21.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 88/83

1.

salută eforturile Comisie de dezvoltare a unei economii durabile, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care să fie avansată din punct de vedere tehnologic, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și aptă să creeze pe termen lung avantaje competitive și locuri de muncă în Europa, prin consolidarea caracterului circular, în care valoarea produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în ciclul de viață cât mai mult timp posibil;

2.

subliniază că, pentru îndeplinirea acestor obiective, trebuie să existe în toate statele membre același cadru de acțiune, care să ofere, în conformitate cu Inițiativa privind locurile de muncă verzi și Agenda pentru noi competențe în Europa (1), oportunități de ocupare a forței de muncă în noile nișe ale pieței muncii, create prin intermediul economiei circulare (construcții ecologice durabile, gestionarea deșeurilor etc.), precum și posibilități de calificare a lucrătorilor în funcție de nevoi. Prin măsuri de sprijin și formare corespunzătoare, ar fi posibilă reinserția multor șomeri pe piața forței de muncă, iar lucrătorilor, în general, li s-ar putea oferi noi oportunități;

3.

subliniază faptul că multe din problemele cu care se confruntă producția și consumul în UE afectează alte părți ale lumii, în special țările în curs de dezvoltare și țările emergente, și că este de așteptat ca schimbările în modelul de producție și consum să producă efecte pozitive și în aceste țări. În acest sens, CoR își asumă responsabilitățile ce revin UE din punct de vedere politic, economic și social și recomandă, având în vedere și Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, să se pună accentul pe acțiuni care să garanteze la nivel internațional că și în afara UE sunt luate măsurile necesare de protejare și de conservare a resurselor;

4.

subliniază că, pentru realizarea obiectivului ambițios al închiderii buclei în economie este necesară voința tuturor nivelurilor politice, astfel încât să fie luate măsurile necesare. Acestea includ proiectarea ecologică a produselor și a serviciilor, prevenirea generării de deșeuri, reciclarea materialelor și a componentelor, reutilizarea lor în același scop sau într-un scop diferit, precum și reducerea ingredientelor periculoase și eliminarea celor care împiedică reprelucrarea, pentru a spori posibilitățile de reparare, reciclare și actualizare, precum și caracterul durabil. De asemenea, sunt necesare o schimbare durabilă în percepția publică legată de această chestiune și de comportamentul consumatorilor, precum și crearea unei piețe stabile pentru produsele și materialele obținute din materii prime secundare;

5.

sprijină Concluziile Consiliului privind planul de acțiune al UE pentru economia circulară (2), în care se solicită punerea în aplicare în timp util și ambițioasă a planului de acțiune privind economia circulară al Comisiei, precum și ideea că trecerea la o economie circulară necesită un angajament pe termen lung și acțiuni într-o gamă largă de domenii de politică în UE și la toate nivelurile de guvernare din statele membre, inclusiv implicarea activă a tuturor nivelurilor de guvernare, împreună cu toți actorii economici și sociali, precum și cu cetățenii;

6.

subliniază, în acest sens, că serviciile de gestionare a deșeurilor sunt prestate deseori sub formă de servicii de interes economic general, în sensul articolului 14 din TFUE, iar Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general oferă autorităților locale și regionale, printre altele, o marjă de apreciere amplă cu privire la acest tip de servicii. Acest lucru permite elaborarea și utilizarea unor soluții de gestionare a deșeurilor optime pentru nivelul local și regional;

7.

subliniază faptul că actorii și sectoarele trebuie să coopereze în mod eficient pentru crearea unei economii circulare pe scară largă. Prin înființarea, în diferite sectoare, a unor platforme și clustere de colaborare a întreprinderilor cu factorii de decizie politică, s-ar putea asigura: dezvoltarea în comun a produselor; transparența, grație informaticii și schimbului de informații; sisteme comune de colectare a datelor; standarde sectoriale; armonizarea stimulentelor și mecanismelor de intermediere;

8.

consideră că, în vederea introducerii unei schimbări reale de paradigmă, economia circulară în ansamblu trebuie să se bazeze pe o strategie care să urmărească cele mai bune soluții de mediu pe parcursul întregului ciclu de viață (cradle-to-cradle), indiferent de forma actuală a diferitelor reglementări juridice, strategii și instrumente care trebuie dezvoltate în continuare și modificate ori completate corespunzător, astfel încât să servească la îndeplinirea obiectivului general;

9.

este convins că acest lucru poate fi realizat numai dacă în proiectele pe termen scurt identificate în planul de acțiune sunt prevăzute și obiective pe termen mediu și lung concrete și realiste, care să permită tuturor părților să efectueze planificarea necesară în siguranță și pe baze fiabile și să creeze condițiile de infrastructură;

10.

prin urmare, recomandă ca, ținând seama de durata proceselor de elaborare și de punere în aplicare a politicilor, termenul avut în vedere să fie anul 2050 (3), cu stabilirea unor obiective și acțiuni intermediare, în perspectiva anului 2030;

11.

consideră că un prim pas important îl constituie efectuarea unui bilanț critic, care să identifice domeniile în care programele, subvențiile și măsurile de reglementare sunt ineficiente sau chiar contraproductive, precum și problemele prioritare care trebuie abordate într-o anumită perioadă;

12.

consideră că programele de cercetare, măsurile de sprijin și instrumentele pe baze voluntare au un impact redus și nu pot avea decât un rol auxiliar în abordarea corespunzătoare a provocărilor cu care urmează să se confrunte UE. Ca exemplu de eficacitate limitată, este menționat sistemul comunitar de management de mediu și audit EMAS, înființat în urmă cu 20 de ani și la care au participat doar în jur de 4 000 de întreprinderi și entități nonprofit, cu aproximativ 10 000 de situri în întreaga UE. Pe de altă parte, există aproximativ 30 de milioane de întreprinderi care nu au optat pentru utilizarea acestui instrument;

13.

recomandă elaborarea unor cerințe legislative ambițioase, care să fie însoțite de măsuri de sprijin. Totodată, ar trebui avute în vedere abordări inovatoare, cum ar fi Top Runner  (4). Acest lucru ar fi nu numai în beneficiul resurselor naturale și al climei, ci și în avantajul consumatorilor, care, pe termen lung, ar avea de suportat costuri mai scăzute, precum și al economiei, care ar dobândi, prin avansul de inovare, avantaje față de economiile concurente;

14.

observă că autoritățile locale și regionale (ALR) au adoptat diverse inițiative vizând utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară. Aceste inițiative reprezintă exemple de bune practici, care pot fi urmate și de alte autorități. Comisia ar trebui să sprijine platformele existente dedicate schimburilor de experiență;

15.

regretă faptul că problema educației și a conștientizării nu joacă niciun rol în planul de acțiune și invită Comisia ca, împreună cu statele membre și cu autoritățile locale și regionale și alți parteneri să ia măsuri în acest sens și să stimuleze dezvoltarea și partajarea cunoștințelor și bunelor practici, în vederea sporirii sensibilizării; în acest context, salută crearea unor module de specializare specifice în cadrul cursurilor universitare relevante și a unor cursuri de formare adecvate, prin strânsa cooperare a întreprinderilor cu cercetarea și sistemul de învățământ;

16.

ia notă de faptul că Comisia se bazează pe strategii consacrate și că, în multe domenii, lipsesc măsurile concrete, precum, de exemplu, criterii uniforme de aplicare și de transpunere a acestor strategii. Viitoarea propunere legislativă privind responsabilitatea extinsă pentru produs ar trebui să specifice și modul în care se va desfășura internalizarea de către producători a tuturor costurilor produselor, de-a lungul întregului lanț de creare a valorii economice;

17.

recomandă ca, în vederea realizării obiectivelor generale și a coerenței între toate domeniile de politică, în procesul de reexaminare a autorizațiilor privind ajutoarele de stat, să fie incluse proceduri care să garanteze că nu va fi acordat niciun ajutor pentru producție sau produs în cazul în care nu sunt respectate cerințele în materie de proiectare ecologică;

18.

subliniază faptul că se impune o revizuire aprofundată a cerințelor de proiectare ecologică (5) și că ar trebui avută în vedere stabilirea unor cerințe de proiectare ecologică specifice produselor și sectoarelor;

19.

în acest sens, invită Comisia Europeană să prezinte, cât mai curând posibil, un plan de lucru ambițios pentru proiectarea ecologică, în vederea punerii în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Directiva privind proiectarea ecologică), care trebuia să acopere perioada 2015-2017;

20.

subliniază că deșeurile și subprodusele rezultate din procesul de producție pot fi folosite ca materii prime secundare pentru alte procese și că, în acest sens, există încă un potențial ridicat în sensul simbiozei industriale, în vederea unei economii cu adevărat circulare, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor), care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei în numeroase regiuni. Trebuie ca obstacolele normative din calea IMM-urilor să fie limitate, pe cât posibil, și menținute la un nivel cât mai mic în cadrul noilor reglementări. Astfel, ar trebui adoptate măsurile de stabilire a criteriilor de declarare a subproduselor sau de declarare a sfârșitului ciclului de viață a deșeurilor, conform prevederilor articolului 5 alineatul (2) și ale articolului 6 alineatul (2) din Directiva-cadru privind deșeurile;

21.

recomandă Comisiei și statelor membre să adopte norme obligatorii aplicabile și operatorilor economici cu privire la achizițiile durabile și la cooperarea de-a lungul lanțului de creare a valorii economice, în cazul în care angajamentele asumate nu sunt îndeplinite la termen sau pe deplin. Acest lucru ar trebui realizat în consultare cu autoritățile locale și regionale;

22.

menționează că, în ciuda utilizării reduse a EMAS subliniate la punctul 12, acest instrument are în fond un mare potențial pentru identificarea și centralizarea fluxurilor (ineficiente și/sau dăunătoare mediului) de materiale în procesele (de producție) și, prin urmare, salută faptul că, în cadrul planului de acțiune, Comisia are în vedere îmbunătățirea acestui instrument în avantajul întreprinderilor, în special al IMM-urilor. În plus, reamintește că, datorită transparenței și controlului integrate în mod sistematic în acest sistem unitar de management, EMAS constituie și o modalitate excelentă de verificare a unor astfel de fluxuri;

23.

recomandă deci ca, în calitatea sa de instrument de acțiune voluntară, sistemul EMAS să primească un loc mai important decât până acum în alte acte legislative și măsuri de punere în aplicare conexe, pentru a dispune de o modalitate credibilă de verificare a informațiilor și a probelor necesare;

24.

subliniază că problema ciclurilor de viață tot mai scurte ale produselor, cum ar fi echipamentele electronice și îmbrăcămintea, comportamentul consumatorilor și tendințele sociale au o relevanță mai mare decât cea percepută și decât uzura morală reală;

25.

în acest context, în special social și etic, insistă asupra faptului că Comisia, statele membre și în special, autoritățile locale și regionale, ca nivel politic cel mai apropiat de cetățeni, trebuie să ia măsuri în domeniul învățământului, al formării și al calificărilor, pentru a îmbunătăți substanțial percepția și înțelegerea, atât de către public, cât și de către întreprinderi, a legăturilor dintre consumul durabil și cel nedurabil, a prevenirii generării de deșeuri și a conservării resurselor și mediului, precum și a răspunderii producătorilor, a proiectării produselor și a publicității pentru acestea. Recomandă ca astfel de teme să fie introduse și consolidate prin programe educaționale și campanii de informare;

26.

recomandă să fie prezentat în mod transparent și în întregime impactul produselor asupra mediului, printr-o etichetare corespunzătoare, ținând seama de experiența acumulată cu privire la etichetele existente. Eticheta trebuie să fie simplă și inteligibilă, iar informațiile pe care le conține trebuie să fie transparente și verificabile;

27.

consideră că abordarea prin amprenta de mediu a produselor este adecvată, dar subliniază că pentru dezvoltarea sa metodologică sunt încă necesare eforturi semnificative și că ea poate contracara eficient diversitatea etichetelor și lipsa de transparență subsecventă numai dacă este general obligatorie. În acest scop, amprenta de mediu trebuie să fie ușor de utilizat de fabricanții produselor respective, fără ca prin aceasta să-și piardă relevanța și caracterul controlabil, făcând obiectul unor verificări ale competitivității și proporționalității. În acest sens, ar fi utilă crearea unei mărci europene pe baza căreia să se clădească o reputație clară și pozitivă, în scopul de a deschide noi uși pentru economia circulară. Fiind necesare o strategie de marcă și comunicarea aferentă, trebuie pus în aplicare un plan care să confere un caracter tangibil strategiei, cum ar fi programe de îmbunătățiri și campanii publicitare la nivel european;

28.

îndeamnă Comisia și statele membre ca, pe termen mediu, să restructureze sistemul de impozitare, consumul de materii prime primare urmând să fie impozitat mai mult decât consumul de materii prime, materiale și componente secundare reutilizabile, oferind astfel un stimulent pentru creșterea semnificativă a reutilizării materiilor prime, materialelor și componentelor deja introduse în circuitul economic, în loc să fie utilizate materii prime primare noi; Directiva TVA ar putea fi revizuită astfel încât să nu împiedice diferențierea cotelor de TVA în acest scop; Ar trebui ca, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, Comisia și statele membre să depună mai multe eforturi pentru a promova utilizarea materiilor prime secundare, a materialelor și a componentelor secundare, inclusiv prin utilizarea altor instrumente economice adecvate;

29.

recunoaște faptul că achizițiile publice verzi (green public procurement – GPP) pot constitui un motor important pentru economia circulară, dată fiind ponderea mare pe care o au în PIB. CoR subliniază că ALR au o pondere foarte mare în volumul achizițiilor publice din UE și, prin urmare, joacă un rol esențial în materie de GPP. Acest lucru va stimula creșterea și economia verde și va deschide posibilități ample în materie de ocupare a forței de muncă, putând îmbunătăți aplicarea Planului de acțiune verde pentru IMM-uri și a Inițiativei privind locurile de muncă verzi (6);

30.

constată că, de mulți ani, lipsește o aplicare consistentă a GPP și, prin urmare, salută orice inițiativă a Comisiei privind o punere în aplicare mai eficientă a politicilor de achiziții; subliniază faptul că, în domeniul achizițiilor publice, este important să se țină seama nu numai de prețul cel mai scăzut, ci și de așa-numita „ofertă cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”. Aceasta înseamnă un accent mai mare pe cumpărarea unor soluții cu un cost total de viață mai redus, cu performanțe tehnologice solide și care, per ansamblu, sunt mai sustenabile; astfel de practici ar trebui incluse în reglementările privind fondurile structurale, întrucât reprezintă o modalitate de a crește desfacerea de materii prime secundare pe piață;

31.

ia act de faptul că acele state membre ale UE care au pus în aplicare noile norme ale UE privind achizițiile publice (7) sunt în măsură să ofere mai multe oportunități pentru achiziții durabile, competitive, generatoare de inovații și transparente, cu reguli mai inteligente și un număr mai mare de proceduri electronice. Consideră că este nevoie de o mai mare sensibilizare în rândul întreprinzătorilor (în special în rândul IMM-urilor) cu privire la noile norme ale UE privind achizițiile publice;

32.

îndeamnă Comisia și statele membre să propună orientări și să prezinte propuneri pentru încurajarea utilizării GPP. Manualul Buying green! A handbook on green public procurement („Să cumpărăm verde! Manual privind achizițiile publice ecologice”), publicat de Comisia Europeană, reprezintă un început adecvat în acest sens; solicită, de asemenea, includerea, într-o formă clară, în acest manual, a unei liste de materii prime secundare eligibile pentru GPP, precum și a unei liste a produselor care au fost fabricate din aceste materii și materiale, liste care să fie actualizate în mod regulat;

33.

în perspectiva viitoarelor modificări aduse cadrului juridic al UE intrat în vigoare în 2016, solicită includerea obligatorie a GPP în procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice în cazul în care acestea depășesc pragurile stabilite pentru procedurile de licitație la nivelul UE și în cazul proiectelor finanțate din fonduri publice. GPP trebuie puse în aplicare în cadrul programelor de finanțare ale UE, astfel încât proiectele să funcționeze ca model și stimulent în vederea utilizării GPP;

34.

recomandă în acest sens ca, în vederea asigurării coerenței legislației UE și, în conformitate cu recomandarea de la punctul anterior, Directiva privind achizițiile publice (2014/24/UE) să fie revizuită, astfel încât în domeniul achizițiilor publice să fie de principiu preferate produsele eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și soluțiile durabile, iar în cazul în care sunt respinse, refuzul să fie justificat; recomandă organizarea unei monitorizări în cadrul căreia, ținându-se seama de întregul lanț al creării de valoare economică, să fie evaluate costurile asociate cu atribuirea contractelor de achiziții publice convenționale, care au la bază exclusiv criteriul rentabilității pe termen scurt, și să fie comparate cu costurile GPP; recomandă, de asemenea, să fie elaborate sisteme de anunțare a deschiderii procedurii de achiziții publice, care să ofere date comparative cu privire la diferite proiecte și la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare, dacă este necesar;

35.

sprijină Comisia în intenția sa de a îmbunătăți cooperarea cu statele membre pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a legislației UE privind deșeurile și subliniază că ALR au de jucat un rol important. Așadar, CoR invită Comisia să se asigure că statele membre vor implica îndeaproape ALR în măsurile tehnice și fiscale necesare, precum și în schimbul de bune practici;

36.

își reiterează apelul către Comisia Europeană și statele membre de a încuraja introducerea unor procese de reciclare de înaltă calitate, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, și de a accelera introducerea de instrumente economice, cum ar fi principiul „poluatorul plătește”, taxele de depozitare a deșeurilor la groapa de gunoi și schemele de plată în funcție de cantitatea de deșeuri produsă (8);

37.

subliniază faptul că, având în vedere diferențele existente între regiunile și statele membre din UE în îndeplinirea obiectivelor stabilite în actuala legislație europeană în domeniul gestionării deșeurilor, este foarte importantă încurajarea cooperării și diseminării exemplelor de bune practici în domeniu, astfel încât statele membre și regiunile mai puțin performante să fie sprijinite în îndeplinirea obiectivelor finale, în special în cazul regiunilor cu o densitate scăzută a populației, al regiunilor insulare și al celor ultraperiferice, care se caracterizează printr-o presiune ridicată a populației și prin distanțe mari până la centrele de tratare, dat fiind că, în regiunile respective, este practic imposibilă îndeplinirea obiectivului de eliminare totală a deșeurilor;

38.

subliniază necesitatea de a implica în mai mare măsură consumatorii în toate măsurile privind eliminarea deșeurilor. În acest scop, autoritățile locale și regionale responsabile de procesele de tratare a deșeurilor municipale solide ar trebui să pună la dispoziție informații transparente cu privire la aceste procese și la monitorizarea reciclării tuturor materialelor, pentru a implica mai îndeaproape consumatorii în eliminarea corectă sau reciclarea acestora;

39.

subliniază că un factor important pentru competitivitatea IMM-urilor pe piața unică europeană îl reprezintă asigurarea unor condiții de concurență echitabile în aplicarea dispozițiilor privind eliminarea deșeurilor;

40.

salută intenția Comisiei de a aborda rolul valorificării conținutului lor energetic în politicile privind energia și clima. CoR subliniază că fundamentul îl constituie ierarhia deșeurilor stabilită de UE în scopul reducerii la minimum a fluxului de deșeuri și abordarea bazată pe ciclul de viață și că modelul economiei circulare cu o rată înaltă a reutilizării și a reciclării nu trebuie să fie compromis de valorificarea energetică (9);

41.

subliniază, în continuare, că deșeurile care nu pot fi evitate sau reciclate ar trebui să fie tratate în instalații termice cu un grad ridicat de eficiență energetică („Waste to Energy” – valorificarea energetică a deșeurilor), în special în cazul utilizării simultane a energiei, evitându-se supradimensionarea instalațiilor de eliminare sau incinerare a deșeurilor;

42.

sprijină ferm intenția Comisiei Europene de a accelera punerea în aplicare a versiunii revizuite a Regulamentului privind transferurile de deșeuri, contracarând astfel exportul ilegal de deșeuri provenite de la consumatorii finali și transportul deșeurilor la instalații de tratare necorespunzătoare din UE sau din afara acesteia. În activitatea ei, Comisia Europeană ar trebui să implice îndeaproape autoritățile locale și regionale competente, promovând dezvoltarea unui sistem de schimb electronic de date pentru transporturile de deșeuri și elaborând orientări pentru planificarea corespunzătoare a controalelor, solicitare care a fost introdusă în cea mai recentă revizuire a directivei;

43.

în principiu, consideră că stabilirea unor standarde de calitate trebuie să răspundă cerințelor industriei care folosește respectivele materii, deoarece numai producătorii știu ce calitate trebuie să aibă materiile prime și materialele necesare producției. În acest sens, Comitetul subliniază că nu originea, ci calitatea unui produs trebuie să fie factorul determinant;

44.

consideră însă că este de responsabilitatea Comisiei să identifice și să îndepărteze barierele juridice care împiedică sau îngreunează utilizarea materiilor prime secundare, în măsura în care nu intră în conflict cu aspecte relevante legate de siguranță (de exemplu poluanți, epizootii, igienă);

45.

salută angajamentul Comisiei de a stabili interfețele dintre legislațiile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile și este de părere că acest lucru trebuie să aibă loc cât mai curând posibil. În acest context, Comitetul subliniază că înlocuirea substanțelor periculoase și a celor toxice cu alternative sigure existente sau care urmează să fie dezvoltate, precum și trasabilitatea substanțelor chimice periculoase în lanțul de creare a valorii economice și în circuitul materialelor sunt aspecte indispensabile pentru buna funcționare a economiei circulare;

46.

salută accentul pus de Comisie pe domeniul materialelor plastice, face trimitere la Avizul „Cartea verde privind strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător” (10) și subliniază că, în ceea ce privește utilizarea materialelor plastice în anumite domenii, trebuie puse în aplicare norme pentru a facilita reciclarea sau reducerea utilizării lor în anumite domenii. Materialele plastice care conțin substanțe nocive pentru mediu și sănătate nu ar trebui reutilizate sau reciclate, în cazul în care substanțele nocive nu pot fi extrase prin prelucrare și nu pot fi scoase din circuitul materialelor. Materialele plastice care conțin substanțe nocive ar trebuie retrase din circulație, de exemplu prin incinerare. Comisia ar trebui să țină seama de acest aspect atunci când stabilește norme și valori-țintă. În plus, ar trebui să ia măsuri, astfel încât producția primară să renunțe cât mai curând cu putință la substanțe nocive pentru mediu și sănătate;

47.

atrage atenția asupra faptului că multe materiale noi combinate pot avea efecte pozitive asupra mediului (cum ar fi capacitatea de izolare, masa redusă etc.), dar, pe de altă parte, pot conduce la noi provocări pe parcursul ciclului lor de viață, legate de reutilizare, reciclare sau eliminare;

48.

critică faptul că teme importante, precum aruncarea de gunoaie pe domeniul public și percolarea materialelor plastice, nu sunt abordate mai detaliat în planul de acțiune și, prin urmare, îndeamnă Comisia să acorde spațiu suficient acestor aspecte în strategia privind materialele plastice în economia circulară, anunțată pentru 2017, stabilind obiective clare în vederea soluționării problemelor;

49.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze inițiative orientate spre piață, pentru a accelera utilizarea materialelor reciclate prin conceperea unor stimulente economice și fiscale pentru întreprinderile care adoptă modele de afaceri bazate pe economia circulară și pentru consumatorii care achiziționează produse și servicii care sprijină această economie;

50.

consideră că reducerea deșeurilor alimentare este un domeniu important al economiei circulare, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere ecologic și etic și face referire, în acest context, la avizele sale din cadrul pachetului legislativ și la avizul din proprie inițiativă privind risipa de alimente (11);

51.

consideră că măsurile de prevenire a risipei de alimente de-a lungul lanțului de creare a valorii economice nu cad doar în sarcina statelor membre, a ALR și a întreprinderilor; Comisia Europeană și alte instituții ale UE joacă un rol decisiv în acest sens, dată fiind legătura acestui subiect cu alte domenii de politică (de exemplu, condiții de sănătate/protecția consumatorilor, comerțul, subvențiile agricole);

52.

consideră că, în special în domeniul construcțiilor, este absolut necesară o evaluare holistică, din cauza volumului mare de deșeuri asociate cu acest domeniu și a complexității tot mai mari a acestora. În cazul materialelor de construcție, proiectarea ecologică trebuie să ia în considerare întregul ciclu de viață al produsului și, prin urmare, pentru această categorie de produse trebuie să fie abordată mai aprofundat; deși interesul pe care îl prezintă sporirea eficienței în utilizarea resurselor în sectorul construcțiilor din UE este indiscutabil, diferitele abordări naționale publice și private măresc complexitatea mediului de lucru pentru toate părțile interesate. Lipsa de obiective, indicatori și date comune, precum și lipsa de recunoaștere reciprocă a diferitelor abordări ar putea să anuleze rapid progresele înregistrate până în prezent și să conducă la denaturări pe piața internă în ceea ce privește planificarea, proiectarea, construirea și fabricarea;

53.

este de părere că, aplicând principiile economiei circulare la sectorul imobiliar și la sectorul construcțiilor, este necesar să se ia în considerare proiectarea „în straturi”, colectând separat materialele și componentele și ținând seama deja, pe durata construcției, de procesele de demontare și de adaptabilitate. În acest sens, trebuie să fie implicat sectorul industrial respectiv, să fie redefinite deșeurile drept o resursă valoroasă, iar clădirile să devină „bănci de materiale” pentru generațiile viitoare. Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin realizarea unor structuri ale materialelor și prin componente care să poată fi demontate, parțial sau complet, pentru ca diversele lor elemente să poată fi reutilizate, materialele să poată fi recuperate, iar clădiri întregi să poată fi reconstruite în alt loc;

54.

subliniază că, la nivel regional, este important ca deșeurile rezultate din construcții civile să fie tratate în regim de economie circulară, deoarece, nefiind rentabil să fie transportate de pe loc din cauza volumului și masei, ele rămân în general în regiunea în care au fost produse;

55.

consideră că sectorul construcțiilor este un domeniu important de acțiune pentru administrațiile publice de la toate nivelurile, deoarece, fiind atât proprietari ai clădirilor publice, cât și responsabili pentru crearea și întreținerea infrastructurii, ele ar trebui deschidă drumul pentru accesul larg pe piață al unor metode și produse inovatoare și ecologice, cum ar fi agregatele secundare provenite din deșeuri de construcții civile și rutiere și din demolări (12);

56.

subliniază că autoritățile locale și regionale pot juca un rol deosebit de important în autorizarea activităților de construcție și de demolare și că trebuie să primească sprijin prin orientări din partea UE pentru integrarea economiei circulare în acest sector;

57.

reiterează faptul că, pentru ALR din UE, este importantă elaborarea unor indicatori de evaluare a performanței de mediu pe durata ciclului de viață a clădirilor și că aceasta este o condiție necesară pentru elaborarea unor standarde și obiective comune de protecție a mediului în sectorul construcțiilor. ALR ar trebui să fie implicate în elaborarea acestor indicatori (13);

58.

constată că tema produselor farmaceutice și a nanomaterialelor eliberate în mediul înconjurător ca deșeuri sau ca produse de reacție lipsește din planul de acțiune și arată că aceasta ar trebui abordată rapid ca viitoare prioritate, cu strategii corespunzătoare;

59.

salută angajamentul Comisiei, asumat în planul de acțiune, de a sprijini statele membre și ALR în consolidarea acțiunilor legate de economia circulară, prin măsuri orientate în acest sens și prin acordarea de sprijin pentru elaborarea unor proiecte de economie circulară, folosind diferite instrumente de finanțare ale UE, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, FEIS, LIFE, Orizont 2020 și COSME; subliniază necesitatea de a spori sinergiile dintre diferite fonduri și programe și de a simplifica utilizarea acestora. Solicită o abordare de tip ghișeu unic;

60.

în acest sens, subliniază că instrumentele financiare nu sunt întotdeauna în concordanță cu nevoile regiunilor și ale ALR și solicită ca aceste instrumente să fie orientate către necesitățile declarate de ALR și către posibilitățile lor financiare și administrative; măsurile și instrumentele trebuie adaptate la diferitele realități locale ale regiunilor Europei, ținând seama, în mod concret, de densitatea populației și de răspândirea sa pe teritoriu;

61.

constată că programele operaționale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene au fost stabilite înaintea planului de acțiune și, prin urmare, investițiile necesare pentru economia circulară nu ar putea fi programate în așa fel încât să facă posibilă și aplicarea unor proiecte mai mici privind reducerea deșeurilor, dezvoltarea de rețele de reutilizare, reparare și economie colaborativă, privind testarea unor noi metode de sortare și tratare a deșeurilor sau privind consolidarea capacităților IMM-urilor și sensibilizarea publicului;

62.

prin urmare, invită Comisia ca, în următoarea perioadă de programare, să țină seama mai mult de aceste aspecte și, în general, să facă din tema economiei circulare o prioritate în procesul de alocare a fondurilor structurale și de investiții din viitoarele perioade de programare, așa cum s-a procedat până în prezent cu tema schimbărilor climatice;

63.

cere Comisiei Europene să sprijine, în cadrul economiei circulare, utilizarea tehnologiilor disruptive, care ar putea schimba masiv sau înlătura întregi segmente de piață, pentru a spori valorificarea cunoștințelor;

64.

invită Comisia Europeană să prezinte Comitetului Regiunilor în mod regulat rapoarte intermediare privind stadiul punerii în aplicare a planului de acțiune, pentru a discuta cu acesta progresele înregistrate și pentru a analiza posibilitatea de a solicita avize prospective Comitetului Regiunilor, care să îi permită acestuia să contribuie deja în faza de elaborare a politicilor.