiilor sensibile neclasificate prevăzute în deciziile menționate la alineatul (1) și puse în aplicare de Comisie. Consiliul de administrație stabilește măsurile pentru aplicarea acestor principii de securitate.

Articolul 61

Răspundere

(1) Răspunderea contractuală a agenției este guvernată de legislația aplicabilă contractului în cauză.

(2) Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii cuprinse într-un contract încheiat de agenție.

(3)În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, agenția acordă reparații pentru orice prejudiciu provocat de serviciile sale sau de personalul său în executarea îndatoririlor lor.

(4) Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în litigiile privind acordarea de reparații pentru prejudiciile menționate la alineatul (3).

(5) Răspunderea individuală a membrilor personalului față de agenție intră sub incidența dispozițiilor în materie care li se aplică din Statutul funcționarilor sau din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Articolul 62

Monitorizarea administrativă

Activitățile agenției sunt supuse investigațiilor efectuate de Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din tratat.

Articolul 63

Acordul privind sediul și condițiile de funcționare

(1) Dispozițiile necesare referitoare la găzduirea agenției într-un stat membru și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în statul membru gazdă directorului executiv, membrilor Consiliului de administrație, personalului agenției și membrilor familiilor acestora se stabilesc într-un acord privind sediul, încheiat între agenție și statul membru gazdă după obținerea aprobării Consiliului de administrație.

(2) Statul membru gazdă al agenției asigură cele mai bune condiții posibile pentru a garanta buna funcționare a agenției, inclusiv școlarizare multilingvă cu orientare europeană și legături adecvate de transport.

CAPITOLUL 12

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 64

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 37 .

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care avizul comitetului este obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de emitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de două treimi din membrii comitetului.

(4) Atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din regulamentul respectiv.

Articolul 65

Raportarea

(1)Agenția întocmește un raport anual de activitate privind situația în materie de azil din Uniune, ținând seama în mod corespunzător de informațiile deja disponibile provenind din alte surse relevante. În cadrul acestui raport, agenția evaluează rezultatele activităților desfășurate în temeiul prezentului regulament și face o analiză comparativă cuprinzătoare a acestora în scopul îmbunătățirii calității, coerenței și eficacității SECA.

(2)Agenția transmite raportul anual de activitate Consiliului de administrație, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Directorul executiv prezintă raportul anual și Parlamentului European.

Articolul 66

Evaluare și revizuire

(1) În termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia comandă o evaluare pentru a analiza în special dacă agenția și-a îndeplinit obiectivele, mandatul și sarcinile. Evaluarea vizează impactul agenției asupra cooperării practice în materie de azil și asupra SECA. Evaluarea ține seama în mod corespunzător de progresele înregistrate, în limitele mandatului său, analizându-se inclusiv dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a se asigura solidaritatea efectivă și partajarea responsabilităților cu statele membre supuse unei presiuni deosebite.

Evaluarea abordează în special necesitatea eventuală de a modifica mandatul agenției, precum și implicațiile financiare ale unei astfel de modificări. Aceasta analizează, de asemenea, dacă structura de conducere este adecvată pentru îndeplinirea atribuțiilor agenției. În cadrul evaluării se ține cont de opiniile părților interesate atât de la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.

(2) Comisia transmite raportul de evaluare, împreună cu concluziile sale asupra raportului, Parlamentului European, Consiliului și Consiliului de administrație. Rezultatele evaluării sunt făcute publice.

(3) Cu ocazia unei evaluări din două, Comisia analizează dacă existența agenției se mai justifică în raport cu obiectivele, mandatul și sarcinile sale și poate propune modificarea în consecință sau abrogarea prezentului regulament.

Articolul 67

Abrogare

(1) Regulamentul (UE) nr. 439/2010 se abrogă de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 68

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII

1.1.Denumirea propunerii

1.2.Domeniul de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii

1.4.Obiective

1.5.Motivele propunerii

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modurile de gestiune preconizate

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII

3.1.Rubrica din cadrul financiar multianual și linia bugetară de cheltuieli afectată

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII

1.1.Denumirea propunerii

1.2.Domeniul de politică în cauză în structura ABM/ABB 38  

1.3.Tipul propunerii

◻ Propunerea se referă la o acțiune nouă 

◻ Propunerea se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 39  

☑ Propunerea se referă la prelungirea unei acțiuni existente 

◻ Propunerea se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă 

1.4.Obiectiv

1.4.1.Obiectiv strategic multianual al Comisiei vizat de propunere

1.4.2.Obiective specifice și activitățile ABM/ABB în cauză

1.4.3.Rezultatele și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii.

1.5.Motivele propunerii

1.5.1.Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.6.Durata și impactul financiar

◻ Propunere pe durată determinată

–◻    ◻Propunere în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    ◻Impact financiar din AAAA până în AAAA

☑ Propunere pe durată nedeterminată

–- punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–- urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul de gestiune preconizat 40  

◻ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–◻ de către serviciile sale, inclusiv prin intermediul personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    ◻de către agențiile executive;

◻ Gestiune partajată cu statele membre

☑ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–☑ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.Riscurile identificate

2.2.2.Metode de control preconizate

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII

3.1.Rubrica din cadrul financiar multianual și linia bugetară de cheltuieli afectată

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

*EASO primește contribuții din partea țărilor asociate.

Noile linii bugetare solicitate

Nu este necesar să se solicite o nouă linie bugetară, dar linia bugetară 18 03 02 ar trebui să fie redenumită în consecință

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor Agenției pentru Azil a Uniunii Europene

–◻    ◻Propunerea nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    ☑Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

* Acest tabel prezintă numai cheltuielile operaționale pentru titlul 3.                

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Sinteză

–◻    ◻Propunerea nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    ☑Propunerea implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

* Pentru 2017, se solicită 34 de posturi în cadrul mandatului actual, plus alte 30 de posturi în vederea noului mandat.

Propunerea se conformează reformei de reducere a personalului cu 5 % (2013-2017) prin reducerea treptată a personalului agenției cu 1 % pentru schema de personal aferentă exercițiului 2017 (în perioada 2013-2016 s-a aplicat o rată de reducere similară).

În perioada 2014-2015, schema de personal a agenției a fost consolidată cu 40 de posturi suplimentare, pentru a-i permite acesteia să facă față în modul cel mai eficace nevoilor legate de azil din diferite state membre. Cu toate acestea, pentru a-și executa noile sarcini prevăzute în regulament, agenția va avea nevoie de 275 de posturi suplimentare până în 2020. În special, sunt necesare următoarele posturi suplimentare:

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    ◻Propunerea nu implică utilizarea de resurse umane

–☑    ☑Propunerea implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–☑    Propunerea este compatibilă cu actualul cadru financiar multianual actual și poate implica utilizarea unor instrumente speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 51 .

–◻    ◻Propunerea necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    ◻Propunerea necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau revizuirea cadrului financiar multianual 52 .

3.2.5.Contribuțiile terților

–◻ Propunerea nu prevede cofinanțare din partea terților.

–☑ Propunerea prevede cofinanțare, estimată după cum urmează:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

Impactul estimat asupra veniturilor

–☑    ☑Propunerea nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    ◻Propunerea are următorul impact financiar:

–◻    ◻asupra resurselor proprii

–◻    ◻asupra veniturilor diverse

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile diverse alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

(1) COM(2016) 197 final.

(2) EUCO 19.2.2016, SN 1/16.

(3) COM(2015) 240 final.

(4) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(5) Concluziile Consiliului privind convergența practicilor în materie de decizii referitoare la azil, 21 aprilie 2016, 8210/16.

(6) COM(2015) 671 final.

(7) Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).

(8) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).

(9) JO L […]

(10) Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de migrație (JO L 131, 21.5.2008, p. 7).

(11) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(13) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(14) JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(15) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(16) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(17) JO L […]

(18) JO L […]

(19) JO C […]

(20) JO L […]

(21) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

(22) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare) (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(23) JO L […]

(24) Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (JO L 286, 1.11.2011, p. 1).

(25) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(26) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).

(27) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor comunităților europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(28) Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).

(29) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(30) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(31) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(32) Regulamentul nr. 1din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).

(33) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(34) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(35) Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).

(36) Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).

(37) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(38) ABM (activity-based management): gestiune pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(39) Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(40) Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

(41) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(42) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(43) Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(44) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii.

(45) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(46) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii.

(47) Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(48) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiective specifice...”

(49) AC = agent contractual; AL = agent local; END= expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(50) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(51) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(52) A se vedea articolele 11 și 17 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020.

(53) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 4.5.2016

COM(2016) 271 final

ANEXĂ

la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului

privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010

ANEXĂ

la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului

privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010

Tabel de corespondență