This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014PC0164
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on the Union Code on Visas (Visa Code) (recast)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize)
/* COM/2014/0164 final - 2014/0094 (COD) */
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize) /* COM/2014/0164 final - 2014/0094 (COD) */
EXPUNERE
DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII Motivele și obiectivele propunerii Prezenta propunere reformează și
modifică Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și
al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de
vize (Codul de vize). Prezenta propunere ia în considerare importanța
politică sporită acordată impactului economic al politicii în
domeniul vizelor asupra ansamblului economiei Uniunii Europene, și în
special asupra turismului, pentru a asigura o coerență mai mare cu
obiectivele de creștere ale strategiei Europa 2020, în conformitate cu
comunicarea Comisiei intitulată Aplicarea și dezvoltarea politicii
comune în materie de vize în vederea stimulării creșterii economice
în UE[1]. Propunerea se bazează, de asemenea, pe
concluziile formulate în raportul Comisiei către Parlamentul European și
Consiliu privind evaluarea punerii în aplicare a Codului vizelor[2]. Raportul este însoțit
de un document de lucru al serviciilor Comisiei[3]
care conține evaluarea detaliată. Prezenta propunere conține, de asemenea,
două măsuri care vizează să faciliteze contactele
familiale. Ea introduce anumite facilități procedurale pentru rudele
apropiate care vizitează cetățeni ai Uniunii avându-și reședința
pe teritoriul statului lor membru de cetățenie, precum și pentru
rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care locuiesc într-o țară
terță, care doresc să viziteze împreună cu cetățeanul
Uniunii statul membru de cetățenie al acestuia din urmă. De asemenea, propunerea clarifică faptul
că aceleași facilități procedurale ar trebui să se
aplice, ca o condiție minimă, membrilor de familie ai cetățenilor
Uniunii cărora li se aplică articolul 5 alineatul (2) al doilea
paragraf din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație
și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii
Uniunii și membrii familiilor acestora. Contextul general Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al
Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind
instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) se aplică de la 5
aprilie 2010. Dispozițiile privind notificarea, cerința de a furniza
motivele refuzării, revocării și anulării vizelor și
dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unor astfel de decizii au intrat
în vigoare la 5 aprilie 2011. Conform articolului 57 alineatul (1)
din Codul de vize, Comisia trebuie să transmită Parlamentului
European și Consiliului o evaluare a aplicării acestuia la doi ani
după ce toate dispozițiile Codului de vize au devenit aplicabile
(prin urmare la 5 aprilie 2013). Evaluarea și documentul de lucru însoțitor
al serviciilor Comisiei au fost transmise. Articolul 57 alineatul (2)
prevede că evaluarea poate fi însoțită de o propunere de
modificare a regulamentului. Având în vedere concluziile raportului de
evaluare, Comisia a decis să transmită, împreună cu raportul,
prezenta propunere de modificare a legislației. Modificările propuse mențin siguranța
la frontierele externe și asigură buna funcționare a spațiului
Schengen și, în același timp, facilitează circulația
persoanelor care călătoresc legal și introduc simplificarea
cadrului juridic, în interesul statelor membre, de exemplu permițând norme
mai flexibile privind cooperarea consulară. Politica comună a vizelor
ar trebui să contribuie la generarea creșterii și să fie
coerentă cu alte politici ale UE în materie de relații externe, comerț,
educație, cultură și turism. Dispoziții în vigoare Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al
Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind
instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize). 2. REZULTATELE
CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII
IMPACTULUI Consultarea părților interesate Consultarea părților interesate este
inclusă în evaluarea impactului[4]
care însoțește prezenta propunere. Evaluarea impactului Pe baza raportului de evaluare menționat
în secțiunea 1, au fost identificate două mari categorii de probleme: (1) Durata și costurile totale
(directe și indirecte) și natura greoaie a procedurilor Evaluarea impactului explică în detaliu
natura complexă a acestei categorii de probleme. În ceea ce privește
opțiunile de reglementare, eliberarea unor vize cu intrări multiple
(VIM) cu o perioadă lungă de valabilitate, însoțită de
anumite facilități procedurale, a fost considerată singura soluție
avantajoasă pentru ambele părți. Această măsură
are potențialul de a reduce sarcina administrativă a consulatelor și,
în același timp, este considerată o simplificare foarte
importantă pentru anumite categorii de călători. În
practică, aceasta ar fi echivalentă cu exonerarea de cerința de
a deține viză pentru perioada de valabilitate a VIM, ceea ce ar duce
la economii semnificative și la o eficiență sporită atât
din punctul de vedere al solicitanților de viză (timp și
costuri), cât și al consulatelor (timp). Opțiunile de politică
avute în vedere ca răspuns la această problemă sunt, prin
urmare, destul de asemănătoare. Singurele diferențe se
referă la beneficiarii vizați și la durata valabilității
VIM care vor fi eliberate, mai exact: Opțiunea unei reglementări minime:
introducerea unor facilități procedurale obligatorii și a obligației
de a elibera VIM cu o valabilitate de cel puțin un an, iar ulterior de
trei ani, persoanelor care călătoresc frecvent [definite ca solicitanți
care au utilizat în mod legal cel puțin trei vize (în cele 12 luni
anterioare datei cererii) și care sunt înregistrați în Sistemul de
informații privind vizele (VIS)]. Opțiunea intermediară: introducerea
unor facilități procedurale obligatorii, precum și a obligației
de a elibera VIM cu o valabilitate de cel puțin trei ani, iar ulterior de
cinci ani, persoanelor care călătoresc cu regularitate (definite ca
solicitanți care au utilizat în mod legal cel puțin două vize și
care sunt înregistrați în VIS). Opțiunea maximă identificată ar
extinde facilitățile procedurale obligatorii și eliberarea
imediată obligatorie a VIM cu o valabilitate de cinci ani pentru
majoritatea solicitanților („solicitanți înregistrați în VIS”),
cu cerința de a deține numai o viză utilizată în mod legal
(în cursul celor douăsprezece luni imediat anterioare datei depunerii
cererii) înregistrată în VIS. Evaluarea impactului a arătat că
toate aceste opțiuni ar consolida armonizarea cadrului juridic actual și
ar conduce către o veritabilă politică comună a vizelor.
Impacturile economice potențiale ale acestor opțiuni asupra statelor
membre sunt legate de probabilitatea ca titularii vizelor VIM cu valabilitate
(mai) lungă să efectueze mai multe călătorii în spațiul
Schengen decât dacă nu ar fi deținut aceste vize. Evaluarea
impactului estimează circa 500 000 de călătorii
suplimentare în spațiul Schengen pentru opțiunea minimă, circa 2
milioane pentru opțiunea intermediară și circa 3 milioane pentru
cea maximă. În mod evident, călătoriile suplimentare în spațiul
Schengen ar genera venituri suplimentare: circa 300 de milioane EUR (favorizând
crearea a aproximativ 7 600 de locuri de muncă echivalent normă
întreagă – ENI) în cazul opțiunii minime; peste 1 miliard EUR
(favorizând crearea a aproximativ 30 000 de locuri de muncă ENI) în
cazul opțiunii intermediare și aproximativ 2 miliarde EUR (favorizând
crearea a 50 000 de locuri de muncă ENI) în cazul opțiunii
maxime. De asemenea, evaluarea impactului a arătat că impactul
economic potențial ridicat al opțiunii maxime este asociat cu un risc
mai mare în ceea ce privește securitatea. Niciuna dintre aceste opțiuni nu ar
determina costuri suplimentare considerabile. De fapt, una dintre forțele
motrice ale opțiunilor de politică este obiectivul de a permite ca
atât statele membre/consulatele, cât și solicitanții de vize să
facă economii. Aceste opțiuni duc progresiv la reducerea costurilor
pentru solicitanți, în special datorită creșterii numărului
de VIM de lungă durată eliberate. Din punctul de vedere al solicitanților,
opțiunea maximă este, evident, cea mai eficientă, opțiunea
minimă fiind cea mai puțin eficientă. Se estimează că
scăderea numărului cererilor de viză din cadrul sistemului VIM
ar reduce veniturile statelor membre provenind din eliberarea vizelor. Pe de
altă parte, eliberarea unui număr mai mic de VIM determină o
reducere a costurilor, deoarece trebuie prelucrate mai puține cereri de
vize: beneficiile economice depășesc considerabil costurile estimate
în cadrul tuturor opțiunilor. Deși a reieșit în mod clar că
opțiunea maximă ar avea un impact economic foarte pozitiv, aceasta
este de asemenea asociată cu un risc potențial mai mare în privința
securității. Pentru a atenua acest risc, abordarea propusă
constă în eliberarea progresivă de VIM cu o valabilitate mai
lungă pentru „persoanele care călătoresc cu regularitate
înregistrate în VIS” (acordarea inițială a unei vize cu o
valabilitate de trei ani, iar apoi, pe baza utilizării în mod legal a
primei vize, acordarea unei vize cu o valabilitate de cinci ani). Impacturile
acestei abordări se situează între impacturile opțiunii
intermediare și cele ale opțiunii maxime identificate în evaluarea
impactului și sunt probabil mai apropiate, din punct de vedere economic,
de cele ale opțiunii maxime. (2) O acoperire geografică
insuficientă în privința procesului de eliberare a vizelor Opțiunea minimă analizată
pentru această categorie de probleme a constat în abrogarea articolului 41
din Codul de vize (colocare, centre comune de primire a cererilor) și
introducerea unui concept/unei noțiuni general(e) de „centru de vize
Schengen”, care ar oferi o definiție mai realistă și mai
flexibilă pentru anumite forme de cooperare consulară. Opțiunea
intermediară a introdus, pe lângă „centrele de vize Schengen”,
conceptul de „reprezentare obligatorie”, conform căruia, dacă statul
membru competent să prelucreze o cerere de viză nu este nici prezent,
nici reprezentat (în cadrul unei astfel de înțelegeri) într-o anumită
țară terță, oricare alt stat membru prezent în țara
respectivă ar fi obligat să prelucreze cererile de viză în
numele acestuia. În cele din urmă, opțiunea maximă prevede
că, pentru a asigura o acoperire adecvată a
colectării/prelucrării cererilor de viză, s-ar putea adopta
decizii de punere în aplicare ale Comisiei care să prevadă configurația
preconizată a rețelei de colectare a cererilor de viză din țările
terțe, în ceea ce privește înțelegerile de reprezentare,
cooperarea cu prestatorii externi de servicii și alte modalități
de punere în comun a resurselor. Evaluarea
impactului arată că opțiunea maximă ar putea avea impactul
pozitiv cel mai semnificativ în ceea ce privește raționalizarea
prezenței în vederea colectării/prelucrării cererilor de vize și
ar putea determina avantaje importante pentru solicitanții de viză și
o creștere considerabilă a eficienței pentru consulate. Cu toate
acestea, fezabilitatea sa pare scăzută. Pe baza evaluării
impactului, a fost preferată opțiunea intermediară. Evaluarea
impactului subliniază că „reprezentarea obligatorie” ar asigura
acoperirea consulară în orice țară terță în care
există cel puțin un consulat care să prelucreze cererile de
viză. Acest lucru ar putea avea un impact pozitiv asupra unui număr
aproximativ de 100 000 de solicitanți, care ar avea posibilitatea de
a-și depune cererea în țara lor de reședință, în loc
să se deplaseze într-o țară în care statul membru competent este
prezent sau reprezentat. Impacturile
economice ale tuturor opțiunilor de politică au fost considerate a fi
relativ modeste. De fapt, având în vedere natura însăși a problemei,
opțiunile de politică nu vizau generarea creșterii economice, ci
furnizarea de servicii mai bune solicitanților de vize și asigurarea
unui cadru juridic bun, în scopul raționalizării resurselor statelor
membre. Impacturile financiare ale „reprezentării obligatorii” nu au fost
considerate a fi semnificative, deoarece, atunci când un număr ridicat de
cereri de vize este adresat unui stat membru dintr-o anumită țară
terță, în general acest stat asigură deja prezența
consulară, fiind prezent sau reprezentat. În plus, taxa de viză
acoperă în principiu costul mediu al prelucrării. Opțiunile de politică fără
caracter de reglementare au fost considerate a avea un impact pozitiv foarte
scăzut în ceea ce privește abordarea problemelor sau atingerea
obiectivelor de politică și, prin urmare, s-a considerat că nu
sunt foarte eficace. Raportul de evaluare sugerează alte
aspecte (majoritatea fiind destul de tehnice), abordate de prezenta propunere.
Evaluarea impactului nu a analizat aspectele respective, deoarece s-a
considerat că modificările avute în vedere nu vor avea implicații
bugetare, sociale sau economice substanțiale și/sau măsurabile;
majoritatea modificărilor propuse au scopul de a clarifica sau de a
adapta/completa anumite dispoziții din Codul de vize, fără
modificarea conținutului acestora. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII Rezumat Modificările propuse vizează
următoarele aspecte: Dispozițiile privind introducerea de
către unele state membre a cerinței de a deține viză de
tranzit aeroportuar pentru resortisanții unor țări terțe
specifice au fost revizuite pentru a asigura transparența și proporționalitatea
(articolul 3). Pentru a face o distincție clară
între diferitele categorii de solicitanți de viză, ținând cont,
în același timp, de aplicarea generalizată a VIS, au fost
adăugate definiții pentru „solicitanți înregistrați în VIS”
și „persoane care călătoresc cu regularitate înregistrate în
VIS” (articolul 2). Această distincție se reflectă în
cadrul tuturor etapelor procedurii (articolele 5, 10, 12, 13, 18 și 21).
În continuare se oferă o prezentare de ansamblu a diferitelor
facilități procedurale: || Depunerea în persoană || Prelevarea amprentelor digitale || Documente justificative || Vize care se eliberează Persoană care solicită o viză pentru prima dată – neînregistrată în VIS || DA || DA || Lista completă corespunzătoare tuturor condițiilor de intrare || O singură intrare, corespunzătoare scopului călătoriei. Cu toate acestea, se poate emite o VIM în cazul în care consulatul consideră că solicitantul prezintă încredere. Solicitant înregistrat în VIS (dar care nu călătorește cu regularitate) || NU || NU, cu excepția cazului în care amprentele digitale nu au fost colectate în ultimele 59 de luni || Lista completă corespunzătoare tuturor condițiilor de intrare || Viză cu o singură intrare sau VIM Persoană care călătorește cu regularitate înregistrată în VIS || NU || NU || Doar dovada scopului călătoriei Prezumție (pe baza vizelor anterioare) de îndeplinire a condițiilor de intrare privind riscurile în materie de migrație și de securitate, precum și mijloacele de întreținere suficiente. || Prima cerere: VIM cu valabilitate de trei ani Următoarele cereri: VIM cu valabilitate de cinci ani Dispozițiile privind „statul membru
competent” (articolul 5) au fost simplificate astfel încât să fie mai
ușor pentru solicitanți să afle unde se poate depune cererea și
să se garanteze faptul că, în principiu, toți solicitanții
pot depune cererea în țara lor de reședință. Aceasta
implică faptul că, în cazul în care statul membru competent nu este
nici prezent, nici reprezentat într-un anumit loc, solicitantul are dreptul de
a depune cererea la unul dintre consulatele prezente, în conformitate cu
criteriile prevăzute de articol. Sunt oferite anumite facilități
procedurale pentru rudele apropiate ale cetățenilor Uniunii, pentru a
contribui la îmbunătățirea mobilității acestora, în
special prin înlesnirea vizitelor de familie (articolele 8, 13, 14 și 20). În primul rând, se prevăd facilități
pentru membrii de familie care doresc să viziteze cetățeni ai
Uniunii avându-și reședința pe teritoriul statului lor membru de
cetățenie, precum și pentru membrii de familie ai unor cetățeni
ai Uniunii care locuiesc într-o țară terță și doresc
să viziteze împreună statul membru de cetățenie al
cetățeanului UE. Ambele categorii de situații se află în
afara domeniului de aplicare al Directivei 2004/38/CE. Acordurile de facilitare
a eliberării vizelor încheiate și puse în aplicare de UE cu o serie
de țări terțe demonstrează importanța de a înlesni
aceste vizite: acordurile de facilitare a eliberării vizelor încheiate cu
Ucraina și cu Moldova, astfel cum au fost modificate, precum și
acordurile recente de facilitare a eliberării vizelor cu Armenia și
cu Azerbaidjan oferă facilități (precum scutiri de taxa de
viză și eliberarea de vize cu intrări multiple cu o
perioadă lungă de valabilitate) pentru cetățenii din țările
terțe respective care vizitează rude apropiate care au cetățenia
statului membru de reședință. Această practică a
Uniunii ar trebui generalizată în cadrul Codului de vize. În al doilea rând, conform dispozițiilor,
aceleași facilități sunt acordate, ca o condiție
minimă, în situațiile care intră în domeniul de aplicare al
Directivei 2004/38/CE. La articolul 5 alineatul (2) din directivă se
prevede că statele membre pot, în cazul în care cetățeanul UE își
exercită dreptul la liberă circulație și ședere pe
teritoriul lor, cere ca un membru de familie care nu este resortisant al unui
stat din UE să dețină o viză de intrare. Astfel cum a fost
confirmat de Curtea de Justiție[5],
acești membri de familie au nu numai dreptul de a intra pe teritoriul
statului membru, ci și dreptul de a obține o viză de intrare în
acest scop. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din
directivă, statele membre trebuie să acorde acestor persoane toate
facilitățile[6]
pentru a obține vizele necesare, care trebuie eliberate gratuit, în cel
mai scurt termen și pe baza unor proceduri accelerate. Trebuie remarcat că articolul 5 alineatul
(2) citat anterior conține, în esență, aceeași dispoziție
ca articolul 3 alineatul (2) din Directiva 68/360/CEE[7], care a fost
abrogată de Directiva 2004/38/CE. Când au fost adoptate prevederile de la
articolul 3 alineatul (2) din Directiva 68/360/CEE, Comunitatea nu avea
competența de a legifera în domeniul vizelor. De la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam, la 1 mai 1999, Comunitatea a dobândit competența
de a legifera în acest domeniu. Această competență,
consacrată în prezent de articolul 77 din TFUE, a fost utilizată pentru
adoptarea Codului de vize. Este de dorit să se definească mai precis
facilitățile la care se referă Directiva 2004/38/CE, iar Codul
de vize, care stabilește normele detaliate privind condițiile și
procedurile de eliberare a vizelor, este documentul potrivit pentru a face
acest lucru. Facilitățile propuse pentru anumite rude apropiate ale
unor cetățeni ai Uniunii care nu și-au utilizat dreptul la
liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii ar trebui
să se aplice, ca o condiție minimă, în situațiile care
intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/38/CE, respectând
libertatea statelor membre de a acorda facilități suplimentare.
Facilitățile respective constituie astfel o punere în aplicare
comună a Codului de vize, iar pentru statele membre cărora aceasta li
se aplică, a obligației prevăzute la articolul 5 alineatul (2)
al doilea paragraf din Directiva 2004/38/CE. Dispozițiile privind scutirile de la
plata taxelor de viză nu mai sunt facultative, ci au devenit obligatorii,
pentru a asigura egalitatea de tratament a solicitanților
(articolul 14). Au fost adăugate unele categorii eligibile pentru
scutirea de la plata taxelor de viză, de exemplu minorii până la 18
ani (rude apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care nu își
exercită dreptul la liberă circulație). Facilități procedurale generale: –
A fost eliminat principiul conform căruia toți
solicitanții trebuie să depună cererea în persoană [a se
vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.1 (subpunctul
7)]. În general, solicitanților li se va cere să se prezinte în
persoană la consulat sau la prestatorul extern de servicii numai pentru
prelevarea amprentelor digitale care urmează să fie stocate în
Sistemul de informații privind vizele (articolul 9). –
Termenul maxim pentru depunerea unei cereri a fost
prelungit pentru a permite persoanelor să își planifice
călătoriile și să evite perioadele de vârf; de asemenea, a
fost stabilit un termen minim pentru depunerea unei cereri, pentru a acorda
statelor membre timpul necesar pentru evaluarea adecvată a cererilor și
pentru organizarea muncii (articolul 8). –
Formularul general de cerere de viză (anexa I)
a fost simplificat și s-a introdus o referire la posibilitatea
completării electronice a formularului (articolul 10). –
Lista de documente justificative din anexa II nu
mai este o „listă neexhaustivă” și s-a introdus o distincție
între solicitanții necunoscuți și persoanele care
călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS în ceea ce privește
documentele justificative necesare (articolul 13). Dispozițiile
referitoare la lucrările pregătitoare pentru întocmirea unor liste
adaptate la circumstanțele locale în cadrul cooperării locale
Schengen au fost consolidate prin articolul 13. –
Solicitantul de viză necunoscut (și anume
o persoană care solicită viză pentru prima dată) trebuie
să facă dovada că îndeplinește condițiile pentru
eliberarea vizelor. –
În acest context, se atrage atenția asupra
hotărârii recent pronunțate în cauza Koushkaki[8], conform căreia
articolele 23 alineatul (4), 32 alineatul (1) și 35 alineatul (6)
[articolele 20 alineatul (4), 29 alineatul (1) și 32 alineatul (5) din
Codul de vize reformat] „trebuie interpretate în sensul că autoritățile
competente ale unui stat membru nu pot refuza, în urma examinării unei
cereri de viză uniformă, să elibereze o astfel de viză unui
solicitant decât în cazul în care poate fi invocat în privința acestuia
unul dintre motivele pentru respingerea cererii de viză enumerate în
aceste dispoziții. Autoritățile menționate dispun în cadrul
examinării acestei cereri de o largă marjă de apreciere, în ceea
ce privește condițiile de aplicare a acestor dispoziții și
evaluarea faptelor pertinente, pentru a stabili dacă poate fi invocat în
privința solicitantului unul dintre aceste motive de refuz.” –
Curtea Europeană de Justiție a
hotărât, de asemenea, că dispozițiile articolului 32 alineatul
(1) [în prezent articolul 29 alineatul (1)] din Codul de vize, coroborat cu
articolul 21 alineatul (1) [în prezent articolul 18 alineatul (1)], „trebuie
interpretat în sensul că obligația autorităților competente
ale unui stat membru de a elibera o viză uniformă este supusă
condiției să nu existe o îndoială întemeiată cu privire la
intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre
înainte de expirarea vizei solicitate, având în vedere situația
generală din țara în care locuiește solicitantul și
caracteristicile proprii acestuia, stabilite în raport cu informațiile
furnizate de acesta din urmă.” –
Ar trebui să se presupună că
„persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS”
îndeplinesc condițiile de intrare legate de riscul de imigrație
neregulamentară și de necesitatea de a deține mijloace de întreținere
suficiente. Totuși, această prezumție ar trebui să fie
reversibilă în cazuri individuale. –
Propunerea stabilește că autoritățile
statelor membre pot respinge prezumția de îndeplinire a condițiilor
de intrare în cazuri individuale și prevede motivele pe baza cărora
pot face acest lucru [articolul 18 alineatul (9)]. –
Reducerea generală a termenelor pentru luarea
unei decizii privind o cerere de viză (articolul 20), reflectând
reducerea termenului pentru transmiterea unui răspuns din cadrul
procedurii de consultare prealabilă (articolul 19). Sunt introduse termene
scurte pentru examinarea cererilor din partea membrilor de familie ai cetățenilor
Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație și
din partea rudelor apropiate ale cetățenilor Uniunii care nu își
exercită dreptul la libera circulație. –
Este posibilă eliberarea unei VIM cu o
perioadă de valabilitate care să o depășească pe cea a
documentului de călătorie [articolul 11 litera (a)]. –
Dispozițiile privind asigurarea medicală
de călătorie (AMC) ar trebui să fie eliminate, întrucât nu a
fost niciodată demonstrată valoarea adăugată reală a
AMC (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.2
subpunctul 14). –
Formularul standard pentru notificarea și
motivarea refuzării, anulării sau revocării unei vize a fost
revizuit pentru a include un motiv specific pentru refuzarea unei vize de tranzit
aeroportuar și pentru a garanta că persoana în cauză este
informată în mod corespunzător cu privire la exercitarea căilor
de atac. –
Au fost introduse dispoziții de derogare de la
dispozițiile generale, cu privire la eliberarea în mod excepțional a
vizelor la frontierele externe: în vederea promovării turismului pe termen
scurt, statele membre vor avea posibilitatea de a elibera vize la frontierele
externe, în cadrul unul regim temporar și cu condiția
notificării și a publicării modalităților de organizare
a regimului respectiv (articolul 33). –
Au fost adăugate norme flexibile care permit
statelor membre să optimizeze utilizarea resurselor, să
mărească acoperirea consulară și să dezvolte
cooperarea între statele membre (articolul 38). –
Utilizarea de către statele membre a unui
prestator extern de servicii nu mai constituie o soluție de ultimă
instanță. –
Statele membre nu sunt obligate să mențină
posibilitatea „accesului direct” pentru depunerea cererilor la consulat în
locuri în care un prestator extern de servicii a fost mandatat să
colecteze cererile de viză [eliminarea fostului articol 17
alineatul (5)]. Cu toate acestea, membrii de familie ai cetățenilor
Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație și
rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care nu își
exercită dreptul la libera circulație, precum și solicitanții
care pot demonstra că se află într-o situație de urgență
ar trebui să beneficieze de o programare de urgență. –
Statele membre ar trebui să transmită
anual Comisiei rapoarte privind cooperarea cu prestatorii externi de servicii,
inclusiv monitorizarea prestatorilor de servicii. –
Simplificarea dispozițiilor privind înțelegerile
de reprezentare (articolul 39) [a se vedea documentul de lucru al
serviciilor Comisiei, punctele 2.1.1.5 (subpunctul 20) și 2.1.4
(subpunctul 41)]. –
După cum se explică în raportul de
evaluare (punctul 3.2), absența unor date statistice suficient de
detaliate împiedică evaluarea punerii în aplicare a anumitor dispoziții.
Prin urmare, anexa VII este modificată pentru a prevedea colectarea
tuturor datelor relevante într-o formă suficient de dezagregată
pentru a permite o evaluare corespunzătoare. Toate datele în cauză
pot fi obținute (de către statele membre) din VIS, cu excepția
informațiilor privind numărul de vize eliberate gratuit, dar aceste
date, dat fiind că sunt legate de finanțele generale ale statelor
membre, ar trebui să fie ușor accesibile. –
Consolidarea cadrului juridic referitor la
informarea publicului (articolul 45): - Comisia va crea un site internet comun
privind vizele Schengen - Comisia va elabora un model pentru informațiile care
trebuie puse la dispoziția solicitanților de vize Modificări tehnice: –
Eliminarea referirii la scopul specific de
călătorie „tranzit” [în special articolul 1 alineatul (1)], având în
vedere că vizele de ședere pe termen scurt nu sunt legate de un scop
al călătoriei. Referirea a fost menținută numai acolo unde
indică un scop specific al călătoriei, de exemplu în anexa II la
Codul de vize, care prevede documentele justificative de transmis în funcție
de scopul călătoriei –
Stabilirea unor norme armonizate privind
gestionarea situațiilor de pierdere a documentului de identitate și a
vizei valabile (articolul 7). –
Termene precise pentru diferitele notificări
elaborate de statele membre (15 zile): pentru înțelegerile de
reprezentare, introducerea consultării prealabile și informațiile
ex-post. –
În conformitate cu articolul 290 din TFUE, se
conferă Comisiei competența de a modifica elemente neesențiale
ale regulamentului, în ceea ce privește lista țărilor terțe
ai căror resortisanți trebuie să fie în posesia unei vize de
tranzit aeroportuar la trecerea prin zona de tranzit internațional din
aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre (anexa III), precum și
lista permiselor de ședere care conferă titularilor dreptul de
tranzit prin aeroporturile statelor membre fără să li se
solicite să dețină o viză de tranzit aeroportuar (anexa
IV). –
În conformitate cu articolul 291 din TFUE, ar
trebui să se confere Comisiei competența de a adopta acte de punere
în aplicare prin care să se stabilească listele de documente
justificative care trebuie utilizate într-un anumit loc, pentru a se ține
seama de circumstanțele specifice, detaliile privind completarea și
aplicarea autocolantelor de viză și normele privind eliberarea
vizelor pentru navigatori la frontierele externe. Prin urmare, fostele anexe
VII, VIII și IX ar trebui eliminate. Temeiul juridic Articolul 77 alineatul (2) litera (a) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prezenta propunere reformează
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al
Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize
(Codul de vize), care se întemeia pe dispozițiile echivalente din Tratatul
de instituire a Comunității Europene, și anume articolul 62
alineatul (2) litera (a) și litera (b) punctul (ii). Principiul subsidiarității Articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE
conferă Uniunii competența de a elabora măsuri privind „politica
comună a vizelor și a altor permise de ședere de scurtă
durată”. Prezenta propunere se încadrează în
limitele dispoziției menționate. Obiectivul prezentei propuneri este
de a dezvolta și a îmbunătăți măsurile Codului de vize
cu privire la condițiile și procedurile de eliberare a vizelor pentru
șederi pe teritoriul statelor membre cu o durată prevăzută
de maximum 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. Acest
obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către
statele membre acționând individual, deoarece o modificare a unui act al
Uniunii cu putere de lege (Codul de vize) poate fi realizată doar de
către Uniune. Principiul proporționalității Conform articolului 5 alineatul (4) din TUE, acțiunea
Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea
ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor: Forma aleasă
pentru această acțiune trebuie să permită propunerii
să își atingă obiectivul și să fie pusă în
aplicare într-un mod cât mai eficace cu putință. Instituirea Codului de vize în 2009 a luat forma
unui regulament pentru a garanta aplicarea sa uniformă în toate statele
membre care aplică acquis-ul Schengen. Inițiativa propusă
constituie o modificare a unui regulament existent și, prin urmare,
trebuie să ia forma unui regulament. În ceea ce privește conținutul,
inițiativa se limitează la îmbunătățiri aduse
regulamentului existent și bazate pe obiectivele de politică, la care
a fost adăugat un nou obiectiv: creșterea economică. Prin
urmare, propunerea respectă principiul proporționalității. Alegerea instrumentului Prezenta propunere reformează
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului
din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de
vize). În consecință, singurul instrument juridic care poate
fi ales este regulamentul. 4. IMPLICAȚIILE
BUGETARE Modificarea propusă nu are implicații
pentru bugetul UE. 5. ELEMENTE SUPLIMENTARE Consecințele diferitelor protocoale
anexate la tratate și ale acordurilor de asociere încheiate cu țări
terțe Întrucât temeiul juridic al prezentei
propuneri este titlul V din partea a treia a Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene, se aplică sistemul „geometriei variabile” prevăzut
de protocoalele privind poziția Regatului Unit, a Irlandei și a
Danemarcei, precum și de Protocolul Schengen. Prezenta propunere se
bazează pe acquis-ul Schengen. Prin urmare, trebuie să fie luate în
considerare consecințele asupra diferitelor protocoale în ceea ce privește
Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, Islanda și Norvegia, precum și
Elveția și Liechtenstein. De asemenea, trebuie să fie luate în
considerare consecințele pentru diferitele acte de aderare. Situația
detaliată a fiecăruia dintre aceste state este descrisă în
considerentele 49-57 din prezenta propunere. Sistemul „geometriei variabile”
prevăzut de prezenta propunere este identic cu cel care se aplică
Codului de vize inițial, cu adăugarea unei trimiteri la Actul de
aderare din 2011 în ceea ce privește Croația. Legătură cu propunerea
paralelă de regulament de instituire a unei vize de circuit[9] Eventualele modificări ale prezentei
propuneri în cadrul procesului legislativ vor avea consecințe asupra
propunerii de regulament de instituire a vizei de circuit, astfel încât ar
trebui acordată o atenție deosebită garantării sinergiilor
necesare între aceste două propuneri în cursul procesului de negociere. În
cazul în care, în timpul acestor negocieri, se va dovedi realizabilă
adoptarea lor într-un interval de timp similar, Comisia intenționează
să unească cele două propuneri într-o singură propunere de
reformare. În cazul în care legislatorii ajung la un acord privind prezenta
propunere înaintea apariției perspectivei unui acord iminent cu privire la
propunerea de regulament de instituire a vizei de circuit, dispozițiile
prezentei propuneri referitoare la viza de circuit avută în vedere
[articolele 3 alineatul (7), 12 alineatul (3) și 18 alineatul (6)] nu
ar trebui menținute în vederea adoptării, ci ar trebui introduse
ulterior printr-o modificare a Codului de vize, după obținerea unui
acord cu privire la propunerea de instituire a codului de vize. Scurtă
prezentare a modificărilor propuse Articolul 1 — Modificări ale
Codului de vize Articolul 1 - Obiectul și
domeniul de aplicare –
Modificare orizontală: în tot cuprinsul
textului, trimiterea la „tranzit” ca scop al călătoriei a fost
eliminată. Articolul 2 - Definiții –
Se adaugă punctul 6 pentru a face trimitere la
definiția „vizei de circuit” din regulamentul relevant. –
Se adaugă punctul 7 pentru a defini „rudele
apropiate” (ale cetățenilor Uniunii). –
Se adaugă punctul 8 pentru a defini „solicitanții
înregistrați în VIS”, în scopul de a garanta că beneficiile
Sistemului de informații privind vizele sunt valorificate pe deplin. –
Se adaugă punctul 9 pentru a defini
„persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS”, în
scopul de a garanta că beneficiile Sistemului de informații privind
vizele sunt valorificate pe deplin și că se ține seama de
utilizarea vizelor anterioare de către solicitant. –
Se adaugă punctul 12 pentru a defini termenul
„valabil” în sensul de document care nu a expirat și care nu este fals,
contrafăcut sau falsificat. –
Punctul 16: se adaugă o definiție pentru
navigator, pentru a garanta că întregul personal care lucrează pe
nave beneficiază de diferitele facilități procedurale. Articolul 3 - Resortisanții țărilor
terțe care trebuie să dețină o viză de tranzit
aeroportuar –
Alineatul (4): dispozițiile privind
introducerea de către statele membre individuale a unei cerințe de a
deține o viză de tranzit aeroportuar pentru resortisanții
anumitor țări terțe au fost revizuite pentru a intra sub incidența
cadrului juridic instituțional adecvat. Articolul 5 — Statul membru
competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere –
Alineatul (1) litera (b) se modifică pentru a
menține un singur criteriu obiectiv, și anume durata șederii,
pentru determinarea statului membru competent pentru a examina o cerere atunci
când călătoria preconizată include mai multe destinații. În
plus, s-au adăugat dispoziții care să acopere situațiile în
care călătorul urmează să efectueze mai multe
călătorii în diferite state membre în cursul unei perioade scurte, și
anume două luni. –
Alineatul (2) se modifică pentru a soluționa
situațiile în care statul membru „competent” nu este nici prezent, nici
reprezentat în țara terță în care solicitantul își are reședința
legală. Dispozițiile acoperă toate situațiile posibile și
oferă soluții care reflectă spiritul de cooperare și
încrederea pe care este bazată cooperarea Schengen. Articolul 7 - Competența de
eliberare a vizelor pentru resortisanții unor țări terțe
prezenți în mod legal pe teritoriul unui stat membru –
Alineatul (1) este modificat ca urmare a
modificării articolului 5. –
Se introduc alineatele (2) și (3) în scopul de
a crea un cadru juridic armonizat pentru situațiile în care un resortisant
al unei țări terțe își pierde documentul de
călătorie sau acest document este furat în timpul șederii pe
teritoriul statelor membre. Articolul 8 — Modalități
practice de depunere a unei cereri –
Alineatul (1) stabilește termenele maxime și
minime generale pentru depunerea unei cereri. –
Se adaugă alineatul (3) pentru a oferi
facilități rudelor unor cetățeni ai Uniunii aflate în
anumite situații, care ar trebui să beneficieze de o programare
imediată. –
Alineatul (4) se modifică pentru a deveni
obligatoriu („permite”), și nu facultativ („poate”), însemnând că
situațiile de urgență trebuie tratate imediat. –
Alineatul (5) se modifică pentru a clarifica
normele privind cine poate depune cererea în numele solicitantului; de
asemenea, se introduce o referire la asociațiile sau instituțiile
profesionale, culturale, sportive sau educaționale, în mod diferențiat
față de intermediarii comerciali. –
Alineatul (6) a fost transferat de la fostul
articol 40 alineatul (4) și modificat pentru a include numai
prevederea că solicitanții trebuie să se prezinte în
persoană într-un singur loc pentru a depune o cerere. Articolul 9 — Reguli generale pentru
depunerea unei cereri –
Alineatul (1) a fost înlocuit cu un nou text pentru
a reflecta eliminarea principiului general conform căruia toți
solicitanții trebuie să depună o cerere în persoană [a se
vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.1 (subpunctul
7)]. –
Alineatul (2) este modificat ca urmare a
modificării articolului 1. Articolul 10 – Formularul de cerere –
Alineatul (1) se modifică pentru a include o
trimitere la posibilitatea de a completa electronic formularul de cerere. –
Se introduce alineatul (2) pentru a se asigura
că versiunea electronică a formularului de cerere corespunde exact
formularului de cerere care figurează în anexa I. –
Alineatul (4) a fost simplificat pentru a se
asigura că formularul de cerere este întotdeauna, ca o condiție
minimă, disponibil în limba oficială a statului membru pentru care se
solicită viza și în cea a statului gazdă. Articolul 11 — Documentul de
călătorie –
Litera (a) se modifică prin introducerea unei
trimiteri la noua dispoziție de la articolul 21 alineatul (2), a
se vedea mai jos. –
Litera (b) se modifică pentru a se asigura
că în documentul de călătorie al solicitantului este
disponibilă o pagină dublă liberă, astfel încât
autocolantul de viză și ștampilele de intrare și de ieșire
aplicate ulterior sunt aplicate în același loc. Acest lucru va facilita
controalele la frontieră; a se vedea documentul de lucru al serviciilor
Comisiei, punctul 2.1.1.2 (subpunctul 11). Articolul 12 — Elemente
biometrice de identificare –
Alineatele (2) și (4) sunt modificate ca
urmare a modificării articolului 9 alineatul (1). –
Alineatul (3) se modifică pentru a se ține
seama de propunerea privind „viza de circuit”. Articolul 13 – Documente justificative
–
Se introduce alineatul (2) pentru a se ține
seama de facilitățile procedurale care trebuie acordate persoanelor
care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS, astfel încât
solicitanții din această categorie vor trebui să prezinte numai
dovada scopului călătoriei. –
Se introduce alineatul (3), pentru a acorda
facilități pentru rudele cetățenilor Uniunii în anumite
situații sau a clarifica facilitățile acordate. –
Alineatul (4) se modifică pentru a stabili
că lista armonizată a documentelor justificative din anexa II este
exhaustivă. –
Se introduce alineatul (6) pentru a se garanta
că solicitanții pot trimite faxuri sau copii ale documentelor
justificative originale. Solicitanții ar trebui să transmită
ulterior documentele originale, cu excepția unor cazuri specifice în care
documentul original poate fi cerut numai dacă există îndoieli în
legătură cu autenticitatea documentelor. –
La alineatul (7) litera (a), se adaugă o
referire la cazarea privată. –
Alineatul (10) se adăugă pentru a lua în
considerare dispozițiile privind măsurile de punere în aplicare. Articolul 14 — Taxa de viză –
Litera (a) de la alineatul (3) extinde scutirea de
la plata taxei de viză pentru a include minorii sub 18 ani (anterior
vârsta era de șase ani), eliminând prin urmare prevederile privind
reducerea taxei pentru copii între 6 și 12 ani și scutirea
facultativă de la plata taxei pentru aceeași categorie de
vârstă. –
Litera (c) de la alineatul (3) se modifică
pentru a menționa clar categoria de persoane acoperite. –
Litera (d) de la alineatul (3) face să
devină obligatorie scutirea de taxă pentru titularii de pașapoarte
diplomatice și de serviciu. –
Litera (e) de la alineatul (3) face să devină
obligatorie scutirea de la plata taxei de viză pentru participanții
cu vârsta de cel mult 25 de ani la seminare, conferințe, evenimente
sportive, culturale sau educaționale organizate de organizații
non-profit, eliminând prin urmare dispozițiile privind scutirea
facultativă pentru această grupă de vârstă, precum și
cele privind scutirea obligatorie pentru reprezentanții cu vârsta de cel
mult 25 de ani care participă la seminare, conferințe, evenimente
sportive, culturale sau educaționale organizate de organizații
non-profit. –
Se introduc literele (f) și (g) pentru a
acorda scutiri de la plata taxei de viză în anumite situații pentru
rudele cetățenilor Uniunii sau pentru a clarifica aceste scutiri. A se vedea, de asemenea,
documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.3 (subpunctul 15). Articolul 15 — Taxa pentru
servicii –
La alineatul (1), trimiterea la o taxă
„suplimentară” pentru servicii se elimină. –
Alineatul (3) este modificat ca urmare a
modificării articolului 14. Articolul
18 – Verificarea condițiilor de intrare și evaluarea riscului –
Se introduce alineatul (2) pentru a lua în
considerare introducerea articolului 2 alineatul (9) și
introducerea articolului 13 alineatul (1) litera (e). –
Se introduce alineatul (3) pentru a clarifica
faptul că autoritățile competente ale statelor membre au
responsabilitatea de a justifica respingerea prezumției de îndeplinire a
condițiilor de intrare în cazuri individuale, precum și
justificările pe care se poate baza o astfel de prezumție. –
Alineatul (6) este modificat pentru a se ține
seama de propunerea privind viza de circuit, iar cuvintele „emis de un alt stat
membru”, care puteau induce în eroare, se elimină. –
Alineatul (10) este modificat pentru a permite
statelor membre să utilizeze mijloace de comunicare moderne pentru
realizarea unui interviu cu solicitantul, în loc de a-i cere să se
prezinte în persoană la consulat. Articolul 19 — Consultarea
prealabilă –
Alineatul (2) este modificat pentru a impune ca
statele membre să răspundă la cererile de consultare în cinci
zile calendaristice, în loc de șapte. –
Alineatul (3) prevede ca statele membre să
notifice cererile de consultare prealabilă în termen de 15 zile
calendaristice înainte de introducerea măsurii pentru a permite informarea
în timp util a solicitanților și pentru ca celelalte state membre
să se poată pregăti la nivel tehnic. –
Alineatul (5) se elimină întrucât a devenit
caduc. Articolul 20 – Decizia privind cererea
–
Alineatul (1) prevede reducerea termenului pentru
luarea unei decizii la maximum 10 zile calendaristice. Acest lucru
reprezintă atât o consecință a modificării
articolului 19 alineatul (2), cât și a constatărilor din
evaluarea punerii în aplicare a Codului de vize (a se vedea documentul de lucru
al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.6 subpunctul 22). –
Alineatul (2) se modifică pentru a reduce la
maximum 20 de zile termenul pentru luarea unei decizii, iar ultima teză se
elimină ca urmare a eliminării dispoziției care permitea
statului membru reprezentat să solicite să fie consultat cu privire
la cazurile soluționate în reprezentare. –
Se introduce alineatul (3) pentru a acorda
facilități în anumite situații rudelor apropiate ale cetățenilor
Uniunii și pentru a clarifica aceste facilități. –
Alineatul precedent (3) se elimină, deoarece
examinarea unei cereri de viză de ședere pe termen scurt nu ar trebui
să poată dura 60 de zile calendaristice. –
Alineatul (4) litera (d) se elimină ca urmare
a eliminării dispoziției care permitea statului membru reprezentat
să fie consultat; astfel, se elimină cerința ca anumite cazuri
să fie transmise pentru tratarea de către statul membru reprezentat,
în locul statului membru reprezentant. Articolul 21 — Eliberarea vizei
uniforme –
Alineatul (2) înlocuiește fostul articol 24
alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf. –
Alineatul (2) primul paragraf se modifică
pentru a elimina referirea la vizele „cu două intrări”, care pare
redundantă, și pentru a include o referire la posibilitatea de a
elibera o viză cu intrări multiple a cărei perioadă de
valabilitate să o depășească pe cea a documentului de
călătorie. –
Se adaugă alineatele (3) și (4) pentru a
se ține seama de modificarea articolului 2 alineatul (10) și
a introduce criterii definite în mod obiectiv pentru acordarea unor
facilități specifice. –
Alineatul (5) se modifică pentru a acoperi
alte cazuri în care solicitanții de viză sunt eligibili pentru
eliberarea unei vize cu intrări multiple. Articolul 24 — Completarea autocolantului de viză –
Se introduce alineatul (2) pentru a se ține
seama de articolul 51 alineatul (2). –
Alineatul (3) se modifică pentru a consolida
dispozițiile privind rubricile naționale de observații de pe
autocolantul de viză [a se vedea documentul de lucru al serviciilor
Comisiei, punctul 2.1.1.6 (subpunctul 27)]. –
Alineatul (5) se modifică pentru a garanta
că numai vizele cu o singură intrare se pot emite manual. Articolul 25 — Anularea
autocolantului de viză completat –
Alineatul (2) se modifică pentru a lua în
considerare necesitatea de a crea un temei juridic adecvat pentru o bună
practică recomandată de Manualul Codului de vize. Articolul 26 — Aplicarea autocolantului de viză –
Se introduce alineatul (2) pentru a se ține
seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2). Articolul 28 — Informarea
autorităților centrale ale altor state membre –
Alineatul (2) se modifică pentru a se garanta
informarea în timp util a altor state membre (a se vedea observațiile
referitoare la articolul 19). Articolul 29 – Refuzarea unei
vize –
Alineatul (1) litera (a) subpunctul (vii) se
elimină ca urmare a eliminării cerințelor privind asigurarea
medicală de călătorie. –
Alineatul (3) se înlocuiește pentru a
adăuga o referire la necesitatea ca statele membre să furnizeze
informații detaliate privind exercitarea unei căi de atac. –
Alineatul (4) se elimină ca urmare a eliminării
dispoziției care impunea ca anumite cazuri să fie transmise pentru a
fi tratate de către statul membru reprezentat, în locul statului membru
reprezentant. Articolul 31 – Anularea și
revocarea –
Alineatul (4) se modifică pentru a se ține
seama de modificarea articolului 13. Articolul 32 – Vizele solicitate
în mod excepțional la frontiera externă –
Titlul este modificat ca urmare a introducerii
articolului 33. –
Alineatul (2) se elimină ca urmare a
eliminării cerințelor privind asigurarea medicală de călătorie. Articolul 33 – Vizele solicitate la
frontiera externă în cadrul unui regim temporar –
Aceste dispoziții au fost introduse pentru a
permite statelor membre să promoveze turismul pe termen scurt; statele
membre ar trebui autorizate să elibereze vize la frontiera externă nu
numai în cazuri individuale, în funcție de situația specifică a
resortisanților țărilor terțe, ci și pe baza unui
regim temporar. Articolul stabilește norme privind notificarea și
publicarea modalităților de organizare a regimului temporar și
prevede că valabilitatea vizei eliberate trebuie să se limiteze la
teritoriul statului membru emitent. –
Alineatul (6) specifică cerințele privind
raportarea de către statul membru în cauză. Articolul 34 — Vizele eliberate navigatorilor la frontierele
externe –
Se introduce alineatul (3) pentru a se ține
seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2). Articolul 38 – Organizare și
cooperare consulară –
La alineatul (1), a doua teză a devenit
caducă. –
Litera (b) de la alineatul (2) se reformulează
ca urmare a abrogării fostului articol 41 și a eliminării
clasificării externalizării drept soluție de „ultimă instanță”.
–
Alineatul (4) se înlocuiește prin introducerea
articolului 8 alineatul (6). Articolul 39 — Înțelegeri de
reprezentare –
Alineatul (1) corespunde fostului articol 8
alineatul (1). –
Alineatul (2) descrie colectarea și
transmiterea dosarelor și a datelor între statele membre în situațiile
în care un stat membru reprezintă un alt stat membru numai pentru
colectarea cererilor și a elementelor biometrice de identificare. –
Alineatul (3) se modifică pentru a se ține
seama de eliminarea posibilității ca un stat membru reprezentat
să ceară să fie implicat în cazurile tratate prin reprezentare. –
Alineatele (4) și (5) corespund fostului
articol 8 alineatele (5) și respectiv (6). –
Alineatul (6) stabilește un termen minim în
care statul membru reprezentat trebuie să notifice Comisiei încheierea sau
încetarea înțelegerilor de reprezentare. –
Alineatul (7) prevede că statele membre
reprezentante informează, concomitent, celelalte state membre și
delegația Uniunii Europene din jurisdicția relevantă, cu privire
la încheierea sau încetarea înțelegerilor de reprezentare. –
Alineatul (8) corespunde fostului articol 8
alineatul (9). Articolul 40 — Implicarea consulilor
onorifici –
La alineatul (1), sintagma „de asemenea” se
elimină. Articolul 41 — Cooperarea cu
prestatorii externi de servicii –
Fostul alineat (3) se elimină, deoarece în
realitate o astfel de armonizare nu este posibilă, întrucât statele membre
încheie în general contracte globale cu prestatorii externi de servicii. –
Litera (e) de la alineatul (5) este modificată
ca urmare a modificării articolului 9. –
Alineatul (12) se modifică pentru a solicita
statelor membre să raporteze anual cu privire la cooperarea lor cu
prestatorii externi de servicii și la monitorizarea acestora, astfel cum
se prevede în anexa IX. Articolul 42 — Criptarea și
transferul securizat de date –
Alineatele (1), (2) și (4) se modifică
pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 8. Articolul 43
— Cooperarea dintre statele membre și intermediarii comerciali –
Alineatul (1) este modificat ca urmare a
eliminării fostului articol 2 alineatul (11), și anume definiția
intermediarilor comerciali. –
Alineatul (5) al doilea paragraf se modifică
pentru a se asigura informarea publicului în legătură cu
intermediarii comerciali acreditați. Articolul 45 — Informații
furnizate publicului –
Litera (c) de la alineatul (1) se modifică
pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 41. –
Fostul punct (e) de la alineatul (1) se
elimină pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 20. –
Se introduce alineatul (3) pentru a prevedea
stabilirea de către Comisie a unui format armonizat pentru informațiile
care trebuie furnizate în temeiul articolului 45 alineatul (1). –
Se introduce alineatul (4) pentru a prevedea
crearea de către Comisie a unui site internet privind viza Schengen care
să conțină toate informațiile relevante cu privire la
cererile de viză. Articolul 46 – Cooperarea
locală Schengen –
La alineatul (1), prima teză și litera
(a) sunt modificate pentru a prevedea că în cadrul cooperării locale
Schengen (CLS) se pregătesc liste armonizate de documente justificative. –
La alineatul (1), litera (b) și ultimul
paragraf sunt modificate ca urmare a modificării articolului 14. –
Alineatul (2) este modificat ca urmare a
introducerii articolului 45 alineatul (3). –
Litera (a) de la alineatul (3) se modifică
pentru a prevedea statistici trimestriale privind vizele la nivel local, precum
și pentru a adăuga o referire la viza de circuit. –
Litera (b) de la alineatul (3) este modificată
ca urmare a reformulării primei teze. –
Alineatul (7) este modificat pentru a prevedea
că, pe baza rapoartelor anuale elaborate în cadrul diferitelor
cooperări locale Schengen, Comisia întocmește un raport anual, pe
care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului. Articolele 48-49 – Exercitarea
delegării de competențe –
Aceste articole se introduc pentru a se ține
seama de dispozițiile articolului 290 din TFUE referitoare la actele
delegate. Articolul 50 – Instrucțiuni
privind aplicarea în practică a Codului de vize –
Articolul este modificat pentru a se ține
seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2). Articolul 51 – Procedura comitetului –
Articolul se modifică pentru a se ține
seama de dispozițiile care reglementează exercitarea competențelor
de executare conferite Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. Articolul 52 – Notificarea –
Litera (g) de la alineatul (1) este modificată
ca urmare a modificării articolului 38. –
Alineatul (2) este modificat ca urmare a
introducerii articolului 45 alineatul (4). Articolul 54
– Monitorizare și evaluare –
Acestea sunt dispozițiile standard privind
monitorizarea și evaluarea instrumentelor juridice. Articolul
55 – Intrarea în vigoare –
Aceasta este clauza standard privind intrarea în
vigoare și aplicabilitatea directă. Aplicarea regulamentului este
amânată la șase luni de la intrarea în vigoare, cu excepția
articolului 51 alineatul (2), care se aplică la trei luni de la intrarea
în vigoare, pentru a permite adoptarea actelor de punere în aplicare în
conformitate cu articolele 24, 26, 32 și 50. Anexe –
Anexa I se înlocuiește –
Anexa V: -
fostul punct 7, privind asigurarea medicală de călătorie, se
elimină; - se
adaugă un nou punct 10 pentru a acoperi cazurile în care o cerere de
viză de tranzit aeroportuar este refuzată. ê 810/2009
(adaptat) 2014/0094 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind instituirea unui Cod comunitar Ö Codul Õ de vize Ö al
Uniunii Õ (Codul de vize) (reformare) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE) Õ , în special
articolul 62 Ö 77 Õ alineatul (2) litera (a) și litera (b) punctul (ii), având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social European[10],
hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: ò nou (1) Regulamentul
(CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[11] a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial.
Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate,
să se procedeze la reformarea respectivului regulament. ê 810/2009
considerentul 1 (adaptat) În conformitate cu
articolul 61 din tratat, crearea unui spațiu în care persoanele pot
circula liber ar trebui să fie însoțită de măsuri privind
controalele la frontiera externă, azilul și imigrația. ê 810/2009
considerentul 2 (adaptat) În conformitate cu
articolul 62 alineatul (2) din tratat, măsurile privind trecerea
frontierelor externe ale statelor membre instituie norme în materie de vize
pentru șederi cu o durată prevăzută de maximum 3 luni,
inclusiv procedurile și condițiile de eliberare a vizelor de
către statele membre. ò nou (2) Politica
UE în domeniul vizelor pentru șederile de până la 90 de zile în
cursul oricărei perioade de 180 de zile este o componentă
fundamentală a creării unui spațiu comun fără
frontiere interne. Normele comune privind condițiile și procedurile
de eliberare a vizelor ar trebui să fie guvernate de principiul
solidarității și al încrederii reciproce între statele membre. ê 810/2009
considerentul 3 (adaptat) (3) În ceea ce privește politica în materie de vize, stabilirea unui
„corpus comun” de acte legislative, în special prin consolidarea și
dezvoltarea acquis-ului (dispozițiile pertinente din Convenția de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985[12] și Instrucțiunile
consulare comune[13],
constituie unul dintre elementele fundamentale ale Ö Regulamentul (CE) nr.
810/2009 urmărește, printre altele, să Õ „dezvoltării Ö dezvolte Õ în continuare a politicii comune Ö politica comună Õ în
materie de vize a vizelor ca
parte a unui sistem multistratificat destinat
să faciliteze
Ö pentru a
facilita Õ
călătoriile legitime și să combată Ö a combate Õ imigrația clandestină Ö neregulamentară Õ printr-o mai mare
armonizare a legislațiilor naționale și a practicilor de
procesare a cererilor de viză la reprezentanțele consulare locale”, astfel
cum sunt definite în Programul de la Haga: consolidarea libertății, a
securității și a justiției în Uniunea Europeană[14]. ê 810/2009
considerentul 8 (adaptat) (4) Sub rezerva îndeplinirii anumitor Ö Acesta ar
trebui, de asemenea, să garanteze că, în anumite Õ condiții, ar trebui să se elibereze Ö se eliberează Õ vize cu intrări
multiple pentru a diminua sarcina administrativă a consulatelor statelor
membre și pentru a facilita deplasarea fără probleme a
persoanelor care călătoresc în mod frecvent sau care călătoresc cu regularitatet. Ar
trebui să se permită solicitanților cărora consulatele le
cunosc integritatea și gradul de încredere să beneficieze, în
măsura posibilului, de o procedură simplificată. ò nou (5) Regulamentul
(CE) nr. 810/2009 a clarificat și a simplificat cadrul juridic și,
de asemenea, a modernizat și a standardizat în mod considerabil procedurile
de acordare a vizelor. Cu toate acestea, anumite dispoziții care erau
destinate să faciliteze procedurile în cazuri individuale, pe baza unor
criterii subiective, nu sunt aplicate suficient. (6) O
politică inteligentă în materie de vize ar trebui să implice o
securitate permanentă la frontierele externe, asigurând în același
timp funcționarea eficace a spațiului Schengen și facilitând
posibilitățile de călătorie în cazul călătoriilor
legitime. Politica comună a vizelor ar trebui să contribuie la
generarea creșterii și să fie coerentă cu alte politici ale
Uniunii, precum politicile în materie de relații externe, comerț,
educație, cultură și turism. (7) Pentru
a favoriza mobilitatea și a facilita vizitele de familie în cazul
resortisanților unor țări terțe care își
vizitează rude apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii avându-și
reședința pe teritoriul statului lor membru de cetățenie,
precum și în cazul rudelor apropiate ale unor cetățeni Uniunii
cu reședința într-o țară terță, care doresc
să viziteze împreună statul membru de cetățenie al
cetățeanului Uniunii, prezentul regulament ar trebui să
prevadă anumite facilități procedurale. (8) Cel
puțin aceleași facilități ar trebui acordate membrilor de
familie în situațiile care intră sub incidența Directivei
2004/38/CE[15], în conformitate cu articolul 5 alineatul
(2) din directiva respectivă. (9) Ar
trebui să se facă distincție între persoanele care solicită
o viză pentru prima dată și cele cărora li s-au acordat
deja vize și care sunt înregistrate în Sistemul de informații privind
vizele (VIS), pentru a simplifica procedura în cazul călătorilor
înregistrați, prevenind, în același timp, riscul imigrației
neregulamentare și problemele de securitate legate de unii
călători. Această distincție ar trebui să se reflecte
în toate etapele procedurii. (10) Ar
trebui să se presupună că solicitanții care sunt înregistrați
în VIS și au obținut și utilizat în mod legal două vize în
cursul celor 12 luni anterioare depunerii cererii îndeplinesc condițiile
de intrare legate de riscul de imigrație neregulamentară, precum și
de necesitatea de a avea suficiente mijloace de întreținere. Totuși,
această prezumție ar trebui să poată fi respinsă în
cazul în care autoritățile competente constată că una sau
mai multe dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite în anumite cazuri
individuale. (11) Evaluarea
efectuată pentru a stabili dacă o viză eliberată a fost
utilizată în mod legal ar trebui să se bazeze pe elemente precum
respectarea perioadei de ședere autorizată, a valabilității
teritoriale a vizei și a normelor privind accesul la piața muncii și
exercitarea unei activități economice. ê 810/2009
considerentul 5 (adaptat) ð nou (12) Pentru combaterea imigrației
ilegale Ö neregulamentare Õ , este necesar să se
elaboreze norme de tranzitare a zonelor internaționale din aeroporturi. ÖÎn acest scop, Õ Astfel, resortisanților provenind din țări
terțe înscrise pe
ð ar trebui să se instituie ï o
listă comună
Ö a țărilor
terțe Õ ð ai căror resortisanți ï ar trebui să li se impună să dețină Ö facă
obiectul cerinței de a deține Õ vize de tranzit aeroportuar. Cu toate acestea, în situațiile urgente de ð în cazul în care un stat membru se
confruntă cu un ï flux în masă ð brusc și semnificativ ï de imigranți ilegali, Ö neregulamentari,
acesta Õ ar trebui să li se permită statelor membre să
impună o astfel de cerință și resortisanților din alte
țări terțe decât cele înscrise pe lista comună
Ö aibă
posibilitatea de a introduce temporar cerința de a deține viză
de tranzit aeroportuar pentru resortisanții dintr-o anumită țară
terță Õ. Deciziile
individuale ale statelor membre ar trebui revizuite anual. ðAr trebui să se prevadă condițiile
și procedurile în acest scop, pentru a garanta că aplicarea acestei
măsuri este limitată în timp și că, în conformitate cu
principiul proporționalității, nu depășește ceea
ce este necesar în vederea atingerii obiectivului. Domeniul de aplicare al
cerinței de a deține viză de tranzit aeroportuar ar trebui
să se limiteze la a răspunde la situația specifică ce a
determinat introducerea măsurii. ï ò nou (13) Cerința
de a deține viză de tranzit aeroportuar ar trebui să nu se
aplice în cazul titularilor unor vize și permise de ședere eliberate
de anumite țări. (14) Ar trebui
să fie clar care este statul membru competent pentru examinarea unei
cereri de viză, în special atunci când vizita preconizată include mai
multe state membre. (15) Solicitanții
de viză ar trebui să poată depune cererea în țara lor de reședință,
chiar și în cazul în care statul membru competent în conformitate cu
normele generale nu este prezent și nici reprezentat în țara
respectivă. (16) Ar
trebui să se asigure tratamentul armonizat al titularilor de vize al
căror document de călătorie a fost pierdut sau furat în timpul șederii
pe teritoriul statelor membre. ê 810/2009
considerentul 9 (17) Având în vedere înregistrarea
elementelor biometrice de identificare în Sistemul de Iinformații
privind Vvizele (VIS)
astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al
Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de
informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele
membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS)[16], prezentarea în persoană a solicitanților, cel puțin la
depunerea primei cereri, ar trebui să reprezinte o cerință de
bază pentru depunerea unei cereri de viză. ê 810/2009
considerentul 10 (18) În scopul facilitării
procedurii de cerere de viză la depunerea cererilor ulterioare, ar trebui
să fie posibilă copierea amprentelor digitale din prima introducere
în VIS, în termen de 59 de luni. După acest termen, amprentele digitale ar
trebui prelevate din nou. ê 810/2009
considerentul 11 (adaptat) (19) Orice document, dată sau
element biometric de identificare primite de un
stat membru în cadrul procesului de depunere a cererii de viză este Ö ar trebui să fie Õ considerat „document consular”,
în conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile consulare
din 24 aprilie 1963 și
face obiectul unei procesări
corespunzătoare
Ö să fie tratat în
consecință Õ . ê 810/2009
considerentul 12 (20) Directiva 95/46/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția
persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și libera circulație a acestor date[17] se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de
către statele membre la punerea în aplicare a prezentului regulament. ò nou (21) Ar
trebui stabilite termenele pentru diferitele etape ale procedurii, în special
pentru a permite solicitanților să își planifice
călătoriile și să evite perioadele de vârf în consulate. (22) Consulatele
statelor membre ar trebui să aplice aceeași taxă de viză
pentru prelucrarea cererilor de viză. Categoriile de persoane pentru care
sunt acordate scutiri de la plata taxei de viză ar trebui să fie
uniforme și definite în mod clar. Ar trebui să se permită
statelor membre să renunțe la taxa de viză în cazuri
individuale. (23) Solicitanților
nu ar trebui să li se ceară să prezinte o asigurare
medicală de călătorie în cazul în care depun o cerere pentru o
viză de scurtă ședere, deoarece aceasta reprezintă o
sarcină disproporționată pentru solicitanții de viză și
nu există nicio dovadă că titularii vizelor de scurtă ședere
prezintă un risc mai ridicat în ceea ce privește cheltuielile publice
de asistență medicală în statele membre decât resortisanții
unor țări terțe care sunt exonerați de obligația de a
deține viză. (24) Ar
trebui să se permită ca asociațiile profesionale, culturale și
sportive, precum și intermediarii comerciali acreditați să
depună cereri în numele solicitanților de viză. (25) Ar
trebui clarificate dispozițiile privind, printre altele, „perioada de grație”,
completarea autocolantului de viză și anularea autocolantelor de
viză completate. (26) Vizele
cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate ar
trebui eliberate pe baza unor criterii definite în mod obiectiv. Perioada de
valabilitate a unei vize cu intrări multiple ar putea depăși
perioada de valabilitate a documentului de călătorie în care aceasta
este aplicată. (27) Formularul
de cerere ar trebui să țină seama de punerea în aplicare a VIS.
Statele membre ar trebui să permită, pe cât posibil, completarea și
depunerea electronică a formularelor de cerere de viză, precum și
să accepte faxuri sau copii ale documentelor justificative. Documentele
originale ar trebui solicitate numai în cazuri specifice. (28) Formularul
standard pentru notificarea motivelor refuzării, anulării sau
revocării unei vize ar trebui să includă un motiv specific
pentru refuzarea unei vize de tranzit aeroportuar și să asigure
informarea corespunzătoare a persoanei vizate în legătură cu
exercitarea căilor de atac. (29) Normele
privind schimbul de informații dintre autoritățile competente
ale statelor membre în vederea eliberării de vize la frontierele externe
pentru navigatori, precum și formularul care trebuie completat în acest
scop ar trebui să fie cât mai simple și mai clare cu putință. (30) Eliberarea
de vize la frontiera externă ar trebui, în principiu, să
rămână excepțională. Cu toate acestea, pentru a permite
statelor membre să promoveze turismul pe termen scurt, acestea ar trebui
să fie autorizate să elibereze vize la frontiera externă pe baza
unui regim temporar, după notificarea și publicarea modalităților
de organizare a regimului respectiv. Aceste regimuri ar trebui să fie de
natură temporară, iar valabilitatea vizei eliberate ar trebui să
fie limitată la teritoriul statului membru emitent. ê 810/2009
considerentul 6 (adaptat) ð nou (31) Ö Modalitățile
de Õ Primirea Ö primire a Õ solicitanților
ar trebui să se desfășoare
în condiții Ö stabilite
într-un mod Õ care să
respecte demnitatea umană. Cererile de viză ar trebui să se
prelucreze în mod profesional, respectuos și proporțional cu ð să nu depășească ceea ce
este necesar pentru ï Ö a atinge Õ obiectivele
urmărite. ê 810/2009
considerentul 7 (adaptat) ð nou (32) Statele membre ar trebui să
se asigure că serviciile oferite publicului sunt de înaltă calitate și
respectă bunele practici administrative. Statele membre ar trebui să
asigure personal calificat și în număr corespunzător și
să aloce resurse suficiente pentru a facilita, cât mai mult posibil,
procesul de depunere a cererilor de viză. Statele membre ar trebui să
se asigure că principiul „ghișeului unic” se aplică tuturor
solicitanților
Ö solicitanții
de viză vor trebui să se prezinte într-un singur loc pentru a depune
cererea Õ . ðAcest lucru nu ar trebui să aducă
atingere posibilității de a realiza un interviu personal cu
solicitantul. ï ê 810/2009
considerentul 13 (adaptat) ð nou (33) Pentru a facilita procedura, Ö Regulamentul
(CE) nr. 810/2009 prevede Õ ar trebui
luate în considerare mai multe forme de cooperare precum reprezentarea limitată, colocarea,
centrele comune de primire a cererilor de viză, implicarea consulilor
onorifici și cooperarea cu prestatorii externi de servicii, ținând
seama în special de cerințele de protecție a datelor prevăzute
în Directiva 95/46/CE
Ö între statele
membre, care urmăresc, pe de o parte, să le permită statelor
membre să-și pună resursele în comun și, pe de altă
parte, să mărească acoperirea consulară în beneficiul
solicitanților Õ . Statele membre
ar trebui să determine, în conformitate cu condițiile stabilite în
prezentul regulament, tipul de structură organizatorică pe care o vor
folosi în fiecare țară terță. ðAr trebui stabilite norme flexibile pentru a
permite statelor membre să optimizeze punerea în comun a resurselor și
să mărească acoperirea consulară. Cooperarea dintre statele
membre („centrele de vize Schengen”) ar putea lua orice formă
adaptată circumstanțelor locale având scopul de a mări acoperirea
geografică a consulatelor, de a reduce costurile pentru statele membre, de
a mări vizibilitatea Uniunii Europene și de a îmbunătăți
serviciile oferite solicitanților de viză. ï ê 810/2009
considerentul 4 (adaptat) ð nou (34) Statele membre ar trebui
să fie prezente sau reprezentate, în scopul eliberării vizelor, în
toate țările terțe ai căror resortisanți intră
sub incidența obligației de viză. ðStatele membre ar trebui să
urmărească extinderea acoperirii lor consulare. ï Statele membre care nu au propriul consulat într-o țară terță
sau într-o anumită regiune a unei țări terțe ar trebui Ö prin
urmare Õ să depună
eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare pentru a evita ca
solicitanții de viză să depună un efort disproporționat
pentru a avea acces la consulate. ò nou (35) Înțelegerile
de reprezentare ar trebui să fie simplificate, obstacolele în calea
încheierii unor astfel de înțelegeri între statele membre ar trebui
să fie evitate, iar statul membru reprezentant ar trebui să fie
responsabil pentru întregul proces de prelucrare a cererilor de viză,
fără implicarea statului membru reprezentat. ê 810/2009
considerentul 14 ð nou (36) Este necesară
reglementarea situațiilor în care un stat membru decide să coopereze
cu un prestator extern de servicii în vederea colectării cererilor. Se poate lua o
astfel de decizie în cazul în care, în situații speciale sau din motive
legate de situația locală, cooperarea cu alte state membre sub forma
reprezentării, a reprezentării limitate, a colocării sau a
centrelor comune de primire a cererilor se dovedește a fi inadecvată
pentru statul membru în cauză. Astfel de
măsuri ar trebui stabilite în conformitate cu principiile generale de
eliberare a vizelor și cu respectarea cerințelor de protecție a
datelor stabilite prin Directiva 95/46/CE. În plus, la stabilirea și punerea în
aplicare a unor astfel de măsuri, ar trebui luată în considerare
necesitatea evitării fenomenului de „visa-shopping”. ê 810/2009
considerentul 15 Atunci când un stat membru decide să coopereze cu un prestator
extern de servicii, acesta ar trebui să permită în continuare
solicitanților să depună cererile direct la misiunile sale
diplomatice sau la oficiile sale consulare. ê 810/2009
considerentul 16 (adaptat) ð nou (37) Statul membru ar trebui
să coopereze cu un prestator extern de servicii pe baza unui instrument
juridic care ar trebui să cuprindă dispoziții privind
responsabilitățile exacte ale acestuia Ö din urmă Õ , accesul direct și
complet Ö al statului
membru Õ la sediul său Ö prestatorului
extern de servicii Õ , informațiile
destinate solicitanților, confidențialitatea, precum și
circumstanțele, condițiile și procedurile pentru suspendarea sau
încetarea cooperării. ð Statele membre ar trebui să
transmită anual Comisiei rapoarte privind cooperarea cu prestatorii
externi de servicii, inclusiv monitorizarea prestatorilor de servicii. ï ê 810/2009
considerentul 17 Prezentul regulament creează o derogare de la regula generală
conform căreia solicitantul trebuie să se prezinte în persoană
la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, permițând statelor
membre să coopereze cu prestatorii externi de servicii în vederea
colectării cererilor, stabilind totodată principiul „ghișeului
unic” la prezentarea cererilor. Aceasta nu aduce atingere posibilității
de a invita solicitantul la un interviu în persoană. ê 810/2009 considerentul
19 ð nou (38) Datele statistice constituie
un mijloc important de monitorizare a fluxurilor migratoare și pot servi
ca instrument eficient de gestionare. În consecință, aceste date ar
trebui compilate în mod regulat, într-un format comun. ð Ar trebui colectate date detaliate
privind vizele, în scopul de a elabora statistici comparative care să
permită o evaluare bazată pe elemente concrete a punerii în aplicare
a prezentului regulament. ï ê 810/2009
considerentul 23 (adaptat) ð nou (39) ÖAr trebui să se
pună la dispoziția publicului general toate informațiile
relevante cu privire la cererile de viză, iar vizibilitatea și
imaginea uniformă a politicii comune a vizelor ar trebui
îmbunătățite. În acest scop, Õ aAr trebui
creat un site Iinternet
comun destinat vizei Schengen pentru
a îmbunătăți vizibilitatea și pentru a oferi o imagine
uniformă a politicii comune în materie de vize
ð și ar trebui elaborat un model
comun pentru informațiile comunicate publicului de statele membre ï . Un astfel de site va fi utilizat pentru a pune la dispoziția
publicului toate informațiile relevante cu privire la cererile de
viză. ê 810/2009
considerentul 18 (adaptat) (40) Cooperarea locală
Schengen este indispensabilă pentru o aplicare armonizată a politicii
comune în materie de vize a vizelor și pentru evaluarea corectă a riscurilor legate de migrație
și/sau de securitate. Date fiind situațiile diferite existente la
nivel local, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor
membre din diferite zone ar trebui să-și evalueze aplicarea
practică a anumitor Ö unor Õ dispoziții
legislative Ö specifice Õ , pentru a asigura aplicarea armonizată a acestora, în vederea
împiedicării fenomenului de „visa shopping” și a tratamentului
diferit aplicat solicitanților de viză. ò nou (41) Dacă
într-un anumit loc nu există o listă armonizată a documentelor
justificative, statele membre sunt libere să definească exact
documentele justificative pe care trebuie să le prezinte solicitanții
de viză pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor de intrare
prevăzute de prezentul regulament. Dacă o astfel de listă
armonizată a documentelor justificative există, pentru a crea
facilități pentru solicitanții de viză, ar trebui să
se permită statelor membre să introducă anumite derogări de
la lista respectivă atunci când pe teritoriul lor se organizează
evenimente internaționale majore. Acestea ar trebui să fie evenimente
la scară largă și cu o importanță deosebită ca
impact turistic și/sau cultural, de exemplu expoziții internaționale
sau universale și campionate sportive. ê 810/2009
considerentul 27 (adaptat) (42) Atunci când un stat membru
găzduiește Jocurile Olimpice și Paralimpice, ar trebui stabilit
un sistem special Ö specific Õ care să faciliteze
eliberarea de vize pentru membrii familiei olimpice. ê 810/2009
considerentul 20 Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului
regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia
1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru
exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[18]. ê 810/2009
considerentul 21 Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să
adopte modificări la anexele la prezentul regulament. Deoarece
măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt
destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului
regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale,
acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de
reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia
1999/468/CE. ê 810/2009
considerentul 22 Pentru a garanta aplicarea armonizată a prezentului regulament la
nivel operativ, ar trebui elaborate instrucțiuni referitoare la practica și
procedurile de urmat de către statele membre la procesarea cererilor de
viză. ò nou (43) Pentru
a adapta la circumstanțele în schimbare lista comună a țărilor
terțe ai căror resortisanți trebuie să fie în posesia unei
vize de tranzit aeroportuar la trecerea prin zona de tranzit internațional
din aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre, precum și lista
permiselor de ședere care conferă titularilor dreptul de tranzit prin
aeroporturile statelor membre fără să li se solicite să dețină
o viză de tranzit aeroportuar, ar trebui să se delege Comisiei
competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat.
Este foarte important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia
să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de
experți. (44) Pentru
a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea unor instrucțiuni operaționale
privind practicile și procedurile pe care trebuie să le urmeze
statele membre atunci când prelucrează cererile de viză, listele
documentelor justificative care trebuie aplicate în fiecare jurisdicție,
rubricile obligatorii de pe autocolantul de viză, normele privind
aplicarea autocolantului de viză, precum și normele privind
eliberarea vizelor pentru navigatori la frontiera externă, ar trebui
să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe
ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[19]. Procedura utilizată pentru adoptarea unor
astfel de acte de punere în aplicare ar trebui să fie procedura de
examinare. ê 810/2009
considerentul 26 (adaptat) (45) Acordurile bilaterale
încheiate de Comunitate Ö Uniune Õ cu țări terțe în
scopul facilitării prelucrării cererilor de viză pot prevedea
derogări de la dispozițiile prezentului regulament. ê 810/2009
considerentul 30 (46) Condițiile referitoare la
intrarea pe teritoriul statelor membre sau la eliberarea vizelor nu aduc
atingere normelor actuale care reglementează recunoașterea
valabilității documentelor de călătorie. ê 810/2009
considerentul 28 (adaptat) ð nou (47) Deoarece obiectivul
prezentului regulament, și anume stabilirea procedurilor și a condițiilor Ö și a
procedurilor Õ ð comune ï de eliberare a vizelor de tranzit sau de
ședere pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să
nu depășească trei
luni Ö 90 de
zile Õ , în decursul unei
perioade de șase luni Ö 180 de
zile Õ , nu poate fi
realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în
consecință, poate fi realizat mai bine ð numai ï la nivelul Comunității Ö Uniunii Õ , aceasta poate
adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității
astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat Ö Tratatul
privind Uniunea Europeană (TUE) Õ. În conformitate cu
principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la în
respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce
este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv. ê 810/2009
considerentul 29 (adaptat) ð nou (48) Prezentul regulament
respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în
special, de Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
a Consiliului Europei și de Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene. ð În special, prezentul regulament
urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la viața
privată și de familie menționat la articolul 7, a dreptului la
protecția datelor cu caracter personal menționat la articolul 8 și
a drepturilor copilului menționate la articolul 24 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene ï . ê 810/2009
considerentul 31 (adaptat) ð nou (49) În conformitate cu articolele
1 și 2 din Protocolul Ö nr. 22 Õ privind poziția
Danemarcei, anexat la Tratatul
privind Uniunea Europeană Ö TUE Õ și la Tratatul de instituire a Comunității Ö privind funcționarea
Uniunii Õ Europene Ö (TFUE) Õ , Danemarca nu
participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu
pentru aceasta și nu i se aplică. Ținând seama de faptul că
prezentul regulament dezvoltă acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor părții a
treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol,
decide în termen de șase luni de la data adoptării ð decizia Consiliului cu privire la ï prezentului regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională. ê 810/2009
considerentul 32 (adaptat) (50) În ceea ce privește
Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor
acquis-ului Schengen în sensul aAcordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica
Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește privind
asocierea acestor două state Ö acestora din
urmă Õ la punerea în aplicare, asigurarea
respectării implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[20], care
intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B din
Decizia 1999/437/CE a Consiliului[21] privind anumite modalități
de aplicare a respectivului acord. ê 810/2009
considerentul 33 (adaptat) Ar trebui să se
încheie un aranjament care să le permită reprezentanților
Islandei și Norvegiei să se asocieze lucrărilor comitetelor care
asistă Comisia în exercitarea competențelor sale de executare în
temeiul prezentului regulament. Un astfel de aranjament este preconizat în
schimbul de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene și Islanda și
Norvegia cu privire la comitetele care asistă Comisia Europeană în
exercitarea competențelor sale de executare[22], anexat la acordul
menționat anterior. Comisia a prezentat Consiliului un proiect de
recomandare în vederea negocierii acestui aranjament. ê 810/2009
considerentul 34 (51) În ceea ce privește Elveția,
prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor
acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[23],
care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1
litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia
2008/146/CE a Consiliului[24] privind
încheierea acordului menționat. ê 810/2009
considerentul 35 (adaptat) ð nou (52) În ceea ce privește
Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor
acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea
Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană
și Principatul Liechtenstein cu privire la privind
aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană
privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare practică, asigurarea
respectării aplicarea și
dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului
menționat la articolul 1 litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu
articolul 3 din Decizia 2008/261/CE 2011/350/UE[25] a Consiliului privind semnarea ð încheierea ï protocolului menționat. ê 154/2012
considerentul 11 (adaptat) (53) În ceea ce privește
Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe
acquis-ul Schengen sau care se
raportează la acesta Ö este conex
acestuia Õ în înțelesul
articolului 3 alineatul (12) din Actul
de aderare din 2003. ê 154/2012
considerentul 12 (adaptat) (54) În ceea ce privește
Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se
întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta Ö este conex
acestuia Õ în înțelesul
articolului 4 alineatul (12) din Actul
de aderare din 2005. ò nou (55) În
ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care
se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în înțelesul
articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011. ê 810/2009
considerentul 36 (56) Prezentul regulament
reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care
Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a
Consiliului din 29 mai
2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de
Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[26]. În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea
prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se
aplică. ê 810/2009
considerentul 37 (adaptat) (57) Prezentul regulament
reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care
Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE din 28 februarie 2002
a Consiliului privind solicitarea
Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[27]. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea
prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se
aplică, ê 810/2009
considerentul 38 (adaptat) Prezentul regulament, cu
excepția articolului 3, reprezintă dispoziții care se
întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în alt
mod, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și
în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005, ê 810/2009
(adaptat) ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: TITLUL I DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1 Obiectivul Ö Obiectul Õ și domeniul
de aplicare ê 610/2013
articolul 6 punctul 1 (adaptat) 1. Prezentul regulament stabilește procedurile și condițiile Ö condițiile și
procedurile Õ de eliberare a
vizelor de tranzit sau de ședere
pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depășească
90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. ê 810/2009
(adaptat) 2. Dispozițiile prezentului regulament se
aplică tuturor resortisanților țărilor terțe care
trebuie să dețină o viză la trecerea frontierelor externe
ale statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al
Consiliului din 15 martie
2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror
resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai
căror resortisanți sunt exonerați de această obligație[28], fără a aduce atingere: (a) dreptului la liberă
circulație de care beneficiază resortisanții unor țări
terțe în calitate de membri de familie ai unor cetățeni ai
Uniunii; (b) drepturilor echivalente de care
se bucură resortisanții unor țări terțe și
membrii familiilor acestora care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate Ö Uniune Õ și statele sale
membre, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de
altă parte, se bucură de drepturi de liberă circulație
echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii și ale membrilor
familiilor acestora. 3. Prezentul regulament stabilește, de asemenea, țările
terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină o
viză de tranzit aeroportuar ca o excepție de la principiul de
liberă tranzitare prevăzut în anexa 9 la Convenția de la Chicago
privind aviația civilă internațională și stabilește procedurile și condițiile Ö condițiile și
procedurile Õ de eliberare a vizelor în vederea
tranzitării zonelor internaționale de tranzit din aeroporturile
statelor membre. Articolul 2 Definiții În sensul prezentului regulament, se
aplică următoarele definiții: 1. „resortisant al unei țări
terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean
al Uniunii în sensul articolului 17 Ö 20 Õ alineatul (1) din tratat Ö TFUE Õ ; 2. „viză” înseamnă o
autorizație eliberată de un stat membru în scopul: ê 610/2013
articolul 6 punctul 2 (adaptat) (a) tranzitării
sau al șederii pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care
să nu depășească 90 de zile în cursul oricărei
perioade de 180 de zile de
la data primei intrări pe teritoriul statelor membre; Ö sau Õ ê 810/2009 (b) tranzitarea tranzitării zonelor de tranzit internațional din aeroporturile statelor
membre; 3. „viză uniformă”
înseamnă o viză valabilă pentru întregul teritoriu al statelor
membre; 4. „viză cu valabilitate
teritorială limitată” înseamnă o viză valabilă pe
teritoriul unuia sau mai multor state membre, dar nu al tuturor statelor
membre; 5. „viză de tranzit
aeroportuar” înseamnă o viză valabilă pentru tranzitarea zonelor
de tranzit internațional din unul sau mai multe aeroporturi ale statelor
membre; ò nou 6.
„viză de circuit” înseamnă o viză astfel cum este definită
la articolul 3 alineatul (2) din [Regulamentul nr. .../...]; 7.
„rude apropiate” înseamnă soțul sau soția, copiii, părinții,
persoanele care exercită autoritatea părintească, bunicii și
nepoții; 8.
„solicitant înregistrat în VIS” înseamnă un solicitant ale cărui date
sunt înregistrate în Sistemul de informații privind vizele; 9.
„persoană care călătorește cu regularitate
înregistrată în VIS” înseamnă un solicitant care este înregistrat în
Sistemul de informații privind vizele și care a obținut
două vize în cursul celor 12 luni anterioare depunerii cererii; ê 810/2009 ð nou 610.
„autocolant de viză” înseamnă modelul uniform de viză, astfel cum
este definit de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui
model uniform de viză[29]; 711.
„document de călătorie recunoscut” înseamnă un document de
călătorie recunoscut de unul sau mai multe state membre în scopul ð trecerii frontierelor externe și
al ï aplicării vizelor ð , în temeiul Deciziei nr. 1105/2011/UE
a Parlamentului European și a Consiliului[30] ï ; ò nou 12.
„document de călătorie valabil” înseamnă un document de
călătorie care nu este fals, contrafăcut sau falsificat și
a cărui perioadă de valabilitate, astfel cum este definită de
către autoritatea emitentă, nu a expirat; ê 810/2009 ðnou 813.
„filă separată pentru aplicarea vizei” înseamnă formatul tipizat
pentru formularele destinate aplicării vizelor eliberate de statele membre
persoanelor care dețin documente de călătorie nerecunoscute de
statul membru care completează formularul în sensul Regulamentului (CE)
nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular
pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui
document de călătorie nerecunoscut de statul membru care
completează formularul respectiv[31]; 914.
„consulat” înseamnă misiunea diplomatică sau oficiul consular ale
unui stat membru autorizate să elibereze vize și conduse de un funcționar
consular de carieră, astfel cum este definit de Convenția de la Viena
privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963; 1015. „cerere”
înseamnă o cerere de viză; 11. „intermediar
comercial” înseamnă o agenție administrativă privată, o
firmă de transport sau o agenție de voiaj (agenție de turism sau
de comercializare cu amănuntul). ònou 16.
„navigator” înseamnă orice persoană încadrată în muncă sau
angajată sau care lucrează, indiferent de funcție, la bordul
unei nave căreia i se aplică Convenția privind munca în domeniul
maritim, 2006. ê 810/2009 ðnou TITLUL II VIZA DE TRANZIT AEROPORTUAR Articolul 3 Resortisanții țărilor
terțe care trebuie să dețină o viză de tranzit
aeroportuar 1. Atunci când tranzitează zonele de
tranzit internațional ale unor aeroporturi aflate pe teritoriile statelor
membre, resortisanții țărilor terțe care figurează pe
lista prevăzută în anexa IV III trebuie să dețină o
viză de tranzit aeroportuar. ònou 2. Comisia este
împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48
cu privire la modificarea listei țărilor terțe care este
prevăzută în anexa III. În cazul unor
riscuri emergente, dacă motive imperative de urgență impun acest
lucru, procedura prevăzută la articolul 49 se aplică actelor
delegate adoptate în temeiul prezentului alineat. ê810/2009 (adaptat) ðnou 3. În
situațiile de urgență, atunci Ö Atunci Õ când intervine un
flux în masă Ö brusc și
semnificativ Õ de imigranți ilegali Ö neregulamentari Õ , statele membre pot Ö un stat membru
poate Õ impune, în mod individual,
resortisanților altor țări terțe decât cele menționate
la alineatul (1) să dețină o viză de tranzit aeroportuar
atunci când tranzitează zonele de tranzit internațional ale
aeroporturilor aflate pe teritoriul lor Ö său Õ . Statele membre
informează Comisia cu privire la astfel de decizii înainte de intrarea lor
în vigoare și cu privire la retragerea cerinței de a deține o
viză de tranzit aeroportuar. ðDurata aplicării unei astfel de
măsuri nu poate depăși 12 luni. Domeniul de aplicare și
durata cerinței de a deține o viză de tranzit aeroportuar nu
depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde fluxului
brusc și semnificativ de imigranți neregulamentari. ï ònou 4. Dacă un stat
membru intenționează să introducă cerința de a deține
o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu alineatul (3), aceasta
informează în cel mai scurt timp Comisia și furnizează
următoarele informații: (a)
motivul introducerii
planificate a cerinței de a deține o viză de tranzit, însoțit
de elemente care să demonstreze existența unui flux brusc și
semnificativ de imigranți neregulamentari; (b)
domeniul de aplicare și
durata introducerii planificate a cerinței de a deține o viză de
tranzit aeroportuar. 5. În urma
notificării de către statul membru în cauză, în conformitate cu
alineatul (4), Comisia poate formula un aviz. 6. Statul membru
poate prelungi aplicarea cerinței de a deține viză de tranzit
aeroportuar doar o singură dată, în cazul în care eliminarea cerinței
ar determina un flux semnificativ de migranți neregulamentari. Alineatul
(3) se aplică unei astfel de prelungiri. 7. Comisia
informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la
punerea în aplicare a prezentului articol. ê 810/2009 3. În cadrul comitetului menționat la articolul 52 alineatul (1),
notificările respective sunt revizuite anual în scopul înscrierii țării
terțe în cauză pe lista prevăzută la anexa IV. 4. În cazul în care țara terță în cauză nu
figurează pe lista prevăzută la anexa IV, statul membru
respectiv poate să mențină, sub rezerva îndeplinirii condițiilor
prevăzute la alineatul (2), sau să retragă solicitarea de a deține
o viză de tranzit aeroportuar. ê 810/2009 ðnou 58.
Următoarele categorii de persoane sunt exonerate de la obligația de
deținere a unei vize de tranzit aeroportuar, în conformitate cu prevăzută
la alineatele (1) și (3): (a) titularii unei vize uniforme
valabile, ð ai unei vize de circuit, ï ai unei vize naționale de lungă ședere sau ai unui
permis de ședere eliberat de un stat membru; ê154/2012 articolul 1 ð nou (b) resortisanții țărilor
terțe care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat
membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau de un
stat membru care nu aplică încă în totalitate dispozițiile
acquis-ului Schengen, sau resortisanții țărilor terțe care dețin
unul din permisele de ședere valabile menționate în anexa V IV,
eliberate de Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale
Americii, care îi garantează titularului un drept de readmisie necondiționat ð sau care dețin un permis de ședere
pentru părțile din Caraibe constituente ale Regatului Țărilor
de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba) ï; (c) resortisanții țărilor
terțe care dețin o viză valabilă pentru un stat membru care
nu participă la adoptarea prezentului regulament, pentru un stat membru
care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului
Schengen, ð pentru o țară care este parte
la Acordul privind Spațiul Economic European ï sau
pentru Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii, ð sau titularii unei vize valabile pentru părțile din Caraibi constituente
ale Regatului Țărilor
de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și
Saba), ï atunci când călătoresc în țara emitentă sau în
orice altă țară terță, sau
atunci când se întorc din țara emitentă, după ce au utilizat
viza; ê 810/2009
(adaptat) ð nou (d) membrii de familie ai cetățenilor
Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (2) litera (a) ð 3 din Directiva 2004/38/CE ï; (e) titularii de pașapoarte
diplomatice ð , de serviciu, oficiale sau speciale ï ; (f) membrii echipajelor de zbor
care sunt resortisanți ai unei părți contractante la Convenția
de la Chicago privind aviația civilă internațională. ò nou 9. Comisia
este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu
articolul 48 cu privire la modificările aduse listei permiselor de ședere
valabile care conferă titularului dreptul de tranzit prin aeroporturile
statelor membre fără să i se ceară să dețină
o viză de tranzit aeroportuar, astfel cum este stabilită în anexa IV. ê 810/2009
(adaptat) ð nou TITLUL III PROCEDURILE ȘI CONDIȚIILE Ö ȘI PROCEDURILE Õ DE ELIBERARE A VIZELOR CAPITOLUL I Autoritățile care
participă la procedurile privind cererile Articolul 4 Autoritățile competente
să participe la procedurile privind cererile 1. Consulatele examinează cererile și
decid cu privire la acestea. 2. Prin derogare de la alineatul (1), cererile
pot fi examinate și se poate decide cu privire la acestea la frontierele
externe ale statelor membre, de către autoritățile responsabile
de controlul persoanelor, în conformitate cu articolele 3532 ð , 33 ï și 3634. 3. În teritoriile de peste mări care aparțin
statelor membre și care sunt situate în afara Europei, autoritățile
desemnate de statul membru în cauză pot examina cererile și decide cu
privire la acestea. 4. Un stat membru poate solicita implicarea
altor autorități decât cele desemnate
Ö menționate Õ la alineatele (1) și
(2) în examinarea cererilor de viză și luarea deciziilor cu privire
la acestea. 5. Un stat membru poate solicita să fie
consultat sau informat de către un alt stat membru, în conformitate cu
articolele 2219 și 3128. Articolul 5 Statul membru competent pentru a
examina și a decide cu privire la o cerere 1. Statul membru competent pentru a examina și
a decide cu privire la o cerere de viză uniformă este: (a) statul membru al cărui
teritoriu reprezintă singura destinație a vizitei (vizitelor); (b) dacă vizita include mai
multe destinații, ð sau dacă urmează să se
efectueze mai multe vizite separate în cursul unei perioade de două
luni, ï statul
membru al cărui teritoriu constituie principala destinație a vizitei
(vizitelor) din punctul de vedere al duratei sau al scopului șederii, ð calculate în zile ï ; sau (c) dacă destinația
principală nu poate fi stabilită, statul membru a cărui
frontieră externă urmează să fie traversată de
solicitant pentru a intra pe teritoriul statelor membre. 42. Statele membre
cooperează pentru a preveni situația în care o cerere nu poate fi
examinată și nu se poate decide cu privire la aceasta ca urmare a
faptului că Ö Dacă Õ statul membru
competent, în conformitate cu alineatele alineatul
(1)-(3) ð litera (a) sau (b) ï , fie nu este prezent, fie nu este reprezentat în țara terță
în care solicitantul depune cererea de viză în conformitate cu articolul 6. , ð solicitantul are dreptul de a depune
cererea de viză: ï ò nou a) la consulatul unuia
dintre statele membre de destinație a vizitei avute în vedere; b) la consulatul
statului membru al primei intrări, dacă litera a) nu este
aplicabilă; c) în toate celelalte
cazuri, la consulatul oricăruia dintre statele membre care sunt prezente
în țara în cauză. ê 810/2009 3. Statul membru competent pentru a examina și
a decide cu privire la o cerere de viză de tranzit aeroportuar este: (a) în caz de tranzitare a unui
singur aeroport, statul membru pe al cărui teritoriu se află
aeroportul tranzitat; sau (b) în cazul tranzitului
aeroportuar dublu sau multiplu, statul membru pe al cărui teritoriu se
află primul aeroport tranzitat. Articolul 6 Competența consulară
teritorială 1. Consulatul statului membru competent în
jurisdicția căruia solicitantul își are reședința
legală examinează și decide cu privire la cerere. 2. Consulatul statului membru competent
examinează și decide cu privire la o cerere depusă de un
resortisant al unei țări terțe prezent în mod legal, dar care nu
își are reședința în jurisdicția sa, în cazul în care
solicitantul a justificat solicitarea vizei la consulatul respectiv. Articolul 7 Competența de eliberare a vizelor
pentru resortisanții unor țări terțe prezenți în mod
legal pe teritoriul unui stat membru 1. Resortisanții unor țări terțe prezenți în mod
legal pe teritoriul unui stat membru și care trebuie să dețină
o viză de intrare pe teritoriul unuia sau al mai multor alte state membre
solicită viza la consulatul statului membru competent în conformitate cu
articolul 5 alineatul (1)
sau (2). ò nou 2. Resortisanții
unor țări terțe care și-au pierdut documentul de
călătorie sau cărora acest document le-a fost furat în timpul șederii
pe teritoriul unui stat membru pot părăsi teritoriul respectiv pe
baza unui document de călătorie valabil care le dă dreptul de a
trece frontiera emis de un consulat al țării lor de cetățenie,
fără viză sau orice altă autorizație. 3. În cazul în care
resortisantul țării terțe, menționat la alineatul (2),
intenționează să continue să călătorească în
spațiul Schengen, autoritățile din statul membru în care acesta
declară pierderea sau furtul documentului său de călătorie
eliberează o viză cu o durată de valabilitate și o
perioadă de ședere autorizată identice cu cele ale vizei inițiale,
pe baza datelor înregistrate în VIS. ê 810/2009 ð nou CAPITOLUL II Cererea Articolul 98 Modalități practice de
depunere a unei cereri 1. Cererile se depun ð pot fi depuse ï cu cel mult trei ð șase ï luni ð și cel mai târziu cu 15 zile
calendaristice ï înainte de începerea vizitei preconizate. Titularii de vize
cu intrări multiple pot depune cererea înaintea expirării vizei
valabile pentru o perioadă de cel puțin șase luni. ê 810/2009
(adaptat) 2. Pentru depunerea cererilor, solicitanților Ö consulatele Õ li se poate Ö pot Õ impune Ö ca solicitanții Õ să obțină
o programare. Programarea se face, de regulă, în interiorul unei perioade
de două săptămâni de la data solicitării acesteia. ò nou 3. Consulatul
permite depunerea cererii fără programare prealabilă sau cu o
programare imediată în cazul rudelor apropiate ale unor cetățeni
ai Uniunii care: (a) intenționează să își viziteze
rudele apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii în statul membru de
cetățenie al rudelor respective; (b)
intenționează să călătorească, împreună cu
rudele lor apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii și care
locuiesc într-o țară terță, către statul membru de
cetățenie al respectivilor cetățeni ai Uniunii. 4. Consulatul
permite depunerea cererii fără programare prealabilă sau cu o
programare imediată în cazul membrilor de familie ai unor cetățeni
ai Uniunii la care se face referire la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE. ê 810/2009
(adaptat) ð nou 5. În cazuri de urgență justificate, consulatul poate permite ð permite ï solicitanților să-și depună cererile
fără programare prealabilă sau cu acordarea unei programări
pe loc Ö imediate Õ . 6. ð Fără
a aduce atingere articolului 12, ï Ccererile pot
fi depuse: la consulat (a) de către solicitant sau (b) de către
Ö un Õ intermediari comerciali acreditați Ö acreditat care face obiectul
articolului 43 Õ , astfel
cum se prevede la articolul 45 alineatul (1), fără a se aduce
atingere articolului 13, sau în conformitate cu articolele 42 sau 43. Ö (c) de
către o asociație sau instituție profesională,
culturală, sportivă sau educațională. Õ Ö 7. Unui
solicitant nu i se cere să se prezinte în persoană în mai mult de un
loc pentru a depune o cerere. Õ ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 109 Reguli generale pentru depunerea unei
cereri 1. Fără
a aduce atingere dispozițiilor articolelor 13, 42, 43 și 45, sSolicitanții
trebuie să se prezinte în persoană pentru depunerea unei cereri ð prelevarea amprentelor digitale, în conformitate
cu articolul 12 alineatele (2) și (3) ï . ò nou 2. Solicitanților
înregistrați în VIS nu li se cere să se prezinte în persoană
pentru a depune o cerere în cazul în care amprentele lor digitale au fost
introduse în VIS cu mai puțin de 59 de luni în urmă. ê 810/2009
(adaptat) 2. Consulatele pot renunța la cerința menționată la
alineatul (1) în cazul în care solicitantul este cunoscut pentru integritatea și
încrederea pe care o prezintă. 3. La depunerea unei cereri, solicitantul: (a) înaintează un formular de
cerere în conformitate cu articolul 1110; (b) prezintă un document de
călătorie în conformitate cu articolul 1211; (c) înaintează o fotografie în
conformitate cu standardele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1683/95, sau,
atunci când VIS este operațional în temeiul articolului 48 din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , în conformitate cu
standardele prevăzute la articolul 1312 din
prezentul regulament; (d) permite prelevarea amprentelor
digitale, în conformitate cu articolul 1312, după caz; (e) plătește taxa de
viză în conformitate cu articolul 1614; (f) furnizează documente
justificative, în conformitate cu articolul 14 13 și
cu anexa II;. (g) după
caz, face dovada deținerii unei asigurări medicale de
călătorie corespunzătoare și valabile, în conformitate cu
dispozițiile articolului 15. Articolul 1110 Formularul de cerere 1. Fiecare solicitant de viză înaintează un formular de cerere completat Ö manual sau electronic Õ și semnat,
astfel cum se prevede în anexa I. Persoanele incluse în documentul de
călătorie al solicitantului prezintă un formular de cerere
separat. Minorii prezintă un formular de cerere semnat de o persoană
care exercită în mod permanent sau temporar autoritatea
părintească sau tutela. ò nou 2. Conținutul
versiunii electronice a formularului de cerere, dacă este cazul, este
conform anexei I. ê 810/2009
(adaptat) ð nou 23. Consulatele
pun gratuit la dispoziția solicitanților formularul de cerere care va
fi disponibil la scară largă și ușor accesibil. 34.
Formularul este disponibil ð cel puțin ï în următoarele limbi: (a) limba (limbile) oficială
(oficiale) a(le) statului membru pentru care se solicită viză; Ö și Õ (b) limba (limbile) oficială
(oficiale) a(le) țării gazdă;. (c) limba
(limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă și
limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru pentru care se
solicită viză; sau (d) în cazul reprezentării, limba (limbile)
oficială (oficiale) a(le) statului membru reprezentant. Pe lângă limbile menționate la
litera (a), formularul poate fi pus la dispoziție și într-o Ö oricare Õ altă limbă oficială a instituțiilor
Uniunii Europene. 45. În cazul
în care formularul nu este disponibil în limba (limbile) oficială
(oficiale) a(le) țării gazdă, se pune la dispoziția
solicitanților de viză, separat, o traducere a acestuia în limba
(limbile) respectivă (respective). 56. În cadrul
cooperării locale Schengen
prevăzute Ö astfel cum se prevede Õ la articolul 4846, se efectuează o traducere a Ö traducerea Õ formularului de cerere în limba
(limbile) oficială (oficiale) a(ale) țării gazdă. 67.
Consulatul va informa solicitanții cu
privire la limba (limbile) pe care o (le) pot utiliza la completarea
formularului de cerere. Articolul 1211 Documentul de călătorie Solicitantul trebuie să prezinte un
document de călătorie valabil care să respecte următoarele
criterii: (a) durata de valabilitate a acestuia trebuie să depășească
cu Ö să fie valabil,
fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (2), pentru Õ cel puțin trei luni Ö după Õ data
preconizată de părăsire a teritoriului statelor membre sau, în
cazul vizitelor multiple, Ö după Õ ultima dată
preconizată de părăsire a teritoriului statelor membre. Cu toate
acestea, în cazuri de urgență justificate, se poate renunța la
această obligație; (b) documentul trebuie să conțină cel puțin două ð o ï pagini libere pagină ð dublă ï liberă ð , iar dacă mai mulți
solicitanți sunt incluși în același document de
călătorie, să conțină o pagină dublă
liberă pentru fiecare solicitant ï; (c) documentul trebuie să fi fost eliberat în ultimii zece ani. Articolul 1312 Elemente biometrice de identificare 1. Statele membre culeg elementele biometrice
de identificare ale solicitantului, care includ imaginea feței acestuia și
amprentele celor zece degete, în conformitate cu garanțiile stipulate în
Convenția pentru Aapărarea
Ddrepturilor Oomului și
a Llibertăților
fundamentale a Consiliului Europei, în Carta Ddrepturilor Ffundamentale
a Uniunii Europene și în Convenția Organizației Națiunilor
Unite privind Ddrepturile Ccopilului. 2. La depunerea primei cereri, fiecărui
solicitant i se solicită să se prezinte personal. Cu această
ocazie sunt colectate următoarele elemente
biometrice de identificare ale solicitantului: –
o fotografie, scanată sau făcută în
momentul depunerii cererii; și –
prelevarea digitală în plan a celor zece
amprente. 3. În cazul în care amprentele digitale
prelevate de la solicitant pentru o cerere anterioară ð de viză de scurtă ședere
sau de viză de circuit ï au fost introduse pentru prima dataă în
VIS cu mai puțin de 59 de luni înaintea depunerii unei noi cereri, acestea
se copiază în cererea ulterioară. Cu toate acestea, în cazul existenței
unor îndoieli rezonabile privind identitatea solicitanților, consulatul
prelevează amprentele digitale în interiorul termenului menționat la
primul paragraf. Mai mult, în cazul în care, în momentul
depunerii cererii, nu se poate confirma imediat faptul că amprentele au
fost prelevate în interiorul termenului menționat la primul paragraf,
solicitantul poate cere prelevarea amprentelor sale digitale. 4. În conformitate cu articolul 9 alineatul
(5) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , fotografia
anexată fiecărei cereri este introdusă în VIS. Solicitantului
nu i se impune să se prezinte personal în acest scop. Condițiile tehnice pe care trebuie
să le satisfacă fotografia sunt conforme cu standardele internaționale
specificate în documentul nr. 9303 partea I ediția a 6-a al Organizației
Aviației Civile Internaționale (OACI). 5. Amprentele digitale se prelevează
în conformitate cu normele OACI și Decizia 2006/648/CE a Comisiei[32]. 6. Elementele biometrice de identificare sunt
colectate de personalul calificat și autorizat în mod corespunzător
al autorităților competente, în conformitate cu articolul 4
alineatele (1), (2) și (3). Sub supravegherea consulatelor, elementele
biometrice de identificare pot fi, de asemenea, colectate de personalul
calificat și autorizat în mod corespunzător al unui consul onorific
astfel cum se menționează la articolul 42 40 sau al
unui prestator extern de servicii astfel cum se menționează la
articolul 4341. Statul
membru (statele membre) în cauză prevede (prevăd) posibilitatea
verificării amprentelor digitale la consulat, în cazul în care există
îndoieli, atunci când amprentele digitale au fost prelevate de prestatorul
extern de servicii. 7. Următorii solicitanți sunt scutiți
de obligativitatea amprentării: (a) copiii sub 12 ani; (b) persoanele pentru care amprentarea
este fizic imposibilă. Dacă este posibilă luarea a mai puțin
de zece amprente digitale, se procedează la prelevarea maximului posibil
de amprente digitale. Cu toate acestea, dacă imposibilitatea este
temporară, solicitantului i se va cere să se supună
amprentării la cererea următoare. Autoritățile competente
în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) au dreptul
să solicite clarificări suplimentare cu privire la motivele
imposibilității temporare. Statele membre garantează instituirea
unor proceduri corespunzătoare, prin care să se garanteze demnitatea
solicitantului, în caz de dificultăți de înregistrare; (c) șefii de stat sau de
guvern și membrii guvernelor naționale însoțiți de soții
(soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale
acestora, atunci când sunt invitați de guvernele statelor membre sau de
organizații internaționale în scopuri oficiale; (d) suveranii și alți
membri de rang înalt ai unei familii regale, atunci când sunt invitați de
guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în
scopuri oficiale. 8. În cazurile menționate la alineatul
(7), în VIS se introduce mențiunea „nu se aplică”, în conformitate cu
articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul VIS
Ö (CE) nr.
767/2008 Õ . Articolul 1413 Documente justificative 1. Atunci când depune o cerere de viză
uniformă, solicitantul trebuie să prezinte: (a) documente care indică
scopul călătoriei; (b) documente privind cazarea, sau
dovada unor mijloace suficiente pentru a acoperi cazarea; (c) documente care arată
că solicitantul dispune de suficiente mijloace de întreținere, atât
pe durata șederii propuse, cât și pentru întoarcerea în țara de
origine sau de reședință sau pentru tranzitul către o țară
terță în care este sigur că urmează să fie primit, sau
că este în măsură să dobândească astfel de mijloace în
mod legal, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c) și
alineatul (3) din Codul Frontierelor
Schengen
Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[33] Õ ; (d) informații care permit
evaluarea intenției solicitantului de a părăsi teritoriul
statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate. ò nou 2. Literele (b), (c) și (d) de la alineatul (1)
nu se aplică solicitanților care sunt persoane care
călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS și care au
utilizat în mod legal ultimele două vize obținute. 3. Rudele apropiate
ale cetățenilor Uniunii menționate la articolul 8 alineatul (3)
furnizează numai documente care să demonstreze legătura de
rudenie cu cetățeanul Uniunii și faptul că acestea
vizitează cetățeanul Uniunii sau călătoresc
împreună cu el/ea. Membrii de familie
ai cetățenilor Uniunii menționați la articolul 3 din
Directiva 2004/38/CE furnizează numai documente care să demonstreze
că aceștia călătoresc pentru a însoți cetățeanul
Uniunii sau pentru a se alătura acestuia, precum și legătura de
rudenie cu cetățeanul Uniunii în conformitate cu articolul 2
alineatul (2) sau celelalte circumstanțe menționate la articolul 3
alineatul (2) din Directiva menționată anterior. ê 810/2009
(adaptat) 34. În anexa
II figurează
o listă Ö lista Õ neexhaustivă a documentelor
justificative pe care consulatul le poate cere Ö care pot fi
cerute Õ solicitanților
pentru a verifica îndeplinirea condițiilor enumerate la alineatele Ö alineatul Õ (1) și (2). 65.
Consulatele pot renunța la una sau mai multe dintre cerințele de a furniza unul sau mai multe documente
menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) în cazul în care un solicitant este cunoscut pentru integritatea și
încrederea pe care o prezintă, în special în ceea ce privește
utilizarea cu respectarea legii pentru vizele a vizelor
anterioare, în cazul în care nu există niciun dubiu cu privire la faptul
că solicitantul va îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5
alineatul (1) din
Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ Codul
Frontierelor Schengen în momentul trecerii
frontierelor externe ale statelor membre. ò nou 6. Consulatul începe
prelucrarea cererilor de viză pe baza faxurilor sau a copiilor
documentelor justificative. Solicitanții care încă nu sunt înregistrați
în VIS prezintă documentele originale. Consulatul poate solicita
documentele originale din partea solicitanților înregistrați în VIS
sau a persoanelor care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS
numai în cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea unui
anumit document. ê 810/2009
(adaptat) 47. Statele
membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de
luare în întreținere și/sau de cazare privată, prin completarea
unui formular elaborat de fiecare stat membru. Formularul respectiv
indică, în special: (a) dacă scopul său îl
constituie dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de
cazare Ö privată Õ ; (b) dacă gazda Ö garantul/persoana care face
invitația Õ este o persoană fizică,
o societate comercială sau o organizație; (c) identitatea și datele de
contact ale gazdei Ö garantului/persoanei care
face invitația Õ ; (d) solicitantul (solicitanții)
invitat (invitați); (e) adresa locului de cazare; (f) durata și scopul șederii; (g) eventualele legături de
rudenie cu gazda Ö garantul/persoana care face
invitația Õ .; (h) informațiile necesare în
temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. Pe
lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru,
formularul se redactează în cel puțin încă o limbă
oficială a instituțiilor Uniunii Europene. Formularul furnizează
persoanelor care îl semnează informațiile prevăzute la articolul
37 alineatul (1) din Regulamentul VIS. Modelul formularului se
comunică Comisiei. 28. Atunci
când depune o cerere de viză de tranzit aeroportuar, solicitantul trebuie
să prezinte: (a) documente privind continuarea
călătoriei către destinația finală după tranzitul
aeroportuar preconizat; (b) informații care permit
evaluarea intenției solicitantului de a nu intra pe teritoriul statelor
membre. 59. În cadrul
cooperării locale Schengen, se
procedează la evaluarea necesității de a completa și a
armoniza în cadrul fiecărei jurisdicții
listele de documente justificative
Ö se elaborează Õ în
cadrul fiecărei jurisdicții, astfel încât
să se țină seama de circumstanțele locale. ò nou 10. Fără a
aduce atingere alineatului (1), statele membre pot prevedea derogări
privind lista documentelor justificative menționată la alineatele (4)
și (9) în cazul solicitanților care participă la evenimente
internaționale majore organizate pe teritoriul acestor state, considerate
deosebit de importante ca urmare a impactului lor turistic și/sau
cultural. 11. Comisia
adoptă, prin acte de punere în aplicare, listele documentelor
justificative care trebuie utilizate în fiecare jurisdicție pentru a ține
cont de circumstanțele locale. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la
articolul 51 alineatul (2). ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 15 Asigurarea medicală de călătorie 1. Solicitanții unei vize uniforme cu una sau două
intrări trebuie să facă dovada că dețin o asigurare
medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă
care acoperă toate cheltuielile pe care le-ar putea ocaziona repatrierea
pe motive medicale, tratamentele medicale de urgență și/sau
spitalizarea de urgență sau decesul, pe durata șederii lor pe
teritoriul statelor membre. 2. Solicitanții unei vize uniforme cu mai mult de două
intrări („intrări multiple”) trebuie să demonstreze că dețin
o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și
valabilă, care acoperă perioada primei vizite prevăzute a
acestora. În afară de aceasta, respectivii solicitanți semnează o
declarație, prevăzută în cuprinsul formularului de cerere, prin
care afirmă că au luat la cunoștință că, pentru
următoarele șederi, trebuie să dețină o asigurare
medicală de călătorie. 3. Asigurarea trebuie să fie valabilă pe întregul teritoriu
al statelor membre și să acopere integral perioada preconizată
de ședere sau de tranzit a persoanei în cauză. Acoperirea minimă
este de 30000 EUR. Atunci când se eliberează o viză cu valabilitate
teritorială limitată, care acoperă teritoriul a mai mult de un
stat membru, acoperirea asigurării trebuie să fie valabilă cel
puțin în statele membre în cauză. 4. În principiu, solicitanții contractează o asigurare în țara
de reședință. Dacă acest lucru nu este posibil, solicitanții
trebuie să încerce să contracteze o asigurare în orice altă țară. Atunci când o altă persoană contractează asigurarea în
numele solicitantului, se aplică condițiile prevăzute la
alineatul (3). 5. Atunci când procedează la evaluarea acoperirii
asigurărilor, consulatele stabilesc dacă indemnizațiile
plătite de compania de asigurări pot fi obținute într-un stat
membru. 6. Obligativitatea încheierii unei asigurări se consideră
îndeplinită în cazul în care este de presupus că situația
profesională a solicitanților este de natură să le ofere
acestora un nivel corespunzător de acoperire prin asigurare. Derogarea de
la prezentarea dovezii de asigurare medicală de călătorie poate
fi acordată unor categorii profesionale speciale, cum sunt navigatorii,
care beneficiază de acoperirea unei asigurări medicale de
călătorie prin însăși natura activității lor. 7. Titularii de pașapoarte diplomatice sunt exonerați de
obligația de a deține o asigurare medicală de
călătorie. Articolul 1614 Taxa de viză 1. Solicitanții achită o taxă
de viză de 60 EUR. 2. Copiii cu vârsta cuprinsă între șase și 12 ani
achită o taxă de viză de 35 EUR. 32. Taxa de
viză se revizuiește periodic pentru a reflecta costurile
administrative. 43. Solicitanții de viză aparținând
uneia dintre uUrmătoarele
categorii sunt scutiți de la
plata taxei
Ö nu plătesc
nicio taxă Õ de viză: (a) copiii cu vârsta
sub șase ani
ð minorii sub 18 ani ï ; (b) elevii, studenții,
absolvenții care urmează cursuri postuniversitare și profesorii
însoțitori a căror ședere are drept scop studiile sau formarea
educațională; (c) cercetători din țări
terțe ð , astfel cum au fost definiți în
Directiva 2005/71/CE a Consiliului[34], ï care
se deplasează în scopul desfășurării cercetării științifice
,astfel cum au fost
definiți în Recomandarea 2005/71/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 28 septembrie 2005 de facilitare a eliberării de
către statele membre de vize uniforme de scurtă ședere pentru
cercetătorii din țări terțe care călătoresc în
cadrul Comunității în scopul desfășurării
cercetării științifice ð sau al participării la un seminar științific
sau la o conferință ï ; ò nou (d) titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu; ê 810/2009
(adaptat) (de) reprezentanții organizațiilor
non-profit
Ö participanți Õ cu vârsta de cel mult 25
de ani sau sub 25 de ani care participă la seminareii,
conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale,
organizate de organizații non-profit.; ò nou (f) rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii menționate
la articolul 8 alineatul (3); (g) membrii de familie ai unor cetățeni ai
Uniunii, menționați la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE, în
conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directiva respectivă. ê 810/2009
(adaptat) ð nou 5. Pot fi scutiți de la plata taxei de viză: (a) copiii cu vârsta mai mare de șase ani și
mai mică de 12 ani; (b) titularii de pașapoarte diplomatice și de
serviciu; (c) participanții cu vârsta de 25 de ani sau sub 25
de ani la seminarii, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale,
organizate de organizații non-profit. În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre trebuie
să urmărească armonizarea aplicării acestor scutiri. 64. În cazuri
particulare, se poate Ö statele membre
pot Õ renunța la
perceperea taxei de viză sau Ö pot
reduce Õ valoarea acesteia poate fi redusă
dacă acest lucru contribuie la promovarea unor interese de ordin cultural
sau sportiv, precum și a unor interese din domeniul politicii externe, al
politicii de dezvoltare și alte domenii de interes public vital sau din
motive umanitare. 75. Taxa de
viză se încasează în euro, în moneda națională a țării
terțe sau în moneda utilizată în mod curent în țara terță
în care este depusă cererea și nu este rambursabilă, cu excepția
cazurilor menționate la articolul 1816 alineatul (2) și la articolul 1917 alineatul
(3). În situația în care se încasează în
altă monedă decât euro, valoarea taxei de viză percepute în
respectiva monedă este stabilită și revizuită periodic,
conform cursului de schimb de referință al euro stabilit de Banca
Centrală Europeană. Suma percepută poate fi rotunjită, iar
consulatele se asigură că, în cadrul acordurilor Schengen de
cooperare la nivel local, încasează taxe similare echivalente. 86.
Solicitantului i se eliberează o chitanță pentru taxa de
viză achitată. Articolul 1715 Taxa pentru servicii 1. Un prestator extern de servicii poate
percepe o taxă suplimentară pentru servicii, astfel cum se prevede la articolul 4341. Taxa
pentru servicii este proporțională cu costurile suportate de
prestatorul extern de servicii în îndeplinirea uneia sau a mai multor sarcini
menționate la articolul 4341 alineatul (6). 2. Această taxă pentru servicii este
prevăzută în instrumentul juridic menționat la articolul 4341 alineatul
(2). 3. În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre se
asigură că taxa pentru servicii aplicată solicitantului
reflectă în mod corespunzător serviciile oferite de prestatorii
externi de servicii și este adaptată circumstanțelor locale. În
plus, statele membre urmăresc armonizarea taxelor aplicate pentru
servicii. 43. Taxa
pentru servicii nu depășește jumătate din cuantumul taxei
de viză prevăzut la articolul 1614 alineatul
(1), indiferent de posibilele reduceri ale taxei de viză sau scutiri de la
plata acesteia prevăzute la articolul 1614
alineatele (2), (4), (5) și
(6) ð (3) și (4) ï . 5. Statul membru (statele membre) în cauză menține (mențin)
posibilitatea pentru toți solicitanții de a depune cereri direct la
consulatele acestuia (acestora). CAPITOLUL III Examinarea și adoptarea deciziilor
cu privire la cererea de viză Articolul 1816 Verificarea competenței consulare 1. După depunerea unei cereri, consulatul
verifică dacă este competent să o examineze și să
decidă cu privire la aceasta, în conformitate cu prevederile articolelor 5
și 6. 2. În cazul în care consulatul nu este
competent, acesta returnează fără întârziere formularul de
cerere și orice documente prezentate de solicitant, rambursează taxa
de viză și indică consulatul competent. Articolul 1917 Admisibilitate 1. Consulatul competent verifică
dacă: (a) cererea a fost depusă în termenul menționat la
articolul 98 alineatul
(1); (b) cererea conține elementele prevăzute la articolul 109 alineatul
(3) literele (a)-(c); (c) datele biometrice ale solicitantului au fost colectate; și (d) taxa de viză a fost percepută. 2. Atunci când consulatul competent consideră
că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1),
cererea este admisibilă, iar consulatul: (a) urmează procedurile descrise la articolul 8 din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ ; și (b) continuă examinarea cererii. Datele se introduc în VIS exclusiv de
către personalul consular autorizat în mod corespunzător, în conformitate
cu articolul 6 alineatul (1), articolul 7 și articolul 9 alineatele (5)
și (6) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/ Õ 2008. 3. Atunci când consulatul competent
consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la
alineatul (1), cererea este considerată ca fiind inadmisibilă, iar
consulatul efectuează fără întârziere următoarele acțiuni: (a) returnează formularul de cerere și orice documente
prezentate de solicitant; (b) distruge datele biometrice colectate; (c) rambursează taxa de viză; și (d) nu examinează cererea. 4. Prin derogare, o cerere care nu îndeplinește
cerințele prevăzute la alineatul (1) poate fi considerată
admisibilă din motive de ordin umanitar sau de interes național. Articolul 20 Ștampila
care indică admisibilitatea unei cereri 1. Atunci când o cerere este admisibilă, consulatul competent ștampilează
documentul de călătorie al solicitantului. Ștampila este
conformă cu modelul din anexa III și se aplică în conformitate
cu prevederile anexei respective. 2. Pașapoartele diplomatice, de serviciu/oficiale și cele
speciale nu se ștampilează. 3. Dispozițiile prezentului articol se aplică consulatelor
statelor membre până la data la care VIS este pe deplin operațional
în toate regiunile, în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul VIS. Articolul 2118 Verificarea condițiilor de
intrare și evaluarea riscului 1. Atunci când se procedează la examinarea
unei cereri de viză uniformă, se stabilește dacă
solicitantul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la
articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ și se
evaluează, cu o atenție deosebită, dacă solicitantul
prezintă un risc de imigrație ilegală
Ö neregulamentară Õ sau un risc la adresa
securității statelor membre și dacă acesta intenționează
să părăsească teritoriul statelor membre înainte de
expirarea vizei solicitate. ò nou 2. În momentul
examinării unei cereri de viză uniformă depuse de o
persoană care călătorește cu regularitate înregistrată
în VIS care a utilizat în mod legal ultimele două vize obținute, se
presupune că solicitantul îndeplinește condițiile de intrare
privind riscul de imigrație neregulamentară, riscul la adresa
securității statelor membre și deținerea unor mijloace de
întreținere suficiente. 3. Presupunerea menționată
la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care consulatul are îndoieli
întemeiate în legătură cu îndeplinirea acestor condiții de
intrare, bazate pe informațiile prezente fie în VIS, precum deciziile de
anulare a unei vize anterioare, fie pe pașaport, precum ștampilele de
intrare și de ieșire. În astfel de cazuri, consulatele pot realiza un
interviu și cere documente suplimentare. ê 810/2009
(adaptat) ð nou 24. VIS este
consultat în legătură cu fiecare cerere în parte, în conformitate cu
articolul 8 alineatul (2) și articolul 15 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . Statele membre
garantează utilizarea integrală a tuturor criteriilor de căutare
menționate la articolul 15 din Regulamentul VIS
Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , pentru evitarea refuzurilor și
a identificărilor eronate. 35. ÖFără a aduce atingere alineatului (2), Õ Aatunci când
analizează dacă solicitantul îndeplinește condițiile de
intrare, consulatul verifică următoarele: (a) că documentul de
călătorie prezentat nu este contrafăcut, fals sau falsificat; (b) justificarea oferită de
solicitant cu privire la obiectul și condițiile șederii și
faptul că acesta dispune de mijloace de întreținere suficiente, atât
pentru durata prevăzută a șederii, cât și pentru
întoarcerea în țara de origine sau de reședință, sau pentru
tranzitul către o țară terță în care este sigur
că urmează să fie primit sau dacă este în măsură
să dobândească legal respectivele mijloace; (c) dacă solicitantul este o
persoană care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații
Schengen (SIS), emisă în scopul de a i se refuza intrarea; (d) că solicitantul nu este
considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, siguranța
internă, sănătatea publică, astfel cum este definită
la articolul 2 punctul 19 din Codul
Frontierelor Schengen
Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ , sau pentru relațiile
internaționale ale unuia din statele membre, în special,
dacă în bazele de date naționale ale statelor membre nu a fost
emisă o alertă în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele
enumerate anterior;. (e) după
caz, deținerea unei asigurări medicale de călătorie
corespunzătoare și valabile. 46. După
caz, consulatul verifică durata șederilor anterioare și pe a
celor prevăzute pentru a verifica dacă solicitantul nu depășește
durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor
membre, indiferent de posibilele șederi autorizate în baza ð unei vize de circuit, a ï unei vize naționale de lungă ședere sau a unui permis
de ședere emis de un alt stat membru. 57.
Mijloacele de întreținere pentru șederea prevăzută sunt
evaluate în conformitate cu durata și obiectul șederii și în
raport cu nivelul mediu al prețurilor în materie de cazare și
masă din statul membru (statele membre) în cauză, pentru o cazare la
preț moderat, înmulțite cu numărul de zile de ședere, pe
baza plafoanelor de referință stabilite de statele membre în conformitate
cu articolul 34 alineatul (1) litera (c) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ . Dovada unui
angajament de luare în întreținere și/sau de cazare particulară privată poate reprezenta, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de
întreținere. 68. Atunci
când procedează la examinarea unei cereri de viză de tranzit
aeroportuar, consulatul verifică în special: (a) că documentul de
călătorie prezentat nu este contrafăcut, fals sau falsificat; (b) punctele de plecare și de
destinație ale resortisantului în cauză al unei țări terțe
și coerența traseului și a tranzitului aeroportuar preconizate; (c) dovada continuării
călătoriei către destinația finală. 79.
Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe
fiabilitatea documentelor înaintate și pe veridicitatea și
fiabilitatea declarațiilor solicitantului. 810. În
timpul examinării unei cereri, consulatele îl pot ð realiza ï convoca pe
solicitant pentru un interviu, în cazuri
justificate, și pot cere documente suplimentare. 911. Un refuz
anterior de acordare a vizei nu conduce la refuzul automat al unei noi cereri.
O nouă cerere este evaluată pe baza tuturor informațiilor
disponibile. Articolul 2219 Consultarea prealabilă a
autorităților centrale ale altor state membre 1. Un stat membru poate solicita autorităților
centrale ale altor state membre să consulte autoritățile sale
centrale în cursul examinării cererilor depuse de resortisanții
anumitor țări terțe sau de anumite categorii de astfel de
resortisanți. Astfel de consultări nu se aplică în cazul
cererilor de vize de tranzit aeroportuar. 2. Autoritățile centrale consultate
transmit un răspuns definitiv în termen de șapte ð cinci ï zile
calendaristice de la inițierea consultării. Lipsa unui răspuns
în termenul respectiv înseamnă că acestea nu au motive pentru a
obiecta cu privire la eliberarea vizei. 3. Statele membre notifică Comisia cu
privire la introducerea sau eliminarea cerinței de consultare
prealabilă,
ð cu cel târziu 15 zile calendaristice ï înainte de punerea în aplicare a măsurii. Respectiva notificare
trebuie transmisă de asemenea în cadrul cooperării locale Schengen în
jurisdicția în cauză. 4. Comisia informează statele membre cu
privire la astfel de notificări. 5. De la data înlocuirii Rețelei de consultare Schengen, astfel
cum se prevede la articolul 46 din Regulamentul VIS, consultările
prealabile se desfășoară în conformitate cu articolul 16
alineatul (2) din respectivul regulament. Articolul 2320 Decizia privind cererea 1. Statele membre decid cu privire la cereri
în termen de 15 ð 10 ï zile
calendaristice de la data depunerii unei cereri admisibile în conformitate cu
articolul 1917. 2. Această perioadă poate fi
prelungită la cel mult 20 de zile calendaristice în cazuri individuale, și
anume atunci când este necesară examinarea mai aprofundată a cererii sau în cazul
reprezentării, când autoritățile statului membru reprezentat
sunt consultate. 3. În mod excepțional, atunci când, în cazuri individuale, este
necesară o documentație suplimentară, perioada respectivă
poate fi prelungită până la cel mult 60 de zile calendaristice. ò nou 3. În cazul cererilor
depuse de rude apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii menționate
la articolul 8 alineatul (3) și de membri de familie ai cetățenilor
Uniunii menționați la articolul 3 alineatul (1) din Directiva
2004/38/CE, decizia se ia în termen de 5 zile calendaristice de la data
depunerii cererii. Această perioadă poate fi prelungită la cel
mult 10 de zile calendaristice în cazuri individuale, și anume atunci când
este necesară examinarea mai aprofundată a cererii. ò nou 4. Termenele
prevăzute la alineatul 3 se aplică cel mult membrilor de familie ai
unor cetățeni ai Uniunii, menționați la articolul 3 din
Directiva 2004/38/CE, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din
directiva respectivă. ê 810/2009 5. Cu excepția cazului în care cererea a
fost retrasă, se ia decizia de a: (a) elibera o viză
uniformă, în conformitate cu articolul 2421; (b) elibera o viză cu
valabilitate teritorială limitată, în conformitate cu articolul 2522; ò nou (c)
elibera o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu
articolul 23; sau ê 810/2009
(adaptat) ð nou (d) refuza o
viză, în conformitate cu articolul 3229;. sau (d) suspenda
examinarea cererii și de a o transfera autorităților relevante
ale statului membru reprezentat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2). Faptul că amprentarea este fizic
imposibilă, în conformitate cu articolul 1312 alineatul
(7) litera (b), nu influențează eliberarea sau refuzul unei vize. CAPITOLUL IV Eliberarea vizei Articolul 2421 Eliberarea vizei uniforme 1. Perioada de valabilitate a unei vize și
durata șederii autorizate au la bază examinarea desfășurată
în conformitate cu articolul 2118. 2. O viză poate fi eliberată pentru una sau două intrări Ö o intrare Õ sau pentru
intrări multiple. Perioada de valabilitate ð a unei vize cu intrări multiple ï nu
trebuie să depășească cinci ani. ðPerioada de valabilitate a unei vize cu
intrări multiple poate depăși perioada de valabilitate a pașaportului
pe care este aplicată viza. ï În cazul tranzitului, durata șederii autorizate corespunde
timpului necesar pentru scopul tranzitului. Fără a se aduce atingere articolului
1211 litera
(a), perioada de valabilitate a vizei ð unei vize cu o singură intrare ï include
o „perioadă de grație” suplimentară de 15 zile. Statele membre pot decide să nu acorde o astfel de
perioadă de grație din motive de ordine publică sau din cauza
relațiilor internaționale ale oricăruia dintre statele membre. ò nou 3. Persoanelor care
călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS și care au
utilizat în mod legal ultimele două vize obținute li se
eliberează o viză cu intrări multiple valabilă pentru cel
puțin trei ani. 4. Solicitanților
menționați la alineatul (3) care au utilizat în mod legal viza cu
intrări multiple valabilă pentru trei ani li se eliberează o
viză cu intrări multiple valabilă pentru cinci ani, cu condiția
ca cererea să fie depusă în termen de cel mult un an de la data
expirării vizei cu intrări multiple valabile pentru trei ani. ê 810/2009
(adaptat) ð nou 25. Fără a se aduce atingere articolului 12
litera (a),
vizele Ö O viză Õ cu intrări multiple ð valabilă pentru o perioadă de
până la 5 ani ï se
eliberează
pe o perioadă de valabilitate
cuprinsă între șase luni și cinci ani, atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiții: (a) Ö unui Õ solicitantul Ö care Õ dovedește
necesitatea sau justifică intenția de a călători frecvent și/sau
cu regularitate periodic, în special datorită situației sale profesionale sau
familiale, precum în cazul oamenilor de afaceri, al funcționarilor care au
contacte oficiale periodice cu statele membre și cu instituțiile UE,
al reprezentanților organizațiilor societății civile care
călătoresc în scopul formării educaționale sau pentru a
participa la seminarii și conferințe, al membrilor de familie a unor
cetățeni ai Uniunii, al membrilor de familie a unor resortisanți
ai unor țări terțe cu reședința legală în statele
membre și al navigatorilor; și (b) ð cu condiția ca ï solicitantul
își dovedește Ö să își
dovedească Õ integritatea și gradul de
încredere care i se poate acorda, în special în ceea ce privește
utilizarea cu respectarea legii a vizelor uniforme sau a vizelor cu
valabilitate teritorială limitată anterioare, situația sa
economică în țara de origine și intenția veridică de a
părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei pe care
o solicită. 36. De îndată ce Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de
vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . ê 810/2009
(adaptat) Articolul 2522 Eliberarea vizei cu valabilitate
teritorială limitată 1. Vizele cu valabilitate teritorială
limitată se eliberează în mod excepțional, în următoarele
cazuri: (a) atunci când statul membru vizat
consideră că este necesar, din motive de ordin umanitar, de interes
național sau datorită anumitor obligații internaționale, (i) să acorde o derogare de la
principiul obligativității îndeplinirii condițiilor de intrare
specificate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din
Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ ; (ii) să elibereze o viză chiar
dacă statul membru consultat în conformitate cu articolul 22 19 a
obiectat cu privire la eliberarea unei vize uniforme; sau (iii) să elibereze o viză din
motive de urgență, chiar dacă nu a avut loc consultarea prealabilă
în conformitate cu articolul 22 19; sau ê 610/2013
articolul 6 punctul 3 (b) atunci când, din motive
considerate justificate de consulat, o nouă viză este eliberată
pentru o ședere în cursul aceleiași perioade de 180 de zile unui
solicitant care, în cursul respectivei perioade de 180 de zile, a utilizat deja
o viză uniformă sau o viză cu valabilitate teritorială
limitată permițând o ședere de 90 de zile. ê 810/2009
(adaptat) 2. Viza cu valabilitate teritorială
limitată este valabilă pe teritoriul statului membru care o
eliberează. Aceasta poate fi valabilă, în mod excepțional, pe
teritoriul a mai mult de un stat membru, sub rezerva acordului fiecărui
stat membru. 3. În cazul în care solicitantul deține
un document de călătorie care nu este recunoscut de unul sau mai
multe, dar nu de toate statele membre, se eliberează o viză
valabilă pentru teritoriul statelor membre în care documentul de
călătorie este recunoscut. În cazul în care statul membru emitent nu
recunoaște documentul de călătorie al solicitantului, viza
eliberată este valabilă exclusiv pentru statul membru în cauză. 4. Atunci când o viză cu valabilitate
teritorială limitată a fost eliberată în cazurile descrise la
alineatul (1) litera (a), autoritățile centrale ale statului membru
emitent transmit fără întârziere informațiile relevante
autorităților centrale din celelalte state membre, prin intermediul
procedurii menționate la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . 5. De îndată ce
Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de
vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . Articolul 2623 Eliberarea vizei de tranzit
aeroportuar 1. Viza de tranzit aeroportuar este
valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional din
aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre. 2. Fără a se aduce atingere
articolului 1211 litera
(a), perioada de valabilitate a vizei include o „perioadă de grație” suplimentară de
15 zile. Statele membre pot decide să nu acorde o
astfel de perioadă de grație din motive de ordine publică sau
din cauza relațiilor internaționale ale oricăruia dintre statele
membre. 3. Fără a se aduce atingere
articolului 1211 litera
(a), vizele de tranzit aeroportuar cu intrări multiple pot fi eliberate
pentru o perioadă de valabilitate de maximum șase luni. 4. Atunci când se iau decizii cu privire la
eliberarea unor vize de tranzit aeroportuar cu intrări multiple,
următoarele criterii sunt deosebit de relevante: (a) necesitatea solicitantului de a
tranzita în mod frecvent și/sau regulat; și (b) integritatea și încrederea
pe care le prezintă solicitantul, în special utilizarea cu respectarea
legii a vizelor uniforme, a vizelor cu valabilitate teritorială
limitată sau a vizelor de tranzit aeroportuar eliberate anterior, situația
sa economică în țara sa de origine și intenția sa
veridică de a-și continua călătoria. 5. În situația în care solicitantul
trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar în
conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatul (2), viza de tranzit
aeroportuar este valabilă numai pentru tranzitarea zonelor de tranzit
internațional ale aeroporturilor aflate pe teritoriul statului membru
(statelor membre) respectiv
(respective) respectiv(e). 6. De îndată ce
Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de
vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . ê 810/2009
(adaptat) Articolul 2724 Completarea autocolantului de
viză 1. În momentul în care autocolantul de
viză este completat, se
introduc mențiunile obligatorii specificate în anexa VII și se completează zona de citire optică, astfel cum se prevede
în documentul OACI nr. 9303 partea 2. ò nou 2. Comisia
adoptă, prin acte de punere în aplicare, prevederile detaliate privind
completarea autocolantului de viză. Actele de punere în aplicare
respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
prevăzută la articolul 51 alineatul (2). ê 810/2009
(adaptat) ð nou 23. În secțiunea „observații” a autocolantului de viză,
statele membre pot adăuga rubrici naționale, fără a dubla în acest fel care nu
dublează rubricile obligatorii menționate în anexa VII ð stabilite în conformitate cu procedura
menționată la alineatul (2) și nici nu indică un scop
specific al călătoriei ï . 34. Toate mențiunile de pe autocolantul de viză se imprimă
și nu se fac niciun fel de modificări manual pe un autocolant de
viză imprimat. 45. ÖUn Õ Aautocolantele de viză ð pentru o viză cu o singură
intrare ï pot fi completate poate fi completat manual numai în caz de forță majoră de natură
tehnică. Pe un autocolant completat manual nu se fac modificări. 56. În situația în care un autocolant de viză este completat
manual în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol,
această informație se introduce în VIS, în conformitate cu articolul
10 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul VIS
Ö (CE) No 767/2008 Õ . ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 2825 Anularea autocolantului de viză
completat 1. Dacă pe un autocolant de viză
care nu a fost încă aplicat în documentul de călătorie se
identifică o eroare, autocolantul de viză se anulează. 2. Dacă se constată o eroare
după ce autocolantul de viză a fost aplicat în documentul de
călătorie, autocolantul de viză se anulează barându-l cu o
cruce cu cerneală neradiabilă ð , dispozitivul optic variabil se
distruge ï și se aplică un alt autocolant de viză pe o pagină
diferită. 3. Dacă se constată o eroare
după introducerea datelor relevante în VIS în conformitate cu articolul 10
alineatul (1) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , aceasta se
corectează, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din respectivul
regulament. ê 810/2009
(adaptat) Articolul 2926 Aplicarea autocolantului de viză 1. Autocolantele de viză imprimate
cuprinzând datele indicate la articolul 27 24 și în anexa VII
se aplică pe documentul de călătorie, în conformitate cu dispozițiile
prevăzute în anexa VIII. ò nou 2. Comisia
adoptă, prin acte de punere în aplicare, dispozițiile detaliate
privind aplicarea autocolantului de viză. Actele de punere în aplicare
respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
prevăzută la articolul 51 alineatul (2). ê 810/2009
(adaptat) 3. În cazul în care statul membru care
eliberează viza nu recunoaște documentul de călătorie al
solicitantului, pentru aplicarea vizei se utilizează fila separată. 4. În situația în care un autocolant de
viză a fost aplicat pe fila separată de aplicare a vizei,
această informație se introduce în VIS, în conformitate cu articolul
10 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul VIS
Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . 5. Vizele individuale eliberate persoanelor
înscrise în documentul de călătorie al solicitantului se aplică
pe respectivul document de călătorie. 6. În cazul în care documentul de
călătorie în care sunt incluse aceste persoane nu este recunoscut de
statul membru emitent, autocolantele de viză individuale se aplică pe
fila separată prevăzută în acest scop. Articolul 3027 Drepturile care decurg din eliberarea
unei vize Simpla deținere a unei vize uniforme sau
a unei vize cu valabilitate teritorială limitată nu conferă în
mod automat dreptul de intrare. ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 3128 Informarea autorităților
centrale ale altor state membre 1. Un stat membru poate solicita ca
autoritățile sale centrale să fie informate cu privire la vizele
eliberate de consulatele altor state membre resortisanților anumitor țări
terțe sau unor categorii specifice de astfel de resortisanți, cu
excepția vizelor de tranzit aeroportuar. 2. Statele membre notifică Comisia cu
privire la introducerea sau eliminarea cerinței de informare, ð cu cel târziu 15 zile
calendaristice ï înainte
de punerea în aplicare a măsurii. Respectiva notificare trebuie
transmisă de asemenea în cadrul cooperării locale Schengen în
jurisdicția în cauză. 3. Comisia informează statele membre cu
privire la astfel de notificări. 4. Cu începere de la data prevăzută la articolul 46 din
Regulamentul VIS, informațiile se transmit în conformitate cu articolul 16
alineatul (3) din respectivul regulament. Articolul 3229 Respingerea
cererilor de viză Ö Refuzarea
unei vize Õ 1. Fără a se aduce atingere
articolului 2522 alineatul
(1), cererea de viză se
respinge Ö viza se
refuză Õ : (a) dacă solicitantul: (i) prezintă un document de
călătorie contrafăcut, fals sau falsificat; (ii) nu furnizează o justificare
pentru scopul și condițiile șederii prevăzute; (iii) nu furnizează dovada unor
mijloace de întreținere suficiente, atât pe durata șederii
prevăzute, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de
reședință sau pentru tranzitul către o țară terță
în care este sigur că urmează să fie primit, sau dacă nu
este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod
legal; ê 610/2013
articolul 6 punctul 4 (iv) a petrecut deja 90 de zile în
cursul perioadei curente de 180 de zile pe teritoriul statelor membre pe baza
unei vize uniforme sau a unei vize cu valabilitate teritorială
limitată; ê 810/2009 (adaptat) ð nou (v) este o persoană care face
obiectul unei alerte în SIS emisă în scopul de a i se refuza intrarea; (vi) este considerat ca reprezentând o
amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau
sănătatea publică, astfel cum este definită la articolul 2
punctul 19 din Codul Frontierelor
Schengen
Ö Regulamentul
(CE) nr. 562/2006 Õ , sau pentru relațiile
internaționale ale unuia din statele membre, în special dacă în
bazele de date naționale ale statelor membre a fost emisă o
alertă în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate
anterior; sau (vii) nu dovedește că deține o
asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și
valabilă, după caz; sau (b) dacă există îndoieli
întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative înaintate de
către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care le
cuprind, la gradul de încredere care poate fi acordat declarațiilor
solicitantului sau cu privire la intenția acestuia de a părăsi
teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei pe care o solicită. 2. Decizia de respingere Ö refuz Õ și motivele pe
care se întemeiază se comunică solicitantului cu ajutorul
formularului tipizat care figurează în anexa VI V. 3. Solicitanții cărora li s-a
refuzat eliberarea unei vize au drept de exercitare a unei căi de atac.
Calea de atac este îndreptată Ö introdusă Õ împotriva statului membru care a
luat decizia finală cu privire la cerere și în conformitate cu
legislația națională a respectivului stat membru. Statele membre
furnizează solicitanților informații ð detaliate ï referitoare la procedura care trebuie urmată în situația
exercitării unei căi de atac, astfel cum se precizează în anexa VI V. 4. În cazurile menționate la articolul 8 alineatul (2), consulatul
statului reprezentant informează solicitantul cu privire la decizia
luată de statul membru reprezentat. 54. Datele
privind viza refuzată se introduc în VIS în conformitate cu articolul 12
din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . CAPITOLUL V Modificarea unei vize eliberate Articolul 3330 Prelungirea 1. Perioada de valabilitate și/sau durata
de ședere acordată printr-o viză eliberată se prelungește
în situația în care autoritatea competentă a unui stat membru
consideră că un titular de viză a făcut dovada unei situații
de forță majoră sau a unor motive de ordin umanitar care îl/o
împiedică să părăsească teritoriul statelor membre
înainte de expirarea perioadei de valabilitate sau a duratei de ședere
autorizate prin viză. O astfel de prelungire se acordă cu titlu
gratuit. 2. Perioada de valabilitate și/sau durata
de ședere acordată prin eliberarea unei vize se poate prelungi
dacă titularul vizei este în măsură să facă dovada
unor motive de ordin personal întemeiate care să justifice prelungirea
perioadei de valabilitate sau a duratei de ședere. Pentru o astfel de
prelungire se percepe o taxă de 30 EUR. 3. În lipsa unei decizii contrare adoptate de
autoritatea care prelungește viza, valabilitatea teritorială a vizei
prelungite rămâne neschimbată. 4. Autoritatea competentă să
prelungească viza este aceea a statului membru pe al cărui teritoriu
se află resortisantul unei țări terțe în momentul în care
solicită prelungirea. 5. Statele membre comunică Comisiei
denumirea autorităților competente să prelungească vize. 6. Prelungirea vizelor se face printr-un
autocolant de viză. 7.
Informațiile privind vizele prelungite se introduc în VIS în conformitate
cu articolul 14 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr.
767/2008 Õ . Articolul 3431 Anularea și revocarea 1. O viză se anulează în situația
în care se constată că, la momentul eliberării sale, nu au fost
îndeplinite condițiile necesare pentru eliberarea acesteia, în special
dacă există motive serioase pentru a considera că viza a fost obținută
în mod fraudulos. În principiu, o viză este anulată de către
autoritățile competente ale statului membru care a eliberat respectiva
viză. Viza poate fi anulată de autoritățile competente ale
altui stat membru, caz în care autoritățile statului membru care a
eliberat viza sunt informate cu privire la această anulare. 2. O viză este revocată în situația
în care se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru
eliberarea vizei. În principiu, o viză este revocată de către
autoritățile competente ale statului membru care a eliberat
respectiva viză. Viza poate fi revocată de autoritățile
competente ale altui stat membru, caz în care autoritățile statului
membru care a eliberat viza sunt informate cu privire la această revocare. 3. Viza poate fi revocată la cererea
titularului vizei. Autoritățile competente ale statului membru care a
eliberat viza sunt informate cu privire la respectiva revocare. 4. Incapacitatea titularului de viză de a
prezenta la frontieră unul sau mai multe documente justificative enumerate
la articolul 1413 alineatul
(4) nu conduce automat la o decizie de anulare sau de revocare a vizei. 5. Dacă o viză este anulată sau
revocată, se aplică o ștampilă cu mențiunea „ANULAT”
sau „REVOCAT”, iar elementul optic variabil al autocolantului de viză,
elementul de securitate „efect de imagine latentă”, precum și
termenul „viză” se anulează prin hașurare. 6. Decizia de anulare sau revocare a unei vize
și motivele pe care se întemeiază se comunică solicitantului
prin formularul tipizat care figurează în anexa VI V. 7. Un titular de viză a cărui
viză a fost anulată sau revocată are dreptul să exercite o
cale de atac, cu excepția situației în care viza a fost revocată
la cererea acestuia, în conformitate cu alineatul (3). Calea de atac este
îndreptată împotriva statului membru care a luat decizia de anulare sau și de
revocare și în conformitate cu legislația națională a respectivului
stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații
referitoare la procedura care trebuie urmată în situația
exercitării unei căi de atac, astfel cum se precizează în anexa VI V. 8. Informațiile privind vizele anulate
sau revocate se introduc în VIS în conformitate cu articolul 13 din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr.
767/2008 Õ . CAPITOLUL VI Vizele eliberate la frontierele externe Articolul 3532 Vizele solicitate Ö în mod excepțional Õ la frontiera
externă 1. În situații excepționale, vizele
se pot elibera la punctele de trecere a frontierei dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții: (a) solicitantul îndeplinește
condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și
(e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul
(CE) nr. 562/2006 Õ ; (b) solicitantul nu a fost în
măsură să solicite viza în prealabil și prezintă, la
cerere, documente care dovedesc existența unor motive neprevăzute și
imperative de intrare; și (c) întoarcerea solicitantului în țara
sa de origine sau de reședință sau tranzitarea de către
acesta a unor state altele decât statele membre care aplică integral
acquis-ul Schengen este considerată certă. 2. Dacă viza este
solicitată la frontiera externă, obligativitatea asigurării
medicale de călătorie poate fi eliminată, în cazul în care o
astfel de asigurare medicală de călătorie nu este
disponibilă la respectivul punct de trecere a frontierei sau din motive de
ordin umanitar. 32. O
viză eliberată la frontiera externă este o viză
uniformă, care conferă titularului dreptul de ședere pentru o
durată de maximum 15 zile, în funcție de scopul și condițiile
șederii prevăzute. În cazul tranzitului, durata șederii
autorizate corespunde timpului necesar pentru scopul tranzitului. 43. În cazul
în care condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele
(a), (c), (d) și (e) din Codul
Frontierelor Schengen
Ö Regulamentul
(CE) nr. 562/2006 Õ nu sunt îndeplinite,
autoritățile responsabile de eliberarea vizei la frontieră pot
elibera o viză cu valabilitate limitată exclusiv la teritoriul
statului membru emitent, în conformitate cu articolul 2522 alineatul
(1) litera (a) din prezentul regulament. 54. În
principiu, resortisanților unor țări terțe care se
încadrează într-una dintre categoriile de persoane pentru care este
necesară o consultare prealabilă, în conformitate cu articolul 22 19, nu li se
eliberează vize la frontiera externă. Cu toate acestea, în cazuri excepționale,
acestor persoane li se pot elibera la frontiera externă vize cu
valabilitate limitată la teritoriul statului membru emitent, în
conformitate cu articolul 2522 alineatul (1) litera (a). 65. În plus
față de motivele de refuz al unei vize, astfel cum sunt
prevăzute la articolul 3229 alineatul (1), o viză este refuzată la punctul de trecere a
frontierei dacă nu se îndeplinesc condițiile menționate la
alineatul (1) litera (b) din prezentul articol. 76. Dispozițiile
privind motivarea și notificarea refuzurilor, precum și dreptul de
exercitare a unei căi de atac stabilit la articolul 3229 alineatul
(3) și în anexa VI V sunt aplicabile. ò nou Articolul 33 Vizele solicitate la frontiera externă în cadrul
unui regim temporar 1.
În vederea promovării turismului pe termen scurt, un stat membru poate
decide să elibereze în mod temporar vize la frontiera externă pentru
persoanele care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 32
alineatul (1) literele (a) și (c). 2.
Durata unui astfel de regim este limitată la 5 luni pe an calendaristic
iar categoriile de beneficiari se definesc în mod clar. 3.
Prin derogare de la articolul 22 alineatul (1), o viză
eliberată în temeiul unui astfel de regim este valabilă numai pentru
teritoriul statului membru emitent și conferă titularului dreptul de ședere
pentru o durată de maximum 15 zile calendaristice, în funcție de
scopul și condițiile șederii preconizate. 4.
În cazul în care viza este refuzată la frontiera externă, statul
membru nu poate impune obligațiile prevăzute la articolul 26 din
Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen operatorului de
transport în cauză. 5.
Statele membre notifică regimurile avute în vedere Parlamentului European,
Consiliului și Comisiei, cel târziu cu trei luni înainte de începerea
punerii lor în aplicare. Notificarea definește categoriile de beneficiari,
sfera geografică de aplicare, modalitățile de organizare a
regimului și măsurile avute în vedere pentru a asigura verificarea
condițiilor de eliberare a vizelor. Comisia
publică această notificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
6.
La trei luni după sfârșitul perioadei de aplicare a regimului, statul
membru în cauză transmite Comisiei un raport detaliat privind punerea în
aplicare. Raportul conține informații privind numărul de vize
eliberate și refuzate (inclusiv cetățenia persoanelor în
cauză); durata șederii, rata întoarcerii (inclusiv cetățenia
persoanelor care nu s-au întors). ê 810/2009
(adaptat) Articolul 3634 Vizele eliberate navigatorilor în tranzit
la frontiera externă 1. Navigatorii cărora li se cere să
dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor
membre pot obține vize în
scopul tranzitului la frontieră dacă: (a) îndeplinesc condițiile
specificate la articolul 3532 alineatul
(1); și (b) trec frontiera în cauză în
scopul îmbarcării, reîmbarcării sau debarcării de pe un vas pe
care urmează să lucreze sau pe care au lucrat ca navigatori. 2. Înainte de a elibera o viză la
frontieră unui navigator în
tranzit, autoritățile naționale
competente se conformează
normelor stabilite în anexa IX partea 1 și se
asigură că informațiile necesare privind navigatorul în
cauză au fost schimbate transmise prin intermediul unui
formular pentru navigatori în tranzit completat corespunzător, în
conformitate cu anexa IX partea 2. ò nou 3. Comisia
adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiuni
operaționale pentru eliberarea vizelor la frontieră pentru
navigatori. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în
conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51
alineatul (2). ê 810/2009 34. Prezentul
articol se aplică fără a aduce atingere articolului 3532
alineatele (32), (43) și (54). ê 810/2009 (adaptat) ðnou TITLUL IV GESTIONAREA ADMINISTRATIVĂ ȘI
ORGANIZAREA Articolul 3735 Organizarea secțiilor de vize 1. Statele membre sunt responsabile de
organizarea secțiilor de vize din cadrul consulatelor. Pentru a preveni orice scădere a gradului
de vigilență și a nu expune personalul la presiuni exercitate la
nivel local, pentru personalul care intră în contact direct cu solicitanții
se instituie sisteme de rotație, după caz. O atenție
deosebită se acordă adoptării unor scheme de lucru clare și
repartizării/divizării precise a responsabilităților în
ceea ce privește luarea deciziilor finale asupra cererilor de viză.
Accesul la VIS și SIS pentru consultare, precum și la alte informații
cu caracter confidențial, se restrânge la un număr limitat de membri
ai personalului autorizați în mod corespunzător. Pentru prevenirea
accesului neautorizat la aceste baze de date se iau măsuri adecvate. 2. Păstrarea și utilizarea
autocolantelor de viză sunt supuse unor măsuri adecvate de siguranță,
pentru a se evita fraudele sau pierderea acestora. Fiecare consulat
păstrează un inventar al stocului de autocolante de viză și
înregistrează informații referitoare la modul în care a fost utilizat
fiecare autocolant de viză. 3. Consulatele statelor membre arhivează
cererile. Fiecare dosar în parte cuprinde formularul de cerere, copii ale
documentelor justificative relevante, o evidență a verificărilor
efectuate și numărul de referință al vizei eliberate,
astfel încât personalul să poată reconstitui, la nevoie, contextul în
care a fost luată decizia cu privire la cerere. Dosarele cu cereri individuale se
păstrează timp de minimum doi ani, cu începere de la data deciziei
privind cererea prevăzută la articolul 2320 alineatul
(1). Articolul 3836 Resursele alocate examinării
cererilor și monitorizării consulatelor 1. Statele membre alocă personalul
corespunzător în număr suficient de mare pentru desfășurarea
activității de examinare a cererilor, astfel încât să asigure o
calitate rezonabilă și armonizată a serviciilor adresate
publicului. 2. Localurile trebuie să satisfacă
anumite cerințe de ordin funcțional și să permită
aplicarea unor măsuri adecvate de siguranță. 3. Autoritățile centrale ale
statelor membre asigură pregătirea corespunzătoare a
personalului expatriat și a angajaților locali, furnizându-le
acestora informații complete, precise și actualizate cu privire la
legislația națională și comunitară
Ö a Uniunii Õ în materie. 4. Autoritățile centrale ale
statelor membre asigură monitorizarea frecventă și adecvată
a modului în care sunt examinate cererile și iau măsuri corective
atunci când se constată nerespectări ale dispozițiilor
prezentului regulament. Articolul 3937 Conduita personalului 1. Consulatele statelor membre asigură
întâmpinarea cu amabilitate a solicitanților. 2. În exercitarea îndatoririlor sale,
personalul consular respectă pe deplin demnitatea umană.
Măsurile luate sunt pe
măsura obiectivelor proporționale cu obiectivele urmărite. 3. În exercitarea funcțiunilor sale,
personalul consular nu discriminează persoanele pe motive legate de sex,
rasă sau origine etnică, religie ori credință,
dizabilități, vârstă sau orientare sexuală. Articolul 4038 Forme de Ö Organizare și Õ cooperare consulară 1. Fiecare stat membru este responsabil de
organizarea procedurilor legate de cereri. În principiu, cererile se depun la un
consulat al unui stat membru. 2. Statele membre: (a) își dotează
consulatele și autoritățile care răspund de eliberarea
vizelor la frontiere cu echipamentul necesar pentru colectarea elementelor
biometrice de identificare, precum și birourile consulilor onorifici ori
de câte ori le utilizează în scopul colectării elementelor biometrice
de identificare, în conformitate cu articolul 4240; și/sau (b) cooperează cu unul sau mai
multe alte state membre, în cadrul cooperării locale Schengen sau prin
intermediul altor contacte corespunzătoare, sub forma reprezentării
limitate, a colocării sau a centrelor comune de primire a cererilor, în
conformitate cu articolul 41 ð în cadrul unor înțelegeri de
reprezentare sau al oricărei alte forme de cooperare consulară ï . 3. În situații speciale sau din motive legate de situația
locală, de exemplu atunci când: (a) numărul mare de solicitanți nu permite
organizarea colectării cererilor și a datelor în timp util și în
condiții decente; sau (b) asigurarea unei acoperiri teritoriale bune a țării
terțe respective nu este posibilă în niciun alt mod, și în cazul în care formele de cooperare menționate la
alineatul (2) litera (b) se dovedesc inadecvate pentru statul membru în
cauză, un Ö 3. Un Õ stat membru poate
coopera, în ultimă
instanță
Ö de asemenea Õ , cu un prestator extern de
servicii, în conformitate cu articolul 4341. 4. Fără a aduce atingere dreptului de a-l invita pe
solicitant la un interviu în persoană, astfel cum se prevede la articolul
21 alineatul (8), alegerea unei forme de organizare nu trebuie să
aibă ca rezultat invitarea solicitantului de a se prezenta în
persoană în mai multe locații pentru depunerea unei cereri. 54. Statele membre informează Comisia cu privire la modul în care
intenționează să organizeze procedurile legate de cereri ð organizarea și cooperarea
consulară ï în din cadrul fiecărui oficiu consular. ò nou 65. În eventualitatea încetării cooperării cu alte state
membre, statele membre asigură continuitatea furnizării de servicii
complete. ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 839 Înțelegeri de reprezentare 1. Un stat membru poate conveni să
reprezinte un alt stat membru competent în conformitate cu articolul 5, în
scopul de a examina cereri și de a elibera vize în numele statului membru
respectiv. Un stat membru poate, de asemenea, reprezenta, în anumite limite,
alt stat membru numai pentru colectarea cererilor și înregistrarea
elementelor biometrice de identificare. 2. În cazul în care intenționează să respingă o
cerere, consulatul statului membru reprezentant înaintează cererea
autorităților competente ale statului membru reprezentat, pentru ca
acestea să ia decizia finală asupra cererii, în termenele stabilite
la articolul 23 alineatele (1), (2) sau (3). 32. ðÎn cazul în care reprezentarea se
limitează la colectarea cererilor, ï Ccolectarea și
transmiterea dosarelor și a datelor către statul membru reprezentat
se efectuează cu respectarea normelor relevante privind protecția și
securitatea datelor. 3. Între statul
membru reprezentant și statul membru reprezentat se instituie un acord bilateral o înțelegere
bilaterală care conține următoarele elemente Ö . Înțelegerea
respectivă Õ : (a) specifică durata reprezentării,
dacă aceasta este temporară, și procedurile de încetare a
acesteia; (b) poate să stabilească,
în special în cazul în care statul membru reprezentat are un consulat în țara
terță în cauză, condițiile de punere la dispoziție a
unui local, a unor efective de personal și de participare financiară
din partea statului membru reprezentat;. (c) poate
stipula că cererile de viză prezentate de anumite categorii de
resortisanți ai unor țări terțe trebuie transmise de statul
membru reprezentant autorităților centrale ale statului membru
reprezentat, pentru consultare prealabilă, astfel cum se prevede la
articolul 22; (d) prin derogare de la alineatul (2), poate autoriza
consulatul statului membru reprezentant să refuze eliberarea unei vize
după examinarea cererii. 54. Statele
membre care nu au propriul consulat într-o țară terță depun
eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare cu statele membre
care au consulate în țara respectivă. 65. În
vederea garantării faptului că accesul solicitanților de viză
la un consulat nu presupune un efort disproporționat cauzat de
infrastructurile de transport deficitare sau de distanțele lungi dintr-o
anumită regiune sau zonă geografică, statele membre care nu au
propriul consulat în regiunea sau zona respectivă trebuie să
depună eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare cu
statele membre care au consulate în acea regiune sau zonă. 76. Statul
membru reprezentat notifică Comisia cu privire la înțelegerile de
reprezentare sau la încetarea unor
astfel de înțelegeri
Ö înțelegerilor
respective Õ ð cu cel puțin două luni ï înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora. 87. Concomitent, cConsulatul
statului membru reprezentant informează Ö , concomitent cu efectuarea
notificării menționate la alineatul (6), Õ atât consulatele celorlalte state
membre, cât și delegația locală a Comisiei Ö Uniunii
Europene Õ din jurisdicția în cauză cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor
astfel de înțelegeri, înainte
de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora. 98. În cazul
în care consulatul statului membru reprezentant decide să coopereze cu un
prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 4341, sau cu
intermediari comerciali acreditați, astfel cum se prevede la articolul 4543, o astfel de Ö această Õ cooperare include și
cererile de viză care intră sub incidența înțelegerilor de
reprezentare. Autoritățile centrale ale statului membru reprezentat
sunt informate în prealabil cu privire la modalitățile acestei
cooperări. Articolul 41 Cooperarea între statele membre 1. Atunci când se optează pentru „colocare”, personalul
consulatului unuia sau mai multor state membre desfășoară
procedurile legate de cererile care îi sunt adresate (inclusiv colectarea
elementelor biometrice de identificare) la sediul consulatului altui stat
membru, utilizând în comun echipamentul respectivului stat membru. Statele membre
implicate convin asupra duratei și condițiilor de încetare ale unei
colocări, precum și asupra părții din suma taxei de
viză pe care urmează să o primească statul membru al
cărui consulat este utilizat. 2. Atunci când se înființează „centre comune de primire a
cererilor”, personalul consulatelor a două sau mai multor state membre se
comasează într-o singură clădire în vederea primirii cererilor
(inclusiv a elementelor biometrice de identificare). Solicitanții sunt
îndrumați către statul membru competent pentru a examina și a
decide cu privire la cerere. Statele membre convin asupra duratei și condițiilor
de încetare a cooperării, precum și asupra repartizării
costurilor între statele membre participante. Unul dintre statele membre este
desemnat drept unic responsabil în ceea ce privește logistica și relațiile
diplomatice cu țara gazdă. 3. În eventualitatea încetării cooperării cu alte state
membre, statele membre asigură continuitatea furnizării de servicii
complete. Articolul 4240 Implicarea consulilor onorifici 1. Consulii onorifici pot fi, de asemenea,
autorizați să îndeplinească anumite sarcini menționate la
articolul 43 41 alineatul (6) (5) sau totalitatea acestora. Se iau măsuri corespunzătoare în
vederea garantării securității și protecției datelor. 2. În cazul în care consulul onorific nu este
funcționar public al unui stat membru, îndeplinirea acestor sarcini este
conformă cerințelor prevăzute în anexa X VI, cu excepția
dispozițiilor de la punctul D litera (c) din respectiva anexă. 3. În cazul în care consulul onorific este
funcționar public al unui stat membru, respectivul stat membru
garantează aplicarea unor cerințe comparabile celor care s-ar aplica
dacă sarcinile ar fi îndeplinite de către consulatul acestuia. Articolul
4341 Cooperarea cu prestatorii externi de
servicii 1. Statele membre depun eforturi în vederea
cooperării cu un prestator extern de servicii împreună cu unul sau
mai multe state membre, fără a aduce atingere normelor privind achizițiile
publice și concurența. 2. Cooperarea cu un prestator extern de
servicii are la bază un instrument juridic conform cu cerințele
prevăzute în anexa X VI. 3. În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre
efectuează schimburi de informații cu privire la selecția
prestatorilor externi de servicii și la stabilirea termenilor și a
condițiilor respectivelor instrumente juridice. 43.
Examinarea cererilor, interviurile și, după caz, deciziile cu privire
la cereri, precum și tipărirea și aplicarea autocolantului de
viză se efectuează numai de consulat. 54.
Prestatorii externi de servicii nu au, în niciun caz, acces la VIS. Accesul la
VIS este rezervat exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător al
consulatelor. 65.
Prestatorului extern de servicii i se poate încredința îndeplinirea a una uneia sau
mai multe multora dintre următoarele sarcini: (a) furnizarea de informații
generale privind condițiile de obținere a vizelor și formularele
pentru cererile de viză; (b) informarea solicitantului cu
privire la documentele justificative solicitate, pe baza unei liste de control; (c) colectarea datelor și a
cererilor (inclusiv colectarea elementelor biometrice de identificare) și
transmiterea cererii către consulat; (d) perceperea taxei de viză; (e) gestionarea programărilor pentru
prezentarea în persoană ð solicitantului, după caz, ï la consulat sau la prestatorul extern de servicii; (f) colectarea documentelor de
călătorie (inclusiv a notificării refuzului, dacă este
cazul) de la consulat și returnarea acestora solicitantului. 76. Pentru
alegerea prestatorului extern de servicii, statul membru (statele membre) în
cauză verifică solvabilitatea și reputația societății,
inclusiv licențele necesare, înregistrarea la registrul comerțului,
actul constitutiv și statutul, contractele bancare, asigurându-se că
nu există niciun conflict de interese. 87. Statul
membru (statele membre) în cauză se asigură că prestatorul
extern de servicii ales respectă termenii și condițiile
prevăzute în instrumentul juridic menționat la alineatul (2). 98. Statul
membru (statele membre) în cauză este (sunt) răspunzător
(răspunzătoare) de respectarea normelor de protecție a datelor
în cadrul procesului de prelucrare a acestora și este (sunt)
supravegheat(e), în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE. Cooperarea cu un prestator extern de servicii
nu limitează sau exclude niciun fel de răspundere prevăzută
de legislația națională a statului membru (statelor membre) în
cauză pentru încălcări ale obligațiilor privind datele cu
caracter personal ale solicitanților sau efectuarea uneia sau a mai multor
sarcini menționate la alineatul (65). Această dispoziție nu aduce atingere niciunei acțiuni
care poate fi introdusă direct împotriva prestatorului extern de servicii
conform legislației naționale a țării terțe în
cauză. 109. Statul
membru (statele membre) în cauză asigură formarea prestatorului
extern de servicii, în mod corespunzător față de volumului de cunoștințe
necesare pentru a oferi solicitanților servicii corespunzătoare și
informații suficiente. 1110. Statul
membru (statele membre) în cauză monitorizează îndeaproape punerea în
aplicare a instrumentului juridic menționat la alineatul (2), inclusiv: (a)
informațiile generale privind condițiile de obținere a vizelor și
formularele de cerere furnizate solicitanților de către prestatorul
extern de servicii; (b) toate măsurile de
securitate tehnice și organizatorice impuse în vederea protejării
datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilicite, sau a pierderii,
modificării accidentale, divulgării sau accesului neautorizat, în
special în cazul în care cooperarea implică transmiterea dosarelor și
a datelor către consulatul statului membru (statelor membre) în
cauză, precum și împotriva oricăror alte forme de prelucrare
ilicită ale datelor cu caracter personal; (c) colectarea și transmiterea
elementelor biometrice de identificare; (d) măsurile luate pentru a
asigura conformitatea cu dispozițiile privind protecția datelor. În acest scop, consulatul (consulatele)
statului membru (statelor membre) în cauză efectuează periodic
verificări neanunțate la sediul prestatorului extern de servicii. 1211. În
eventualitatea unei încetări a cooperării cu un prestator extern de
servicii, statele membre garantează continuitatea furnizării de servicii
complete. 1312. Statele
membre furnizează Comisiei un exemplar al instrumentului juridic menționat
la alineatul (2). ðPână la data de 1 ianuarie a
fiecărui an, statele membre transmit Comisiei rapoarte privind cooperarea
lor cu prestatorii externi de servicii din întreaga lume și monitorizarea
acestora (după cum se menționează în anexa VI punctul C). ï ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 4442 Criptarea și transferul securizat
de date 1. În cazul înțelegerilor
de reprezentare între
ð cooperării dintre ï statele membre și al cooperării dintre statele membre și Ö cu Õ prestatori externi
de servicii și al implicării consulilor onorifici, statul (statele)
membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele)
membru (membre) în cauză se asigură că datele sunt complet
criptate când sunt transferate fie pe cale electronică, fie fizic pe un
suport electronic de stocare , de la autoritățile din statul membru
reprezentant către autoritățile din statul (statele) membru
(membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la
consulul onorific către autoritățile statului (statelor) membru
(membre) în cauză. 2. În țările terțe care
interzic criptarea datelor care urmează a fi transferate pe cale
electronică de la autoritățile statului membru
reprezentant către autoritățile statului (statelor) membru
(membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul
onorific către autoritățile statului (statelor) membru (membre)
în cauză, statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele) membru (membre) în cauză nu permite (permit) statului membru
reprezentant sau prestatorului extern de servicii sau consulului onorific să
transfere transferul de date pe cale
electronică. În acest caz, statul (statele)
membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele)
membru (membre) în cauză se asigură că datele electronice sunt
transferate fizic în formă complet criptată pe un suport electronic
de stocare de la autoritățile din statul membru reprezentant către
autoritățile din statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau
de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul onorific către
statul (statele) membru (membre) în cauză
printr-un funcționar consular al unui stat membru, sau, în
cazul în care un astfel de transfer ar presupune adoptarea unor măsuri
disproporționate sau nerezonabile, printr-un alt mod sigur și
securizat, de exemplu prin intermediul operatorilor de transport recunoscuți,
cu experiență în transportarea documentelor și a datelor
sensibile în țara terță în cauză. 3. Nivelul de securitate pentru transfer este
adaptat în fiecare caz la natura sensibilă a datelor. 4. Statele membre sau Comunitatea depun Ö Uniunea depune Õ eforturi pentru a
ajunge la un acord cu țările terțe vizate, cu scopul de a ridica
interdicția de criptare a datelor care urmează a fi transferate pe
cale electronică
de
la autoritățile statului membru reprezentant către autoritățile
statului (statelor) membru (membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern
de servicii sau de la consulul onorific către autoritățile
statului membru (statelor membre) în cauză. ê 810/2009
(adaptat) Articolul 4543 Cooperarea dintre statele membre și
intermediarii comerciali 1. Statele membre pot coopera cu Ö accepta
depunerea cererilor de către o agenție administrativă
privată, o companie de transport sau o agenție de voiaj, precum o
agenție de turism sau de comercializare cu amănuntul Õ (intermediari
comerciali) pentru depunerea cererilor, cu excepția colectării elementelor biometrice de
identificare. 2. O
astfel de cCooperarea Ö cu intermediarii comerciali Õ se bazează pe acordarea unei
acreditări de către autoritățile relevante ale statelor
membre. Acreditarea se bazează, în special, pe verificarea
următoarelor aspecte: (a) situația actuală a
intermediarului comercial: valabilitatea licenței, înmatricularea la
registrul comerțului, contractele bancare; (b) contractele existente,
încheiate cu parteneri comerciali cu sediul în statele membre, care oferă
cazare și alte pachete de servicii turistice; (c) contractele încheiate cu
companiile de transport, care trebuie să includă călătorii
dus, precum și călătorii garantate și fixe pentru
întoarcere. 3.
Intermediarii comerciali acreditați sunt monitorizați în mod
periodic, prin controale aleatorii care includ interviuri telefonice sau
personale cu solicitanții, verificarea călătoriilor și a
cazării, verificarea
asigurărilor medicale de călătorie, pentru a se asigura că
sunt adecvate și că acoperă fiecare călător individual și, atunci când se consideră că este necesar, verificarea
documentelor care atestă întoarcerea în grup. 4. În
cadrul cooperării locale Schengen se efectuează schimburi de informații
cu privire la performanțele în activitatea intermediarilor comerciali
acreditați în ceea ce privește neregulile constatate și refuzul
cererilor depuse de intermediarii comerciali, și cu privire la formele
identificate de fraudare a documentelor de călătorie și
neefectuarea călătoriilor programate. 5. În cadrul cooperării locale Schengen
au loc schimburi de liste cuprinzând intermediarii comerciali acreditați
de fiecare consulat ori cărora li s-a retras acreditarea, inclusiv
motivele care au determinat retragerea. Fiecare consulat se asigură că Ö informează
publicul în legătură cu Õ lista intermediarilor
comerciali acreditați cu care cooperează este adusă la cunoștința
publicului. Articolul 4644 Elaborarea statisticilor Statele membre elaborează statistici
anuale privind vizele, în conformitate cu tabelul prevăzut în anexa XII VIII.
Respectivele statistici sunt prezentate până la data de 1 martie pentru
anul calendaristic precedent. ê 810/2009
(adaptat) Articolul 4745 Informarea Informații Ö furnizate Õ publicului larg 1. Autoritățile centrale și
consulatele statelor membre pun la dispoziția publicului toate informațiile
relevante cu privire la cererile de viză, în special: (a) criteriile, condițiile și
procedurile de solicitare a vizelor; (b) mijloacele prin care se obțin
programări, dacă este cazul; (c) locul în care pot fi depuse
cererile (consulatul competent,
centrul comun de primire a cererilor sau prestatorul extern de servicii); (d) intermediarii comerciali
acreditați; (e) faptul
că ștampila prevăzută la articolul 20 nu produce efecte
juridice; (fe) termenele
de examinare a cererilor prevăzute la articolul 2320
alineatele (1), (2) și (3); (gf) țările
terțe pentru ai căror resortisanți sau categorii specifice de
resortisanți este necesară o consultare sau o informare
prealabilă; (hg) faptul
că deciziile negative privind cererile trebuie comunicate solicitantului,
că acestea trebuie să menționeze motivele pe care se
întemeiază și că solicitanții ale căror cereri au fost
respinse dispun de un drept de exercitare a unei căi de atac, precum și
informații privind procedura care trebuie urmată în cazul
exercitării unei căi de atac, inclusiv autoritatea competentă și
termenul-limită pentru exercitarea căii de atac; (ih) faptul
că simpla deținere a unei vize nu conferă în mod automat dreptul
de intrare și că titularilor vizelor li se solicită să
prezinte dovada că îndeplinesc condițiile de intrare la frontiera
externă, astfel cum se prevede la articolul 5 din Codul frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr.
562/2006 Õ . 2. Statul membru reprezentant și statul membru reprezentat informează publicul general cu
privire la înțelegerile de reprezentare, în conformitate cu articolul 8 39, înainte
ca acestea să intre în vigoare. ò nou 3. Comisia
stabilește un model standard de informații pentru punerea în aplicare
a dispozițiilor de la alineatul (1). 4. Comisia
creează un site internet privind viza Schengen care să conțină
toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză. ê 810/2009
(adaptat) ð nou TITLUL V COOPERAREA LOCALĂ SCHENGEN Articolul 4846 Cooperarea locală Schengen între
consulatele statelor membre 1. Pentru a asigura aplicarea armonizată
a politicii comune în
materie de vize a vizelor
luând în considerare, atunci când este cazul, condițiile locale,
consulatele statelor membre și Comisia,
cooperează în cadrul fiecărei jurisdicții evaluând, în special, necesitatea Ö în scopul de a Õ : (a) întocmirii unei liste Ö pregăti o listă
armonizată Õ de documente justificative ce
urmează a fi prezentată de solicitanți, luând în considerare
articolul 14 13 și anexa II; (b) Ö asigura Õ stabilirii unor
criterii comune de examinare a cererilor cu privire la scutirea de la taxa de
viză prevăzută la articolul 16 alineatul (5) și a unor
aspecte referitoare la
o traducerea Ö comună Õ a formularului de
cerere, în conformitate cu articolul 11 10 alineatul (5) (6); (c) unei liste exhaustive de documente Ö stabili lista documentelor Õ de călătorie eliberate
de țara gazdă, care
trebuie să fie actualizate Ö și de a o actualiza Õ regulat. În cazul în care, în legătură cu una sau mai multe dintre
literele (a)-(c), evaluarea în cadrul cooperării locale Schengen
confirmă necesitatea unei abordări locale armonizate, se adoptă
măsuri privind o astfel de abordare, în conformitate cu procedura
prevăzută la articolul 52 alineatul (2). 2. În cadrul cooperării locale Schengen
se întocmește o fișă informativă comună ð pe baza modelului standard de informații
elaborat de Comisie în temeiul articolului 45 alineatul (3) ï referitoare la
vizele uniforme și vizele cu valabilitate teritorială limitată și
vizele de tranzit aeroportuar, cuprinzând respectiv drepturile pe care le
conferă viza și condițiile stabilite pentru a solicita astfel de
vize, inclusiv, dacă este cazul, lista documentelor justificative
prevăzute la alineatul (1) litera (a). 3. În cadrul cooperării locale Schengen, ð statele membre ï se efectuează următoarele
schimburi de informații: (a) statistici lunare ð trimestriale ï privind vizele uniforme, vizele cu valabilitate teritorială
limitată, și vizele de tranzit aeroportuar ð și vizele de circuit ï ð solicitate, ï eliberate, precum și numărul de cereri de viză
respinse Ö și
refuzate Õ ; (b) Öinformații Õ privind evaluarea riscurilor
legate de migrație și/sau de securitate, informații
Ö în special Õ privind: (i) structura socioeconomică a țării
gazdă; (ii) sursele de informare la nivel
local, inclusiv privind asigurările sociale, asigurările medicale,
registrele fiscale și registrele de intrări/ieșiri; (iii) utilizarea de documente
contrafăcute, false sau falsificate; (iv) rețelele de imigrație ilegală Ö neregulamentară Õ ; (v) vize refuzate; (c) informații privind
cooperarea cu companiile de transport;. (d) informații
privind companiile de asigurări care oferă asigurări medicale de
călătorie corespunzătoare (inclusiv verificarea tipului de
acoperire și eventualele sume excedentare). 4. Periodic, se organizează reuniuni de
cooperare locală Schengen, la care participă statele membre și
Comisia, destinate să abordeze în mod specific aspecte operaționale
ale aplicării politicii comune în materie de vize a vizelor.
Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel la cererea Comisiei,
aceste reuniuni sunt convocate în cadrul jurisdicției de către
Comisie. În cadrul cooperării locale Schengen, se
pot organiza reuniuni monotematice și se pot constitui subgrupuri de
studiu al unor aspecte specifice. 65.
Reprezentați ai consulatelor statelor membre care nu aplică acquis-ul
comunitar Ö Uniunii Õ în materie de vize, sau
reprezentați ai unor țări terțe, pot fi
invitați ad-hoc să participe la reuniuni, în vederea unui schimb de
informații privind vizele. 56. În mod
sistematic, se întocmesc rapoarte de sinteză ale reuniunilor de cooperare
locală Schengen care se difuzează la nivel local. Comisia poate
delega întocmirea rapoartelor unui stat membru. Consulatele fiecărui stat
membru transmit rapoartele autorităților centrale. ð 7. În cadrul fiecărei jurisdicții
se întocmește un raport anual, până la data de 31 decembrie a fiecărui
an. ï Pe
baza acestor rapoarte, Comisia întocmește, în fiecare
jurisdicție, un raport anual ð privind situația cooperării
locale Schengen ï pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului. TITLUL VI DISPOZIȚII FINALE Articolul 4947 Înțelegeri relative la Jocurile
Olimpice și Paralimpice Statele membre care găzduiesc Jocuri
Olimpice sau Paralimpice aplică procedurile și condițiile
specifice de facilitare a eliberării vizelor prevăzute în anexa XI VII. Articolul 50 Modificarea anexelor Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament și prin care se modifică anexele I, II, III,
IV, V, VI, VII, VIII și XII se adoptă în conformitate cu procedura de
reglementare cu control menționată la articolul 52 alineatul (3). ò nou Articolul 48 Exercitarea delegării de competențe 1. Competența
de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile
prevăzute de prezentul articol. 2. Competența
de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și
(9) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp
nedeterminată. 3. Delegarea de
competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (9)
poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O
decizie de revocare pune capăt delegării de competențe
specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua
următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie.
Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în
vigoare. 4. De îndată ce
adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului
European și Consiliului. 5. Un act delegat
adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (9) intră în
vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu
formulează obiecții în termen de două luni de la
notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în
cazul în care, înainte de expirarea perioadei respective, atât Parlamentul
European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula
obiecții. Această perioadă se poate prelungi cu două luni
la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Articolul 49 Procedura de urgență 1. Actele delegate
adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și
se aplică atât timp cât nu se prezintă nicio obiecție în
conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă
Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care
s-a recurs la procedura de urgență. 2. Parlamentul
European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în
conformitate cu procedura menționată la articolul 48 alineatul (5).
În aceste cazuri, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau
Consiliul își notifică decizia de a formula obiecții. ê 810/2009
(adaptat) Articolul 51 50 Instrucțiuni privind aplicarea în
practică a Codului
vizelor Ö prezentului
regulament Õ Instrucțiunile
operaționale pentru aplicarea în practică a dispozițiilor
prezentului regulament se elaborează în conformitate cu procedura menționată
la articolul 52 alineatul (2). ò nou Comisia adoptă
prin acte de punere în aplicare instrucțiunile operaționale pentru
aplicarea în practică a dispozițiilor prezentului regulament se
elaborează în conformitate cu procedura menționată la articolul
52 alineatul (2). Actele
de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2). ê 810/2009
(adaptat) ð nou Articolul 52 51 Procedura comitetului 1. Comisia este asistată de un comitet
(Comitetul pentru vize). ðAcesta este un comitet în sensul
Regulamentului (UE) nr. 182/2011. ï 2. Atunci când se face trimitere la prezentul
alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ð articolul 5 din Regulamentul (UE) nr.
182/2011 ï având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie și
cu condiția ca măsurile de aplicare adoptate în conformitate cu
procedura respectivă să nu modifice principalele dispoziții ale
prezentului regulament. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE se stabilește la trei luni. 3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE,
având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. Articolul
53 52 Notificarea 1. Statele membre comunică Comisiei: (a) înțelegerile de
reprezentare, menționate la articolul 839; (b) țările terțe ai
căror resortisanți fac obiectul cerinței unor state membre de a
deține o viză de tranzit aeroportuar atunci când tranzitează
zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor aflate pe teritoriul
lor, astfel cum se menționează la articolul 3; (c) formularul național de
luare în întreținere și/sau de cazare particulară privată, menționat la articolul 14 13 alineatul (4) (7),
după caz; (d) lista țărilor terțe
pentru care este necesară o consultare prealabilă, menționată
la articolul 2219 alineatul
(1); (e) lista țărilor terțe
pentru care este necesară procedura de informare menționată la
articolul 3128 alineatul
(1); (f) mențiunile adăugate
la nivel național în secțiunea „observații” a autocolantului de
viză, în conformitate cu articolul 2724 alineatul
(3); (g) autoritățile
competente să prelungească vize, în conformitate cu articolul 3330 alineatul
(5); (h) formele
Ö alegerile privind Õ de
cooperare alese
ð organizarea și cooperarea
consulară ï , menționate la articolul 4038; (i) statisticile elaborate în
conformitate cu articolul 46 44 și cu anexa XII VIII. 2. Comisia pune informațiile comunicate
în temeiul alineatului (1) la dispoziția statelor membre și a
publicului, prin intermediul unei
publicații electronice
ð site-ului dedicat vizelor Schengen, menționat
la articolul 45 alineatul (4), ï permanent
actualizate. Articolul 54 Modificarea
Regulamentului (CE) nr. 767/2008 Regulamentul (CE) nr.
767/2008 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 4, alineatul (1) se modifică
după cum urmează: (a) litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) «viză uniformă», astfel cum este definită la
articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod
comunitar de vize (Codul de vize)[35];” (b) litera (b) se elimină; (c) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) «viză de tranzit aeroportuar», astfel cum este definită
la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009;”; (d) litera (d) se înlocuiește cu următorul text: „(d) «viză cu valabilitate teritorială limitată», astfel
cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr.
810/2009;”; (e) litera (e) se elimină. 2. La articolul 8 alineatul (1), cuvintele „La primirea unei cereri” se
înlocuiesc cu: „Atunci când cererea este admisibilă în conformitate cu articolul
19 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009”. 3. Articolul 9 se modifică după cum urmează: (a) titlul se modifică după cum urmează: „Datele care
trebuie introduse în momentul depunerii cererii”; (b) alineatul (4) se modifică după cum
urmează: (i) litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) numele (numele de familie), numele la naștere [numele
anterior (anterioare)], prenumele; data nașterii, locul nașterii, țara
nașterii, sexul;”; (ii) litera (e) se elimină; (iii) litera (g) se înlocuiește cu următorul text: „(g) statul membru (statele membre) de destinație și durata șederii
sau a tranzitului prevăzute;”; (iv) litera (h) se înlocuiește cu următorul text: „(h) principalul scop (principalele scopuri) al(e)
călătoriei;”; (v) litera (i) se înlocuiește cu următorul text: „(i) data prevăzută de sosire în spațiul Schengen și
data prevăzută de plecare din spațiul Schengen;”; (vi) litera (j) se înlocuiește cu
următorul text: „(j) Statul membru al primei intrări;”; (vii) litera (k) se înlocuiește cu următorul text: „(k) adresa de domiciliu a solicitantului;”; (viii) nu privește versiunea în limba română; (ix) la litera (m), cuvintele „tatălui și al mamei” se
înlocuiesc cu „autorității părintești sau tutorelui”. 4. La articolul 10 alineatul (1) se adaugă următoarea
literă: „(k) dacă este cazul, indicația că autocolantul de
viză a fost completat manual.” 5. La articolul 11, paragraful introductiv se înlocuiește cu
următorul text: „Atunci când autoritatea competentă în domeniul vizelor care
reprezintă un alt stat membru întrerupe examinarea cererii, aceasta
adaugă următoarele informații în dosarul de cerere:”. 6. Articolul 12 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul
text: „(a) informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea
faptului că viza a fost refuzată și a faptului dacă
autoritatea respectivă a refuzat-o în numele altui stat membru;”; (b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „2. În dosarul de
cerere se menționează, de asemenea, motivul sau motivele refuzului
vizei, care poate (pot) fi unul sau mai multe dintre următoarele: (a) solicitantul: (i) prezintă un document de călătorie contrafăcut,
fals sau falsificat; (ii) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile
șederii prevăzute; (iii) nu furnizează dovada unor mijloace de întreținere
suficiente, atât pe durata șederii prevăzute, cât și pentru
întoarcerea în țara de origine sau de reședință sau pentru
tranzitul către o țară terță în care este sigur
că urmează să fie primit, sau dacă nu este în
măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal; (iv) a petrecut deja trei luni în cursul perioadei de șase luni în
desfășurare pe teritoriul statelor membre în temeiul unei vize uniforme
sau al unei vize cu valabilitate teritorială limitată; (v) este o persoană care face obiectul unei
alerte în SIS emisă în scopul de a i se refuza intrarea; (vi) este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea
publică, siguranța internă sau pentru sănătatea
publică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 din Codul
Frontierelor Schengen sau pentru relațiile internaționale ale unuia
din statele membre, în special dacă în bazele de date naționale ale
statelor membre a fost emisă o alertă în scopul de a i se refuza
intrarea pentru motivele enumerate anterior; (vii) nu dovedește că deține o asigurare medicală
de călătorie corespunzătoare și valabilă, după
caz; (b) informațiile prezentate cu privire la justificarea scopului și
a condițiilor șederii preconizate nu sunt fiabile; (c) intenția solicitantului de a părăsi teritoriul
statelor membre înainte de expirarea vizei nu a putut fi stabilită; (d) nu s-au furnizat suficiente dovezi care să arate că
solicitantul nu a fost în măsură să solicite o viză în
prealabil, ceea ce ar justifica solicitarea vizei la frontieră.” 7. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 13 Date de
adăugat în cazul anulării sau al retragerii unei vize 1. În cazul în care s-a luat decizia de a anula sau de a retrage o
viză sau de a reduce durata de valabilitate a unei vize, autoritatea
responsabilă în domeniul vizelor care a luat această decizie
adaugă următoarele date în dosarul de cerere: (a) informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea
faptului că viza a fost anulată sau retrasă; (b) autoritatea care a anulat sau a retras viza, inclusiv sediul
acesteia; (c) locul și data deciziei. 2. În dosarul de cerere se menționează,
de asemenea, motivul sau motivele anulării sau al(e) retragerii, care
poate (pot) fi: (a) unul sau mai multe dintre motivele enumerate la articolul 12
alineatul (2); (b) cererea titularului vizei de revocare a acesteia.” 8. Articolul 14 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează: (i) paragraful introductiv se înlocuiește cu următorul text: „1. În cazul în care
s-a luat decizia de a prelungi perioada de valabilitate a unei vize și/sau
durata șederii în cazul unei vize eliberate, autoritatea responsabilă
în domeniul vizelor care a prelungit viza adaugă următoarele date în
dosarul de cerere:”; (ii) litera (d) se înlocuiește cu următorul text: „(d) numărul autocolantului de viză corespunzător vizei
prelungite;”; (iii) litera (g) se înlocuiește cu următorul text: „(g) teritoriul pe care titularul vizei este autorizat să
călătorească, dacă valabilitatea teritorială a vizei
prelungite diferă de cea a vizei inițiale;”; (b) la alineatul (2), litera (c) se elimină. 9. La articolul 15 alineatul (1) cuvintele „prelungire sau reducere a
duratei de valabilitate a vizelor” se înlocuiesc cu „sau de prelungire a
vizelor”. 10. Articolul 17 se modifică după cum urmează: (a) punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: „4. Statul membru al primei intrări;”; (b) punctul 6 se înlocuiește cu următorul text: „6. tipul de viză eliberată;”; (c) punctul 11 se înlocuiește cu următorul text: „11. principalul scop (principalele scopuri) al(e)
călătoriei;”. 11. La articolul 18 alineatul (4) litera (c) și la articolul 19
alineatul (2) litera (c), cuvintele „sau s-a redus”, iar la articolul 20
alineatul (2) litera (d) și la articolul 22 alineatul (2) litera (d)
cuvintele „sau redusă” se elimină. 12. La articolul 23 alineatul (1) litera (d), cuvintele „al reducerii
duratei de valabilitate” se elimină. Articolul 55 Modificarea
Regulamentului (CE) nr. 562/2006 Anexa V partea A din
Regulamentul (CE) nr. 562/2006 se modifică după cum urmează: (a) punctul 1 litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) să anuleze sau să revoce viza, după caz, în conformitate
cu dispozițiile articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al
Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind
instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)[36];” (b) punctul 2 se elimină. Articolul 5653 Abrogări Ö Abrogare Õ 1. Articolele 9-17 din
Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 Ö Regulamentul (CE)
nr. 810/2009 Õ se abrogă Ö și este înlocuit de
prezentul regulament la șase luni de la data intrării în vigoare Õ . 2. Se abrogă: (a) Decizia Comitetului executiv Schengen din 28 aprilie 1999 privind
versiunile definitive ale Manualului comun și Instrucțiunilor
consulare comune [SCH/Com-ex (99) 13 – Instrucțiunile consulare comune,
inclusiv anexele]; (b) Deciziile Comitetului executiv Schengen din 14 decembrie 1993
privind prelungirea vizei uniforme [SCH/Com ex (93) 21] și privind
principiile comune de anulare, revocare sau de scurtare a duratei de
valabilitate a vizei uniforme [SCH/Com ex (93) 24], Decizia Comitetului
executiv Schengen din 22 decembrie 1994 privind schimbul de informații
statistice referitoare la eliberarea vizelor uniforme [SCH/Com ex (94) 25],
Decizia Comitetului executiv Schengen din 21 aprilie 1998 privind schimbul de
date statistice referitoare la vizele eliberate [SCH/Com ex (98) 12] și
Decizia Comitetului executiv Schengen din 16 decembrie 1998 privind
introducerea unui formular armonizat pentru invitații, declarații de
garanție și atestări de cazare [SCH/Com-ex (98) 57]; (c) Acțiunea comună 96/197/JAI din 4 martie 1996 cu privire
la regimul de tranzit aeroportuar[37]; (d) Regulamentul (CE) nr. 789/2001 al Consiliului din 24 aprilie 2001
care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește
anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de
viză[38]; (e) Regulamentul (CE) nr. 1091/2001 al Consiliului din 28 mai 2001
privind libera circulație cu o viză de lungă ședere[39]; (f) Regulamentul (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003
privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit[40]; (g) articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 390/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Instrucțiunilor
consulare comune adresate misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de
carieră în legătură cu introducerea biometriei, inclusiv a
dispozițiilor privind organizarea primirii și prelucrării
cererilor de viză[41]. 3. Trimiterile la actele Ö regulamentul Õ abrogate se
interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în
conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIII. Articolul 5754 Monitorizare
și evaluare 1. La doi ð trei ï ani de la punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor
prezentului regulament ð data stabilită la articolul 55
alineatul (2) ï , Comisia realizează o evaluare a aplicării acestuia ð prezentului regulament ï . Această evaluare globală trebuie să includă o
examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele și a
punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, fără
a aduce atingere rapoartelor menționate la alineatul (3). 2. Comisia transmite evaluarea menționată
la alineatul (1) Parlamentului European și Consiliului. Pe baza acestei
evaluări, Comisia va transmite, după caz, propuneri
corespunzătoare în vederea modificării prezentului regulament. 3. Comisia prezintă, în termen de trei
ani de la începerea activității VIS și la fiecare patru ani
după aceasta, un raport către Parlamentul European și către
Consiliu cu privire la punerea în aplicare a articolelor 13 12, 17 15, 38, 40-4442 din
prezentul regulament, inclusiv cu privire la punerea în aplicare a
colectării și a utilizării elementelor biometrice de
identificare, compatibilitatea standardelor OACI alese, conformitatea cu
normele privind protecția datelor, experiența cu prestatorii externi
de servicii, cu o referire specifică la colectarea datelor biometrice,
punerea în aplicare a regulii referitoare la termenul de 59 de luni aplicabil
în materie de copiere a amprentelor și organizarea procedurilor
referitoare la cereri. Raportul include, de asemenea, în temeiul articolului 17
alineatele (12), (13) și (14) și al articolului 50 alineatul (4) din
Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , cazurile în care amprentele
digitale nu au putut fi furnizate din motive de ordin faptic sau cazurile în
care nu s-a solicitat să fie furnizate din motive legale, în comparație
cu numărul cazurilor în care amprentele digitale au fost prelevate.
Raportul include informații cu privire la cazurile în care unei persoane
care nu a putut faptic să furnizeze amprentele digitale i-a fost
refuzată viza. Raportul este însoțit, dacă este necesar, de
propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament. 4. Primul dintre rapoartele prevăzute la
alineatul (3) abordează, de asemenea, chestiunea fiabilității
suficiente, în scopul identificării și verificării, a amprentelor
digitale ale copiilor cu vârsta sub 12 ani și, în special, cum
evoluează amprentele odată cu vârsta, pe baza rezultatelor unui
studiu efectuat sub responsabilitatea Comisiei. Articolul 5855 Intrarea în vigoare 1. Prezentul regulament intră în vigoare
în a douăzecea zi de la data Ö ziua următoare datei Õ publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene. 2. Prezentul regulament se aplică de la 5 aprilie 2010 Ö [6 luni de la data
intrării în vigoare] Õ . 3. ÖArticolul 51 se
aplică de la [3 luni de la data intrării în vigoare] Õ . 3. Articolul 52 și
articolul 53 alineatul (1) literele (a)-(h) și alineatul (2) se
aplică de la 5 octombrie 2009. 4. În ceea ce privește
Rețeaua de consultare Schengen (specificații tehnice), articolul 56
alineatul (2) litera (d) se aplică de la data menționată la
articolul 46 din Regulamentul VIS. 5. Articolul 32
alineatele (2) și (3), articolul 34 alineatele (6) și (7) și
articolul 35 alineatul (7) se aplică de la 5 aprilie 2011. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și
se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității
Europene
Ö tratatele Õ . Adoptat la […], Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu Președintele Președintele [1] COM(2012) 649 final. [2] COM (2014) 165. [3] SWD (2014) 101. [4] SWD (2014) 67 și SWD 68. [5] A se vedea, printre altele, hotărârea Curții
de Justiție din 31 ianuarie 2006, Comisia/Spania, C-503/03. [6] Noțiunea de facilitate a fost interpretată de
Curtea de Justiție în relație cu intrarea și șederea
membrilor de familie care intră sub incidența articolului 3 alineatul
(2) din directivă în sensul unei obligații pentru statele membre de
a conferi un anumit avantaj, în raport cu cererile de intrare și de ședere
ale altor resortisanți ai unor state terțe, cererilor formulate de
persoane care se află într-o relație de dependență
specială față de un cetățean al Uniunii”;
hotărârea din 5 septembrie 2012 pronunțată în cauza C-83/11,
Rahman. [7] Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind
desființarea restricțiilor de circulație și de ședere
în cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și
familiile acestora (68/360/CEE), JO L 257, 19.10.1968, p. 13. [8] Hotărârea din 19 decembrie 2013, Koushkaki,
C-84/12, nepublicată încă în Repertoriu. [9] COM(2014) 163 final. [10] JO […]. [11] Regulamentul (CE) nr. 810/2009
al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind
instituirea unui Cod comunitar de vize (JO L 243, 15.9.2009, p. 1). [12] JO L 239,
22.9.2000, p. 19. [13] JO C 326,
22.12.2005, p. 1. [14] JO C 53,
3.3.2005, p. 1. [15] Directiva 2004/38/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind
dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul
statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor
acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare
a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,
75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p.
77). [16] Regulamentul
(CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie
2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul
de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere
(Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60). [17] Directiva
95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995
privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31). [18] JO L 184,
17.7.1999, p. 23. [19] Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16
februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind
mecanismele de control de către statele membre al exercitării
competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p.
13). [20] JO L 176, 10.7.1999, p. 36. [21] Decizia
Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a
Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și
Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în
vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării
acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31). [22] JO L 176,
10.7.1999, p. 53. [23] JO L 53, 27.2.2008, p. 52. [24] Decizia
2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în
numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu
privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare,
respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1). [25] JO L
83, 26.3.2008, p. 3 Decizia Consiliului din 7 martie 2011
privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană
și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein
la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și
Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene
la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen,
în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și
circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19). [26] Decizia
2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al
Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile
acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43). [27] Decizia
2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de
a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20). [28] Regulamentul
(CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor
terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină
viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor
terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această
obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1). [29] Regulamentul
(CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui
model uniform de viză (JO L 164,
14.7.1995, p. 1). [30] Decizia nr. 1105/2011/UE a
Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind
lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul
de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză
și privind un mecanism de creare a acestei liste (JO L 287, 4.11.2011, p.
9). [31] Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 333/2002 din 18 februarie 2002 de stabilire a
unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele
membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de
către statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4). [32] Decizia 2006/648/CE a Comisiei din 22 septembrie 2006
de stabilire a specificațiilor tehnice ale normelor privind
identificatorii biometrici pentru Sistemul de Informații privind Vizele
(SIV), JO L 267, 27.9.2006, p. 41. [33] Regulamentul
(CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15
martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a
frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1). [34] Directiva 2005/71/CE a
Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de
admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul
desfășurării unei activități de cercetare
științifică (JO L 289, 3.11.2005, p.15). [35] JO L 243,
15.9.2009, p. 1.; [36] JO L 243,
15.9.2009, p. 1.; [37] JO L 63,
13.3.1996, p. 8. [38] JO L 116,
26.4.2001, p. 2. [39] JO L 150, 6.6.2001,
p. 4. [40] JO L 64,
7.3.2003, p. 1. [41] JO L 131,
28.5.2009, p. 1.