27.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 366/19

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York la 13 decembrie 2006,

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE privind egalitatea rasială și Directiva-cadru 2000/78/CE privind egalitatea în ceea ce privește încadrarea în muncă,

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (2013/112/UE),

—

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2012”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2011, intitulată „O agendă a UE pentru drepturile copilului” (COM(2011)0060),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006, intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” (COM(2006)0367),

—

având în vedere raportul Eurofound intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Efectele crizei”,

—

având în vedere raportul Eurofound (2013) intitulat „Al treilea sondaj european privind calitatea vieții – Calitatea vieții în Europa: Inegalitățile sociale”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (9),

—

având în vedere raportul organizației „Salvați Copiii” (2014) intitulat „Child poverty and social exclusion in Europe” (Sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în Europa),

—

având în vedere raportul Biroului de Cercetare al UNICEF (2014) intitulat „Children of the Recession: The impact of the economic crisis on child well-being in rich countries” (Copiii recesiunii: impactul crizei economice asupra bunăstării copiilor în țările bogate),

—

având în vedere raportul Rețelei europene anti-sărăcie (EAPN) și al Eurochild (2013) intitulat „Towards children's well-being in Europe – explainer on child poverty in the EU” (Către bunăstarea copiilor în Europa – expunere privind sărăcia în rândul copiilor în UE),

—

având în vedere raportul de evaluare al Eurochild (2014) „The 2014 National Reform Programmes (NRP) and National Social Reports (NSR) from a child poverty and well-being perspective” [Programele naționale de reformă (PNR) pentru 2014 și rapoartele sociale naționale (RSN) din perspectiva sărăciei și bunăstării în rândul copiilor],

—

având în vedere raportul celei de-a 11-a conferințe Eurochild, care a avut loc la București în perioada 26-28 noiembrie 2014,

—

având în vedere raportul Centrului de cercetare Innocenti al UNICEF (2012) intitulat „Measuring child poverty: New league tables of child poverty in the world's rich countries” (Evaluarea sărăciei în rândul copiilor: noi clasamente ale sărăciei în rândul copiilor în țările bogate ale lumii),

—

având în vedere raportul științific final al DRIVERS: Social Inequalities in early childhood health and development: a European-wide systematic review“ (Inegalitățile sociale în contextul sănătății și dezvoltării copiilor de vârstă mică: o evaluare sistematică la nivel european), Londra, septembrie 2014,

—

având în vedere Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC), 2013,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 septembrie 2009 intitulat „Muncă și sărăcie: către o abordare globală indispensabilă”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2010 intitulat „Sărăcia în rândul copiilor și bunăstarea acestora”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013 intitulat „Venitul european minim și indicatorii sărăciei”,

—

având în vedere Recomandarea Comisiei intitulată „Investing in children: Breaking the cycle of disadvantage – A study of national policies” (Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării – studiu de analiză a politicilor naționale) a Rețelei europene de experți independenți pe teme de incluziune socială (10),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0310/2015),

A.

întrucât ar trebui acordată o mai mare vizibilitate politică combaterii sărăciei în rândul copiilor la cel mai înalt nivel politic al UE, pentru ca UE să îndeplinească obiectivul Strategiei Europa 2020 de reducere a numărului persoanelor afectate de sărăcie cu cel puțin 20 de milioane până în 2020;

B.

întrucât, conform Convenției ONU cu privire la drepturile copilului (CDC-ONU), tuturor copiilor ar trebui să li se garanteze dreptul la educație, servicii de asistență medicală, locuințe, protecție, precum și dreptul de a participa la deciziile care îi afectează, dreptul la activități recreative și la timp liber, la o alimentație echilibrată și dreptul la îngrijire într-un mediu familial;

C.

întrucât majoritatea statelor membre au acordat până în prezent prea puțină atenție utilizării fondurilor structurale ale UE pentru a reduce ratele alarmante și încă în creștere ale sărăciei în rândul copiilor în Europa, precum și pentru a promova incluziunea socială și bunăstarea generală;

D.

întrucât inegalitățile sociale contribuie în mod semnificativ la creșterea sărăciei în rândul copiilor și întrucât copiii sunt segmentul de populație cu cel mai mare risc de sărăcie în 19 state membre ale UE;

E.

întrucât, potrivit Eurostat, principalii factori care afectează sărăcia în rândul copiilor sunt politicile de redistribuire a bogăției, eficiența intervenției guvernelor prin ajutorul pentru venit, furnizarea de servicii de sprijin, politica privind ocuparea forței de muncă (11) și situația părinților pe piața muncii, care este legată de nivelul lor de educație, precum și componența gospodăriei în care trăiesc copiii; întrucât creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă constituie un instrument eficace pentru combaterea sărăciei;

F.

întrucât o cincime din populația totală a UE are vârste de sub 18 ani; întrucât, în pofida angajamentelor luate, mai mult de unul din patru copii trăiesc acum la limita sărăciei sau a excluziunii sociale în întreaga UE;

G.

întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri punerea în aplicare a pachetului de investiții sociale și susține recomandarea Comisiei Europene „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, care propune un cadru de politici cuprinzător pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea bunăstării copiilor pe baza a trei piloni, și anume accesul la resurse adecvate în cadrul Fondului social european, accesul la servicii de calitate și incluzive și participarea copiilor la societate și la procesul decizional, recunoscând copiii ca fiind deținători de drepturi; consideră, totuși, regretabil faptul că UE nu a luat măsuri coerente de aplicare a acestei recomandări prin semestrul european;

H.

întrucât, deși copiii părinților cu intensitate scăzută a muncii sunt cu 56,7 % mai expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, există și familii cu intensitate ridicată a muncii care rămân, în prezent, expuse riscului de sărăcie în rândul copiilor (în România, Lituania, Portugalia, Spania, Grecia, Letonia, Slovacia, Polonia și Luxemburg);

I.

întrucât sărăcia în rândul copiilor este determinată de sărăcia familiilor, întrucât familiile cu venituri mici și familiile mari sunt, astfel, expuse mai mult riscului de sărăcie, în timp ce redistribuirea veniturilor are un impact major pentru reducerea ciclurilor inegalității sociale și întrucât politicile salariale naționale și sistemele de protecție socială din ce în ce mai fragile cresc riscul de sărăcie și de excluziune socială, lucru care contribuie la înmulțirea cazurilor de sărăcie în rândul copiilor, astfel cum se poate vedea în statele membre unde se înregistrează cele mai scăzute rate ale sărăciei în rândul copiilor, care sunt, în același timp, statele cu cele mai scăzute niveluri de sărăcie generală și de inegalitate;

J.

întrucât, între 2008 și 2012, numărul copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială în Europa (UE 27 + Norvegia, Islanda și Elveția) a crescut cu aproape un milion, majorându-se cu o jumătate de milion numai între 2011 și 2012 (12); întrucât în 2013, potrivit datelor furnizate de Eurostat, în UE 28 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială; întrucât în UE 27 riscul de sărăcie sau de excluziune socială a crescut între 2008 și 2012 de la 26,5 % la 28 %; întrucât în 2013, în statele membre ale UE 28, 28 % din populația totală sub vârsta de 18 ani a fost expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar în marea majoritate a țărilor riscul de sărăcie și de excluziune socială este mai pronunțat în cazul copiilor decât al adulților;

K.

întrucât femeile sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât bărbații și întrucât combaterea sărăciei în rândul femeilor nu numai că este importantă în sine, ci are și o importanță vitală în eforturile de reducere a sărăciei în rândul copiilor;

L.

întrucât există inegalități tot mai mari între statele membre ale UE; întrucât este alarmant faptul că procentajul copiilor care suferă de malnutriție este în creștere, ducând la reapariția unor boli care dispăruseră în UE (de exemplu rahitismul); întrucât este simptomatic faptul că, potrivit UNICEF (13), în țări precum Estonia, Grecia și Italia, procentajul copiilor care nu au posibilitatea de a consuma carne, carne de pasăre sau pește timp de două zile consecutive s-a dublat în mod dramatic din 2008;

M.

întrucât, în observațiile sale finale cu privire la cele mai recente rapoarte periodice ale anumitor țări, Comitetul ONU pentru drepturile copilului și-a exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea ratei sărăciei și/sau a ratei riscului de sărăcie în rândul copiilor din cauza crizei economice, care oprește mulți copii să se bucure pe deplin de multe dintre drepturile prevăzute în Convenția ONU privind drepturile copilului, în special dreptul la sănătate, la educație și la protecție socială, și a încurajat autoritățile să garanteze protejarea liniilor bugetare pentru copii; întrucât criza economică și financiară a condus la deteriorarea condițiilor de muncă și de trai și la apariția unui nou grup de persoane cu nevoi (denumit și „new to need”);

N.

întrucât un mediu antreprenorial favorabil stimulează creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă în statele membre și lărgește oportunitățile de angajare pentru părinți, care pot servi apoi ca modele demne de urmat, îndeosebi în comunitățile grav afectate de sărăcie și excluziune de-a lungul mai multor generații;

O.

întrucât familiile monoparentale, în special familiile conduse de mame singure, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie sau de excluziune socială (49,8 % în comparație cu 25,2 %), deși potrivit EU-SILC (14) există diferențe mari între țări, fapt ce se datorează procesului de feminizare a sărăciei, gradului disproporționat în care femeile sunt încadrate în locuri de muncă precare și constituie lucrători fără voie cu fracțiune de normă, timpului disproporționat lucrat fără remunerație de femei, întreruperilor în cariera femeilor pentru îngrijirea copiilor sau a altor membri de familie și discriminării salariale dintre bărbați și femei;

P.

întrucât sărăcia în rândul copiilor poate fi atenuată prin îmbunătățirea oportunităților de pe piața muncii, îndeosebi pentru femei, printr-o mai bună dezvoltare a serviciilor de îngrijire a copiilor;

Q.

întrucât copiii și părinții, părinții adoptivi și îngrijitorii lor trebuie protejați de discriminarea din orice motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia sau credința, părerea politică sau de altă natură, originea națională, etnică sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea deținută, nașterea, dizabilitatea, vârsta sau alt statut; întrucât copiii din grupurile vulnerabile ale populației sunt mai expuși riscului de marginalizare, de sărăcie și de excluziune socială, lucru conformat de ultimele rapoarte elaborate de Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost, care evidențiază că locurile de cazare pentru persoanele fără adăpost sunt tot mai frecvent ocupate de femei, tineri și familii cu copii (în special familii de migranți); întrucât familiile numeroase cu un singur venit sunt mai expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, fapt ce se datorează degradării politicilor salariale naționale și a sistemelor de protecție socială ca urmare a crizei financiare și economice;

R.

întrucât efectele sărăciei și ale excluziunii sociale asupra copiilor poate dura toată viața și poate genera inactivitate profesională și sărăcie între generații; întrucât decalajul educațional între copiii care provin din medii socioeconomice diferite a crescut (în 11 țări, furnizarea de servicii educaționale și de îngrijire în faza preșcolară pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani acoperă cel mult 15 % din nevoi);

S.

întrucât educația și îngrijirea copiilor preșcolari au un impact decisiv asupra dezvoltării cognitive a copiilor, dat fiind că dezvoltă capacități esențiale în cursul primilor cinci ani și întrucât accesul la o educație de înaltă calitate pune bazele succesului ulterior în viață în ceea ce privește educația, bunăstarea, șansele de angajare și integrarea socială și are un impact semnificativ asupra încrederii de sine, în special pentru copiii din medii defavorizate; întrucât decalajul educațional dintre copiii proveniți din diferite medii socioeconomice a crescut; întrucât părinții aflați în câmpul muncii care nu au acces la o grădiniță sunt adeseori obligați să își lase copiii în grija altui copil sau să recurgă la rețele de îngrijire informală remunerată și neautorizată, care pun în pericol siguranța și bunăstarea copiilor lor; întrucât educația preșcolară poate juca un rol important pentru compensarea situației socioeconomice precare a copiilor expuși riscului de sărăcie și constituie un factor de facilitare a revenirii părinților pe piața muncii (15); întrucât educația inclusivă abordează și răspunde diversității nevoilor tuturor elevilor printr-o participare crescută la procesul de învățare, culturi și valori comunitare și, astfel, reprezintă un instrument puternic de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale;

T.

întrucât autoritățile locale și regionale se află în avangarda acțiunilor de combatere a sărăciei și a exploatării copiilor și, prin urmare, au o responsabilitate crucială pentru prevenirea marginalizării și a excluziunii sociale și întrucât ar trebui dotate cu mijloace suficiente de către autoritățile naționale pentru a îndeplini aceste obiective, ori de câte ori este cazul;

U.

întrucât cheltuielile pentru educație, în special în ceea ce privește materialele și transportul școlar, sunt, în principal, suportate de familii în majoritatea țărilor; întrucât aceste cheltuieli sunt unul dintre numeroșii factori care contribuie la abandonul școlar; întrucât există în continuare bariere financiare și administrative și alte bariere practice în calea educației pentru copiii ce fac parte din grupurile marginalizate;

V.

întrucât mediul socioeconomic în care trăiesc copiii influențează calitatea timpului petrecut la școală și calitatea timpului dedicat vacanțelor școlare și întrucât un nivel precar de stimulare în timpul liber are ca efect nedorit creșterea diferențelor dintre copii, mai ales în ceea ce privește educația lor;

W.

întrucât, în 2012, rata medie a abandonului școlar era de 13 % pentru UE și de peste 20 % în unele țări (Portugalia, Spania și Malta) (16);

X.

întrucât, chiar și în țările în care dreptul la sănătate este consacrat prin lege, există copii care nu au acces la îngrijiri de sănătate adecvate, iar unii copii au acces extrem de limitat la servicii dincolo de îngrijirile de urgență, cum ar fi la consultarea unui medic de familie sau a unui dentist, mai ales din cauza caracterului limitat al serviciilor publice disponibile; întrucât copiii născuți în sărăcie sunt mai predispuși la boli cronice și la mai multe probleme de sănătate, ceea ce conduce la perpetuarea inegalităților;

Y.

întrucât problemele financiare ale familiilor contribuie la creșterea numărului de probleme de sănătate mintală în rândul părinților și la cazuri de destrămare a familiilor, lucru care are un impact evident asupra bunăstării psihologice și sociale a copiilor;

Z.

întrucât mediul în care trăiește un copil, inclusiv perioada prenatală, are o influență determinantă asupra dezvoltării sistemului cognitiv, a comunicării și limbajului, precum și a abilităților sociale și emoționale, lucru care va avea un impact asupra sănătății, bunăstării, participării în cadrul comunității și capacităților de învățare (17);

AA.

întrucât toți copiii au dreptul să fie protejați împotriva abuzului, violenței și neglijenței și întrucât studiile au concluzionat că presiunile de natură financiară din cadrul familiei, reducerile bugetare din serviciile publice și accentuarea sărăciei pot duce la creșterea violenței împotriva copiilor;

AB.

întrucât sărăcia în rândul copiilor este un fenomen multidimensional care necesită un răspuns multidimensional; întrucât ocuparea forței de muncă este un factor important, dar nu garantează întotdeauna o cale de ieșire din sărăcie pentru familia copiilor în cauză;

AC.

întrucât sărăcia infantilă presupune costuri economice ridicate pentru societate, mai ales sub aspectul cheltuielilor suplimentare cu ajutorul social;

AD.

întrucât probabilitatea ca familiile care sunt expuse riscului de sărăcie să locuiască în zone nesigure și insalubre este mai mare și întrucât 17 % din copiii din UE 28 trăiesc încă în astfel de condiții, în timp ce 15 țări oferă condiții peste medie; întrucât creșterea numărului de evacuări din cauza incapacității de a plăti costurile legate de locuință a creat pentru copii condiții de locuit tot mai instabile, care, la rândul lor, au un impact negativ asupra dezvoltării și a șanselor de reușită în viață ale copilului;

AE.

întrucât, potrivit statisticilor Eurostat din 2012 privind venitul și condițiile de viață (EU-SILC), sărăcia energetică este o problemă care afectează toate statele membre; întrucât una din consecințele creșterii prețului la energie este faptul că mulți copii locuiesc în case fără încălzire și întrucât această situație cauzează creșterea numărului de cazuri de boli respiratorii și cardiovasculare;

AF.

întrucât familiile cu copii cu probleme de sănătate și, de asemenea, părinții care au probleme de sănătate se confruntă mai des cu riscul de sărăcie, colaps și dificultăți familiale atunci când doresc să se integreze pe piața muncii;

AG.

întrucât viitoarea agendă privind obiectivele de dezvoltare durabilă în perioada post-2015 și universalitatea sa oferă o oportunitate de a crește investițiile în copii și în drepturile lor;

AH.

întrucât copiii migranți sunt suprareprezentați în grupul cu risc de sărăcie și discriminarea la adresa acestora este mai pronunțată din cauza barierelor lingvistice și întrucât situația este mai gravă pentru copiii imigranților ilegali; întrucât, odată cu intensificarea fluxurilor migratorii, s-au înmulțit în prezent cazurile în care copiii imigranților rămân în țara în care s-au născut, în grija altor membri ai familiei sau a unor terțe persoane, și întrucât acest lucru afectează negativ dezvoltarea copiilor, în special la nivel emoțional;

AI.

întrucât o importanță crescută acordată de politici sărăciei infantile în ultimii ani, la nivelul UE, și declarațiile politice de susținere din partea șefilor de stat din UE nu au condus la reduceri semnificative ale nivelului sărăciei în rândul copiilor;

AJ.

întrucât programele de ajutor alimentar destinate familiilor defavorizate ar trebui consolidate sub aspect financiar, deoarece un număr tot mai mare de copii au acces la hrană exclusiv în școală; întrucât aceste programe sunt importante, dar ele nu pot fi considerate o soluție pe termen lung;

AK.

întrucât chestiunile de mediu precum poluarea, traficul, terenurile contaminate și apa de băut nesigură afectează adesea în mod disproporționat copiii care trăiesc în sărăcie;

1.

recomandă statelor membre să se angajeze în mod veritabil să elaboreze politici prin care să combată sărăcia în rândul copiilor și care să se axeze pe corectarea factorilor de sărăcie în rândul copiilor și să crească eficacitatea, cantitatea, valoarea și domeniul de aplicare ale sprijinului social care vizează în mod specific copiii, dar și părinții care nu sunt în câmpul muncii sau care au locuri de muncă prost plătite (cum ar fi ajutorul de șomaj și un venit minim adecvat) și să promoveze o legislație a muncii care să garanteze drepturi sociale, inclusiv un salariu minim legal adecvat, în conformitate cu practicile naționale și acordurile colective, care să ofere familiilor un plus de securitate și să combată locurile de muncă precare, dar care să promoveze în același timp munca cu drepturi sociale adecvate;

2.

solicită monitorizarea și evaluarea eficacității acestui sprijin, în vederea adaptării politicilor de combatere a sărăciei, a excluziunii și a abandonului școlar la cerințele existente în materie de egalitate socială; îndeamnă statele membre să elaboreze și să aplice diverse procese de strângere de probe adecvate pentru fiecare etapă a intervenției;

3.

recomandă Comisiei să stabilească împreună cu statele membre o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe trei piloni adoptată în recomandarea „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, în ceea ce privește accesul la resurse, servicii și participarea copiilor; consideră că, pentru a obține rezultate mai bune cu abordarea bazată pe trei piloni, ar putea fi util să se dezvolte indicatori preciși și specifici ai nivelului sărăciei în rândul copiilor și ai zonelor care sunt mai afectate de acest fenomen; solicită statelor membre să integreze eficient aspecte relevante ale pachetului privind investițiile sociale și ale recomandării Comisiei menționate mai sus în programele lor naționale de reformă și în rapoartele sociale naționale într-un mod cuprinzător și solicită Comisiei să stabilească un obiectiv secundar în cadrul Strategiei Europa 2020 privind reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor și să facă din reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor un obiectiv vizibil și explicit în toate etapele semestrului european; subliniază faptul că ar trebui propusă reducerea sărăciei în rândul copiilor prin investiții în beneficiul lor ca prioritate principală a analizei anuale a creșterii pentru 2016 și ca mijloc esențial pentru a progresa în ceea ce privește obiectivul de reducere a sărăciei; solicită Comisiei să asigure că statele membre efectuează monitorizarea și raportarea anuală privind punerea în aplicare a recomandării Comisiei prin foaia de parcurs, să utilizeze Fondul social european pentru a pune în aplicare recomandarea Comisiei și să efectueze o evaluare a efectelor pe care le au asupra sărăciei reformele propuse în cadrul programelor naționale de reformă;

4.

invită statele membre să abordeze, de asemenea, în demersurile lor de combatere a sărăciei în rândul copiilor, poziția femeilor care au grijă de copii și de membri ai familiei cu nevoi speciale și cu handicap;

5.

recomandă statelor membre, atunci când utilizează resursele oferite de fondurile structurale și de investiții europene (FEIS) și dezvoltă politici sociale, să acorde o mai mare atenție protecției familiilor (în special a familiilor monoparentale) cu copii cu probleme de sănătate împotriva sărăciei;

6.

reiterează importanța politicilor publice de prevenție, care investesc în soluții judicioase pentru bunăstarea copiilor, sprijinind formarea unor persoane autonome, capabile să se integreze în societate și pe piața forței de muncă, în locul unor politici axate pe consecințele sărăciei sau excluziunii lor sociale;

7.

consideră că, fără a neglija necesitatea de a sprijini copiii care sunt săraci, care au abandonat școala sau care sunt excluși social, politicile de susținere a copiilor și a tinerilor ar trebui să se axeze mai mult pe prevenție, incluzând strategii pe termen lung de combatere a inegalităților sociale;

8.

recomandă statelor membre să pună în aplicare sau să consolideze prestațiile sociale universale care vizează copiii, cum ar fi furnizarea de mese subvenționate sau gratuite pentru aceștia, îndeosebi pentru copiii săraci și defavorizați, pentru a le asigura o dezvoltare sănătoasă; solicită statelor membre să adopte măsuri active în domeniul ocupării forței de muncă în cadrul unor strategii și politici cuprinzătoare pentru a sprijini accesul părinților la locuri de muncă de calitate și la venituri adecvate și accesul la servicii publice de înaltă calitate (în special la servicii de îngrijire a copiilor, educație, sănătate, locuințe și activități recreative), care facilitează echilibrul între viața profesională și cea de familie, și să consolideze participarea copiilor și a familiilor lor la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea acestor politici; subliniază că soluțiile universale ar trebui însoțite de intervenții direcționate pentru a sprijini categoriile cele mai vulnerabile și mai marginalizate de copii și adolescenți; regretă tendința pronunțată a guvernelor statelor membre de a renunța la politicile universale de sprijin în favoarea unui sprijin acordat în funcție de venit, întrucât dovezile arată că politicile universale de sprijin oferă o mai bună protecție împotriva sărăciei în rândul copiilor (18);

9.

încurajează statele membre și Comisia să cadă de acord cu privire la standardele UE sau să stabilească o metodologie comună de cuantificare a costului creșterii unui copil și de definire a resurselor adecvate de prevenire și combatere a sărăciei în rândul copiilor;

10.

invită Comisia să nu recomande reformulări și reduceri bugetare în serviciile publice ale statelor membre, nici să nu promoveze relațiile de muncă flexibile și privatizarea serviciilor publice, care au condus, fără îndoială, la fragilizarea drepturilor sociale ale copiilor;

11.

solicită Comisiei să pună accentul pe necesitatea de a investi în educația publică gratuită, identificând metode educaționale specifice pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile, cum ar fi imigranții sau persoanele cu handicapuri de diferite tipuri; consideră că educația poate fi o prioritate principală a măsurilor care garantează însușirea de către copii a abilităților care le vor permite accesul la locuri de muncă calificate, bine plătite, astfel încât să reușească să iasă prin forțe proprii din sărăcie;

12.

reamintește că pentru a combate sărăcia în rândul copiilor este necesară adoptarea unei abordări bazate pe ciclul de viață, inclusiv ruperea ciclului intergenerațional al riscurilor de sărăcie, ținând cont de nevoile diferite ale copiilor aflați la vârsta preșcolară, ale copiilor de vârstă școlară și ale adolescenților, aplicând o abordare centrată pe copil în ansamblul evoluției lui, care să evalueze numărul de lipsuri cu care se confruntă simultan fiecare copil, scoțând astfel în evidență copiii cei mai defavorizați, și care să evalueze nu numai sărăciei economică, ci și lipsurile multidimensionale;

13.

recomandă ca toți copiii să aibă acces la servicii de calitate în această etapă crucială a dezvoltării lor; consideră că sănătatea, educația, sprijinul parental și familial, locuințele și protecția sunt servicii esențiale, care sunt furnizate de cele mai multe ori de autoritățile locale și regionale;

14.

îndeamnă statele membre să adopte, să pună în aplicare și să monitorizeze planuri pentru atenuarea sărăciei infantile multidimensionale, punând accentul pe drepturile intrinseci ale copiilor și stabilind obiective pentru reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor, acordându-se o atenție deosebită și o prioritate copiilor care sunt cei mai expuși riscului de sărăcie; reamintește că este important ca statele membre să revină cel puțin la nivelurile de dinainte de criză ale cheltuielilor reale în ceea ce privește protecția socială, sănătatea, educația și locuințele sociale în beneficiul copiilor celor mai dezavantajați;

15.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare planuri pentru a atenua sentimentul de excluziune socială resimțită de copiii cu dificultăți de învățare, prin stabilirea de module educaționale mai eficiente, care să vină în sprijinul metodelor lor de învățare;

16.

invită statele membre să recunoască faptul că sărăcia și excluziunea socială a copiilor constituie principalele obstacole care trebuie depășite pentru ca putea îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă, investiții în cercetare, dezvoltare, energie și dezvoltare durabilă;

17.

îndeamnă statele membre să atribuie mai multă importanță creării și disponibilității unui mediu extrașcolar adecvat, în care copiii să își poată petrece timpul în mod semnificativ și stimulator în afara orelor de curs și în timpul vacanțelor școlare și să acorde o atenție mai mare disponibilității asistenței medicale de bază pentru copiii din zonele defavorizate și din regiunile îndepărtate și inaccesibile;

18.

invită statele membre să evite izolarea în ghetouri a copiilor care trăiesc în condiții de sărăcie și de excluziune socială prin introducerea unor standarde minime privind locuințele pentru copii, care să aibă în vedere interesul superior al copilului, și garantând o locuință adecvată, care să răspundă nevoilor familiilor și care să le asigure bunăstarea, respectarea vieții private și calitatea vieții, contribuind astfel la o mai mare justiție socială și coeziune și la combaterea excluziunii sociale și a sărăciei;

19.

îndeamnă Comisia Europeană și Parlamentul European să profite de oportunitatea oferită de evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual pentru a face un uz mai eficient de resursele oferite de Fondul social european, de Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane și de Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială și pentru a garanta că este acordată prioritate copiilor în programarea și punerea în aplicare a politicilor regionale și de coeziune, ținând cont, în special, de obligația de a elimina treptat instituțiile rezidențiale mari (executorie din 2014), pentru a consolida statutul de părinte adoptiv și de familie substitutivă, astfel încât orfanii și copiii defavorizați să poată crește efectiv într-o familie sau într-un mediu asemănător unei familii; de asemenea, îndeamnă Comisia să elaboreze indicatori de analiză a sărăciei în rândul copiilor;

20.

îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze dacă strategiile bazate pe alimentație, cum ar fi diversificarea dietetică și îmbogățirea alimentelor, precum și educația nutrițională, sănătatea publică, măsurile de siguranță alimentară și, în fine, suplimentele alimentare, trebuie să fie abordate pentru anumite grupuri de populație pentru a preveni efectele negative ale malnutriției sau subnutriției asupra sănătății copiilor;

21.

recomandă statelor membre să includă în bugetele lor naționale resurse vizibile, transparente, participative și responsabile pentru a acoperi alocările și costurile destinate combaterii sărăciei în rândul copiilor și să își îndeplinească datoria de a proteja copiii, inclusiv printr-o majorare a cheltuielilor publice în vederea atingerii acestor obiective; invită statele membre să utilizeze la maximum fondurile structurale și de investiții europene, în special Fondul social european, pentru a pune în practică toți cei trei piloni ai recomandării privind investiția în copii;

22.

recomandă Comisiei să elaboreze orientări care să sprijine participarea copiilor în cadrul procesului de elaborare a politicilor, instituind mecanisme care promovează participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viața și care încurajează copiii să își exprime opinii în cunoștință de cauză, asigurându-se că acestor opinii li se conferă importanța cuvenită și sunt reflectate în principalele decizii care îi afectează;

23.

recomandă Comisiei și statelor membre să stabilească obiective pentru reducerea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor;

24.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare, acolo unde este necesar, acorduri de cooperare cu entități și instituții care promovează educația, formarea culturală sau sportivă și integrarea copiilor, precum și combaterea sărăciei cu care se confruntă aceștia; pe de altă parte, recomandă statelor membre să asigure supravegherea, calitatea, durabilitatea și relevanța acestui sprijin, precum și rezultatele sale reale;

25.

invită statele membre să pună în aplicare acte legislative specifice, care să apere sau să îmbunătățească drepturile de maternitate și paternitate, inclusiv prin implementarea de instrumente eficiente care să asigure un echilibru între viața profesională și cea de familie, să asigure reluarea activității profesionale a femeilor după sarcină și concediul de maternitate și să sprijine familiile monoparentale; subliniază, de asemenea, că îmbunătățirea legislației privind concediul de paternitate ar face mult mai eficace combaterea discriminării de gen și salariale la locul de muncă; îndeamnă statele membre să se asigure că tratamentul inegal și hărțuirea angajaților nu poate fi justificată de angajatori făcând trimitere la sarcină, la creșterea copiilor și la îndatoririle familiale;

26.

recomandă statelor membre să dezvolte politici sociale proactive, universale și integrate care să prevină sărăcia și scoaterea copiilor din mediul lor familial; invită statele membre să se asigure că instituționalizarea copiilor și a tinerilor este utilizată doar în ultimă instanță, doar în circumstanțe excepționale, și să utilizeze fondurile structurale ale UE și Fondul european pentru investiții strategice pentru a sprijini transferul copiilor instituționalizați în familii-gazdă și în servicii ale comunității;

27.

recomandă statelor membre să abandoneze îngrijirea instituțională în favoarea unor sisteme stabile de familii substitutive, care pregătesc mai bine copiii și tinerii pentru o viață independentă, pentru învățare continuă sau mediul laboral;

28.

recomandă ca statele membre să dezvolte și să implementeze sisteme integrate de protecție a copiilor pentru a apăra copiii împotriva violenței, abuzului, exploatării și neglijării, astfel încât toți responsabilii și toate componentele sistemului să conlucreze la nivelul sectoarelor și agențiilor, împărțindu-și responsabilitățile pentru a crea un mediu protector si stimulator pentru toți copiii;

29.

îndeamnă statele membre să deruleze politici care să faciliteze crearea și menținerea locurilor de muncă decente, precum și dezvoltarea de sisteme de formare, îmbunătățirea calificărilor și a facilităților, cum ar fi munca la distanță sau programul de lucru flexibil care facilitează intrarea sau revenirea părinților pe piața forței de muncă în urma unei întreruperi a carierei lor profesionale;

30.

invită instituțiile UE, agențiile UE, autoritățile statelor membre și alte părți interesate să definească roluri și responsabilități clare, să stabilească un dialog constant și procedurile care trebuie urmate în cazul copiilor care au nevoie de protecție în situații transfrontaliere;

31.

recomandă statelor membre să garanteze tuturor copiilor accesul la un învățământ public gratuit, integratoare și de calitate, la toate vârstele, inclusiv la sisteme de învățământ și îngrijire pentru copiii aflați la vârstă preșcolară și la educația formală și informală, promovând dezvoltarea lor emoțională, socială, cognitivă și fizică, să stabilească o proporție adecvată între profesori și elevi și să promoveze diversitatea socială în educație, pentru a garanta siguranța și bunăstarea tuturor copiilor, asigurându-se că toți copiii pot beneficia de educație incluzivă și de înaltă calitate, și, prin urmare, pentru a maximiza impactul sistemelor de educație asupra egalității de șanse și a ruperii cercului vicios al sărăciei;

32.

îndeamnă statele membre să sporească calitatea serviciilor educaționale oferite prin aplicarea unei abordări individuale și promovarea cooperării între profesori, asistenți sociali și părinți, în scopul prevenirii abandonului școlar în rândul copiilor și tinerilor;

33.

invită statele membre să acorde o atenție deosebită dezvoltării sistemelor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) accesibile și abordabile ca preț, considerându-le o investiție socială necesară combaterii inegalităților și abordării provocărilor cu care se confruntă în special copiii din familii defavorizate, și, de asemenea, să sensibilizeze părinții în legătură cu beneficiile participării active la programele ECEC;

34.

invită statele membre să promoveze o școală pentru toți, ceea ce ar trebui să implice nu doar creșterea numărului de profesori specializați, ci și integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale în clase normale;

35.

îndeamnă statele membre să asigure copiilor din toate categoriile sociale accesul egal și universal la creșe și instituții preșcolare;

36.

recomandă statelor membre să favorizeze frecventarea școlară completă a tuturor copiilor prin furnizarea de materiale școlare de bază, mese nutritive asigurate de școală si transportul școlar necesar pentru copiii săraci sau care riscă să fie afectați de sărăcie, să crească eficiența investițiilor publice actuale în acest sector și să combată mai bine transmiterea sărăciei între generații;

37.

îndeamnă statele membre să garanteze asistență medicală universală, publică, gratuită și de calitate în ceea ce privește prevenirea, programele de vaccinare și asistența medicală primară, accesul la diagnostic, tratament și reabilitare, să asigure terapii logopedice și psihologice pentru copii, garantând femeilor dreptul la sănătate sexuală și reproductivă, asigurând asistență medicală pentru copii, îngrijiri de maternitate și vizite medicale la domiciliu în perioada prenatală și postnatală, în special în caz de naștere prematură, acces la medici de familie, asistenți medicali, dentiști, servicii de consiliere familială și specialiști în domeniul sănătății mintale pentru toți copiii și familiile lor; solicită statelor membre și Comisiei să integreze aceste aspecte în strategiile de sănătate publică la nivel național și la nivelul UE;

38.

recomandă statelor membre să ofere sprijinul necesar pentru a asigura dreptul la cultură, sport și activități recreative, accesul la spații deschise și medii sănătoase pentru toți copiii, punându-se un accent deosebit pe asigurarea accesului egal și calității pentru copiii afectați de sărăcie, copiii care locuiesc în zone îndepărtate, copiii cu handicap, copiii aparținând unei minorități naționale sau etnice, religioase sau lingvistice, copiii imigranților, copiii care deplasează pe teritoriul UE indiferent de cetățenia acestora și copiii lăsați acasă; reamintește dreptul de a se juca în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului;

39.

subliniază necesitatea unei protecții sporite împotriva violenței domestice a copiilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;

40.

invită statele membre, în special cele în care inegalitățile sociale sunt mai mari, să consolideze drepturile sociale și accesul la servicii și la protecție socială, pe care statul trebuie să le garanteze, crescând numărul de membri ai personalului și de specialiști din cadrul serviciilor de securitate socială, care lucrează cu copiii și familiile lor și în beneficiul lor, și îmbunătățind îngrijirea medicală, psihologică și socială, orientând-o spre persoanele care au cea mai mare nevoie de ea, îndeosebi spre copii, în conformitate cu strategia de intervenție timpurie;

41.

sugerează statelor membre să instituie mecanisme care promovează și asigură participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viața și să permită și să încurajeze copiii să își exprime opinii în cunoștință de cauză, asigurându-se că acestor opinii li se conferă importanța cuvenită și sunt reflectate în principalele decizii care îi afectează;

42.

recunoaște rolul societății civile, inclusiv al organizațiilor pentru drepturile copiilor și combaterea sărăciei, în asigurarea coerenței politicilor UE, și solicită un dialog civil consolidat privind prevenirea și combaterea sărăciei infantile în statele membre;

43.

îndeamnă Comisia să considere rata abandonului școlar și combaterea sărăciei în rândul copiilor drept o prioritate explicită;

44.

invită statele membre și Comisia să participe în mod activ la combaterea traficului de copii, indiferent de forma de exploatare, inclusiv munca, căsătoriile forțate, adopția ilegală, activitățile ilegale și exploatarea sexuală;

45.

invită Comisia și statele membre să sprijine funcționarea rețelelor europene și transnaționale de combatere a sărăciei și a excluziunii copiilor și tinerilor; avertizează că ar trebui să fie sprijinită în mod deosebit integrarea regiunilor ultraperiferice și a regiunilor celor mai defavorizate în aceste rețele și instituții;

46.

consideră că dreptul la sistemele de educație gratuită și universală, de sănătate și de securitate socială reprezintă o condiție esențială pentru a combate sărăcia, în special cea din rândul copiilor; având în vedere aceste obiective și deteriorarea serviciilor publice, solicită Comisiei și statelor membre să introducă o garanție pentru copii, astfel încât fiecare copil afectat de sărăcie să poată avea acces la asistență medicală gratuită, învățământ gratuit, îngrijire gratuită, locuință decentă și alimentație adecvată, în cadrul planului integrat european de combatere a sărăciei în rândul copiilor care include atât garanția pentru copii, cât și programele care oferă părinților sprijin și oportunități pentru a ieși din situații de excluziune socială și a se integra pe piața forței de muncă;

47.

invită statele membre să sprijine, la nivel de municipalitate, crearea de centre locale pentru sprijinirea copiilor și a familiilor lor, mai ales în comunitățile și/sau în zonele cele mai afectate de problema sărăciei în rândul copiilor, care să ofere nu numai ajutor și/sau consultanță juridică, consiliere parentală și ajutor școlar, ci și educație și orientări pentru un stil de viață sănătos și utilizarea în condiții de siguranță a internetului, printre altele;

48.

recomandă Comisiei și statelor membre să dezvolte metode statistice care să integreze indicatori multidimensionali, defalcați în funcție de vârstă, gen și grupuri dezavantajate specifice, în evaluarea gradului de sărăcie, excluziune socială, inegalitate, discriminare și bunăstare a copiilor (veniturile părinților, accesul la servicii publice de înaltă calitate, participarea la activități sociale și culturale, accesul la servicii adecvate de educație formală și informală, expunerea la risc fizic, siguranța, mediul familial stabil, și nivelul de satisfacție în viață) pentru a oferi informații în vederea elaborării politicilor bazate pe date concrete și care țin cont de limitările evaluărilor nivelului de sărăcie relativă și de activitățile PNUD, UNICEF și OCDE și indicatorii subgrupului Comitetului pentru protecție socială, care merg dincolo de indicatorii AROPE (riscului de sărăcie și/sau de excluziune socială); invită Comisia Europeană și statele membre să elaboreze răspunsuri bazate pe o abordare globală și să utilizeze pe deplin datele colectate în cadrul unor inițiative precum Analiza privațiunilor suprapuse (Multi-Overlapping Deprivation Analysis – MODA), dezvoltată de UNICEF; subliniază că ar trebui dezvoltați indicatori suplimentari pentru a evalua mai bine calitatea serviciilor, rezultatele și accesul la servicii, de exemplu, în legătură cu statutul socioeconomic și proveniența părinților (migranți sau minoritari), aspectele geografice, de gen, de handicap;

49.

invită Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor să elaboreze avize privind investiția în copii;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.