EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII 1.1. Motivele și obiectivele propunerii

Astfel cum s-a anunțat în Planul strategic în materie de azil[1], la 21 octombrie 2009, Comisia a prezentat o propunere de modificare a Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat[2] (denumită în continuare – „Directiva privind procedurile de azil”).

Propunerea a fost elaborată pe baza evaluării aplicării directivei actuale în statele membre și include rezultatele unui amplu proces de consultare cu statele membre, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, organizații neguvernamentale și alte părți interesate relevante. Ulterior, informațiile cu privire la punerea în aplicare a directivei actuale au fost consolidate sub forma unui raport de evaluare[3], publicat în septembrie 2009, ale cărui concluzii au susținut punctul de vedere exprimat în propunere.

La 6 aprilie 2011, Parlamentul European a adoptat o poziție în primă lectură privind propunerea Comisiei, care, în general, susținea modificările propuse.

De asemenea, propunerea a fost dezbătută în Consiliu, în special sub președinția spaniolă din 2010. Cu toate acestea, dezbaterile au fost dificile și Consiliul nu a putut adopta o poziție.

Prin prezentarea propunerii modificate, Comisia intenționează să își utilizeze dreptul de inițiativă pentru a impulsiona activitatea privind realizarea unui adevărat sistem european comun de azil (SECA), care să genereze beneficii atât pentru statele membre, cât și pentru refugiați. Comisia are responsabilitatea politică de a oferi oportunități reale pentru ca Uniunea să își respecte angajamentul asumat în Programul de la Stockholm, și anume acela de a realiza sistemul european comun de azil până în 2012. Adoptarea modificărilor Directivei privind șederea pe termen lung, care vizează beneficiarii de protecție internațională, a dat un impuls puternic în această direcție.

O procedură comună de azil ar trebui să fie rapidă și echitabilă. În vederea realizării acestor obiective, Comisia a continuat să adune informații privind modalitățile de consolidare a celor mai bune practici naționale și să le reunească în cadrul unui sistem coerent și ușor de pus în aplicare în întreaga Uniune. Propunerea modificată reunește cunoștințele suplimentare și experiența acumulată pe parcursul dezbaterilor referitoare la propunerea anterioară.

Sistemul prezentat în propunerea modificată are, deopotrivă, un caracter eficient și protector. Acesta este eficient din punct de vedere al costurilor și contribuie la combaterea potențialelor cereri abuzive. Sistemul propus garantează că cererile vor fi tratate în mod similar în toate statele membre. Acesta respectă pe deplin drepturile fundamentale și evoluția jurisprudenței conexe, contribuind, de asemenea, la asigurarea faptului că acesta poate rezista în cazul în care este contestat în instanță. Totodată, acesta este suficient de flexibil pentru a ține seama de particularitățile sistemelor juridice naționale. Normele care îl compun sunt clarificate și simplificate pentru a asigura o punere în aplicare eficientă.

Propunerea modificată ar trebui să fie analizată împreună cu propunerea modificată referitoare la Directiva privind condițiile de primire. Propunerea respectivă vizează, inter alia, să asigure standarde de primire mai bune și mai armonizate pentru solicitanții de azil în întreaga Uniune.

De asemenea, propunerea modificată are legătură cu Regulamentul de instituire a Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), adoptat la 19 mai 2010. Întrucât în prezent EASO și-a început activitatea, acestuia i se poate atribui un rol mai specific pentru a susține statele membre în vederea unei puneri în aplicare mai eficiente a normelor comune.

1.2. Contextul general

Propunerea din 2009 și prezenta propunere modificată fac parte dintr-un pachet legislativ menit să instituie un sistem european comun de azil (SECA).

În special, în 2008, împreună cu propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire, Comisia a adoptat, de asemenea, propunerile de modificare a Regulamentului Dublin și a Regulamentului EURODAC. În 2009, Comisia a adoptat propuneri de modificare a Directivei privind procedurile de azil și a Directivei privind standardele minime. În cele din urmă, Biroul European de Sprijin pentru Azil a fost instituit prin regulamentul din 19 mai 2010 pentru o mai bună coordonare a cooperării operaționale dintre statele membre, astfel încât normele comune în domeniul azilului să fie puse în aplicare în mod efectiv.

Acest pachet legislativ este conform Pactului european privind imigrația și azilul din 2008[4], care a reconfirmat obiectivele Programului de la Haga și a invitat Comisia să prezinte propuneri pentru instituirea, cel târziu în 2012, a unei proceduri unice de azil, care să conțină garanții comune. În același cadru, Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European cu ocazia reuniunii sale din 10-11 decembrie 2009, a subliniat necesitatea instituirii „unui spațiu comun de protecție și solidaritate, bazat pe o procedură de azil comună și pe un statut uniform pentru cei care beneficiază de protecție internațională”, pe baza unor „standarde ridicate de protecție” și a unor „proceduri echitabile și eficiente”, până în 2012. În special, Programul de la Stockholm a afirmat că persoanelor care au nevoie de protecție internațională trebuie să li se asigure accesul la proceduri de azil sigure și eficiente din punct de vedere juridic. În conformitate cu Programul de la Stockholm, persoanele, indiferent de statul membru în care este depusă cererea lor de azil, ar trebui să beneficieze de același tratament în ceea ce privește măsurile procedurale și determinarea statutului. Obiectivul ar trebui să fie un tratament identic și aceleași rezultate pentru cazuri similare.

O evaluare a impactului a fost efectuată în cadrul pregătirii propunerii anterioare. Propunerea modificată se bazează pe aceleași principii ca și propunerea anterioară. În plus, aceasta vizează reducerea costurilor și a sarcinii administrative, simplificând și clarificând, totodată, anumite dispoziții în vederea facilitării punerii lor în aplicare. Din acest motiv, evaluarea impactului efectuată pentru propunerea anterioară continuă să se aplice propunerii modificate.

1.3. Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii

Prezenta propunere respectă pe deplin concluziile Consiliului European de la Tampere din 1999, Programul de la Haga din 2004, Pactul european privind imigrația și azilul, adoptat de Consiliul European la 17 octombrie 2008, și Programul de la Stockholm din 2009, care prevede realizarea SECA până în 2012.

De asemenea, propunerea este coerentă cu obiectivele strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește mai buna integrare a migranților legali. Prin promovarea unor proceduri de azil mai rapide și mai bine fundamentate, aceasta favorizează încadrarea în muncă a refugiaților și a persoanelor care au nevoie de protecție subsidiară, deoarece competențele acestora vor fi mai puțin afectate din cauza unei perioade lungi fără acces deplin la piața forței de muncă. De asemenea, propunerea vizează reducerea costurilor de primire suportate de statele membre, promovând astfel sustenabilitatea finanțelor publice.

2. Consultarea părților interesate

În contextul activității de pregătire a propunerii anterioare, Comisia a prezentat o carte verde, a organizat mai multe reuniuni ale experților, la care au participat inclusiv ICONUR și parteneri din societatea civilă, a comandat un studiu extern și a colectat date prin intermediul mai multor chestionare detaliate. La 8 septembrie 2010, Comisia a adoptat raportul de evaluare privind punerea în aplicarea a actualei directive. Concluziile acestuia au consolidat constatările activității de pregătire.

În urma prezentării propunerii anterioare în octombrie 2009, au avut loc dezbateri la nivel tehnic în cadrul Consiliului, în special sub președinția spaniolă. În timpul dezbaterilor, mai multe state membre s-au opus unor dispoziții specifice ale propunerii, din cauza particularităților sistemelor lor de azil și/sau juridice. Cu toate acestea, Consiliul nu a putut găsi soluții satisfăcătoare.

A devenit evident faptul că, pentru a evita încorporarea unor excepții multiple în cazul anumitor state membre și, astfel, compromiterea coerenței globale a sistemului propus, era oportun ca propunerea să fie revizuită de Comisie, în vederea prezentării unei soluții mai complete la problemele ridicate, menținând, totodată, valoarea adăugată a textului. Clarificarea și simplificarea dispozițiilor propuse pentru facilitarea punerii lor în aplicare de către statele membre ar trebui să dea un nou impuls dezbaterilor. Prin urmare, Comisia a anunțat în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne că va prezenta o propunere modificată privind această directivă în 2011, înainte de începerea președinției polone a Consiliului.

În contextul activității de pregătire a acestei propuneri modificate, Comisia a organizat o serie de reuniuni de consultări tehnice, în perioada ianuarie - aprilie 2010. De asemenea, propunerea modificată ia în considerare dezbaterile din cadrul Conferinței ministeriale privind calitatea și eficiența procesului de azil, organizată de președinția belgiană în zilele de 13-14 septembrie 2010. Inter alia, conferința s-a concentrat asupra unor aspecte cum ar fi interviurile, formarea, informațiile privind țara de origine, procedurile prioritare și cererile repetate.

Parlamentul European a adoptat poziția sa în primă lectură la 6 aprilie 2011. Rezoluția susținea, în general, propunerea Comisiei. Majoritatea amendamentelor propuse vizau consolidarea garanțiilor pentru solicitanți. Unele amendamente erau menite să ofere o mai mare flexibilitate statelor membre sau să aducă îmbunătățiri coerenței globale a textului. Ideile rezoluției au fost luate în considerare în pregătirea propunerii modificate, care, prin urmare, încorporează numeroase amendamente, atât în ceea ce privește formularea, cât și conținutul.

De asemenea, poziția Parlamentului conține un set important de amendamente care ar duce la modificări semnificative referitoare la diferitele noțiuni de țări terțe sigure. Comisia a evaluat cu atenție acest amendament și a concluzionat că ideea eliminării listelor naționale ale țărilor sigure și adoptarea de liste comune ale UE ar putea fi luată în considerare în viitor. Acest lucru nu ar fi însă realist decât atunci când EASO va avea capacitatea de a susține în mod durabil înlocuirea listelor naționale prin elaborarea de rapoarte privind țările de origine bazate pe informații relevante, fiabile, corecte și actualizate despre acestea, colectate în mod transparent și imparțial, prin elaborarea unui format comun și a unei metodologii comune pentru prezentarea, verificarea, utilizarea și analizarea informațiilor referitoare la țările de origine.

Cu toate că amendamentele Parlamentului privind diferitele noțiuni de țări sigure nu au fost încorporate în propunerea modificată, Comisia recunoaște necesitatea armonizării în continuare a acestor norme. În acest scop, Comisia se angajează să organizeze, în mod corespunzător, o revizuire periodică a utilizării acestor noțiuni împreună cu statele membre și cu implicarea Parlamentului. Acest proces periodic de revizuire ar trebui să contribuie la pregătirea armonizării ulterioare.

Propunerea modificată își propune să fie o soluție echilibrată pentru facilitarea negocierilor dintre cei doi colegislatori.

3. Elementele Juridice Ale Propunerii 3.1. Rezumatul acțiunii propuse

Principalul obiectiv al prezentei propuneri modificate este de a simplifica și a clarifica normele, pentru a le face mai compatibile cu diversele sisteme juridice naționale și a ajuta statele membre să le aplice într-un mod mai eficient din punct de vedere al costurilor, în funcție de situațiile lor particulare.

Ca și în cazul propunerii precedente, obiectivul global rămâne stabilirea unor proceduri eficiente și echitabile. Propunerea continuă să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale, întrucât se bazează pe evoluția jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la o cale de atac efectivă. Comparativ cu actuala directivă, garanțiile procedurale care asigură proceduri echitabile și eficiente au fost revizuite pentru a duce la aplicarea mai coerentă a principiilor procedurale. De asemenea, propunerea introduce noțiuni și mecanisme procedurale mai coerente și simplificate, oferind, astfel, autorităților din domeniul azilului instrumentele procedurale necesare pentru prevenirea abuzurilor și pentru prelucrarea rapidă a cererilor în mod clar nefondate.

În vederea facilitării aplicării coerente a acquis-ului în materie de azil și a simplificării regimurilor aplicabile, propunerea prevede o procedură unică, stabilind astfel în mod clar că cererile ar trebui analizate luând în considerare ambele forme de protecție internațională prevăzute de Directiva privind standardele minime. Propunerea consolidează coerența cu propunerea modificată referitoare la Directiva privind condițiile de primire și cu Regulamentul EASO.

3.1.1. Facilitarea punerii în aplicare de către statele membre

Au fost aduse mai multe modificări pentru a se asigura că propunerea este mai compatibilă cu diversele sisteme juridice și alte regimuri din diferite state membre. Acestea vizează, de exemplu, normele referitoare la deciziile privind dreptul de a intra pe teritoriu, posibilitatea de a amâna luarea unei decizii atunci când situația în țara de origine este temporar nesigură și motivele de examinare a cererilor la frontieră. De asemenea, mai multe dispoziții au devenit mai flexibile pentru a se asigura facilitarea punerii în aplicare.

Pentru a permite statelor membre să trateze în mod corespunzător un număr mare de cereri de azil prezentate simultan, normele au fost revizuite în ceea ce privește accesul la procedură, efectuarea interviurilor personale și durata standard maximă a procedurilor de azil.

În cele din urmă, toate dispozițiile directivei au fost revizuite în profunzime pentru a clarifica și a simplifica normele în vederea facilitării dezbaterilor și a asigurării unei puneri în aplicare eficiente.

3.1.2. Combaterea mai eficientă a abuzurilor potențiale

Propunerea modificată consolidează capacitatea statelor membre de a combate potențialele abuzuri de sistemul de azil. Noile norme prevăd că statele membre pot accelera procedura și pot examina la frontieră cererile în care solicitantul a făcut declarații în mod clar false sau în mod evident neplauzibile, care contrazic informații suficient de bine verificate privind țara de origine, cererea fiind în aceste cazuri în mod clar neconvingătoare. Același lucru este valabil în cazul solicitanților care reprezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică.

În vederea unei mai bune abordări în ceea ce privește solicitanții care au fugit sau care nu și-au îndeplinit obligațiile, au fost modificate și normele referitoare la retragerea implicită a unei cereri. Conform acestor norme, statele membre pot respinge o cerere pe baza retragerii implicite în cazul în care autorităților dispun deja de suficiente elemente pentru a analiza în mod corespunzător cererea. Pentru ca solicitanții să cunoască mai bine consecințele retragerii, statele membre au obligația ca, în momentul începerii procedurii, să îi informeze pe aceștia cu privire la normele respective.

3.1.3. Concentrarea eforturilor: proceduri rapide, echitabile și eficiente

Concentrarea eforturilor înseamnă punerea la dispoziție a resurselor adecvate în favoarea calității procesului de luare a deciziilor în primă instanță, pentru ca procedurile să fie mai echitabile și mai eficiente. Unul dintre principalele obiective ale propunerii rămâne instituirea unei proceduri standard de azil cu o durată de cel mult șase luni. Totodată, propunerea modificată aduce mai multe clarificări pentru a permite facilitarea punerii în aplicare a acestui concept, luând în considerare particularitățile diferitelor state membre.

Un element-cheie al concentrării eforturilor este accesul rapid la sprijin pentru a ajuta solicitanții să înțeleagă procedura. Propunerea modificată clarifică sensul acestui sprijin de bază pentru a-l diferenția de asistența juridică gratuită disponibilă în procedurile privind căile de atac. Statele membre au libertatea de a găsi modalitățile corespunzătoare de acordarea a sprijinului, inclusiv prin intermediul organizațiilor neguvernamentale, al funcționarilor guvernamentali sau al serviciilor specializate ale statului. Modificările ar trebui să eficientizeze, din punct de vedere al costurilor, punerea în aplicare a acestei dispoziții importante și să înlăture neînțelegerile care ar putea genera conflicte între aceste norme și dreptul administrativ general din mai multe state membre.

De asemenea, propunerea simplifică normele privind formarea pe care statele membre trebuie să o asigure personalului care analizează cererile și ia decizii cu privire la acestea. Deși obiectivul rămâne un nivel ridicat de competență al acestui personal, întrucât acesta este singurul mijloc de a asigura caracterul bine fundamentat și justificabil al deciziilor luate de autoritățile din domeniul azilului, modalitățile sunt simplificate și devin mai coerente în raport cu alte elemente ale acquis-ului în materie de azil.

În cele din urmă, sunt simplificate dispozițiile privind solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale. Noile norme sunt mai puțin detaliate, în scopul de a oferi statelor membre o marjă și o flexibilitate mai mare pentru a lua în considerare în mod corespunzător diversele situații specifice potențiale ale solicitanților. În același timp, normele continuă să ofere un nivel ridicat al garanțiilor pentru aceste persoane.

3.1.4. Garantarea accesului la protecție

Pentru a asigura că o persoană care își exprimă dorința de a solicita protecție internațională are posibilitatea efectivă de a depune o cerere, propunerea modificată îmbunătățește normele privind etapele inițiale care trebuie parcurse în procedura de azil.

În special, aceasta elimina eventuala confuzie între primirea unei cereri de azil complete și actul de bază de înregistrare a persoanei ca solicitant. Prin urmare, aceasta facilitează respectarea de către statele membre a termenului propus de 72 de ore pentru înregistrarea unui solicitant, după ce acesta și-a exprimat dorința de a depune o cerere, termen care poate fi prelungit în cazul în care respectarea sa este imposibilă din punct de vedere practic.

În plus, aceasta prevede norme simple privind formarea de care trebuie să beneficieze și instrucțiunile pe care trebuie să le primească polițiștii de frontieră și alte autorități care pot intra în contact cu eventuali solicitanți. Noile norme ar trebui să ajute statele membre să le pună în aplicare, luând în considerare diversitatea situațiilor lor naționale.

3.1.5. Norme clare privind cererile repetate

Chiar și după respingerea unei cereri de protecție internațională, o persoană trebuie să poată depune din nou o cerere în cazul în care situația sa s-a modificat, pentru a lua în considerare posibilitatea cererilor la fața locului, în conformitate cu Directiva privind standardele minime. Propunerea modificată clarifică normele privind astfel de cereri pentru a preveni potențialele abuzuri în acest sens.

Conform acestor norme, o cerere ulterioară face obiectul unei examinări preliminare rapide și eficiente pentru a determina dacă există elemente noi care să justifice analizarea sa în continuare. În cazul în care există elemente noi, cererea ulterioară trebuie să fie examinată în conformitate cu normele generale. În cazul în care nu există elemente noi, cererea este declarată inadmisibilă. Pentru prevenirea abuzurilor, statele membre pot face o excepție de la dreptul de a rămâne pe teritoriu, chiar dacă persoana depune cereri ulterioare de protecție internațională.

3.1.6. Coerență sporită cu alte instrumente ale acquis-ului UE în materie de azil

Propunerea modificată revizuiește o serie de mecanisme pentru a îmbunătăți coerența acestora cu alte instrumente UE în materie de azil, în special cu propunerea modificată referitoare la Directiva privind condițiile de primire. Este vorba, în special, de dispozițiile privind nevoile speciale, persoanele vulnerabile și procedurile la frontieră.

De asemenea, propunerea modificată aliniază dispozițiile privind formarea la dispozițiile echivalente ale Regulamentului EASO. Propunerea modificată prevede și un rol mai concret pentru EASO în dispozițiile referitoare la formare și accesul la procedură. Obiectivul este de a oferi statelor membre flexibilitate, dar și sprijin. De asemenea, implicarea EASO ar trebui să favorizeze coerența în materie de punere în aplicare în întreaga Uniune.

În vederea facilitării aplicării coerente a acquis-ului și a simplificării regimurilor aplicabile, propunerea prevede o procedură unică, stabilind, astfel, în mod clar că cererile ar trebui analizate luând în considerare ambele forme de protecție internațională prevăzute de Directiva privind standardele minime.

3.2. Temei juridic

Propunerea modificată aduce amendamente Directivei 2005/85/CE și are ca temei juridic articolul 78 alineatul (2) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede adoptarea de măsuri pentru proceduri comune în vederea acordării și retragerii statutului uniform de azil sau de protecție subsidiară.

3.3. Aplicare teritorială

Directiva propusă se va adresa statelor membre. Aplicarea directivei în cazul Regatului Unit și al Irlandei va fi stabilită în conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 21 anexat la TFUE.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TFUE, directiva nu se aplică Danemarcei și nu prevede obligații pentru aceasta.

3.4. Principiul subsidiarității

Titlul V din TFUE privind spațiul de libertate, securitate și justiție conferă Uniunii Europene anumite competențe în domeniu. Acestea trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și anume doar în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii respective.

Temeiul juridic pentru acțiunea la nivelul Uniunii este articolul 78 din TFUE. Acesta prevede că Uniunea „dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecției subsidiare și al protecției temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o țară terță care are nevoie de protecție internațională și de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, precum și cu alte tratate din domeniu.”

Datorită caracterului transnațional al problemelor legate de azil și de protecția refugiaților, UE este în măsură să propună soluții în cadrul SECA, în special în ceea ce privește aspectele referitoare la procedurile de acordare și retragere a protecției internaționale, mai ales pentru evitarea circulației secundare. Cu toate că s-a atins un nivel important de armonizare prin adoptarea directivei în 2005, sunt necesare acțiuni suplimentare la nivelul UE pentru atingerea unor standarde de protecție mai ridicate și mai armonizate referitoare la procedurile de azil și pentru înregistrarea de progrese în ceea ce privește procedurile comune de azil. De asemenea, aceste standarde sunt considerate indispensabile pentru a se asigura că cererile solicitanților de protecție internațională, care fac obiectul procedurilor Dublin, sunt examinate în condiții similare, în diferite state membre.

3.5. Principiul proporționalității

Evaluarea impactului modificării Directivei privind procedurile de azil[5], efectuată în contextul activității de pregătire a propunerii anterioare, a evaluat fiecare opțiune în raport cu problemele identificate, astfel încât să se atingă un echilibru optim între valoarea practică și eforturile necesare, și a concluzionat că opțiunea unei acțiuni la nivelul UE nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de a rezolva aceste probleme. Prezenta propunere modificată reține principiile directoare ale propunerii anterioare și introduce, în același timp, o marjă suplimentară de flexibilitate pentru statele membre, contribuind, astfel, la respectarea principiului proporționalității.

3.6. Impactul asupra drepturilor fundamentale

Prezenta propunere a făcut obiectul unui analize aprofundate, pentru a se asigura deplina compatibilitate a dispozițiilor acesteia cu:

– drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE;

– obligațiile care decurg din dreptul internațional, în special din Convenția de la Geneva, din Convenția europeană a drepturilor omului și din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.

Asigurarea unor standarde mai ridicate privind procedurile de azil, precum și aplicarea lor consecventă în întreaga Uniune, vor avea un impact pozitiv global asupra solicitanților de azil și vor spori eficacitatea dreptului fundamental la azil, prevăzut la articolul 18 din cartă. În special, propunerea va reduce marja de eroare administrativă în procedurile de azil, asigurând, astfel, o mai bună respectare a principiului nereturnării, consacrat la articolul 19 din cartă, și îmbunătățind accesul la protecție și justiție, cu garanția că, în cazul unei decizii negative, fiecare solicitant ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, conform articolului 47 din cartă. De asemenea, propunerea va consolida egalitatea dintre sexe, prevăzută la articolul 23 din cartă, va promova principiul interesului superior al copilului în procedurile de azil, în conformitate cu articolul 24 din cartă, și va întări principiul nediscriminării, astfel cum se prevede la articolul 21 din cartă.

2009/0165 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind procedurile comune de acordare și retragere a statutului de protecție internațională (Reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (d),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[6],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[7],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

ò nou

(1) Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat[8] trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.

ê 2005/85/CE considerentul 1 (adaptat)

ð nou

(2) O politică comună în domeniul azilului, inclusiv un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a institui în mod progresiv un spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, solicită în mod legitim protecție în Ö Uniune Õ Comunitate. ð Această politică ar trebui să fie guvernată de principiul solidarității și partajării echitabile a responsabilității, inclusiv a implicațiilor sale financiare, între statele membre. ï

ê 2005/85/CE considerentul 2

(3) Consiliul European, la întrunirea sa specială de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, a convenit să acționeze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, bazat pe aplicarea deplină și globală a Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 (Convenția de la Geneva), afirmând astfel principiul nereturnării, asigurându-se că nicio persoană nu este retrimisă într-o zonă acolo unde există riscul de a fi persecutată din nou.

ê 2005/85/CE considerentul 3 (adaptat)

ð nou

(4) Concluziile de la Tampere prevăd că sistemul european comun de azil ar trebui să includă, pe termen scurt, standarde comune pentru o procedură de azil echitabilă și eficace în statele membre și, pe termen lung, norme Ö ale Uniunii Õ comunitare care să conducă la o procedură de azil comună în Ö Uniunea Õ Comunitatea Europeană.

ê 2005/85/CE considerentul 4

ð nou

(5) ð Prima fază a sistemului european comun de azil s-a încheiat prin adoptarea instrumentelor juridice relevante prevăzute în tratate, inclusiv a Directivei 2005/85/CE care a fost ï Standardele minime stabilite de prezenta directivă cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat reprezintă, prin urmare, o primă măsură referitoare la procedurile de azil.

ò nou

(6) Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale din 4 noiembrie 2004, a adoptat Programul de la Haga, care stabilește obiectivele ce trebuie puse în aplicare în spațiul de libertate, securitate și justiție în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia Europeană să finalizeze evaluarea instrumentelor juridice aferente primei faze și să transmită Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile corespunzătoare celei de-a doua faze. În conformitate cu Programul de la Haga, obiectivul care trebuie urmărit pentru crearea sistemului european comun de azil este instituirea unei proceduri comune de azil și a unui statut uniform, valabil în întreaga Uniune.

(7) În Pactul european privind imigrația și azilul, adoptat la 16 octombrie 2008, Consiliul European a arătat că există în continuare diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește acordarea protecției și a lansat invitația de a se lua noi inițiative, inclusiv o propunere de instituire a unei proceduri unice de azi, care să includă garanții comune, pentru a finaliza instituirea unui sistem european comun de azil, prevăzut în Programul de la Haga.

(8) Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale din 10-11 decembrie 2009, a adoptat Programul de la Stockholm care a reconfirmat angajamentul de a institui un spațiu comun de protecție și solidaritate, bazat pe o procedură de azil comună și pe un statut uniform pentru cei cărora li s-a acordat protecție internațională, în temeiul unor standarde ridicate de protecție și al unor proceduri echitabile și eficiente, până în 2012. Programul de la Stockholm a afirmat că persoanelor care au nevoie de protecție internațională trebuie să li se asigure accesul la proceduri de azil sigure și eficiente din punct de vedere juridic. În conformitate cu Programul de la Stockholm, persoanele, indiferent de statul membru în care este depusă cererea lor de azil, ar trebui să beneficieze de același tratament în ceea ce privește măsurile procedurale și determinarea statutului. Obiectivul ar trebui să fie un tratament identic și aceleași rezultate pentru cazuri similare.

(9) Resursele Fondului european pentru refugiați și ale Biroului European de Sprijin pentru Azil, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului[9], ar trebui mobilizate în vederea sprijinirii în mod adecvat a eforturilor depuse de statele membre pentru punerea în aplicare a standardelor stabilite în a doua fază a sistemului european comun de azil, în special de statele membre ale căror sisteme de azil fac obiectul unor presiuni specifice și disproporționate, în principal din cauza poziției lor geografice sau a situației demografice.

(10) Pentru a asigura o evaluare exhaustivă și eficientă a necesităților de protecție internațională ale solicitanților, în sensul Directivei […/.../UE] [privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statul de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (Directiva privind standardele minime)], cadrul Uniunii privind procedurile de acordare a protecției internaționale ar trebui să se bazeze pe conceptul procedurii unice de azil.

ê 2005/85/CE considerentul 5

ð nou

(11) Obiectivul principal al prezentei directive este de a ð a dezvolta în continuare standarde pentru procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale, în vederea instituirii unei proceduri comune de azil în Uniune ï introduce un cadru minim în Comunitate cu privire la procedurile de acordare și retragere a statutului de refugiat.

ê 2005/85/CE considerentul 6

ð nou

(12) Apropierea normelor privind procedurile de acordare și retragere a ð protecției internaționale ï statutului de refugiat ar trebui să contribuie la limitarea circulației secundare a solicitanților de ð protecție internațională ï azil între statele membre, în cazul în care această circulație se datorează diferențelor de cadru juridic ð și să creeze condiții echivalente pentru aplicarea Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] în statele membre ï.

ê 2005/85/CE considerentul 7

ð nou

(13) Prin însăși natura standardelor minime, Sstatele membre ar trebui să aibă competența de a prevedea sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru resortisanții țărilor terțe sau pentru apatrizii care solicită unui stat membru protecție internațională, atunci când se consideră că o astfel de cerere se bazează pe faptul că respectiva persoană ð are nevoie de protecție internațională ï este un refugiat în sensul ð Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] ï articolului 1 punctul A din Convenția de la Geneva.

ê 2005/85/CE considerentul 9

ð nou

(14) Cu privire la tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentei directive, statele membre sunt ținute de obligațiile care decurg din instrumentele de drept internațional la care sunt parte și care interzic discriminarea.

ê 2005/85/CE considerentul 10

ð nou

(15) Este esențial ca hotărârile privind toate cererile de ð protecție internațională ï azil să fie luate pe baza faptelor și, în primul rând, de autorități al căror personal are cunoștințe corespunzătoare sau a beneficiatază de formarea necesară în materie de azil și ð protecție internațională ï refugiați.

ê 2005/85/CE considerentul 11

ð nou

(16) Este atât în interesul statelor membre, cât și al solicitanților de ð protecție internațională ï azil să se ia o hotărâre cât de repede posibil cu privire la cererile de ð protecție internațională ï azil, ð fără a aduce atingere unei examinări adecvate și complete ï. Organizarea prelucrării cererilor de azil ar trebui să fie lăsată la discreția statelor membre, astfel încât acestea, în conformitate cu necesitățile naționale, să poată acorda prioritate ori să accelereze soluționarea unei cereri, ținând seama de standardele prevăzute de prezenta directivă.

(17) De asemenea, este atât în interesul statelor membre, cât și în cel al solicitanților să se asigure o recunoaștere corectă a necesităților de protecție internațională încă din primă instanță. În acest scop, solicitanților ar trebui să li se furnizeze în primă instanță, gratuit, informații juridice și procedurale, luând în considerare situațiile lor personale. Furnizarea unor astfel de informații ar trebui, inter alia, să permită solicitanților să înțeleagă mai bine procedura, ajutându-i, astfel, să respecte obligațiile relevante. Ar fi disproporționat să se ceară statelor membre să furnizeze aceste informații numai prin intermediul avocaților calificați. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a găsi cele mai potrivite modalități pentru furnizarea acestor informații, cum ar fi prin intermediul organizațiilor neguvernamentale, al funcționarilor guvernamentali sau al serviciilor specializate ale statului.

(18) În procedurile privind căile de atac, sub rezerva anumitor condiții, solicitanții ar trebui să beneficieze de asistență juridică gratuită și de reprezentare gratuită din partea unor persoane competente în materie, în conformitate cu legislația internă. În plus, în toate stadiile procedurii, solicitanții ar trebui să aibă dreptul de a consulta, pe cheltuială proprie, consilieri juridici sau alți consilieri, autorizați în acest scop în conformitate cu legislația internă.

ê 2005/85/CE considerentul 12

ð nou

(19) Noțiunea de ordine publică poate acoperi ð , inter alia, ï o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni grave.

ê 2005/85/CE considerentul 13 (adaptat)

ð nou

(20) În interesul unei corecte recunoașteri a acelor persoane care au nevoie de protecție ca refugiați în sensul articolului 1 din Convenția de la Geneva ð sau ca persoane eligibile pentru protecție subsidiară ï, fiecare solicitant ar trebui, sub rezerva anumitor excepții, să aibă acces efectiv la proceduri, posibilitatea de a coopera și de a comunica în mod adecvat cu autoritățile competente, astfel încât să poată prezenta faptele relevante ale cazului său, precum și garanții procedurale suficiente pentru a-și putea susține cazul în toate etapele procedurii. În plus, pe parcursul procedurii în cadrul căreia este examinată o cerere de ð protecție internațională ï azil, în mod normal, solicitantul ar trebui să beneficieze aibă cel puțin de dreptul de a rămâne pe teritoriu până când autoritatea decizională adoptă o hotărâre, de accesul la serviciile unui interpret pentru a-și prezenta argumentele în cazul în care este intervievat de autorități, de posibilitatea de a comunica cu un reprezentant al Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR) ð și cu organizațiile care oferă consultanță sau consiliere solicitanților de protecție internațională ï sau cu orice altă organizație care acționează în numele acestuia, de dreptul la notificarea corectă a unei hotărâri, o motivare a hotărârii respective în drept și în fapt, posibilitatea de a consulta un consilier juridic sau un alt consilier, precum și dreptul de a fi informat despre situația sa juridică în momente decisive din cursul procedurii, într-o limbă pe care ð o înțelege sau ï se presupune în mod rezonabil că o înțelege ð și, în cazul unei hotărâri negative, dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești ï.

ê 2005/85/CE considerentul 14

Pe de altă parte, ar trebui stabilite garanții procedurale specifice pentru minorii neînsoțiți, având în vedere vulnerabilitatea acestora. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama în primul rând de interesul superior al copilului.

ò nou

(21) În vederea asigurării unui acces efectiv la procedura de examinare, funcționarii care vin în primul rând în contact cu persoane care solicită protecție internațională, în special aceia care desfășoară activități de supraveghere a frontierelor terestre sau maritime sau care efectuează controale la frontieră, ar trebui să primească instrucțiuni și să beneficieze de formarea necesară privind modul de recunoaștere și de tratare a cererilor de protecție internațională. Aceștia ar trebui să poată furniza resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor care sunt prezenți pe teritoriu, inclusiv la frontieră, în apele teritoriale sau în zonele de tranzit ale statelor membre, și care doresc să solicite protecție internațională, toate informațiile relevante referitoare la locul și modalitățile de prezentare a cererilor de protecție internațională. Atunci când respectivele persoane se află în apele teritoriale ale unui stat membru, acestea ar trebui debarcate, iar cererile lor ar trebui analizate în conformitate cu prezenta directivă.

(22) Pentru a facilita accesul la procedura de examinare la punctele de trecere a frontierei și în locurile de reținere, ar trebui să se furnizeze informații cu privire la posibilitatea de a solicita protecție internațională. Ar trebui să se asigure, prin intermediul serviciilor de interpretare, comunicarea de bază necesară pentru a permite autorităților competente să înțeleagă dacă persoanele doresc să solicite protecție internațională.

(23) În plus, ar trebui ca solicitanții care necesită garanții procedurale speciale, cum ar fi minorii, minorii neînsoțiți, persoanele care au făcut obiectul torturii, violului sau altor acte grave de violență sau persoanele cu handicap, să beneficieze de sprijinul corespunzător în vederea creării condițiilor necesare pentru a avea un acces efectiv la proceduri și pentru a prezenta elementele necesare pentru motivarea cererii de protecție internațională.

(24) Măsurile naționale referitoare la identificarea și documentarea simptomelor și a semnelor de tortură sau a altor acte grave de violență fizică sau psihică, inclusiv acte de violență sexuală, în procedurile reglementate de prezenta directivă ar trebui să se bazeze, inter alia, pe Manualul privind mijloacele eficiente de anchetare și de colectare a probelor privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Protocolul de la Istanbul).

(25) În vederea asigurării unei egalități reale între cererile depuse de femei și cele depuse de bărbați, procedurile de examinare ar trebui acorde atenție egalității dintre sexe. În special, interviurile personale ar trebui să fie organizate astfel încât să permită atât solicitanților femei, cât și solicitanților bărbați, să vorbească despre experiențele lor anterioare în cazuri care implică persecuție pe motive legate de sex. Complexitatea plângerilor care au legătură cu egalitatea dintre sexe ar trebui luată în considerare în mod corespunzător în procedurile bazate pe conceptul de țară terță sigură, pe conceptul de țară de origine sigură sau pe noțiunea de cereri ulterioare.

(26) Interesul superior al copilului ar trebui să fie o prioritate a statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.

(27) Procedurile de examinare a nevoilor de protecție internațională ar trebui organizate astfel încât autoritățile competente să poată efectua o analiză riguroasă a cererilor de protecție internațională.

ê 2005/85/CE considerentul 15

ð nou

(28) În cazul în care solicitantul depune o cerere ulterioară fără a aduce noi probe sau argumente, ar fi disproporționat ca statele membre să fie obligate să desfășoare o nouă procedură completă de examinare. În aceste cazuri, statele membre ar trebui ð să poată respinge o cerere ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu principiul res judicata ï să poată alege o procedură care prevede excepții de la garanțiile de care solicitantul beneficiază în mod normal.

ê 2005/85/CE considerentul 16

ð nou

(29) Multe cereri de azil ð protecție internațională ï se fac la frontieră sau într-o zonă de tranzit a unui stat membru înainte de adoptarea unei hotărâri cu privire la intrarea solicitantului. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a ð prevedea proceduri de examinare a admisibilității și/sau a conținutului care să permită luarea unei hotărâri referitoare la cererile prezentate la frontieră sau în zonele de tranzit din acele locuri în circumstanțe bine definite ï menține procedurile existente adaptate la situația specifică a acestor solicitanți la frontieră. Ar trebui definite norme comune cu privire la posibilele excepții care pot fi făcute în aceste situații în raport cu garanțiile de care solicitanții beneficiază în mod normal. Procedurile la frontieră ar trebui să se aplice în special solicitanților care nu îndeplinesc condițiile de intrare pe teritoriul statelor membre.

ê 2005/85/CE considerentul 17

ð nou

(30) Un element esențial pentru aprecierea temeiniciei cererii de azil ð protecție internațională ï este siguranța solicitantului în țara sa de origine. În cazul în care o țară terță poate fi considerată drept o țară de origine sigură, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a o desemna ca atare și de a presupune că aceasta este sigură pentru un anumit solicitant, cu excepția cazului în care solicitantul prezintă elemente serioase în sens contrar.

ê 2005/85/CE considerentul 18

(31) Dat fiind nivelul de armonizare atins privind obținerea statutului de refugiat de către resortisanții țărilor terțe sau de apatrizi, ar trebui stabilite criterii comune pentru desemnarea țărilor terțe ca țări de origine sigure.

ê 2005/85/CE considerentul 19

Atunci când Consiliul se asigură că o anumită țară de origine îndeplinește criteriile respective și, în consecință, o include pe lista comună minimală a țărilor de origine sigure care se va adopta în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui aibă obligația de a examina cererile resortisanților respectivei țări sau ale apatrizilor care înainte își aveau reședința obișnuită în țara respectivă, pe baza prezumției juris tantum cu privire la siguranța țării respective. Având în vedere importanța politică a desemnării țărilor de origine sigure, în special implicațiile unei evaluări a situației drepturilor omului într-o țară de origine și implicațiile acesteia pentru politicile Uniunii Europene în domeniul relațiilor externe, Consiliul ar trebui să adopte deciziile cu privire la întocmirea sau modificarea listei, după consultarea Parlamentului European.

ê 2005/85/CE considerentul 20 (adaptat)

(32) Luând în considerare statutul Bulgariei și al României de țări candidate la aderarea la Uniunea Europeană, precum și progresul realizat de aceste țări în direcția aderării rezultă că aceste țări ar trebui considerate țări de origine sigure în sensul prezentei directive până la data aderării lor la Uniunea Europeană.

ê 2005/85/CE considerentul 21

ð nou

(33) Desemnarea unei țări terțe ca țară de origine sigură în sensul prezentei directive nu poate constitui o garanție absolută de siguranță pentru resortisanții țării respective. Prin natura sa, evaluarea pe care se bazează desemnarea poate lua în considerare numai situația civilă, juridică și politică generală din țara respectivă, precum și dacă cei care comit acte de persecuție, de tortură sau aplică tratamente ori pedepse inumane sau degradante fac efectiv obiectul sancțiunilor atunci când se stabilește că sunt responsabili de aceste fapte în țara respectivă. Din acest motiv, este important ca, atunci când un solicitant arată că există motive ð reale ï serioase pentru ca țara să nu fie sigură în cazul său particular, desemnarea respectivei țări ca țară sigură să nu mai poată fi considerată pertinentă în ceea ce îl privește.

ê 2005/85/CE considerentul 22 (adaptat)

ð nou

(34) Statele membre ar trebui să examineze pe fond toate cererile, și anume să evalueze dacă solicitantul respectiv îndeplinește condițiile necesare pentru a obține Ö protecție internațională Õ statutul de refugiat în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și privind conținutul protecției acordate, cu excepția cazului în care prezenta directivă cuprinde dispoziții contrare, în special atunci când se poate presupune în mod rezonabil că o altă țară ar efectua examinarea sau ar asigura protecție suficientă. Statele membre ar trebui, în special, să nu aibă obligația de a evalua pe fond o cerere de azil ð protecție internațională ï atunci când o primă țară de azil a acordat solicitantului statutul de refugiat sau o protecție suficientă în alt mod și solicitantul va fi readmis în acea țară.

ê 2005/85/CE considerentul 23

ð nou

(35) De asemenea, statele membre ar trebui să nu aibă obligația de a evalua pe fond o cerere de azil ð protecție internațională ï în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că solicitantul, datorită unei legături ð suficiente cu ï o țară terță astfel cum este definită de legislația internă, va cere protecție în respectiva țară terță ð, și în cazul în care există motive să se considere că solicitantul va fi admis sau readmis în țara respectivă ï. Statele membre ar trebui să acționeze în acest mod numai atunci când solicitantul în cauză ar fi în siguranță în respectiva țară terță. Pentru a se evita circulația secundară a solicitanților, ar trebui stabilite principii comune pentru luarea în considerare sau desemnarea de către statele membre a țărilor terțe ca sigure.

ê 2005/85/CE considerentul 24

ð nou

(36) Pe de altă parte, cu privire la anumite țări terțe europene, care respectă standarde foarte înalte în ceea ce privește drepturile omului și protecția refugiaților, statelor membre ar trebui să li se permită să nu examineze sau să nu examineze în totalitate cererile de azil ð protecție internațională ï ale solicitanților care intră pe teritoriul lor din respectivele țări terțe europene. Date fiind potențialele consecințe pentru solicitant ale unei examinări restrânse sau omise, aplicarea conceptului de țară terță sigură ar trebui limitată la cazurile referitoare la țări terțe cu privire la care Consiliul a constatat îndeplinirea standardelor înalte de siguranță prevăzute de prezenta directivă. Consiliul ar trebui să adopte deciziile în această privință, după consultarea Parlamentului European.

ê 2005/85/CE considerentul 25

Din natura standardelor comune privind ambele concepte de țară terță sigură, astfel cum sunt definite de prezenta directivă, rezultă că efectul practic al conceptelor depinde de existența sau nu a permisiunii, acordate solicitantului în cauză din partea țării terțe respective, de a intra pe teritoriul acesteia.

ò nou

(37) Pentru facilitarea schimbului periodic de informații cu privire la aplicarea națională a conceptelor de țară de origine sigură, țară terță sigură și țară terță europeană sigură și pentru pregătirea unei eventuale armonizări suplimentare în viitor, statele membre ar trebui să notifice sau să informeze periodic Comisia referitor la țările terțe cărora li se aplică aceste concepte.

ê 2005/85/CE considerentul 26

ð nou

(38) În ceea ce privește retragerea statutului de refugiat ð sau a protecției subsidiare ï, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele care beneficiază de ð protecție internațională ï statutul de refugiat sunt informate în mod corespunzător despre o posibilă reexaminare a statutului lor și au posibilitatea să își prezinte punctul de vedere înainte ca autoritățile să adopte o hotărâre motivată de a le retrage statutul de refugiat. Cu toate acestea, renunțarea la aceste garanții ar trebui să fie permisă în cazul în care motivele încetării statutului de refugiat nu sunt legate de o modificare a condițiilor pe care s-a întemeiat recunoașterea.

ê 2005/85/CE considerentul 27 (adaptat)

ð nou

(39) În conformitate cu un principiu fundamental al dreptului Ö Uniunii Õ comunitar, hotărârile adoptate cu privire la o cerere de azil ð protecție internațională, hotărârile referitoare la refuzul de a redeschide examinarea unei cereri după încheierea sa, ï și Ö hotărârile cu privire Õ la retragerea statutului de refugiat ð sau a protecției subsidiare ï sunt supuse unei căi de atac efective în fața unei instanțe judecătorești în sensul articolului 234 din tratat. Efectivitatea căii de atac, inclusiv în ceea ce privește examinarea faptelor relevante, depinde de sistemul administrativ și judiciar al fiecărui stat membru considerat în ansamblul său.

ê 2005/85/CE considerentul 28

(40) În conformitate cu articolul 72 64 din Ttratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezenta directivă nu afectează exercitarea responsabilităților care le revin statelor membre cu privire la menținerea ordinii publice și la apărarea securității interne.

ê 2005/85/CE considerentul 29

ð nou

(41) Prezenta directivă nu se aplică procedurilor ð dintre statele membre ï reglementate de Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 Regulamentul (UE) nr. […/…] [de stabilire a criteriilor și a mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid ï] (Regulamentul Dublin).

ò nou

(42) Solicitanții care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin] ar trebui să aibă acces la principiile și garanțiile de bază prevăzute de prezenta directivă și de garanțiile speciale în temeiul Regulamentului (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin].

ê 2005/85/CE considerentul 30

(43) Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie evaluată la intervale regulate de până la doi ani.

ê 2005/85/CE considerentul 31 (adaptat)

(44) Înțelegând că obiectivul prezentei directive, anume acela de a stabili standarde minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, nu poate fi suficient realizat de către statele membre și, prin urmare, datorită amplorii și efectelor acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Ö Uniunii Õ comunitar, Ö Uniunea Õ Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Ttratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

ê 2005/85/CE considerentul 32

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și-a notificat, prin scrisoarea din 24 ianuarie 2001, dorința de participare la adoptarea și aplicarea prezentei directive.

ê 2005/85/CE considerentul 33

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Irlanda și-a notificat, prin scrisoarea din 14 februarie 2001, dorința de participare la adoptarea și aplicarea prezentei directive.

ò nou

(45) În conformitate cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere alineatului (2) din articolul menționat, atât timp cât Regatul Unit și Irlanda nu au notificat dorința lor de a accepta această măsură, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, nu au obligații în temeiul acesteia și continuă să aibă obligații în temeiul Directivei 2005/85/CE.

ê 2005/85/CE considerentul 34

(46) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acesteia și nu se supune aplicării sale.

ê 2005/85/CE considerentul 8

ð nou

(47) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ð În special, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a demnității umane și promovarea aplicării articolelor 1, 18, 19, 21, 23, 24 și 47 din cartă și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător. ï

ò nou

(48) Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația internă ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

(49) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația internă a directivei prevăzute în anexa II, partea B.

ê 2005/85/CE

ð nou

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ,

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Scop

Scopul prezentei directive este de a stabili ð proceduri comune ï standarde minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a ð protecției internaționale în temeiul Directivei […/…/UE] [ Directiva privind standardele minime] ï statutului de refugiat.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)          „Convenția de la Geneva” înseamnă Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;

(b)          „cerere” sau „cerere de azil” înseamnă cererea depusă de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid care poate fi considerată o cerere de protecție internațională din partea unui stat membru în temeiul Convenției de la Geneva. Orice cerere de protecție internațională se prezumă a fi o cerere de azil, cu excepția cazului în care persoana respectivă solicită în mod explicit o altă formă de protecție care poate face obiectul unei cereri separate;

ò nou

(b)          „cerere” sau „cerere de protecție internațională” înseamnă cererea depusă de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid în scopul obținerii protecției din partea unui stat membru, care poate fi înțeleasă ca solicitarea statutului de refugiat sau de protecție subsidiară și prin care nu se solicită în mod explicit alt tip de protecție care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] și care poate fi cerută separat;

ê 2005/85/CE

ð nou

(c)          „solicitant” sau „solicitant de ð protecție internațională ï azil” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a depus o cerere de ð protecție internațională ï azil cu privire la care nu a fost adoptată încă o hotărâre finală;

ò nou

(d)          „solicitant care necesită garanții procedurale speciale” înseamnă un solicitant care din cauza vârstei, a sexului, a orientării sexuale, a identității sexuale, a unui handicap, a unei afecțiuni fizice grave, a unor probleme de sănătate mintală, a unor tulburări post-traumatice sau ca urmare a torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală au nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturi și pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de prezenta directivă;

ê 2005/85/CE

ð nou

(e d)       „hotărâre finală” înseamnă o hotărâre de acordare sau nu a statutului de refugiat ð sau a protecției subsidiare ï resortisantului unei țări terțe sau apatridului în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime) Directivei 2004/83/CE și care nu mai este susceptibilă de a fi supusă niciunei căi de atac în cadrul capitolului V din prezenta directivă, indiferent dacă respectiva cale de atac are sau nu ca efect de a permite solicitanților să rămână pe teritoriul statelor membre în cauză până la soluționarea acesteuia, sub rezerva anexei III la prezenta directivă;

(f e)        „autoritatea decizională” înseamnă orice organism cvasi-judiciar sau administrativ dintr-un stat membru responsabil de examinarea soluționarea cererilor de ð protecție internațională ï azil și având competența de a hotărî în primă instanță în astfel de cazuri, sub rezerva anexei I;

(g f)        „refugiat” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care îndeplinește cerințele menționate la articolul 2 litera (d) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime) 1din Convenția de la Geneva, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2004/83/CE;

ò nou

(h)          „persoană eligibilă pentru a beneficia de protecție subsidiară” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care îndeplinește cerințele menționate la articolul 2 litera (f) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime];

(i)           „statut de protecție internațională” înseamnă recunoașterea, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid ca refugiat sau ca persoană eligibilă pentru a beneficia de protecție subsidiară;

ê 2005/85/CE

(j g)        „statut de refugiat” înseamnă recunoașterea ca refugiat, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid ca refugiat;

ò nou

(k)          „statut de protecție subsidiară” înseamnă recunoașterea, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid ca persoană eligibilă pentru protecție subsidiară;

(l)           „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

(m h)      „minor neînsoțit” înseamnă ð un minor, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime]ï o persoană sub vârsta de 18 ani care sosește pe teritoriul statelor membre fără a fi însoțită de o persoană majoră care să o aibă în întreținere în virtutea legii sau a cutumei și atât timp cât aceasta nu se află efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; de asemenea, prezenta definiție se aplică minorilor care sunt lăsați neînsoțiți după ce au intrat pe teritoriul statelor membre;

(n i)        „reprezentant” înseamnă o ð persoană sau o organizație desemnată de organismele competente să acționeze în calitate de tutore legal pentru a asista și a reprezenta un minor neînsoțit în procedurile prevăzute în prezenta directiva în vederea asigurării interesului superior al copilului și a exercitării, dacă este cazul, a capacității juridice a minorului. Atunci când o organizație acționează ca reprezentant, aceasta desemnează o persoană responsabilă de îndeplinirea îndatoririlor de tutore legal în ceea ce privește minorul, în conformitate cu prezenta directivă ï persoană care acționează pe seama unei organizații reprezentând un minor neînsoțit în calitate de tutore legal, o persoană care acționează pe seama unei organizații naționale care este responsabilă de întreținerea și bunăstarea minorilor sau orice altă formă de reprezentare corespunzătoare desemnată să apere interesul superior al minorului neînsoțit;

(o j)        „retragerea statutului de ð protecție internațională ï refugiat” înseamnă hotărârea prin care o autoritate competentă revocă, încetează sau refuză să reînnoiască statutul de refugiat ð sau de protecție subsidiară ï al unei persoane în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE;

(p k)       „a rămâne în statul membru” înseamnă a rămâne pe teritoriul statului membru în care a fost depusă sau este examinată cererea de ð protecție internațională ï asylum inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit ale statelor membre;.

ò nou

(q)          „cerere ulterioară” înseamnă o cerere suplimentară depusă după adoptarea unei hotărâri finale privind cererea anterioară, inclusiv cazurile în care solicitantul și-a retras în mod explicit cererea și cazurile în care autoritatea decizională a respins o cerere, în urma retragerii implicite a acesteia, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 3

Domeniul de aplicare

1.           Prezenta directivă se aplică tuturor cererilor de ð protecție internațională ï azil depuse pe teritoriul statelor membre, inclusiv la frontieră ð , în apele teritoriale ï sau în zonele de tranzit ale statelor membre, precum și retragerii statutului de ð protecție internațională ï refugiat.

2.           Prezenta directivă nu se aplică în cazul cererilor privind azilul diplomatic sau teritorial depuse la reprezentanțele statelor membre.

3.           În cazul în care statele membre utilizează sau instituie o procedură prin care cererile de azil sunt examinate atât ca cereri în temeiul Convenției de la Geneva, cât și ca cereri pentru alte forme de protecție internațională acordată în situațiile prevăzute la articolul 15 din Directiva 2004/83/CE, acestea aplică prezenta directivă pe tot parcursul procedurii acestora.

3. 4.       În plus, statele membre pot hotărî să aplice prezenta directivă procedurilor prin care se examinează orice formă de protecție internațională ð care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] ï.

Articolul 4

Autorități responsabile

1.           Statele membre desemnează pentru toate procedurile o autoritate decizională care răspunde de examinarea corespunzătoare a cererilor în conformitate cu prezenta directivă, în special articolul 8 alineatul (2) și articolul 9. ð Statele membre se asigură că autoritatea dispune de mijloacele corespunzătoare, inclusiv suficient personal competent, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, în conformitate cu prezenta directivă. ï

În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003, cererile de azil depuse într-un stat membru și adresate autorităților altui stat membru care exercită controlul cu privire la imigrare se soluționează de statul membru pe teritoriul căruia este depusă cererea.

2.           Cu toate acestea, Sstatele membre pot prevedea că o altă autoritate Ö decât cea menționată la alineatul (1) Õ este responsabilă pentru:

(a)     ð prelucrarea cazurilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin] și ï soluționarea cazurilor în care se preconizează transferarea solicitantului către un alt stat în conformitate cu normele de stabilire a criteriilor și a mecanismelor pentru determinarea statului responsabil cu examinarea unei cereri de azil, până în momentul în care are loc transferul sau statul solicitat refuză să își asume responsabilitatea pentru solicitant ori să îl reprimească;

(b)     adoptarea unei hotărâri cu privire la cerere pe baza dispozițiilor de drept intern în materie de securitate, cu condiția consultării, înainte de adoptarea hotărârii respective, a autorității decizionale pentru a se stabili dacă solicitantul îndeplinește condițiile necesare pentru a obține statutul de refugiat în temeiul Directivei 2004/83/CE;

(c)     realizarea unei examinări preliminare în temeiul articolului 32, cu condiția ca autoritatea respectivă să aibă acces la dosarul solicitantului cu privire la cererea anterioară;

(d)     soluționarea cazurilor în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 35 alineatul (1);

(b e)  ð acordarea sau ï refuzarea permisiunii de a intra în cadrul procedurii prevăzute la articolul ð 43 ï 35 alineatele (2)-(5), sub rezerva condițiilor și în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatele respectiveð , precum și pe baza avizului autorității decizionale ï ;

(f)      stabilirea faptului că un solicitant încearcă să intre sau a intrat în statul membru venind dintr-o țară terță sigură în sensul articolului 36, sub rezerva condițiilor și în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul respectiv.

ò nou

3.           Statele membre se asigură că personalul autorității decizionale este format în mod corespunzător. În acest scop, statele membre asigură cursuri de formare inițială și, dacă este cazul, de formare ulterioară, care includ elementele enumerate la articolul 6 alineatul (4) literale (a)-(e) din Regulamentul (UE) nr. 439/2010. De asemenea, statele membre iau în considerarea formarea instituită și dezvoltată de Biroul European de Sprijin pentru Azil.

ê 2005/85/CE (adaptat)

4. 3.       În cazul în care Ö o autoritate este desemnată Õ autoritățile sunt desemnate în conformitate cu alineatul (2), statele membre se asigură că personalul Ö autorității Õ autorităților respective are cunoștințele corespunzătoare sau beneficiază de formarea necesară pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în aplicarea prezentei directive.

ò nou

5.           Cererile de protecție internațională depuse într-un stat membru și adresate autorităților altui stat membru care efectuează controale la frontieră sau controale privind imigrația sunt tratate de statul membru pe teritoriul căruia este depusă cererea.

ê 2005/85/CE

ð nou

Articolul 5

Dispoziții mai favorabile

Statele membre pot institui sau menține standarde mai favorabile privind procedurile de acordare și retragere a ð protecției internaționale ï statutului de refugiat, în măsura în care standardele în cauză sunt compatibile cu prezenta directivă.

CAPITOLUL II

Principii fundamentale și garanții

Articolul 6

Accesul la procedură

1.           Statele membre pot solicita ca cererile de ð protecție internațională ï azil să fie depuse personal și/sau într-un loc desemnat ð, fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (2), (3) și (4) ï.

ò nou

2.           Statele membre se asigură că persoana care dorește să depună o cerere de protecție internațională are posibilitatea efectivă de a depune cererea în cel mai scurt timp.

3.           Atunci când o persoană declară că dorește să depună o cerere de protecție internațională, statul membru asigură faptul că persoana respectivă va fi înregistrată ca solicitant în cel mai scurt timp și cel târziu la 72 de ore după efectuarea unei astfel de declarații.

În acest scop, statele membre se asigură că personalul autorităților care pot primi astfel de declarații beneficiază de instrucțiuni relevante și de formarea necesară.

În punerea în aplicare a prezentului alineat, statele membre iau în considerare orientările relevante elaborate de Biroul European de Sprijin pentru Azil.

4.           În cazul în care un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi solicită simultan protecție internațională, ceea ce face imposibil de respectat în practică termenul de 72 de ore stabilit la alineatul (3), statele membre pot să prevadă extinderea termenului respectiv la 7 zile lucrătoare.

ê 2005/85/CE (adaptat)

2.           Statele membre iau măsuri pentru ca fiecare persoană majoră având capacitate juridică să aibă dreptul de a depune o cerere de azil în nume propriu.

3.           Statele membre pot prevedea că o cerere se poate depune de un solicitant în numele persoanelor aflate în întreținerea sa. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că persoanele majore aflate în întreținerea solicitantului își dau consimțământul ca cererea să fie depusă în numele lor, în caz contrar, aceste persoane având posibilitatea de a depune o cerere în nume propriu.

Consimțământul trebuie să fie dat la momentul depunerii cererii sau cel târziu la momentul intervievării persoanei majore aflate în întreținerea solicitantului.

4.           Statele membre pot stabili în cadrul legislației interne:

(a)     cazurile în care un minor poate depune o cerere în nume propriu;

(b)     cazurile în care cererea unui minor neînsoțit trebuie depusă de un reprezentant desemnat în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (a);

(c)     cazurile în care depunerea unei cereri de azil este considerată ca reprezentând și depunerea unei cereri de azil pentru orice minor necăsătorit.

5.           Statele membre se asigură că autoritățile cărora este posibil să li se adreseze o persoană care dorește să depună o cerere de azil sunt în măsură să consilieze persoana în cauză cu privire la locul și la modul în care trebuie să facă cererea și/sau poate cere acestor autorități să transmită cererea autorității competente.

ê 2005/85/CE articolul 6

ð nou

Articolul 7

Cererile depuse în numele persoanelor aflate în întreținere sau al minorilor

1. 2.       Statele membre iau măsuri pentru ca fiecare persoană majoră având capacitate juridică să aibă dreptul de a depune o cerere de ð protecție internațională ï azil în nume propriu.

2. 3.       Statele membre pot prevedea că o cerere se poate depune de un solicitant în numele persoanelor aflate în întreținerea sa. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că persoanele majore aflate în întreținerea solicitantului își dau consimțământul ca cererea să fie depusă în numele lor, în caz contrar, aceste persoane având posibilitatea de a depune o cerere în nume propriu.

Consimțământul trebuie să fie dat la momentul depunerii cererii sau cel târziu la momentul intervievării persoanei majore aflate în întreținerea solicitantului. ð Înainte de solicitarea consimțământului, fiecare persoană majoră din rândul acestora este informată în mod individual cu privire la consecințele procedurale relevante și la dreptul său de a depune o cerere separată de protecție internațională. ï

ò nou

3.           Statele membre se asigură că un minor are dreptul să depună o cerere de protecție internațională fie în nume propriu, în cazul în care are capacitatea juridică de a acționa în cadrul procedurilor, conform legislației interne a statului membru în cauză, fie prin intermediul părinților săi, al altor persoane majore care sunt membri ai familiei sau al altei persoane majore care îl are în întreținere, în temeiul legii sau al practicilor naționale din statul membru în cauză, fie prin intermediul unui reprezentant.

4.           Statele membre se asigură că organismele corespunzătoare menționate la articolul 10 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului[10] au dreptul să depună o cerere de protecție internațională în numele unui minor neînsoțit dacă, pe baza unei evaluări individuale a situației personale a acestuia, organismele respective sunt de părere că minorul poate avea nevoie de protecție în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime].

ê 2005/85/CE articolul 6

ð nou

5. 4.       Statele membre pot stabili în cadrul legislației interne:

(a)     cazurile în care un minor poate depune o cerere în nume propriu;

(b)     cazurile în care cererea unui minor neînsoțit trebuie depusă de un reprezentant desemnat în conformitate cu articolul 25 17 alineatul (1) litera (a);

(c)     cazurile în care depunerea unei cereri de ð protecție internațională ï azil este considerată ca reprezentând și depunerea unei cereri de ð protecție internațională ï azil pentru orice minor necăsătorit.

ò nou

Articolul 8

Informarea și consilierea la punctele de trecere a frontierei și în locurile de reținere

1. Statele membre se asigură că în locurile de reținere și la punctele de trecere a frontierei, inclusiv zonele de tranzit, la frontierele externe, sunt disponibile informații cu privire la posibilitatea de a solicita protecție internațională. Statele membre furnizează servicii de interpretare în măsura în care este necesar pentru facilitarea accesului la procedură în aceste zone.

2.           Statele membre se asigură că organizațiile care oferă consultanță și consiliere solicitanților de protecție internațională au acces la punctele de trecere a frontierei, inclusiv în zonele de tranzit, la frontierele externe. Statele membre pot să prevadă norme care să reglementeze prezența unor astfel de organizații în aceste zone și ca acest acces să facă obiectul unui acord cu autoritățile competente ale statului membru.

ê 2005/85/CE

ð nou

Articolul 9 7

Dreptul de a rămâne în statul membru în timpul examinării cererii

1.           Solicitanților li se permite să rămână în statul membru, numai în scopul procedurii, până la adoptarea unei hotărâri de către autoritatea decizională în conformitate cu procedurile în primă instanță prevăzute la capitolul III. Prezentul drept de a rămâne în statul membru nu constituie un drept de a primi permis de ședere.

2.           Statele membre pot prevedea excepții de la această normă numai în cazul în care , în conformitate cu articolele 32 și 34, ð o persoană depune ï o cerere ulterioară ð menționată la articolul 41ï nu va mai fi examinată sau în cazul în care vor preda sau, după caz, extrăda o persoană fie către un alt stat membru, în temeiul obligațiilor care decurg dintr-un mandat european de arestare[11] sau din alte considerente, fie către o țară terță, ð cu excepția țării de origine a solicitantului vizat, ï, fie către o instanță penală internațională.

ò nou

3.           Un stat membru poate extrăda un solicitant către o țară terță în temeiul alineatului (2) numai în cazul în care autoritățile competente sunt convinse că o hotărâre de extrădare nu va reprezenta o returnare directă sau indirectă, încălcându-se astfel obligațiile internaționale ale statului membru.

ê 2005/85/CE

ð nou

Articolul 10 8

Cerințe privind examinarea cererilor

1.           Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (4) litera (i), Sstatele membre se asigură ca cererile de ð protecție internațională ï azil să nu fie respinse sau excluse de la examinare pe unicul motiv că nu au fost depuse în cel mai scurt termen.

ò nou

2.           Atunci când examinează cererile de protecție internațională, autoritatea decizională determină mai întâi dacă solicitanții îndeplinesc condițiile pentru a obține statutul de refugiat și, în caz contrar, dacă solicitanții sunt eligibili pentru protecție subsidiară.

ê 2005/85/CE

ð nou

3. 2.       Statele membre se asigură că autoritatea decizională hotărăște în legătură cu cererile de ð protecție internațională ï azil după o examinare corespunzătoare. În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)     cererile sunt examinate și hotărârile sunt adoptate în mod individual, obiectiv și imparțial;

(b)     se obțin informații precise și actualizate din surse diferite, cum ar fi ð Biroul European de Sprijin pentru Azil și ï Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR), cu privire la situația generală existentă în țările de origine ale solicitanților de azil și, acolo unde este necesar, în țările pe care aceștia le-au tranzitat, iar aceste informații sunt puse la dispoziția personalului care examinează cererile și adoptă hotărârile;

(c)     personalul care examinează cererile și adoptă hotărârile cunoaște standardele relevante aplicabile în domeniul legislației privind azilul și refugiații; .

ò nou

(d)     personalul care examinează cererile și adoptă hotărârile este instruit și are posibilitatea, de fiecare dată când consideră necesar, să consulte experți cu privire la cu anumite aspecte, cum ar fi cele medicale, culturale, religioase, legate de minori sau privind egalitatea între sexe.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

4. 3.       Autoritățile menționate la capitolul V au acces, prin autoritatea decizională, prin solicitant sau în alt mod, la informațiile generale menționate la alineatul 3 2 litera (b), care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

5. 4.       Statele membre pot adopta ð adoptă ï norme privind traducerea documentelor relevante pentru examinarea cererilor.

Articolul 11 9

Cerințe cu privire la hotărârea autorității decizionale

1.           Statele membre se asigură că hotărârile privind cererile de ð protecție internațională ï azil se comunică în scris.

2.           De asemenea, statele membre se asigură că, în cazul respingerii unei cereri ð referitoare la statul de refugiat și/sau de protecție subsidiară ï, hotărârea este motivată în fapt și în drept și se comunică în scris informații despre posibilitățile de a ataca o hotărâre negativă.

Statele membre nu sunt obligate să motiveze într-o hotărâre refuzul de acordare a statutului de refugiat în cazul în care solicitantului i se acordă un statut care oferă aceleași drepturi și avantaje în conformitate cu legislația internă și comunitară ca și statutul de refugiat în temeiul Directivei 2004/83/CE. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că refuzul de acordare a statutului de refugiat este motivat în dosarul solicitantului și că acesta poate avea acces, la cerere, la dosarul său.

De asemenea, Sstatele membre nu sunt obligate să comunice în scris, cu privire la o hotărâre, informații despre modul în care poate fi contestată o hotărâre negativă atunci când solicitantul a fost informat într-o etapă anterioară fie în scris, fie printr-un mijloc electronic la care acesta are acces.

3.           În sensul articolului 76 alineatul (2)(3) și atunci când cererea se întemeiază pe aceleași motive, statele membre pot adopta o singură hotărâre privind toate persoanele aflate în întreținere ð cu excepția cazului în care aceasta ar duce la divulgarea situației personale a unui solicitant care i-ar putea pune în pericol interesele, în special în cazurile care implică persecuție pe motive legate de sex, orientare sexuală, identitate sexuală și/sau vârstă ï.

Articolul 12 10

Garanțiile acordate solicitanților de ð protecție internațională ï azil

1.           Cu privire la procedurile prevăzute la capitolul III, statele membre se asigură că toți solicitanții de ð protecție internațională ï azil beneficiază de următoarele garanții:

(a)     sunt informați, într-o limbă pe care ð o înțeleg sau ï Ö pe care Õ se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, despre procedura de urmat și despre drepturile și obligațiile lor în cursul procedurii, precum și despre posibilele consecințe ale nerespectării acestor obligații și ale lipsei de cooperare cu autoritățile. Sunt informați despre termene, precum și despre mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a-și îndeplini obligația de a prezenta elementele menționate la articolul 4 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE ð , precum și despre consecințele unei retrageri explicite sau implicite a cererii ï. Respectivele informații li se comunică în timp util pentru a le permite să își exercite drepturile garantate de prezenta directivă și să se conformeze obligațiilor prezentate la articolul 13 11;

(b)     beneficiază, atunci când este necesar, de serviciile unui interpret pentru a prezenta autorităților competente argumentele lor. Statele membre consideră că este necesar să se furnizeze serviciile unui interpret cel puțin atunci când autoritatea decizională îl cheamă pe solicitant la interviu Ö trebuie să fie intervievat Õ, astfel cum se menționează la articolele 14, 15, 12 și 13 ð 16, 17 și 34 ï și, în lipsa unor astfel de servicii, comunicarea nu poate fi asigurată. În acest caz și în alte cazuri în care autoritățile competente doresc să îl intervieveze pe solicitant, serviciile respective se plătesc din fonduri publice;

(c)     nu li se refuză posibilitatea de a comunica cu ICONUR sau cu orice altă organizație care ð oferă consultanță juridică sau consiliere solicitanților de protecție internațională în conformitate cu legislația internă a ï acționează în numele ICONUR pe teritoriul statului membru în temeiul unui acord cu statului membru respectiv;

ò nou

(d)     accesul la informațiile menționate la articolul 10 alineatul (3) litera (b) nu le va fi refuzat nici acestora și nici, dacă este cazul, consilierilor lor juridici, atunci când autoritatea decizională ia în considerare aceste informații în adoptarea unei hotărâri cu privire la cererea lor;

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

(e d)  li se comunică într-un termen rezonabil hotărârea adoptată de autoritatea decizională cu privire la cererea de ð protecție internațională ï azil pe care au depus-o. În cazul în care un consilier juridic sau un alt consilier îl reprezintă în mod legal pe solicitant, statele membre îi pot comunica acestuia hotărârea, în locul solicitantului de ð protecție internațională ï azil;

(f e)   sunt informați despre rezultatul hotărârii adoptate de autoritatea decizională într-o limbă pe care ð o înțeleg sau ï Ö pe care Õ se presupune în mod rezonabil că o înțeleg în cazul în care nu sunt asistați sau reprezentați de un consilier juridic sau alt consilier și în cazul în care asistența juridică gratuită nu este posibilă. Informațiile comunicate includ date despre modul cum pot contesta o hotărâre negativă în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) articolului 9 alineatul (2).

2.           Cu privire la procedurile prevăzute la capitolul V, statele membre se asigură că toți solicitanții de azil beneficiază de garanții echivalente cu cele menționate la alineatul (1) literele (b), (c) ð , (d) ï și (e d) din prezentul articol.

Articolul 13 11

Obligațiile solicitanților de ð protecție internațională ï azil

1.           ð Statele membre impun solicitanților de protecție internațională obligația de a coopera cu autoritățile competente pentru stabilirea identității lor și a altor elemente menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime]. ï. Statele membre pot impune solicitanților de azil ð alte ï obligațiia de a coopera cu autoritățile competente în măsura în care aceasteă obligațiie sunteste necesareă pentru prelucrarea cererii.

2.           În special, statele membre pot prevedea că:

(a)     solicitanții de azil trebuie să informeze autoritățile competente despre prezența lor sau să se prezinte în fața acestora în persoană, fie imediat, fie la o dată precizată;

(b)     solicitanții de azil trebuie să predea documentele aflate în posesia lor care au relevanță pentru examinarea cererii, cum ar fi, de exemplu, pașaportul;

(c)     solicitanții de azil trebuie să informeze autoritățile competente despre reședința sau adresa lor actuală, precum și despre orice modificare a acestora, în cel mai scurt termen posibil. Statele membre pot adopta dispoziții conform cărora solicitantul trebuie să accepte primirea oricărei comunicări la cea mai recentă reședință sau adresă pe care a indicat-o în mod corespunzător;

(d)     autoritățile competente pot efectua o percheziție a solicitantului și a obiectelor pe care le are asupra sa ð , cu condiția ca percheziția să fie efectuată de o persoană de același sex ï ;

(e)     autoritățile competente pot fotografia solicitantul și

(f)      autoritățile competente pot înregistra declarațiile orale ale solicitantului, cu condiția ca acesta să fi fost informat în prealabil.

Articolul 14 12

Interviul personal

1.           Înainte de adoptarea unei hotărâri de către autoritatea decizională, solicitantului de azil i se dă posibilitatea de a avea un interviu personal cu privire la cererea sa de ð protecție internațională ï azil cu o persoană competentă, în temeiul legislației interne, să efectueze acest interviu. ð Interviurile cu privire la fondul cererii de protecție internațională sunt efectuate întotdeauna de către personalul autorității decizionale. ï

Statele membre pot, de asemenea, să ofere posibilitatea unui interviu personal fiecărei persoane majore aflate în întreținere menționate la articolul 6 alineatul (3).

ò nou

În cazul în care un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi solicită simultan protecție internațională, ceea ce în practică nu permite autorității decizionale să efectueze rapid interviurile cu privire la fondul unei cereri, statele membre pot să prevadă implicarea temporară a personalului unei alte autorități în efectuarea acestor interviuri. În astfel de cazuri, personalul autorității respective beneficiază în prealabil de formarea necesară, care include elementele enumerate la articolul 6 alineatul (4) literele (a) - (e) din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 și la articolul 18 alineatul (5) din prezenta directivă.

Atunci când o persoană a depus o cerere de protecție internațională în numele persoanelor aflate în întreținerea sa, fiecărei persoane majore vizate i se dă posibilitatea de a participa la un interviu personal.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Statele membre pot determina în legislația internă cazurile în care unui minor i se oferă posibilitatea unui interviu personal.

2.           Interviul personal privind fondul cererii poate fi omis în cazul în care:

(a)     autoritatea decizională este în măsură să adopte o hotărâre pozitivă ð în ceea ce privește statutul de refugiat ï pe baza probelor disponibile sau

(b)     autoritatea competentă a avut deja o întâlnire cu solicitantul în scopul de a-l asista la completarea cererii și la furnizarea informațiilor esențiale cu privire la cerere, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE, sau

(c)     autoritatea decizională, pe baza unei examinări complete a informațiilor furnizate de solicitant, consideră că cererea este neîntemeiată în cazurile în care se aplică circumstanțele menționate la articolul 24 alineatul (4) literele (a), (c), (g), (h) și (j).

3.      Interviul personal poate fi omis de asemenea:

(b)     în cazurile în care, în mod rezonabil, nu este posibil să aibă loc, în special atunci când autoritatea ð decizională ï competentă consideră că solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanțe durabile independente de voința sa. Atunci când există îndoieli, ð autoritatea determinantă consultă un expert în domeniul medical pentru a stabili dacă starea care face ca solicitantul să nu poată sau să nu fie în măsură să fie intervievat este temporară sau permanentă ï statele membre pot solicita un certificat medical sau psihologic.

În cazul în care Ö nu se efectuează un interviu personal Õ statul membru nu oferă solicitantului sau, după caz, persoanei aflate în întreținere, posibilitatea unui interviu personal în temeiul literei (b) prezentului paragraf, sau, după caz, Ö cu Õ persoana aflată în întreținere, se fac eforturi rezonabile pentru a permite solicitantului sau persoanei aflate în întreținere să prezinte noi informații.

3. 4.       Lipsa unui interviu personal în conformitate cu prezentul articol nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la o cerere de ð protecție internațională ï azil.

4. 5..      Lipsa unui interviu personal în temeiul alineatului (2) literaele (b) și (c) și al alineatului (3) nu trebuie să afecteze în mod negativ hotărârea autorității decizionale.

5. 6.       Independent de articolul 28 alineatul (1) 20 alineatul (1), statele membre, atunci când hotărăsc cu privire la o cerere de ð protecție internațională ï azil, pot ține seama de faptul că solicitantul nu s-a prezentat la interviul personal, cu excepția cazului în care a avut motive întemeiate de a nu se prezenta.

Articolul 15 13

Cerințe cu privire la interviul personal

1.           Interviul personal are loc în mod normal fără prezența membrilor de familie, cu excepția cazului în care autoritatea decizională consideră necesară prezența altor membri de familie, în scopul unei examinări corespunzătoare.

2.           Interviul personal are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare.

3.           Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a garanta că interviul personal are loc în condiții care îi permit solicitantului să prezinte toate motivele cererii sale. În acest scop, statele membre:

(a)     se asigură că persoana care efectuează conduce interviul este suficient de competentă pentru a ține seama de situația personală ð și ï sau generală în care se înscrie cererea, inclusiv de originea culturală ð , sexul, orientarea sexuală, identitatea sexuală ï sau de vulnerabilitatea solicitantului ð , în sensul articolului 22 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire]; ï , pe cât posibil, și

ò nou

(b)     în măsura posibilului, asigură efectuarea interviului cu solicitantul de către o persoană de același sex, dacă solicitantul cere acest lucru;

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

(c b)  aleg un interpret ð competent ï, capabil să asigure o comunicare corespunzătoare între solicitant și persoana care efectuează conduce interviul. Comunicarea Ö are loc Õ nu trebuie să aibă loc neapărat în limba pe care o preferă solicitantul de azil Ö , cu excepția cazului în care Õ atunci când există o altă limbă pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege și în care poate comunica ð în mod clar ï. ð În măsura posibilului, statele membre pun la dispoziție un interpret de același sex, dacă solicitantul cere acest lucru ï;

ò nou

(d)     se asigură că persoana care efectuează interviul privind fondul unei cereri de protecție internațională nu poartă uniformă militară sau uniforma autorităților de aplicare a legii;

(e)     se asigură că interviurile cu minori se efectuează într-o formă adaptată acestora.

ê 2005/85/CE

4.           Statele membre pot adopta norme privind prezența unor părți terțe la interviul personal.

5.           Prezentul articol se aplică, de asemenea, întâlnirii prevăzute la articolul 12 alineatul (2) litera (b).

ò nou

Articolul 16

Conținutul interviului personal

Atunci când efectuează interviul personal privind fondul unei cereri de protecție internațională, autoritatea decizională se asigură că solicitantul are în mod corespunzător posibilitatea de a prezenta elementele necesare pentru a-și susține cât mai complet posibil cererea de protecție internațională, în conformitate cu articolul 4 din Directiva [..../../UE] [Directiva privind standardele minime]. Aceasta include posibilitatea de a oferi o explicație referitoare la elementele care pot lipsi și/sau referitoare la incoerențele sau contradicțiile din declarațiile sale.

ê 2005/85/CE

Articolul 14

Statutul raportului privind interviul personal în cadrul procedurii

1.           Statele membre se asigură că se întocmește un raport scris cu privire la fiecare interviu personal, care să cuprindă cel puțin informațiile esențiale despre cerere, astfel cum au fost prezentate de solicitant, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE.

2.           Statele membre se asigură că solicitanții au acces în timp util la raportul privind interviul personal. În cazul în care acest acces nu se acordă decât după hotărârea autorității decizionale, statele membre se asigură că acest acces este posibil cât mai curând pentru a permite solicitantului să pregătească și să introducă o cale de atac în termenul stabilit.

3.           Statele membre pot cere solicitantului să aprobe conținutul raportului cu privire la interviul personal.

În cazul în care solicitantul refuză să aprobe conținutul raportului, motivele refuzului se consemnează la dosarul solicitantului.

Refuzul solicitantului de a aproba conținutul raportului nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea acestuia.

4.           Prezentul articol se aplică, de asemenea, întâlnirii prevăzute la articolul 12 alineatul (2) litera (b).

ò nou

Articolul 17

Întocmirea rapoartelor privind interviurile personale și înregistrarea acestora

1.           Statele membre se asigură că fiecare interviu personal face obiectul unui raport detaliat, care conține toate elementele esențiale.

2.           Statele membre pot să prevadă înregistrarea audio sau audio-video a interviurilor personale. În acest caz, statele membre se asigură că înregistrarea interviului personal este anexată la raport.

3.           Statele membre se asigură că solicitantul are posibilitatea să formuleze observații și/sau să ofere clarificări cu privire la orice erori de traducere sau neînțelegeri care apar în raport, la încheierea interviului personal sau într-un anumit termen înainte de luarea unei hotărâri de către autoritatea decizională. În acest scop, statele membre se asigură că solicitantul este pe deplin informat cu privire la conținutul raportului, beneficiind de asistență din partea unui interpret, dacă este necesar. Apoi, statele membre cer solicitantului să aprobe conținutul raportului.

Statele membre nu trebuie să ceară solicitantului să aprobe conținutul raportului dacă interviul este înregistrat în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (2) și dacă înregistrarea poate fi admisă ca probă în procedurile menționate în capitolul V.

4.           În cazul în care solicitantul refuză să aprobe conținutul raportului, motivele refuzului se consemnează la dosarul solicitantului.

Refuzul solicitantului de a aproba conținutul raportului nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea acestuia.

5.           Înainte de luarea unei hotărâri de către autoritatea decizională, solicitanților nu li se refuză accesul la raport și, dacă este cazul, la înregistrarea acestuia.

Articolul 18

Rapoarte medicale

1.           Statele membre permit unui solicitant să facă obiectul unui examen medical efectuat pentru a prezenta autorității decizionale un certificat medical, în sprijinul declarațiilor date cu privire la persecuția sau vătămarea gravă suferită în trecut. Statele membre pot cere solicitantului să prezinte autorității decizionale rezultatele examenului medical într-un termen rezonabil, după ce acesta a fost informat cu privire la drepturile sale în temeiul prezentului articol. În cazul în care solicitantul nu prezintă rezultatele examenului medical în termenul respectiv, fără a avea motive întemeiate, acest lucru nu împiedică autoritatea decizională să ia o hotărâre privind cererea de protecție internațională.

2.           Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazurile în care autoritatea decizională consideră că există un motiv pentru a crede că solicitantul nu are capacitatea de a fi intervievat și/sau de a da declarații precise și coerente sau că această capacitate este limitată, ca urmare a stresului post-traumatic, a persecuției sau a vătămării grave suferite în trecut, aceasta se asigură că examenul medical este efectuat cu consimțământul solicitantului. Refuzul unui solicitant de a se supune unui astfel de examen medical nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea de protecție internațională.

3.           Statele membre asigură condițiile adecvate pentru a pune la dispoziție o expertiză medicală imparțială și calificată în scopul examenelor medicale menționate la alineatul (2).

4.           Statele membre prevăd norme și condiții suplimentare pentru identificarea și documentarea simptomelor de tortură și a altor forme de violență fizică, sexuală sau psihologică, relevante pentru aplicarea prezentului articol.

5.           Statele membre se asigură că persoanele care intervievează solicitanții în temeiul prezentei directive beneficiază de formare în ceea ce privește identificarea simptomelor de tortură și a problemelor medicale care ar putea afecta în mod negativ capacitatea solicitantului de a fi intervievat.

6.           Rezultatele examenelor medicale menționate la alineatele (1) și (2) sunt evaluate de autoritatea decizională în coroborare cu alte elemente ale cererii.

Articolul 19

Furnizarea gratuită de informații juridice și procedurale în procedurile în primă instanță

1.           Statele membre se asigură că informațiile juridice și procedurale sunt furnizate gratuit solicitanților, la cerere, în procedurile în primă instanță prevăzute în capitolul III. Aceasta include, cel puțin, furnizarea de informații privind procedura luând în considerare situația personală a solicitantului și motivele în fapt și în drept, în eventualitatea unei hotărâri negative.

2.           Furnizarea gratuită de informații juridice și procedurale face obiectul condițiilor prevăzute la articolul 21.

Articolul 20

Asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită în procedurile privind căile de atac

ê 2005/85/CE articolul 15 alineatul (2)

ð nou

1.           În cazul unei hotărâri negative a autorității decizionale, Sstatele membre se asigură că asistența juridicădiciară gratuită și/sau reprezentarea gratuită se acordă la cerere, sub rezerva dispozițiilor alineatului (3) ð în procedurile privind căile de atac prevăzute în capitolul V. Acestea includ, cel puțin, pregătirea documentelor procedurale necesare și participarea la ședința de judecată în fața unei instanțe de fond în numele solicitantului. ï

ò nou

2.           Statele membre pot să acorde, de asemenea, asistență juridică gratuită și/sau reprezentare gratuită în procedurile în primă instanță prevăzute în capitolul III. În astfel de cazuri, nu se aplică articolul 19.

3.           Statele membre pot să prevadă ca asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită să nu se acorde în cazul în care o instanță judecătorească consideră că o cale de atac exercitată de solicitant nu are perspective reale de succes.

Într-un astfel de caz, statul membru se asigură că nu se restricționează în mod arbitrar asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită și că nu se împiedică accesul efectiv la justiție al solicitantului.

4.           Asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită fac obiectul condițiilor prevăzute la articolul 21.

Articolul 21

Condițiile furnizării gratuite de informații juridice și procedurale, precum și ale acordării asistenței juridice gratuite și a reprezentării gratuite

1.           Statele membre pot să prevadă ca informațiile juridice și procedurale menționate la articolul 19, precum și asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită menționate la articolul 20, să fie furnizate de organizații neguvernamentale, de funcționari guvernamentali sau de servicii specializate ale statului.

ê 2005/85/CE articolul 15 (adaptat)

ð nou

1.           Statele membre oferă solicitanților de azil posibilitatea efectivă de a consulta, pe propria cheltuială, un consilier juridic sau alt consilier, recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop în conformitate cu legislația internă, în chestiuni referitoare la cererile lor de azil.

2. 3.       Statele membre pot să prevadă în legislația lor internă că ð furnizarea gratuită a informațiilor juridice și procedurale menționate la articolul 19 și acordarea ï asistențeia juridicediciară gratuiteă și/sau a reprezentăriiarea gratuiteă Ö menționate la articolul 20 Õ se acordă:

(a)     numai pentru procedurile în fața unei instanțe judecătorești în conformitate cu capitolul V, exceptând orice cale de atac judiciară sau administrativă prevăzută de legislația internă, inclusiv o reexaminare a unei căi de atac ca urmare a unei căi de atac judiciare sau administrative; și/sau

(a b)  numai persoanelor care nu dispun de resurse suficiente și/sau

(b c)  numai Ö prin intermediul serviciilor furnizate de Õ consilierilor juridici sau alți altor consilieri special desemnați de legislația internă pentru a asista și/sau a reprezenta solicitanții de azil ð protecție internațională ï. azil și/sau

(d)     numai în cazul în care calea de atac judiciară sau administrativă are șanse de succes.

Statele membre se asigură că asistența judiciară și/sau reprezentarea acordate în temeiul literei (d) nu este limitată în mod arbitrar.

3. 4.       Statele membre pot prevedea norme privind modalitățile de depunere și prelucrare a soluționare a cererilor de ð informații juridice și procedurale, în temeiul articolului 19, și de ïasistență judiridicăciară și/sau reprezentare Ö , în temeiul articolului 20 Õ.

4. 5.       De asemenea, statele membre pot:

(a)     să impună limite financiare și/sau termene pentru ð furnizarea gratuită a informațiilor juridice și procedurale menționate la articolul 19 și ï acordarea asistenței juridicediciare gratuite și/sau a reprezentării gratuite Ö menționate la articolul 20 Õ, cu condiția ca limitele respective să nu restrângă în mod arbitrar accesul la ð furnizarea informațiilor juridice și procedurale, precum și a ï asistențeiă juridicediciară și/sau a reprezentăriiare;

(b)     să prevadă, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, ca solicitanții de azil să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât tratamentul acordat în general resortisanților proprii în chestiuni referitoare la asistența juridicădiciară.

5. 6.       Statele membre pot cere rambursarea integrală sau parțială a cheltuielilor efectuate în cazul și în momentul în care situația financiară a solicitantului se îmbunătățește considerabil sau în cazul în care hotărârea de acordare a acestor prestații a fost luată pe baza unor informații false furnizate de solicitant.

ê 2005/85/CE articolul 15 alineatul (1) (adaptat)

ð nou

Articolul 22

Dreptul la asistență juridică și la reprezentare în toate etapele procedurii

1.           Statele membre oferă Ssolicitanților de azil Ö li se oferă Õ posibilitatea efectivă de a consulta, pe propria cheltuială, un consilier juridic sau alt consilier, recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop în conformitate cu legislația internă, în chestiuni referitoare la cererile lor de azil ð protecție internațională, în toate etapele procedurii, inclusiv după adoptarea unei hotărâri negative ï.

ò nou

2.           Statele membre pot permite organizațiilor neguvernamentale să acorde asistență juridică gratuită și/sau reprezentare solicitanților de protecție internațională în procedurile prevăzute în capitolul III și capitolul V.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 23 16

Domeniul de aplicare a asistenței juridicediciare și a reprezentării

1.           Statele membre se asigură că un consilier juridic sau alt consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop de legislația internă și care asistă sau reprezintă un solicitant de ð protecție internațională ï azil în temeiul legislației interne are acces la informațiile din dosarul solicitantului ð pe baza cărora este sau va fi luată o hotărâre ï care sunt susceptibile de a fi examinate de către autoritățile menționate la capitolul V, în măsura în care informațiile respective sunt relevante pentru examinarea cererii de azil.

Statele membre pot face o excepție în cazul în care divulgarea informațiilor sau a surselor ar periclita securitatea națională, securitatea organizațiilor sau a persoanei (persoanelor) care furnizează informațiile sau securitatea persoanei (persoanelor) la care se referă informațiile sau în cazul în care s-ar prejudicia ancheta aferentă examinării cererilor de ð protecție internațională ï azil de către autoritățile competente ale statelor membre sau relațiile internaționale ale statelor membre. În astfel de cazuri, Ö statele membre: Õ

ò nou

(a)     permit accesul la informațiile sau sursele în cauză consilierului juridic sau consilierului care a fost supus unui control de securitate sau, cel puțin, serviciilor specializate ale statului care sunt autorizate în temeiul legislației interne să reprezinte solicitantul pentru acest scop specific, în măsura în care informațiile sunt relevante pentru examinarea cererii sau pentru luarea unei hotărâri de retragere a protecției internaționale;

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

(b)     Ö permit Õ accesul la informațiile sau sursele în cauză este permis autorităților menționate la capitolul V, cu excepția cazului în care accesul este interzis în situațiile care implică securitatea internă.

2.           Statele membre se asigură că un consilier juridic sau alt consilier care asistă sau reprezintă un solicitant de azil are acces la zone restricționate, precum locurile de reținere și zonele de tranzit, în scopul consultării cu solicitantul ð , în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] ï. Statele membre nu pot limita posibilitatea de vizitare a solicitanților care se află în zonele restricționate decât în cazul în care, în temeiul legislației interne, limitarea este necesară în mod obiectiv pentru asigurarea securității, a ordinii publice sau a gestionării administrative a zonei sau pentru asigurarea unei examinări eficiente a cererii de azil, cu condiția ca aceasta să nu restrângă drastic sau să nu facă imposibil accesul consilierului juridic sau al altui consilier.

ò nou

3.           Statele membre permit solicitantului să se prezinte la interviul personal însoțit de un consilier juridic sau de un alt consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop în temeiul legislației interne.

ê 2005/85/CE

ð nou

4. 3.       Statele membre pot prevedea norme care să reglementeze prezența consilierilor juridici sau a altor consilieri la toate interviurile din cadrul procedurii, fără a aduce atingere prezentului articol sau articolului 25 alineatul (1) litera (b) 17 alineatul (1) litera (b).

4.           Statele membre pot prevedea posibilitatea ca solicitantului să îi fie permis să se prezinte la interviul personal însoțit de un consilier juridic sau alt consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop de legislația internă.

Statele membre pot cere ca solicitantul să fie prezent la interviul personal chiar și atunci când acesta este reprezentat în conformitate cu legislația internă de un astfel de consilier juridic sau alt consilier și pot cere solicitantului să răspundă personal la întrebările adresate.

Absența consilierului juridic sau a altui consilier nu împiedică autoritatea competentă să efectueze realizeze interviul personal cu solicitantul, ð , fără a aduce atingere articolului 25 alineatul (1) litera (b) ï.

ò nou

Articolul 24

Solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale

1. Statele membre se asigură că solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale sunt identificați în timp util. În acest scop, statele membre pot utiliza mecanismul prevăzut la articolul 22 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire].

Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul în care, într-o etapă ulterioară a procedurii, devine evident faptul că un solicitant are nevoie de garanții procedurale speciale.

2. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale beneficiază de timp suficient și de sprijin relevant pentru a prezenta elementele cererii lor cât mai complet posibil și aducând toate probele disponibile.

În cazurile în care autoritatea decizională consideră că un solicitant a făcut obiectul torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, articolul 31 alineatul (6) și articolul 32 alineatul (2) nu se aplică.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 25 17

Garanții pentru minorii neînsoțiți

1.           Cu privire la toate procedurile prevăzute de prezenta directivă și fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolele 14 ð , 15, 16, ï și 17 12 și 14, statele membre:

(a)     iau măsuri de îndată ce este posibil pentru a asigura reprezentarea și/sau asistarea minorului neînsoțit de către un reprezentant ð pentru a permite acestuia să beneficieze de drepturi și să își îndeplinească obligațiile prevăzute în temeiul prezentei directive ï cu privire la examinarea cererii de azil. ð Reprezentantul are expertiza necesară în domeniul îngrijirii copilului și își îndeplinește îndatoririle în conformitate cu principiul interesului superior al copilului. ï Reprezentantul respectiv poate fi și reprezentantul menționat în Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] la articolul 19 din Directiva 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre[12].

(b)     se asigură că reprezentantului i se dă posibilitatea de a-l informa pe minorul neînsoțit despre semnificația și posibilele consecințe ale interviului personal și, după caz, despre modul în care trebuie să se pregătească pentru interviul personal. Statele membre îi permit ð se asigură că ï Ö un Õ reprezentantului ð și/sau un consilier juridic sau un alt consilier autorizat în acest scop în temeiul legislației interne ï să asiste asistă la interviu și ð are posibilitatea ï să adreseze întrebări sau să formuleze observații, în cadrul stabilit de persoana care conduce interviul.

Statele membre pot cere ca minorul neînsoțit să fie prezent la interviul personal chiar dacă reprezentantul este prezent.

2.           Statele membre pot să nu desemneze un reprezentant în cazul în care minorul neînsoțit:

(a)     după toate probabilitățile va ð împlini 18 ani ï ajunge la majorat înainte de adoptarea unei hotărâri în primă instanță sau

(b)     poate beneficia în mod gratuit de serviciile unui consilier juridic sau ale altui consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop de legislația internă pentru a îndeplini sarcinile menționate anterior ca revenind reprezentantului sau

(c)     este sau a fost căsătorit.

3.           De asemenea, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare la 1 decembrie 2005, statele membre pot să nu numească un reprezentant atunci când un minor neînsoțit are vârsta de 16 ani sau mai mult, cu excepția cazului în care minorul se află în imposibilitatea de a-și susține cererea de azil fără ajutorul unui reprezentant.

3. 4.       Statele membre se asigură că:

(a)     în cazul în care un minor neînsoțit participă la un interviu personal referitor la cererea sa de ð protecție internațională ï azil în conformitate cu articolele 14, 15, ð 16, ï 17, și ð 34 ï 12, 13 și 14, interviul respectiv este efectuat condus de o persoană care are cunoștințele necesare privind nevoile speciale ale minorilor;

(b)     un funcționar care are cunoștințele necesare privind nevoile speciale ale minorilor redactează hotărârea autorității decizionale cu privire la cererea de azil a unui minor neînsoțit.

ò nou

4.           Informațiile juridice și procedurale menționate la articolul 19 sunt furnizate gratuit minorilor neînsoțiți, împreună cu reprezentanții acestora, și pentru procedurile de retragere a statutului de protecție internațională prevăzute în capitolul IV.

ê 2005/85/CE

ð nou

5.           Statele membre pot recurge la examene medicale pentru a determina vârsta minorilor neînsoțiți în cadrul examinării unei cereri de ð protecție internațională ï azil ð în cazul în care, ca urmare a declarațiilor generale sau a altor probe relevante, statele membre au încă îndoieli în legătură cu vârsta solicitantului. În cazul în care aceste îndoieli persistă după efectuarea examenului medical, statele membre prezumă că solicitantul este minor ï.

ò nou

Orice examen medical se efectuează cu respectarea deplină a demnității individuale, alegându-se examinările cele mai puțin invazive.

ê 2005/85/CE

ð nou

În cazurile în care se recurge la examene medicale, statele membre se asigură că:

(a)     minorii neînsoțiți sunt informați, înainte de examinarea cererii lor de ð protecție internațională ï azil, într-o limbă pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, despre posibilitatea determinării vârstei lor printr-un examen medical. Aceasta trebuie să cuprindă informații despre metoda de examinare și posibilele consecințe ale rezultatului examenului medical pentru examinarea cererii de ð protecție internațională ï azil, precum și despre consecințele refuzului minorului neînsoțit de a se supune examenului medical;

(b)     minorii neînsoțiți și/sau reprezentanții lor sunt de acord cu efectuarea unui examen în vederea determinării vârstei minorilor în cauză și

(c)     hotărârea de respingere a cererii de ð protecție internațională ï azil a unui minor neînsoțit care a refuzat să se supună examenului medical nu se întemeiază exclusiv pe acest refuz.

Faptul că un minor neînsoțit a refuzat să se supună unui astfel de examen medical nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea de ð protecție internațională ï azil.

ò nou

6.           Articolul 20 alineatul (3), articolul 31 alineatul (6), articolul 32 alineatul (2), articolul 33 alineatul (2) litera (c), articolul 38 și articolul 43 nu se aplică minorilor neînsoțiți.

ê 2005/85/CE

7. 6.       Statele membre țin seama în primul rând de interesul superior al copilului atunci când pun în aplicare prezentul articol.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 26 18

Reținerea

1.           Statele membre nu pot reține o persoană exclusiv pe motiv că aceasta solicită de ð protecție internațională ï azil. ð Motivele și condițiile reținerii, precum și garanțiile aflate la dispoziția solicitanților de protecție internațională reținuți sunt conforme cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] ï.

2.           În cazul în care un solicitant de ð protecție internațională ï azil este reținut, statele membre se asigură că există posibilitatea unui control judiciar rapid ð , în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] ï.

Articolul 27 19

Procedura în Ö cazul Õ caz de retrageriie a cererii

1.           În măsura în care statele membre prevăd posibilitatea retragerii explicite a cererii în conformitate cu legislația internă, atunci când un solicitant de azil își retrage în mod explicit cererea de ð protecție internațională ï azil, statele membre se asigură că autoritatea responsabilă cu determinarea adoptă o hotărâre fie în sensul încetării examinării cererii, fie al respingerii acesteia.

2.           De asemenea, statele membre pot prevedea că autoritatea decizională poate decide încetarea examinării fără a adopta o hotărâre. În acest caz, statele membre trebuie să se asigure că autoritatea decizională consemnează această informație la dosarul solicitantului.

Articolul 28 20

Procedura în cazul retragerii implicite a cererii sau al renunțării implicite la aceasta

1.           În cazul în care există motive serioase să se considere că un solicitant de ð protecție internațională ï azil și-a retras implicit cererea de azil sau că a renunțat implicit la aceasta, statele membre iau măsuri pentru ca autoritatea decizională să adopte o hotărâre fie în sensul încetării examinării, fie ð, cu condiția ca autoritatea decizională să considere cererea nefondată pe baza unei examinări corespunzătoare a fondului acesteia în conformitate cu articolul 4 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] și a unui interviu personal ulterior, ï al respingerii cererii în temeiul faptului că solicitantul nu și-a stabilit dreptul la statutul de refugiat în conformitate cu Directiva 2004/83/CE.

Statele membre pot prezuma că solicitantul și-a retras implicit cererea de ð protecție internațională ï azil sau a renunțat implicit la aceasta, în special atunci când se stabilește că:

(a)     solicitantul nu a dat curs cererilor de a furniza informații esențiale pentru cererea sa de azil în conformitate cu articolul 4 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime 2004/83/CE sau nu s-a prezentat la interviul personal prevăzut la articolele 14, 15, ð 16 ï și 17 12, 13 și 14 Ö din prezenta directivă Õ, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează într-un termen rezonabil că aceste situații se datorează unor circumstanțe independente de voința sa;

(b)     solicitantul a fugit sau a părăsit fără permisiune locul în care locuia sau era reținut, fără a contacta autoritatea competentă într-un termen rezonabil, sau nu s-a conformat într-un termen rezonabil obligației de a se prezenta la autorități în mod regulat și altor obligații de comunicare.

În scopul punerii în aplicare a prezentelor dispoziții, statele membre pot stabili termene sau orientări.

2.           Statele membre se asigură că solicitantul care se prezintă din nou la autoritatea competentă după adoptarea hotărârii de încetare menționate la alineatul (1) din prezentul articol are dreptul să solicite redeschiderea cazului său ð sau are dreptul să depună o nouă cerere care nu face obiectul procedurii prevăzute la articolele 40 și 41 ï, cu excepția situației în care cererea este examinată în conformitate cu articolele 32 și 34.

Statele membre pot prevedea un termen ð de cel puțin un an ï după împlinirea căruia cazul solicitantului nu mai poate fi redeschis ð sau noua cere poate să fi tratată ca o cerere ulterioară și să facă obiectul procedurii menționate la articolele 40 și 41 ï.

Statele membre se asigură că o astfel de persoană nu este expulzată contrar principiului nereturnării.

Statele membre pot permite autorității decizionale să reia examinarea din stadiul în care a fost întreruptă.

ò nou

3.           Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin].

ê 2005/85/CE

ð nou

Articolul 29 21

Rolul ICONUR

1.           Statele membre autorizează ICONUR:

(a)     să aibă acces la solicitanții de ð protecție internațională ï azil, inclusiv la cei reținuți ð , cei aflați la frontieră ï precum și în zonele de tranzit aeroportuar sau portuar;

(b)     să aibă acces la informații privind cererile individuale de ð protecție internațională ï azil, la desfășurarea procedurii și la hotărârile adoptate, cu condiția ca solicitantul de azil să fie de acord cu acest lucru;

(c)     să își prezinte opiniile, în îndeplinirea misiunii sale de supraveghere pe care i-o conferă articolul 35 din Convenția de la Geneva, în fața oricăror autorități competente, cu privire la cererile individuale de ð protecție internațională ï azil, în orice etapă a procedurii.

2.           De asemenea, alineatul (1) se aplică unei organizații care activează în numele ICONUR pe teritoriul respectivului stat membru în temeiul unui acord cu acesta.

Articolul 30 22

Colectarea informațiilor cu privire la cazuri individuale

În scopul examinării cazurilor individuale, statele membre:

(a)          nu divulgă, în mod direct, informațiile cu privire la cererile individuale de ð protecție internațională ï azil sau faptul că a fost depusă o cerere, autorului (sau autorilor) presupus (presupuși) al (ai) persecuției ð sau vătămării grave ï la care a fost supus solicitantul de azil;

(b)          nu obțin informații de la autorul (sau autorii) presupus (presupuși) al (ai) persecuției ð sau vătămării grave ï într-un mod care ar putea duce la informarea directă a acestuia (acestora) despre faptul că solicitantul în cauză a depus o cerere și care ar periclita integritatea fizică a solicitantului și a persoanelor aflate în întreținerea acestuia sau libertatea și siguranța membrilor familiei sale care se află încă în țara de origine.

CAPITOLUL III

Proceduri în primă instanță

Secțiunea I

Articolul 31 23

Procedura de examinare

1.           Statele membre prelucrează soluționează cererile de ð protecție internațională ï azil în cadrul unei proceduri de examinare în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II.

2.           Statele membre se asigură că procedura în cauză se încheie cât mai repede posibil, fără a aduce atingere unei examinări corespunzătoare și complete.

ò nou

3.           Statele membre se asigură că o procedură se încheie în cel mult șase luni după depunerea cererii.

Statele membre pot prelungi termenul respectiv cu o nouă perioadă care nu depășește șase luni, în cazul în care:

(a)     procedura implică elemente complexe în fapt și în drept;

(b)     un număr mare de resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi solicită simultan protecție internațională, ceea ce nu permite în practică încheierea procedurii în termenul de șase luni;

(c)     întârzierea poate fi imputată în mod clar nerespectării de către solicitant a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 13.

Statele membre pot amâna încheierea procedurii în cazul în care nu se poate preconiza în mod rezonabil ca autoritatea decizională să ia o hotărâre în termenele prevăzute la prezentul alineat din cauza unei situații nesigure în țara de origine, care se estimează că este temporară.

ê 2005/85/CE

ð nou

4.           Statele membre se asigură că, în cazul în care nu se poate lua o hotărâre în termen de șase luni, solicitantul respectiv fie:

(a)     este informat despre întârziere ð și ï sau

(b)     primește, la cerere, informații privind ð motivele întârzierii și ï termenul în care se preconizează adoptarea unei hotărâri cu privire la cererea sa. Astfel de informații nu reprezintă o obligație pentru statul membru față de solicitantul în cauză de a adopta o hotărâre în termenul respectiv.

ò nou

Consecințele neadoptării unei hotărâri în termenele prevăzute la alineatul (3) se stabilesc în conformitate cu legislația internă.

ê 2005/85/CE

ð nou

5. 3.       Statele membre pot acorda prioritate oricărei examinării sau pot accelera orice examinare ð unei cereri de protecție internațională ï în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II, inclusiv în cazul în care este probabil ca cererea să fie întemeiată sau solicitantul are nevoi speciale:

ò nou

(a)     în cazul în care este probabil ca cererea să fie întemeiată;

(b)     în cazul în care solicitantul este vulnerabil în sensul articolului 22 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire] sau are nevoie de garanții procedurale speciale, în special minorii neînsoțiți;

(c)     în alte cazuri, cu excepția cererilor menționate la alineatul (6).

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

6. 4.       De asemenea, Sstatele membre pot prevedea acordarea priorității sau accelerarea unei proceduri de examinare în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II ð și/sau efectuarea acesteia la frontieră, în conformitate cu articolul 43, ï în cazul în care:

(a)     solicitantul, la depunerea cererii și prezentarea faptelor, a invocat doar aspecte care nu sunt relevante sau au o relevanță minimă pentru a se examina dacă îndeplinește sau nu condițiile necesare pentru a obține statutul de refugiat ð sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară ï în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE sau

(b)     în mod clar, solicitantul nu poate fi considerat refugiat sau nu îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de refugiat într-un stat membru în temeiul Directivei 2004/83/CE sau

(c)     cererea de azil este considerată ca neîntemeiată:

(b i)   deoarece solicitantul provine dintr-o țară de origine sigură în sensul prezentei directive articolelor 29, 30 și 31 sau

(ii)      deoarece țara care nu este stat membru este considerată ca o țară terță sigură pentru solicitant, fără a se aduce atingere articolului 28 alineatul (1), sau

(c d)  solicitantul a indus în eroare autoritățile în ceea ce privește identitatea și/sau cetățenia sa și/sau autenticitatea documentelor sale, prezentând informații sau documente false ori ascunzând informații și documente relevante care ar fi putut avea o influență nefavorabilă asupra hotărârii, sau

(e)     solicitantul a depus o altă cerere de azil, furnizând alte date personale, sau

(d f)   solicitantul nu a furnizat nicio informație care să stabilească cu un grad rezonabil de certitudine identitatea sau cetățenia sa ori există probabilitatea Ö ca solicitantul Õ să fi distrus sau îndepărtat, cu rea-credință, acte de identitate sau documente de călătorie care ar fi contribuit la stabilirea identității sau a cetățeniei sale sau

(e g)  solicitantul a făcut declarații incoerente, contradictorii, ð în mod clar false sau în mod evident ï puțin plauzibile sau insuficiente ð care contrazic informații suficient de bine verificate privind țara de origine, ï Ö făcând, astfel, Õ care fac în mod clar neconvingătoare cererea sa în ceea ce privește ð îndeplinirea condițiilor pentru a obține statutul de refugiat sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară în temeiul ï afirmația sa că a fost supus persecuției menționate de Directivaei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE sau

(h)     solicitantul a depus o cerere ulterioară în care nu invocă elemente noi relevante cu privire la situația sa personală ori la situația din țara sa de origine sau

(i)      fără un motiv valabil, solicitantul nu și-a depus cererea mai devreme, deși a avut posibilitatea să facă acest lucru, sau

(f j)    solicitantul depune o cerere numai pentru a întârzia sau a împiedica punerea în executare a unei hotărâri anterioare sau iminente care ar duce la expulzarea sa sau

(k)     fără un motiv valabil, solicitantul nu s-a conformat obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/83/CE sau al articolului 11 alineatul (2) literele (a) și (b) și al articolului 20 alineatul (1) din prezenta directivă sau

(l)      solicitantul a intrat pe teritoriul statului membru în mod ilegal sau și-a prelungit ilegal șederea și, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorități și/sau nu și-a depus cererea de azil cât mai curând posibil, având în vedere circumstanțele intrării sale pe teritoriu, sau

(g m) solicitantul ð poate fi considerat din motive întemeiate ï reprezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică a statului membru ori solicitantul a fost expulzat forțat din motive grave de securitate publică și ordine publică în conformitate cu legislația internă sau

(n)     solicitantul refuză să se conformeze obligației de amprentare digitală în conformitate cu legislația comunitară și/sau internă relevantă sau

(o)     cererea a fost făcută de un minor necăsătorit căruia i se aplică articolul 6 alineatul (4) litera (c), după ce cererea părintelui sau a părinților în răspunderea cărora se află minorul a fost respinsă și nu au fost aduse elemente noi cu privire la situația personală a solicitantului sau la situația din țara sa de origine.

ò nou

7.           Statele membre prevăd termene rezonabile pentru adoptarea unei hotărâri în procedurile în primă instanță în temeiul alineatului (6), care asigură o examinare corespunzătoare și completă.

8.           Faptul că o cerere de protecție internațională a fost depusă după intrarea ilegală pe teritoriu sau la graniță, inclusiv în zone de tranzit, precum și lipsa documentelor sau utilizarea unor documente falsificate, nu determină per se recurgerea automată la procedura în primă instanță în temeiul alineatului (6).

ê 2005/85/CE

Articolul 24

Proceduri speciale

1.           Statele membre pot prevedea următoarele proceduri speciale, derogatorii de la principiile fundamentale și garanțiile din capitolul II:

(a)     o examinare preliminară în scopul soluționării cazurilor examinate în cadrul prevăzut la secțiunea IV;

(b)     proceduri în scopul soluționării cazurilor examinate în cadrul prevăzut la secțiunea V.

2.           De asemenea, statele membre pot prevedea o derogare în ceea ce privește secțiunea VI.

ê 2005/85/CE articolul 28

ð nou

Articolul 32

Cereri neîntemeiate

1.           Fără a aduce atingere articoluluielor 27 19 și 20, statele membre pot considera o cerere de azil ca neîntemeiată numai în cazul în care autoritatea decizională a stabilit că solicitantul nu îndeplinește condițiile pentru obținerea statutului de ð protecție internațională ï refugiat în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE.

2.           În cazurile menționate la articolul 23 alineatul (4) litera (b) și În în cazul cererilor de azil neîntemeiate în care se aplică oricare dintre situațiile enumerate la articolul 31 alineatul (6) ð literele (a) - (f) ï 23 alineatul (4) literele (a) și (c) -(o), statele membre pot, de asemenea, să considere o cerere ca vădit neîntemeiată în cazul în care este definită ca atare în legislația internă.

ê 2005/85/CE

ð nou

Secțiunea II

Articolul 33 25

Cereri inadmisibile

1.           În afara cazurilor în care o cerere nu este examinată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin] (CE) nr. 343/2003, statele membre nu au obligația de a verifica dacă solicitantul îndeplinește condițiile cerute pentru a obține statutul de ð protecție internațională ï de refugiat în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE, în cazul în care cererea este considerată se consideră inadmisibilă în temeiul prezentului articol.

2.           Statele membre pot considera o cerere de ð protecție internațională ï azil ca inadmisibilă ð numai ï în temeiul prezentului articol în cazul în care:

(a)     un alt stat membru a acordat statutul de refugiat;

(b)     o țară care nu este stat membru este considerată ca prima țară de azil a solicitantului, în temeiul articolului 35 26;

(c)     o țară care nu este stat membru este considerată ca țară terță sigură pentru solicitant, în temeiul articolului 38 27;

(d)     solicitantului i se permite să rămână în statul membru în cauză din alte motive și, ca urmare a acestui fapt, i se acordă un statut echivalent cu drepturile și avantajele statutului de refugiat, în conformitate cu Directiva 2004/83/CE;

(e)     solicitantului i se permite să rămână pe teritoriul statului membru în cauză din alte motive care împiedică returnarea în așteptarea rezultatului unei proceduri de determinare a statutului în temeiul literei (d);

(d f)   ð cererea este o cerere ulterioară, în cazul în care nu au apărut sau nu au fost prezentate de către solicitant elemente sau date noi referitoare la examinarea menită să stabilească dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de refugiat sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] ï solicitantul a depus o cerere identică după adoptarea unei hotărâri finale;

(e g)  o persoană aflată în întreținerea solicitantului depune o cerere, după ce, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) 6 alineatul (3), și-a dat consimțământul astfel încât cazul său să fie tratat în cadrul unei cereri făcute în numele său și nu există fapte referitoare la situația persoanei aflate în întreținere care să justifice o cerere separată.

ò nou

Articolul 34

Norme speciale referitoare la interviul privind admisibilitatea

1.           Statele membre permit solicitanților să își prezinte opiniile cu privire la cerere pe baza motivelor menționate la articolul 33 în situațiile lor personale, înaintea adoptării hotărârii de a considera cererea ca inadmisibilă. În acest scop, statele membre efectuează interviuri personale privind admisibilitatea cererii. În cazul unei cereri ulterioare, statele membre pot face o excepție numai în conformitate cu articolul 42.

2.           Alineatul (1) nu aduce atingere articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin].

3.           Statele membre se asigură că persoana care efectuează interviul privind admisibilitatea cererii nu poartă uniformă militară sau uniforma autorităților de aplicare a legii.

ê 2005/85/CE

ð nou

Secțiunea III

Articolul 35 26

Conceptul de primă țară de azil

O țară poate fi considerată ca primă țară de azil pentru un anumit solicitant de ð protecție internațională ï azil în cazul în care solicitantul:

(a)          a fost recunoscut ca refugiat în țara respectivă și încă se poate prevala de protecția respectivă sau

(b)          beneficiază, cu alt titlu, de o protecție suficientă în țara respectivă, inclusiv de principiul nereturnării,

cu condiția să fie readmis în țara respectivă.

La aplicarea conceptului de primă țară de azil la situația personală a unui solicitant de ð protecție internațională ï azil, statele membre pot lua în considerare articolul 38 alineatul (1) 27 alineatul (1). ð Solicitantului i se permite să conteste aplicarea conceptului de primă țară de azil în funcție de situația sa personală. ï

ê 2005/85/CE (adaptat)

Articolul 27

Conceptul de țară terță sigură

1.           Statele membre pot să aplice conceptul de țară terță sigură numai atunci când autoritățile competente au certitudinea că în țara terță respectivă un solicitant de azil va fi tratat în conformitate cu următoarele principii:

(a)     viața și libertatea solicitanților de azil nu sunt amenințate din motive de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un grup social sau opinii politice;

(b)     principiul nereturnării este respectat în conformitate cu Convenția de la Geneva;

(c)     interdicția expulzării, prevăzută de dreptul internațional, cu încălcarea dreptului de a nu fi torturat și supus unor tratamente crude, inumane sau degradante, este respectată și

(d)     există posibilitatea de a solicita recunoașterea statutului de refugiat și, în cazul în care acest statut este acordat, de a beneficia de protecție în conformitate cu Convenția de la Geneva.

2.           Aplicarea conceptului de țară terță sigură se supune normelor prevăzute de legislația internă, inclusiv:

(a)     norme care prevăd necesitatea existenței unei legături între solicitantul de azil și țara terță în cauză, în baza căreia ar fi rezonabil ca persoana respectivă să se ducă în țara respectivă;

(b)     norme privind metodologia prin care autoritățile competente se asigură că unei anumite țări sau unui anumit solicitant i se poate aplica conceptul de țară terță sigură. Această metodologie include examinarea de la caz la caz a siguranței țării pentru un anumit solicitant și/sau desemnarea de către statul membru a țărilor considerate, în general, sigure;

(c)     norme conforme cu dreptul internațional, care permit o examinare individuală pentru a stabili dacă respectiva țară terță este sigură pentru un anumit solicitant, ceea ce, cel puțin, permite solicitantului să atace aplicarea conceptului de țară terță sigură pe motivul că ar fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor crude, inumane sau degradante.

3.           Atunci când pun în aplicare o hotărâre bazată exclusiv pe prezentul articol, statele membre:

(a)     îl informează pe solicitant în mod corespunzător și

(b)     îi furnizează un document prin care autoritățile țării terțe sunt informate, în limba țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

4.           În cazul în care țara terță nu permite solicitantului de azil să intre pe teritoriul său, statele membre se asigură că are acces la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale prevăzute la capitolul II.

5.           Statele membre informează periodic Comisia despre țările cărora li se aplică acest concept în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Articolul 28

Cereri neîntemeiate

1.           Fără a aduce atingere articolelor 19 și 20, statele membre pot considera o cerere de azil ca neîntemeiată numai în cazul în care autoritatea decizională a stabilit că solicitantul nu îndeplinește condițiile pentru obținerea statutului de refugiat în temeiul Directivei 2004/83/CE.

2.           În cazurile menționate la articolul 23 alineatul (4) litera (b) și în cazul cererilor de azil neîntemeiate în care se aplică oricare dintre situațiile enumerate la articolul 23 alineatul (4) literele (a) și (c)-(o), statele membre pot, de asemenea, să considere o cerere ca vădit neîntemeiată în cazul în care este definită ca atare în legislația internă.

ê 2005/85/CE

Articolul 29

Lista comună minimală a țărilor terțe considerate ca țări de origine sigure

1.           Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă o listă comună minimală a țărilor terțe pe care statele membre le consideră țări de origine sigure în conformitate cu anexa II.

2.           Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate modifica lista comună minimală prin adăugarea sau înlăturarea de pe listă a unor țări terțe, în conformitate cu anexa II. Comisia examinează orice solicitare a Consiliului sau a unui stat membru de a prezenta o propunere de modificare a listei comune minimale.

3.           Atunci când își prezintă propunerea în conformitate cu alineatele (1) și (2), Comisia utilizează informații de la statele membre, propriile sale informații și, după caz, informații de la ICONUR, Consiliul Europei și alte organizații internaționale relevante.

4.           În cazul în care Consiliul solicită Comisiei să prezinte o propunere privind înlăturarea unei țări terțe din lista comună minimală, obligația statelor membre în temeiul articolului 31 alineatul (2) se suspendă cu privire la țara terță respectivă din ziua următoare datei deciziei Consiliului de a solicita o propunere.

5.           În cazul în care un stat membru solicită Comisiei să prezinte o propunere Consiliului privind înlăturarea unei țări terțe de pe lista comună minimală, respectivul stat membru notifică în scris Consiliul cu privire la solicitarea adresată Comisiei. Obligația care îi revine statului membru în cauză prin articolul 31 alineatul (2) se suspendă cu privire la țara terță din ziua următoare datei notificării Consiliului.

6.           Parlamentul European este informat despre suspendările în temeiul alineatelor (4) și (5).

7.           Suspendările în temeiul alineatelor (4) și (5) se încheie după trei luni, cu excepția cazului în care Comisia prezintă o propunere înainte de încheierea acestei perioade cu privire la retragerea țării terțe de pe lista comună minimală. În orice caz, suspendările se încheie atunci când Consiliul respinge o propunere a Comisiei de retragere a țării terțe de pe listă.

8.           La cererea Consiliului, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, precizând dacă situația unei țări aflate pe lista comună minimală este în continuare conformă cu anexa II. Atunci când prezintă acest raport, Comisia poate face recomandările sau propunerile pe care le consideră corespunzătoare.

ê 2005/85/CE (adaptat)

Articolul 30

Desemnarea la nivel național a țărilor terțe considerate ca țări de origine sigure

1.           Fără a aduce atingere articolului 29, statele membre pot menține sau adopta dispoziții legislative care le permit, în conformitate cu anexa II, desemnarea la nivel național a altor țări terțe decât cele care sunt prevăzute pe lista comună minimală ca țări de origine sigure în scopul examinării cererilor de azil. Aceasta poate include desemnarea unei părți a unei țări ca fiind sigură în cazul în care sunt îndeplinite condițiile din anexa II pentru acea parte.

2.           Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot menține dispozițiile legislative în vigoare la 1 decembrie 2005 care permit desemnarea la nivel național a altor țări terțe decât cele care figurează pe lista comună minimală ca țări de origine sigure în scopul examinării cererilor de azil în cazul în care au certitudinea că persoanele din țările terțe respective nu sunt, în general, supuse nici:

(a)     persecuției astfel cum este definită la articolul 9 din Directiva 2004/83/CE nici

(b)     torturii ori tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.

3.           De asemenea, statele membre pot menține dispozițiile legislative în vigoare la 1 decembrie 2005 care permit desemnarea ca sigură, la nivel național, o parte dintr-o țară sau o țară sau o parte dintr-o țară pentru un anumit grup de persoane din țara respectivă, atunci când pentru partea respectivă sau pentru grupul respectiv sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (2).

4.           La evaluarea unei țări ca țară de origine sigură în conformitate cu alineatele (2) și (3), statele membre țin seama de situația juridică, de aplicarea legislației și de situația politică generală din țara terță respectivă.

5.           Evaluarea unei țări ca țară de origine sigură în conformitate cu prezentul articol trebuie să se bazeze pe o serie de surse de informație, incluzând în special informații de la alte state membre, ICONUR, Consiliul Europei și alte organizații internaționale relevante.

6.           Statele membre notifică Comisiei țările care sunt desemnate ca țări de origine sigure în conformitate cu prezentul articol.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 36 31

Conceptul de țară de origine sigură

1.           O țară terță desemnată ca țară de origine sigură în conformitate cu Ö prezenta directivă Õ articolul 29 sau articolul 30 poate fi considerată țară de origine sigură pentru un anumit solicitant de azil, după o examinare individuală a solicitării, numai în cazul în care:

(a)     acesta este resortisant al țării respective sau

(b)     acesta este un apatrid și anterior a avut reședința stabilă în țara respectivă

și nu a prezentat motive serioase pentru ca țara să nu fie considerată țară de origine sigură în situația sa personală, ținând cont de condițiile pe care trebuie să la îndeplinească pentru a obține statutul de refugiat ð sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară, ï în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE.

2.           Statele membre, în conformitate cu alineatul (1), consideră cererea de azil ca neîntemeiată atunci când o țară terță este desemnată ca sigură în temeiul articolului 29.

2. 3.       Statele membre prevăd în legislația internă noi norme și modalități de aplicare a conceptului de țară de origine sigură.

ê 2005/85/CE articolul 30

ð nou

Articolul 37

Desemnarea la nivel național a țărilor terțe considerate ca țări de origine sigure

1.           Fără a aduce atingere articolului 29, Sstatele membre pot menține sau adopta dispoziții legislative care le permit, în conformitate cu anexa I II, desemnarea la nivel național a altor țări terțe decât cele care sunt prevăzute pe lista comună minimală ca țărilor de origine sigure în scopul examinării cererilor de ð protecție internațională ï azil. Aceasta poate include desemnarea unei părți a unei țări ca fiind sigură în cazul în care sunt îndeplinite condițiile din anexa II pentru acea parte.

2.           Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot menține dispozițiile legislative în vigoare la 1 decembrie 2005 care permit desemnarea la nivel național a altor țări terțe decât cele care figurează pe lista comună minimală ca țări de origine sigure în scopul examinării cererilor de azil în cazul în care au certitudinea că persoanele din țările terțe respective nu sunt, în general, supuse nici:

(a)     persecuției astfel cum este definită la articolul 9 din Directiva 2004/83/CE nici

(b)     torturii ori tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.

3.           De asemenea, statele membre pot menține dispozițiile legislative în vigoare la 1 decembrie 2005 care permit desemnarea ca sigură, la nivel național, o parte dintr-o țară sau o țară sau o parte dintr-o țară pentru un anumit grup de persoane din țara respectivă, atunci când pentru partea respectivă sau pentru grupul respectiv sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (2).

4.           La evaluarea unei țări ca țară de origine sigură în conformitate cu alineatele (2) și (3), statele membre țin seama de situația juridică, de aplicarea legislației și de situația politică generală din țara terță respectivă.

ò nou

2.           Statele membre asigură o revizuire periodică a situației din țările terțe desemnate ca sigure în conformitate cu prezentul articol.

ê 2005/85/CE articolul 30

ð nou

3. 5.       Evaluarea unei țări ca țară de origine sigură în conformitate cu prezentul articol trebuie să se bazeze pe o serie de surse de informație, incluzând în special informații de la alte state membre, ð Biroul European de Sprijin pentru Azil, ï ICONUR, Consiliul Europei și alte organizații internaționale relevante.

4. 6.       Statele membre notifică Comisiei țările care sunt desemnate ca țări de origine sigure în conformitate cu prezentul articol.

ê 2005/85/CE articolul 27

ð nou

Articolul 38

Conceptul de țară terță sigură

1.           Statele membre pot să aplice conceptul de țară terță sigură numai atunci când autoritățile competente au certitudinea că în țara terță respectivă un solicitant de ð protecție internațională ï azil va fi tratat în conformitate cu următoarele principii:

(a)     viața și libertatea solicitanților de azil nu sunt amenințate din motive de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un grup social sau opinii politice;

ò nou

(b)     nu există niciun risc de vătămare gravă, astfel cum este definită în Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime];

ê 2005/85/CE articolul 27

ð nou

(c b)  principiul nereturnării este respectat în conformitate cu Convenția de la Geneva;

(d c)  interdicția expulzării, prevăzută de dreptul internațional, cu încălcarea dreptului de a nu fi torturat și supus unor tratamente crude, inumane sau degradante, este respectată și

(e d)  există posibilitatea de a solicita recunoașterea statutului de refugiat și, în cazul în care acest statut este acordat, de a beneficia de protecție conform în conformitate cu Convențieia de la Geneva.

2.           Aplicarea conceptului de țară terță sigură se supune normelor prevăzute de legislația internă, inclusiv:

(a)     norme care prevăd necesitatea existenței unei legături între solicitantul de ð protecție internațională ï azil și țara terță în cauză, în baza căreia ar fi rezonabil ca persoana respectivă să se ducă în țara respectivă;

(b)     norme privind metodologia prin care autoritățile competente se asigură că unei anumite țări sau unui anumit solicitant i se poate aplica conceptul de țară terță sigură. Această metodologie include examinarea de la caz la caz a siguranței țării pentru un anumit solicitant și/sau desemnarea de către statul membru a țărilor considerate, în general, sigure;

(c)     norme conforme cu dreptul internațional, care permit o examinare individuală pentru a stabili dacă respectiva țară terță este sigură pentru un anumit solicitant, ceea ce, cel puțin, permite solicitantului să atace aplicarea conceptului de țară terță sigură pe motivul că ð țara terță nu este sigură în situația sa personală ï ar fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor crude, inumane sau degradante. ð De asemenea, solicitantului i se permite să conteste existența unei legături între el și țara terță, în conformitate cu litera (a). ï

3.           Atunci când pun în aplicare o hotărâre bazată exclusiv pe prezentul articol, statele membre:

(a)     îl informează pe solicitant în mod corespunzător și

(b)     îi furnizează un document prin care autoritățile țării terțe sunt informate, în limba țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

4.           În cazul în care țara terță nu permite solicitantului de ð protecție internațională ï azil să intre pe teritoriul său, statele membre se asigură că are acces la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale prevăzute la capitolul II.

5.           Statele membre informează periodic Comisia despre țările cărora li se aplică acest concept în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

ê 2005/85/CE articolul 36

ð nou

Articolul 39

Conceptul de țară terță europeană sigură

1.           Statele membre pot prevedea ca nicio examinare sau nicio examinare completă a cererii de azil ð protecție internațională ï și a siguranței solicitantului în situația sa personală, în conformitate cu capitolul II, să nu aibă loc în cazurile în care o autoritate competentă a stabilit, pe baza faptelor, că solicitantul de azil ð protecție internațională ï încearcă să intre sau a intrat ilegal pe teritoriul său venind dintr-o țară terță sigură în conformitate cu alineatul (2).

2.           O țară terță poate fi considerată ca țară terță sigură în sensul alineatului (1) numai în cazul în care:

(a)     a ratificat și respectă dispozițiile Convenției de la Geneva fără niciun fel de limitări geografice;

(b)     dispune de o procedură de azil prevăzută prin lege și

(c)     a ratificat Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectă dispozițiile acesteia, inclusiv standardele cu privire la căile de atac efective, și

(d)     a fost desemnată ca atare de către Consiliu în conformitate cu alineatul (3).

3.           Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă sau modifică lista comună a țărilor terțe care sunt considerate țări terțe sigure în sensul alineatului (1).

43.         Statele membre interesate prevăd în legislația internă normele de punere în aplicare a dispozițiilor de la alineatul (1) și consecințele hotărârilor adoptate în temeiul acestor dispoziții cu respectarea principiului nereturnării, în temeiul Convenției de la Geneva, prevăzând inclusiv derogări de la aplicarea prezentului articol din motive umanitare sau politice sau din motive referitoare la dreptul internațional public.

54.         Atunci când pun în aplicare o hotărâre exclusiv în temeiul prezentului articol, respectivele state membre:

(a)     îl informează pe solicitant în mod corespunzător și

(b)     îi furnizează un document prin care autoritățile țării terțe sunt informate, în limba țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

65.         În cazul în care o țară terță sigură nu îl readmite pe solicitantul de azil, statele membre se asigură că i se dă acces la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II.

ò nou

6.           Statele membre informează periodic Comisia cu privire la țările cărora li se aplică acest concept în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

ê 2005/85/CE articolul 36

7.           Statele membre care au desemnat țări terțe ca țări sigure, în conformitate cu legislația internă în vigoare la 1 decembrie 2005 și pe baza criteriilor de la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), pot aplica acestor țări terțe alineatul (1) până la adoptarea de către Consiliu a listei comune în temeiul alineatului (3).

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Secțiunea IV

Articolul 40 32

Cereri ulterioare

1.           În cazul în care o persoană care a depus o cerere de ð protecție internațională ï azil într-un stat membru face declarații noi sau depune o cerere ulterioară în același stat membru, statul membru respectiv ð examinează ï poate examina aceste noi declarații sau elementele cererii ulterioare în cadrul examinării cererii anterioare sau în cadrul examinării deciziei care face obiectul unui unei căi de atac judiciare sau administrative, în măsura în care, în acest cadru, autoritățile competente pot lua în considerare și ține seama de toate elementele care stau la baza noilor declarații sau cererii ulterioare.

2.           De asemenea, statele membre pot aplica o procedură specială prevăzută la alineatul (3), în cazul în care o persoană depune o cerere de azil ulterioară:

(a)     după retragerea cererii sale anterioare sau renunțarea la aceasta, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 sau 20;

(b)     după adoptarea unei hotărâri privind cererea anterioară. De asemenea, statele membre pot decide să aplice această procedură numai după adoptarea unei hotărâri finale.

2. 3.       ð În scopul luării unei hotărâri privind admisibilitatea unei cereri de protecție internațională în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (d) , ï o O cerere de azil ulterioară ð de protecție internațională ï este supusă mai întâi unei examinări preliminare pentru a se stabili dacă, după retragerea cererii anterioare sau după adoptarea hotărârii menționate la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol cu privire la această cerere, au apărut sau au fost prezentate de către solicitant elemente sau date noi Ö care se referă Õ referitoare la examinarea menită să stabilească dacă Ö solicitantul Õ persoana îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de refugiat ð sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară ï în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE.

3. 4.       În cazul în care, în urma examinareaării preliminarăe menționatăe la alineatul (2) (3) din prezentul articol, Ö ajunge la concluzia că Õ Ö au Õ apărutar sau Ö au fost Õ sunt prezentate de solicitant elemente sau date noi care sporesc semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a obține statutul de refugiat ð sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară ï în temeiul Directivei Ö […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] Õ 2004/83/CE, cererea este examinată în continuare în conformitate cu capitolul II. Ö De asemenea, statele membre pot să prevadă alte motive pentru examinarea în continuare a unei cereri ulterioare. Õ

5.           În conformitate cu legislația internă, statele membre pot examina în continuare o cerere ulterioară în cazul în care există alte motive pentru redeschiderea unei proceduri.

4. 6.       Statele membre pot decide să examineze în continuare cererea numai în cazul în care solicitantul respectiv s-a aflat, independent de voința sa, în incapacitatea de a declara situațiile menționate la alineatele (2) și (3) (3), (4) și (5) din prezentul articol în cadrul procedurii anterioare, în special prin exercitarea dreptului său la o cale de atac efectivă în temeiul articolului 46 39.

ò nou

5.           În cazul în care o cerere ulterioară nu este examinată în continuare în temeiul prezentului articol, aceasta este considerată inadmisibilă, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (d).

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

6. 7.       Procedura menționată la prezentul articol poate fi aplicată și în cazul unei persoane care:

(a)     unei persoane aflate care se află în întreținere care depune o cerere după ce, în conformitate cu articolul 7 6 alineatul (2) (3), a consimțit la soluționarea cazului său în cadrul unei cereri făcute în numele său ð și/sau ï

(b)     ð unui minor necăsătorit care depune o cerere după introducerea unei cereri în numele său, în temeiul articolului 7 alineatul (5) litera (c) ï .

În ð aceste cazuri ï această situație, examinarea preliminară menționată la alineatul (2) (3) din prezentul articol va constaă în a stabili dacă există fapte referitoare la situația persoanei aflate în întreținere ð sau a minorului necăsătorit ï care să justifice o cerere separată.

ò nou

7.           În cazul în care o persoana cu privire la care trebuie pusă în aplicare o hotărâre de transfer în temeiul Regulamentului (UE) […/…] [Regulamentul Dublin] face declarații noi sau depune o cerere ulterioară în statul membru care efectuează transferul, aceste declarații sau cereri ulterioare sunt analizate de statul membru responsabil, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) […/…] [Regulamentul Dublin], în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 41

Norme specifice ca urmare a respingerii sau declarării inadmisibile a unei cereri ulterioare

În cazul în care o persoană depune o nouă cerere de protecție internațională în același stat după adoptarea unei hotărâri finale de a considera o cerere inadmisibilă în temeiul articolului 40 alineatul (5) sau după adoptarea unei hotărâri finale de a respinge o cerere ulterioară anterioară ca neîntemeiată, statele membre pot lua oricare dintre următoarele măsuri:

(a)          aplicarea unei excepții de la dreptul de a rămâne pe teritoriu, cu condiția ca autoritatea decizională să se asigure că decizia de returnare nu va conduce la returnarea directă sau indirectă prin încălcarea obligațiilor la nivel internațional și la nivelul Uniunii ale statului membru respectiv;

(b)          accelerarea procedurii de examinare în conformitate cu articolul 31 alineatul (6) litera (f); într-un astfel de caz, statele membre pot deroga, de asemenea, de la termenele aplicabile în mod normal în procedurile accelerate, în conformitate cu legislația internă;

(c)          derogarea de la termenele aplicabile în mod normal în procedurile de admisibilitate, prevăzute la articolele 33 și 34, în conformitate cu legislația internă.

ê 2005/85/CE

Articolul 33

Neprezentarea

Statele membre pot menține sau adopta procedura prevăzută la articolul 32 în cazul unei cereri de azil depuse la o dată ulterioară de către un solicitant care, fie intenționat, fie din neglijență gravă, nu se duce la un centru de primire sau nu se prezintă în fața autorităților competente la data stabilită.

ê 2005/85/CE

ð nou

Articolul 42 34

Norme de procedură

1.           Statele membre se asigură că solicitanții de ð protecție internațională ï azil a căror cerere este supusă unei examinări preliminare în temeiul articolului 40 32 beneficiază de garanțiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) 10 alineatul (1).

2.           Statele membre pot adopta în legislația internă norme privind examinarea preliminară în temeiul articolului 40 32. Aceste norme pot, inter alia:

(a)     să îl oblige pe solicitantul respectiv să indice fapte și să aducă probe care să justifice o nouă procedură;

(b)     să prevadă necesitatea prezentării de către solicitant a informațiilor noi într-un anumit termen după obținerea lor;

(b c)  să permită efectuarea examinării preliminare numai pe baza datelor prezentate în scris, fără un interviu personal ð , cu excepția cazurilor menționate la articolul 40 alineatul (6) ï.

Aceste norme nu trebuie să facă imposibil accesul solicitantului de azil la o nouă procedură sau să ducă la anularea efectivă ori restrângerea drastică a accesului.

3.           Statele membre se asigură că:

(a)     solicitantul este informat în mod corespunzător despre rezultatul examinării preliminare și, în cazul în care cererea sa nu este examinată în continuare, despre motivele acestui fapt și posibilitățile de a intenta o cale de atac împotriva hotărârii sau de a cere revizuirea acesteia;

(b)     în cazul în care se aplică una dintre situațiile menționate la articolul 32 alineatul (2), autoritatea decizională examinează în continuare cererea ulterioară în conformitate cu dispozițiile din capitolul II cât mai curând posibil.

Secțiunea V

Articolul 43 35

Proceduri la frontieră

1.           Statele membre pot prevedea proceduri, în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II, în vederea adoptării unei hotărâri la frontieră sau în zonele de tranzit ale statelor membre cu privire la:

(a)     ð admisibilitatea unei ï cererile depuse ð , în temeiul articolului 33, ï în aceste locuri ð și/sau ï

ò nou

(b)     fondul unei cereri într-o procedură în temeiul articolului 31 alineatul (6).

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

2.           Cu toate acestea, în cazul inexistenței procedurilor prezentate la alineatul (1), statele membre pot menține, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol și în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare la 1 decembrie 2005, proceduri care fac derogare de la principiile și garanțiile fundamentale prezentate la capitolul II, în scopul adoptării unei hotărâri la frontieră sau în zonele de tranzit cu privire la posibilitatea intrării pe teritoriul lor a solicitanților de azil sosiți care au depus o cerere de azil în aceste locuri.

3.           Procedurile menționate la alineatul (2) prevăd, în special, că respectivele persoane:

(a)     pot rămâne la frontieră sau în zonele de tranzit ale statului membru, fără a aduce atingere articolului 7;

(b)     sunt informate de îndată despre drepturile și obligațiile lor în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a);

(c)     au acces, în caz de necesitate, la serviciile unui interpret în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b);

(d)     sunt intervievate, înainte ca autoritatea competentă să ia o hotărâre în cadrul unor astfel de proceduri, cu privire la cererea lor de azil de către persoane care au cunoștințe adecvate despre standardele relevante aplicabile în domeniul legislației privind azilul și refugiații, în conformitate cu articolele 12, 13 și 14;

(e)     pot consulta un consilier juridic sau alt consilier recunoscut sau admis ca atare în legislația internă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) și

(f)      beneficiază de un reprezentant numit în cazul minorilor neînsoțiți, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), cu excepția cazului în care se aplică articolul 17 alineatul (2) sau (3).

De asemenea, în cazul în care o autoritate competentă refuză să permită intrarea, autoritatea competentă respectivă prezintă motivele de fapt și de drept pentru care cererea de azil este considerată neîntemeiată sau inadmisibilă.

2. 4.       Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor prevăzute la alineatul (1) (2), se ia o hotărâre într-un termen rezonabil. În cazul în care nu a fost luată o hotărâre în termen de patru săptămâni, solicitantului de azil îi este permisă intrarea pe teritoriul statelor membre pentru ca cererea sa de azil să fie soluționată în conformitate cu celelalte dispoziții ale prezentei directive.

3. 5.       În cazul unor anumite forme de sosire sau sosiri implicând un număr mare de resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi care depun cereri de ð protecție internațională ï azil la frontieră sau într-o zonă de tranzit, care fac Ö în practică Õ practic imposibilă aplicarea la fața locului a dispozițiilor de la alineatul (1) sau a procedurii specifice prevăzute la alineatele (2) și (3), procedurile respective pot fi aplicate pe perioada în care acești resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi sunt cazați în mod normal în locurile din apropierea frontierei sau a zonei de tranzit.

ê 2005/85/CE

Articolul 36

Conceptul de țară terță europeană sigură

1.           Statele membre pot prevedea ca nicio examinare sau nicio examinare completă a cererii de azil și a siguranței solicitantului în situația sa personală, în conformitate cu capitolul II, să nu aibă loc în cazurile în care o autoritate competentă a stabilit, pe baza faptelor, că solicitantul de azil încearcă să intre sau a intrat ilegal pe teritoriul său venind dintr-o țară terță sigură în conformitate cu alineatul (2).

2.           O țară terță poate fi considerată ca țară terță sigură în sensul alineatului (1) numai în cazul în care:

(a)     a ratificat și respectă dispozițiile Convenției de la Geneva fără niciun fel de limitări geografice;

(b)     dispune de o procedură de azil prevăzută prin lege;

(c)     a ratificat Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectă dispozițiile acesteia, inclusiv standardele cu privire la căile de atac efective și

(d)     a fost desemnată ca atare de către Consiliu în conformitate cu alineatul (3).

3.           Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă sau modifică lista comună a țărilor terțe care sunt considerate țări terțe sigure în sensul alineatului (1).

4.           Statele membre interesate prevăd în legislația internă normele de punere în aplicare a dispozițiilor de la alineatul (1) și consecințele hotărârilor adoptate în temeiul acestor dispoziții cu respectarea principiului nereturnării, în temeiul Convenției de la Geneva, prevăzând inclusiv derogări de la aplicarea prezentului articol din motive umanitare sau politice sau din motive referitoare la dreptul internațional public.

5.           Atunci când pun în aplicare o hotărâre exclusiv în temeiul prezentului articol, respectivele state membre:

(a)     îl informează pe solicitant în mod corespunzător și

(b)     îi furnizează un document prin care autoritățile țării terțe sunt informate, în limba țării respective, despre faptul că cererea nu a fost examinată pe fond.

6.           În cazul în care o țară terță sigură nu îl readmite pe solicitantul de azil, statele membre se asigură că i se dă acces la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II.

7.           Statele membre care au desemnat țări terțe ca țări sigure, în conformitate cu legislația internă în vigoare la 1 decembrie 2005 și pe baza criteriilor de la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), pot aplica acestor țări terțe alineatul (1) până la adoptarea de către Consiliu a listei comune în temeiul alineatului (3).

ê 2005/85/CE

ð nou

CAPITOLUL V

Proceduri de retragere a statutului de ð protecție internațională ï refugiat

Articolul 44 37

Retragerea statutului de ð protecție internațională ï refugiat

Statele membre se asigură că examinarea în vederea retragerii statutului de ð protecție internațională ï refugiat al unei anumite persoane poate începe atunci când apar elemente sau date noi care indică existența unor motive pentru reexaminarea validității statutului său de ð protecție internațională ï refugiat.

Articolul 45 38

Norme de procedură

1.           Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritatea competentă examinează retragerea statutului de ð protecție internațională ï refugiat al unui resortisant al unei țări terțe sau al unui apatrid în conformitate cu articolul 14 ð sau cu articolul 19 ï din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE, persoana în cauză beneficiază de următoarele garanții:

(a)     este informată în scris că autoritatea competentă reexaminează îndeplinirea de către aceasta a condițiilor pentru obținerea statutului de ð protecție internațională ï refugiat și despre motivele reexaminării și

(b)     i se dă posibilitatea de a prezenta, în cadrul unui interviu personal în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (b) 10 alineatul (1) litera (b) și cu articolele 14, 15, ð 16 ï și 17 12, 13 și 14 sau printr-o declarație scrisă, motivele pentru care statutul său de ð protecție internațională ï refugiat nu ar trebui să fie retras.

De asemenea, statele membre se asigură că, în cadrul acestei proceduri:

(a)     autoritatea competentă poate obține informații precise și actualizate cu privire la situația generală predominantă din țările de origine ale persoanelor în cauză din diverse surse, precum, după caz, ð Biroul European de Sprijin pentru Azil și ï ICONUR, și

(b)     în cazul în care informațiile despre un anumit caz sunt obținute în scopul reexaminării statutului de ð protecție internațională ï refugiat, acestea nu sunt obținute de la autorul (sau autorii) persecuției ð sau a vătămării grave ï într-un mod care ar putea duce la informarea directă a acestuia (acestora) despre faptul că respectiva persoană este un ð beneficiar de protecție internațională ï refugiat, al cărui statut este în curs de reexaminare și nici nu periclitează integritatea fizică a acestuia și a persoanelor aflate în întreținerea sa sau libertatea și siguranța membrilor familiei sale care se află încă în țara de origine.

2.           Statele membre se asigură că hotărârea autorității competente de a retrage statutul de ð protecție internațională ï refugiat este notificată în scris. Motivele în fapt și în drept trebuie să fie specificate în hotărâre, iar informațiile despre modul în care hotărârea poate fi contestată se comunică în scris.

3.           Odată ce autoritatea competentă a luat hotărârea de retragere a statutului de ð protecție internațională ï refugiat, articolul 20 15 alineatul (2), ð articolul 22 ï, articolul 23 alineatul (1) 16 alineatul (1) și articolul 29 21 se aplică deopotrivă.

4.           Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol, statele membre pot hotărî ca statutul de ð protecție internațională ï refugiat să devină caduc din punct de vedere juridic în cazul încetării în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva 2004/83/CE sau în cazul în care ð beneficiarul de protecție internațională ï refugiatul a renunțat în mod neechivoc la recunoașterea sa ca ð beneficiar de protecție internațională ï refugiat. ð De asemenea, statele membre pot să prevadă că statutul de protecție internațională devine caduc din punct de vedere juridic în cazul în care beneficiarul de protecție internațională a devenit cetățean al unui stat membru. ï

CAPITOLUL V

Proceduri Privind Căile De Atac

Articolul 46 39

Dreptul la o cale de atac efectivă

1.           Statele membre se asigură că solicitanții de ð protecție internațională ï azil au dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, împotriva:

(a)     unei hotărâri luate cu privire la cererea lor de ð protecție internațională ï azil, inclusiv o hotărâre:

ò nou

(i)      de a considera neîntemeiată o cerere cu privire la statutul de refugiat și/sau de protecție subsidiară,

ê 2005/85/CE

ð nou

(ii i)    de a considera inadmisibilă o cerere în temeiul articolului 33 25 alineatul (2);

(iii ii)  luată la frontieră sau în zonele de tranzit ale unui stat membru în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) 35 alineatul (1);

(iii)     de a nu efectua o examinare în temeiul articolului 36;

(b)     refuzului de a redeschide examinarea unei cereri după încheierea sa în conformitate cu articolele 27 și 28 19 și 20;

(c)     unei hotărâri de a nu examina în continuare o cerere ulterioară în conformitate cu articolele 32 și 34;

(d)     unei hotărâri de a nu permite intrarea în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 35 alineatul (2);

(c e)  unei hotărâri de retragere a statutului de ð protecție internațională ï refugiat în conformitate cu articolul 45 38.

ò nou

2.           Statele membre se asigură că persoanele recunoscute de către autoritatea decizională ca fiind eligibile pentru protecție subsidiară au dreptul la o cale de atac efectivă, astfel cum se prevede la alineatul (1), împotriva unei hotărâri de a considera o cerere neîntemeiată în ceea ce privește statutul de refugiat.

Persoanei în cauză i se cuvin drepturile și beneficiile garantate beneficiarilor de protecție subsidiară în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] în așteptarea rezultatului procedurilor privind căile de atac.

3.           Statele membre se asigură că această cale de atac efectivă menționată la alineatul (1) prevede examinarea deplină atât a faptelor, cât și a elementelor de drept, inclusiv o examinare ex nunc a necesităților de protecție internațională în temeiul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime], cel puțin în cazul procedurilor privind căile de atac în fața unei instanțe de fond.

ê 2005/85/CE

ð nou

4. 2.       Statele membre prevăd termene de prescriere ð rezonabile ï și alte norme necesare pentru exercitarea de către solicitant a dreptului său la o cale de atac efectivă în temeiul alineatului (1).

ò nou

Termenele de prescriere nu împiedică sau îngreunează în mod excesiv accesul solicitanților la o cale de atac efectivă în temeiul alineatului (1).

De asemenea, statele membre pot să prevadă o revizuire ex officio a hotărârilor luate în temeiul articolului 43.

ê 2005/85/CE

3.           Statele membre prevăd norme, după caz, în conformitate cu obligațiile lor internaționale, în legătură cu:

(a)     faptul de a se ști dacă acea cale de atac efectivă în temeiul alineatului (1) are ca efect permiterea rămânerii solicitanților în statul membru în cauză până la soluționarea căii de atac;

(b)     posibilitatea unei căi de atac sau a unor măsuri asigurătorii în cazul în care calea de atac în temeiul alineatului (1) nu are ca efect permisiunea ca solicitanții să rămână în statul membru în cauză până la soluționarea căii de atac. Statele membre pot, de asemenea, să prevadă o procedură ex officio și

(c)     motivele privind atacarea unei hotărâri în temeiul articolului 25 alineatul (2) litera (c) în conformitate cu metodologia aplicată în temeiul articolului 27 alineatul (2) literele (b) și (c).

ò nou

5.           Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre permit solicitanților să rămână pe teritoriu până la expirarea termenului de prescriere privind exercitarea dreptului lor la o cale de atac efectivă sau, în cazul în care acest drept a fost exercitat în termenul respectiv, până la soluționarea căii de atac.

6.           În cazul unei hotărâri de a considera o cerere neîntemeiată, atunci când se aplică oricare dintre situațiile enumerate la articolul 31 alineatul (6) literele (a) - (g), sau în cazul unei hotărâri de a considera inadmisibilă o cerere în temeiul articolului 32 alineatul (2) litera (a) sau (d), și atunci când, în aceste cazuri, dreptul de a rămâne în statul membru până la soluționarea căii de atac nu este prevăzut în legislația internă, o instanță judecătorească are competența de a hotărî dacă solicitantul poate rămâne sau nu pe teritoriul statului membru, fie la cererea solicitantului în cauză, fie prin decizia proprie a acesteia.

Prezentul alineat nu se aplică procedurilor menționate la articolul 43.

7.           Statele membre permit solicitantului să rămână pe teritoriu până la soluționarea procedurii prin care se decide dacă solicitantul poate rămâne sau nu pe teritoriu, astfel cum se prevede la alineatul (6).

8.           Alineatele (5), (6) și (7) nu aduc atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin].

ê 2005/85/CE

9. 4.       Statele membre pot prevedea termene pentru examinarea de către instanța judecătorească, în temeiul alineatului (1), a hotărârii adoptate de autoritatea decizională.

5.           În cazul în care unui solicitant i s-a acordat un statut care îi conferă aceleași drepturi și avantaje în temeiul legislației interne și comunitare ca statutul de refugiat, în conformitate cu Directiva 2004/83/CE, se poate considera că solicitantul beneficiază de o cale de atac efectivă atunci când o instanță judecătorească hotărăște că respectiva cale de atac menționată la alineatul (1) este inadmisibilă sau nu are șanse de reușită din cauza interesului insuficient al solicitantului cu privire la continuarea procedurii.

10. 6.     De asemenea, statele membre pot prevedea în legislația internă condițiile în care se poate presupune că un solicitant și-a retras implicit calea de atac prevăzută la alineatul (1) sau a renunțat implicit la aceasta, împreună cu normele privind procedura care trebuie urmată.

CAPITOLUL VI

Dispoziții generale și finale

Articolul 47 40

Contestarea de către autoritățile publice

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității autorităților publice de a contesta hotărârile administrative și/sau judiciare astfel cum prevede legislația internă.

Articolul 48 41

Confidențialitatea

Statele membre se asigură că autoritățile care pun în aplicare prezenta directivă au obligația de a respecta principiul confidențialității, astfel cum este definit de legislația internă, în legătură cu orice informații pe care le obțin în cadrul activității lor.

ò nou

Articolul 49

Cooperare

Fiecare stat membru desemnează un punct de contact național și comunică Comisiei datele de contact ale acestuia. Comisia comunică aceste informații celorlalte state membre.

Statele membre, în colaborare cu Comisia, adoptă toate măsurile corespunzătoare pentru a stabili cooperarea directă și un schimb de informații între autoritățile competente.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 50 42

Raportarea

Până la 1 decembrie 2009 ð .........[13] ï, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile utile pentru întocmirea raportului. După prezentarea raportului, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre cel puțin la fiecare ð cinci ï doi ani.

Articolul 51 43

Transpunere

1.           Statele membre asigură intrarea în vigoare a legilor, regulamentelor și normelor administrative actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 decembrie 2007 Ö articolelor […] [articolele care au fost modificate pe fond față de directiva anterioară] până la […], cel târziu Õ. Cu privire la articolul 15, statele membre asigură punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 decembrie 2008. Statele membre informează Ö comunică Õ informează de îndată Comisieia cu privire la aceasta Ö textul acestor dispoziții și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă Õ.

ò nou

2.           Statele membre pun în aplicare legile, regulamentele și normele administrative necesare pentru a se conforma articolului 31 alineatul (3), până la [3 ani de la termenul transpunerii]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.

ê 2005/85/CE (adaptat)

3.           Atunci când statele membre adoptă aceste Ö dispozițiile Õ acte Ö menționate la alineatele (1) și (2) Õ, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. ÖDe asemenea, ele conțin o declarație conform căreia trimiterile la actualele legi, regulamente și norme administrative abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această declarație. Õ

4.           Statele membre comunică Comisiei textele Ö principalelor Õ dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă Ö și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă Õ.

ê 2005/85/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 52 44

Dispoziții tranzitorii Tranziția

Statele membre aplică legile, regulamentele și normele administrative actele cu putere de lege și actele administrative prevăzute Ö menționate Õ la articolul 51 alineatul (1) 43 cererilor de ð protecție internațională ï azil depuse după ð […] ï 1 decembrie 2007 și procedurilor de retragere a statutului de ð protecție internațională ï refugiat începute după ð […] ï 1 decembrie 2007. ð Cererile depuse înainte de […] și procedurile de retragere a statutului de refugiat începute înainte de […] sunt reglementate de legile, regulamentele și normele administrative adoptate în temeiul Directivei 2005/85/CE. ï

ò nou

Statele membre aplică legile, regulamentele și normele administrative prevăzute la articolul 51 alineatul (2) cererilor de protecție internațională depuse după […]. Cererile depuse înainte de […] sunt reglementate de legile, regulamentele și normele administrative în conformitate cu Directiva 2005/85/CE.

ê

Articolul 53

Abrogare

Se abrogă directiva 2005/85/CE pentru statele membre care au obligații în temeiul acesteia, începând cu [ziua următoare datei prevăzute la articolul 51 alineatul (1)], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în legislația internă a directivei menționate în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

ê 2005/85/CE

Articolul 54 45

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ê

Articolele […] se aplică începând cu [ziua următoarea datei prevăzute la articolul 51 alineatul (1)].

ê 2005/85/CE (adaptat)

Articolul 55 46

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö tratatele Õ.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ê 2005/85/CE

ANEXA I

Definiția „autorității decizionale”

Atunci când pune în aplicare dispozițiile prezentei directive, Irlanda poate, în măsura în care dispozițiile secțiunii 17 alineatul (1) din Refugee Act 1996 (astfel cum a fost modificat) continuă să se aplice, să considere că:

- prin „autoritatea decizională” prevăzută la articolul 2 litera (e) (f) din prezenta directivă se înțelege, în ceea ce privește examinarea al cărei scop este de a stabili dacă un solicitant ar trebui sau, după caz, nu ar trebui să fie declarat refugiat, Office of the Refugee Applications Commissioner și

- „hotărârile în primă instanță” prevăzute la articolul 2 litera (e) (f) din prezenta directivă includ recomandările făcute de Refugee Applications Commissioner cu privire la faptul dacă un solicitant ar trebui sau, după caz, nu ar trebui să fie declarat refugiat.

Irlanda va notifica Comisiei orice modificare adusă dispozițiilor din secțiunea 17 alineatul (1) din Refugee Act 1996 (astfel cum a fost modificată).

ANEXA I II

Desemnarea țărilor de origine sigure în sensul articoluluielor 29 și 30 37alineatul (1)

O țară este considerată țară de origine sigură în cazul în care, pe baza situației legale, a aplicării legii într-un regim democratic și a situației politice generale, se poate demonstra că în țara respectivă, în general și consecvent, nu se recurge la persecuție, astfel cum este definită la articolul 9 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] 2004/83/CE, la tortură sau la tratamente ori pedepse inumane sau degradante și nici nu există vreo amenințare din motiv de violență nediscriminatorie în situații de conflict armat internațional sau intern.

La efectuarea acestei evaluări, se ține seama, inter alia, de măsura în care se asigură protecție împotriva persecuției și relelor tratamente prin:

(a) legile și regulamentele relevante actele cu putere de lege și actele administrative ale țării și modul cum sunt aplicate;

(b) respectarea drepturilor și a libertăților prevăzute de Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale și/sau Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și/sau Convenția împotriva torturii, în special drepturile de la care nicio derogare nu este permisă în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din convenția europeană menționată anterior;

(c) respectarea principiului nereturnării în conformitate cu Convenția de la Geneva;

(d) existența unui sistem de căi de atac efective împotriva încălcării acestor drepturi și libertăți.

ê 2005/85/CE

ð nou

ANEXA III

Definiția „solicitantului” sau a „solicitantului de azil”

Atunci când pune în aplicare dispozițiile prezentei directive, Spania poate, în măsura în care dispozițiile din Ley 30/1992 de Régimen jurídico de las Administraciones Públicas y del Procedimiento Administrativo Común din 26 noiembrie 1992 și Ley 29/1998 reguladora de la Jurisdicción Contencioso-Administrativa din 13 iulie 1998 continuă să se aplice, să considere că, în sensul capitolului V, definiția „solicitantului" sau a „solicitantului de azil” de la articolul 2 litera (c) din prezenta directivă include recurrente, astfel cum prevăd actele menționate anterior.

Un recurrente are dreptul la aceleași garanții ca și un „solicitant” sau „solicitant de azil”, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, în scopul exercitării dreptului său la o cale de atac efectivă după cum se prevede la capitolul V.

Spania notifică Comisiei orice modificare relevantă adusă dispozițiilor actelor menționate anterior.

ê

ANEXA II IV

Partea A

Directiva abrogată (menționată la articolul 53)

Directiva 2005/85/CE a Consiliului || (JO L 326, 13.12.2005, p. 13)

Partea B

Termenul de transpunere în legislația internă (menționat la articolul 51)

Directiva || Termene de transpunere

2005/85/CE || Primul termen: 1 decembrie 2007 Al doilea termen: 1 decembrie 2008

ANEXA III

Tabel de corespondență

Directiva 2005/85/CE || Prezenta directivă

Articolul 1 || Articolul 1

Articolul 2 literele (a) - (c) || Articolul 2 literele (a) - (c)

- || Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 literele (d) – (f) || Articolul 2 literele (e) - (g)

- || Articolul 2 literele (h) și (i)

Articolul 2 litera (g) || Articolul 2 litera (j)

- || Articolul 2 literele (k) și (l)

Articolul 2 literele (h) - (k) || Articolul 2 literele (m) - (p)

- || Articolul 2 litera (q)

Articolul 3 alineatele (1) și (2) || Articolul 3 alineatele (1) și (2)

Articolul 3 alineatul (3) || -

Articolul 3 alineatul (4) || Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf || Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf || -

Articolul 4 alineatul (2) litera (a) || Articolul 4 alineatul (2) litera (a)

Articolul 4 alineatul (2) literele (b) – (d) || -

Articolul 4 alineatul (2) litera (e) || Articolul 4 alineatul (2) litera (b)

Articolul 4 alineatul (2) litera (f) || -

- || Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3) || Articolul 4 alineatul (4)

- || Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 5 || Articolul 5

Articolul 6 alineatul (1) || Articolul 6 alineatul (1)

- || Articolul 6 alineatele (2) - (4)

Articolul 6 alineatele (2) și (3) || Articolul 7 alineatele (1) și (2)

- || Articolul 7 alineatul (3)

- || Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (4) || Articolul 7 alineatul (5)

Articolul 6 alineatul (5) || -

- || Articolul 8

Articolul 7 alineatele (1) și (2) || Articolul 9 alineatele (1) și (2)

- || Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (1) || Articolul 10 alineatul (1)

- || Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2) literele (a) - (c) || Articolul 10 alineatul (3) literele (a) - (c)

- || Articolul 10 alineatul (3) litera (d)

Articolul 8 alineatele (3) și (4) || Articolul 10 alineatele (4) și (5)

Articolul 9 alineatul (1) || Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (2) primul paragraf || Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf || -

Articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf || Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 9 alineatul (3) || Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (1) literele (a) - (c) || Articolul 12 alineatul (1) literele (a) - (c)

- || Articolul 12 alineatul (1) litera (d)

Articolul 10 alineatul (1) literele (d) și (e) || Articolul 12 alineatul (1) literele (e) și (f)

Articolul 10 alineatul (2) || Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 11 || Articolul 13

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf || Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (2) al doilea paragraf || -

- || Articolul 14 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf || Articolul 14 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 12 alineatul (2) litera (a) || Articolul 14 alineatul (2) litera (a)

Articolul 12 alineatul (2) litera (b) || -

Articolul 12 alineatul (2) litera (c) || -

Articolul 12 alineatul (3) primul paragraf || Articolul 14 alineatul (2) litera (b)

Articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf || Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 12 alineatele (4) - (6) || Articolul 14 alineatele (3) - (5)

Articolul 13 alineatele (1) și (2) || Articolul 15 alineatele (1) și (2)

Articolul 13 alineatul (3) litera (a) || Articolul 15 alineatul (3) litera (a)

- || Articolul 15 alineatul (3) litera (b)

Articolul 13 alineatul (3) litera (b) || Articolul 15 alineatul (3) litera (c)

- || Articolul 15 alineatul (3) litera (d)

- || Articolul 15 alineatul (3) litera (e)

Articolul 13 alineatul (4) || Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (5) || -

- || Articolul 16

Articolul 14 || -

- || Articolul 17

- || Articolul 18

- || Articolul 19

Articolul 15 alineatul (1) || Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (2) || Articolul 20 alineatul (1)

- || Articolul 20 alineatele (2) - (4)

- || Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (3) litera (a) || -

Articolul 15 alineatul (3) literele (b) și (c) || Articolul 21 alineatul (2) literele (a) și (b)

Articolul 15 alineatul (3) litera (d) || -

Articolul 15 alineatul (3) al doilea paragraf || -

Articolul 15 alineatele (4) - (6) || Articolul 21 alineatele (3) - (5)

- || Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1) primul paragraf || Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză || Articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf cuvintele introductive

- || Articolul 23 alineatul (1) litera (a)

Articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză || Articolul 23 alineatul (1) litera (b)

Articolul 16 alineatul (2) prima teză || Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (2) a doua teză || -

- || Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (3) || Articolul 23 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 16 alineatul (4) primul paragraf || -

Articolul 16 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf || Articolul 23 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf

- || Articolul 24

Articolul 17 alineatul (1) || Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2) litera (a) || Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2) literele (b) și (c) || -

Articolul 17 alineatul (3) || -

Articolul 17 alineatul (4) || Articolul 25 alineatul (3)

- || Articolul 25 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (5) || Articolul 25 alineatul (5)

- || Articolul 25 alineatul (6)

Articolul 17 alineatul (6) || Articolul 25 alineatul (7)

Articolul 18 || Articolul 26

Articolul 19 || Articolul 27

Articolul 20 alineatele (1) și (2) || Articolul 28 alineatele (1) și (2)

- || Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 21 || Articolul 29

Articolul 22 || Articolul 30

Articolul 23 alineatul (1) || Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2) primul paragraf || Articolul 31 alineatul (2)

- || Articolul 31 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf || Articolul 31 alineatul (4) primul paragraf

- || Articolul 31 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 23 alineatul (3) || Articolul 31 alineatul (5) cuvintele introductive

- || Articolul 31 alineatul (5) literele (a) - (c)

Articolul 23 alineatul (4) litera (a) || Articolul 31 alineatul (6) litera (a)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b) || -

Articolul 23 alineatul (4) litera (c) punctul (i) || Articolul 31 alineatul (6) litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (c) punctul (ii) || -

Articolul 23 alineatul (4) litera (d) || Articolul 31 alineatul (6) litera (c)

Articolul 23 alineatul (4) litera (e) || -

Articolul 23 alineatul (4) litera (f) || Articolul 31 alineatul (6) litera (d)

Articolul 23 alineatul (4) litera (g) || Articolul 31 alineatul (6) litera (e)

Articolul 23 alineatul (4) literele (h) și (i) || -

Articolul 23 alineatul (4) litera (j) || Articolul 31 alineatul (6) litera (f)

Articolul 23 alineatul (4) literele (k) și (l) || -

Articolul 23 alineatul (4) litera (m) || Articolul 31 alineatul (6) litera (g)

Articolul 23 alineatul (4) literele (n) și (o) || -

- || Articolul 31 alineatele (7) și (8)

Articolul 24 || -

- || Articolul 32 (articolul 28 translatat)

Articolul 25 || Articolul 33

Articolul 25 alineatul (1) || Articolul 33 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2) literele (a) - (c) || Articolul 33 alineatul (2) literele (a) - (c)

Articolul 25 alineatul (2) literele (d) și (e) || -

Articolul 25 alineatul (2) literele (f) și (g) || Articolul 33 alineatul (2) literele (d) și (e)

- || Articolul 34

Articolul 26 || Articolul 35

Articolul 27 alineatul (1) litera (a) || Articolul 38 alineatul (1) litera (a)

- || Articolul 38 alineatul (1) litera (b)

Articolul 27 alineatul (1) literele (b) - (d) || Articolul 38 alineatul (1) literele (c) - (e)

Articolul 27 alineatele (2) - (5) || Articolul 38 alineatele (2) - (5)

Articolul 28 || Articolul 32

Articolul 29 || -

Articolul 30 alineatul (1) || Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 30 alineatele (2) - (4) || -

- || Articolul 37 alineatul (2)

Articolul 30 alineatele (5) și (6) || Articolul 37 alineatele (3) și (4)

Articolul 31 alineatul (1) || Articolul 36 alineatul (1)

Articolul 31 alineatul (2) || -

Articolul 31 alineatul (3) || Articolul 36 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (1) || Articolul 40 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (2) || -

Articolul 32 alineatul (3) || Articolul 40 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (4) || Articolul 40 alineatul (3) prima teză

Articolul 32 alineatul (5) || Articolul 40 alineatul (3) a doua teză

Articolul 32 alineatul (6) || Articolul 40 alineatul (4)

- || Articolul 40 alineatul (5)

Articolul 32 alineatul (7) primul paragraf || Articolul 40 alineatul (6) litera (a)

- || Articolul 40 alineatul (6) litera (b)

Articolul 32 alineatul (7) al doilea paragraf || Articolul 40 alineatul (6) al doilea paragraf

- || Articolul 40 alineatul (7)

- || Articolul 41

Articolul 33 || -

Articolul 34 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) || Articolul 42 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a)

Articolul 34 alineatul (2) litera (b) || -

Articolul 34 alineatul (2) litera (c) || Articolul 42 alineatul (2) litera (b)

Articolul 34 alineatul (3) litera (a) || Articolul 42 alineatul (3)

Articolul 34 alineatul (3) litera (b) || -

Articolul 35 alineatul (1) || Articolul 43 alineatul (1) litera (a)

- || Articolul 43 alineatul (1) litera (b)

Articolul 35 alineatul (2) și alineatul (3) literele (a) - (f) || -

Articolul 35 alineatul (4) || Articolul 43 alineatul (2)

Articolul 35 alineatul (5) || Articolul 43 alineatul (3)

Articolul 36 alineatul (1) - alineatul (2) litera (c) || Articolul 39 alineatul (1) - alineatul (2) litera (c)

Articolul 36 alineatul (2) litera (d) || -

Articolul 36 alineatul (3) || -

Articolul 36 alineatele (4) - (6) || Articolul 39 alineatele (3) - (5)

- || Articolul 39 alineatul (6)

Articolul 36 alineatul (7) || -

Articolul 37 || Articolul 44

Articolul 38 || Articolul 45

- || Articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 39 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) || Articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii)

Articolul 39 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) || -

Articolul 39 alineatul (1) litera (b) || Articolul 46 alineatul (1) litera (b)

Articolul 39 alineatul (1) literele (c) și (d) || -

Articolul 39 alineatul (1) litera (e) || Articolul 46 alineatul (1) litera (c)

- || Articolul 46 alineatele (2) și (3)

Articolul 39 alineatul (2) || Articolul 46 alineatul (4) primul paragraf

- || Articolul 46 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 39 alineatul (3) || -

- || Articolul 46 alineatele (5) - (8)

Articolul 39 alineatul (4) || Articolul 46 alineatul (9)

Articolul 39 alineatul (5) || -

Articolul 39 alineatul (6) || Articolul 41 alineatul (10)

Articolul 40 || Articolul 47

Articolul 41 || Articolul 48

- || Articolul 49

Articolul 42 || Articolul 50

Articolul 43 primul paragraf || Articolul 51 alineatul (1)

- || Articolul 51 alineatul (2)

Articolul 43 al doilea și al treilea paragraf || Articolul 51 alineatele (3) și (4)

Articolul 44 || Articolul 52 primul paragraf

- || Articolul 52 al doilea paragraf

- || Articolul 53

Articolul 45 || Articolul 54

Articolul 46 || Articolul 55

Anexa I || -

Anexa II || Anexa I

Anexa III || -

- || Anexa II

- || Anexa III

[1]               Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor, „Plan strategic în materie de azil - O abordare integrată a protecției în ansamblul UE” - COM(2008) 360, 17.6.2008.

[2]               JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

[3]               Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea Directivei 2005/85/CE din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat - COM(2010) 465, 8.9.2010.

[4]               Pactul european privind imigrația și azilul, documentul nr. 13440/08 al Consiliului.

[5]               Document de lucru al serviciilor Comisiei de însoțire a propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale - Evaluarea impactului - SEC(2009) 1376, 21.10.2009.

[6]               JO C […], […], p. […].

[7]               JO C […], […], p. […].

[8]               JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

[9]               JO L 132, 29.5.2010, p. 11.

[10]             JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

[11]             Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

[12]             JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

[13]             După patru ani de la data adoptării prezentei directive.

Explicarea detaliată a propunerii modificate este prezentată în comparație cu propunerea din 2009 a Comisiei de modificare a Directivei 2005/85/CE.

Articolul 1

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 2

Comparativ cu propunerea din 2009, articolul a fost modificat în următoarele privințe:

(d)        Definiția solicitanților care necesită garanții procedurale speciale:

(i)      introduce un termen mai precis, și anume „solicitant care necesită garanții procedurale speciale”, care reflectă mai bine faptul că nevoile speciale trebuie să fie luate în considerare în sensul Directivei privind procedurile de azil;

(ii)     introduce cazuri privind orientarea sexuală și identitatea sexuală în care solicitanții pot necesita garanții procedurale speciale, luându-se în considerare faptul că în aceste cazuri, inter alia, examinarea cererii și, în special, interviul personal trebuie să asigure că solicitantul este capabil să își prezinte situația și

(iii)     clarifică natura anumitor motive prin înlocuirea termenului „probleme de sănătate mintală” cu „afecțiuni fizice grave, probleme de sănătate mintală sau tulburări post-traumatice”.

(n)          Propunerea modificată extinde domeniul de aplicare al termenului de „reprezentant” pentru a clarifica faptul că, în funcție de sistemul național în cauză, tutorele legal al unui minor neînsoțit poate fi nu numai o persoană, ci și o organizație.

(q)          Această nouă definiție a cererilor ulterioare este necesară pentru a veni în sprijinul clarificării normelor privind cererile ulterioare în cadrul textului.

Articolul 3

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 4

Propunerea modificată introduce modificări semnificative pentru simplificarea normelor și facilitarea punerii în aplicare a acestora.

S-a clarificat faptul că, pentru a-și îndeplini sarcinile, autoritatea decizională trebuie să dispună de mijloacele corespunzătoare, inclusiv suficient personal competent, și că personalul autorității decizionale este format în mod corespunzător. Pentru simplificarea normelor privind activitățile de formare care trebuie să fie puse la dispoziția personalului, propunerea modificată a fost aliniată la normele relevante ale Regulamentului privind Biroul European de Sprijin pentru Azil [Regulamentul (UE) 439/2010], printr-o trimitere la articolul 6 alineatul (4) literele (a)-(e) din acesta. Astfel, această cerință privind formarea acoperă în prezent următoarele elemente:

(a)          drepturile internaționale ale omului și acquis-ul Uniunii în materie de azil, inclusiv aspecte juridice și jurisprudențiale specifice;

(b)          aspectele legate de prelucrarea cererilor de azil depuse de minori și de persoane vulnerabile cu nevoi specifice;

(c)          tehnicile de intervievare;

(d)          utilizarea rapoartelor de expertiză medicală și juridică în procedurile de azil;

(e)          aspectele legate de producerea și utilizarea informațiilor privind țările de origine;

(f)           condițiile de primire, inclusiv atenția specială acordată grupurilor vulnerabile și victimelor torturii.

În ceea ce privește excepțiile de la principiul autorității decizionale unice, a fost introdusă o nouă literă (b) pentru cazurile în care o altă autoritate (de exemplu, poliția de frontieră) acordă sau refuză permisiunea de intrare pe teritoriu în cazul unei proceduri la frontieră. S-a clarificat faptul că, în aceste cazuri, hotărârea privind acordarea permisiunii trebuie să se bazeze pe avizul autorității decizionale. Această modificare vizează alinierea normelor directivei la diversitatea regimurilor de control la frontieră din statele membre.

Articolul 5

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 6

Pentru o structură mai clară, articolul 6 din propunerea din 2009 a fost divizat în două articole: articolul 6 din propunerea modificată stabilește norme privind principiul general al accesului facil și rapid, în timp ce noul articol 7 se referă la cererile făcute în numele persoanelor aflate în întreținere sau al minorilor.

Terminologia articolului a fost clarificată comparativ atât cu propunerea din 2009, cât și cu directiva actuală. Este introdusă o distincție mai clară între termenii „a face” și „a depune” referitor la o cerere de protecție internațională. Conform definiției cererii de la articolul 2 litera (b), o cerere este considerată „făcută” imediat ce o persoană care poate fi înțeleasă ca dorind să obțină statutul de refugiat sau de protecție subsidiară face o cerere prin care solicită protecție din partea unui stat membru. Acest act nu necesită formalități administrative. Formalitățile administrative relevante sunt efectuate atunci când o cerere este „depusă”. Conform alineatului (2), statele membre oferă o posibilitate efectivă de a depune o cerere în cel mai scurt timp, sub rezerva oricăror restricții de ordin practic prevăzute la alineatul (1), tuturor persoanelor care doresc să facă o cerere.

La alineatul (3), s-a clarificat faptul că doar înregistrarea ca solicitant a unei persoane care a făcut o cerere trebuie efectuată în 72 de ore, și nu înregistrarea completă a cererii. Această normă este mai clară și mai compatibilă cu elementele specifice ale sistemelor naționale de azil.

Cerința privind facilitarea accesului la procedurile de azil de către autorități, altele decât autoritatea decizională, a fost simplificată. Faptul că personalul autorităților care pot primi cereri beneficiază de instrucțiuni relevante și de formarea necesară pentru a-și îndeplini obligația de a facilita accesul la procedură este acum un principiu general. O referire la orientările elaborate de Biroul European de Sprijin pentru Azil are drept obiectiv să asigure o mai mare armonizare prin mijloace operaționale.

Pentru a permite statelor membre să gestioneze în mod eficient cererile în cazul în care acestea sunt depuse simultan de un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi, propunerea prevede posibilitatea extinderii termenului-limită de 72 de ore la 7 zile lucrătoare.

Articolul 7

Propunerea modificată precizează condițiile în care un minor poate face o cerere în nume propriu. Aceasta include condiția conform căreia minorul are capacitatea juridică de a acționa în cadrul procedurilor conform legislației interne a statului membru în cauză fie în nume propriu, fie prin intermediul părinților săi sau al altor persoane majore care sunt membri ai familiei.

Articolul 8 (corespunde articolului 7 din propunerea din 2009)

Acest articol simplifică normele prevăzute la articolul 7 corespunzător din propunerea din 2009. Simplificarea vizează să ofere o mai mare flexibilitate statelor membre în punerea în aplicare a acestor norme. În special referitor la serviciile de interpretare, s-a clarificat faptul că acestea trebuie să fie furnizate numai în măsura în care este strict necesar pentru facilitarea accesului la procedură. În esență, obiectivul este de a permite persoanelor care doresc să solicite protecție internațională să facă acest lucru. Termenul „servicii” arată că statele membre au o marjă largă de apreciere pentru găsirea modalităților adecvate.

Articolul 9 (corespunde articolului 8 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 10 (corespunde articolului 9 din propunerea din 2009)

Pentru a reflecta înființarea Biroului European de Sprijin pentru Azil și rolul specific important al acestuia în UE în susținerea statelor membre în ceea ce privește informațiile fiabile referitoare la țara de origine în cadrul procedurilor de azil, ordinea menționării a fost inversată între birou și ICONUR.

La alineatul (3) litera (b), referința la dreptul solicitantului și al consilierului juridic de a avea acces la informațiile referitoare la țara de origine a fost eliminată din acest articol. Pentru a îmbunătăți coerența textului, această referință a fost mutată la articolul 12 alineatul (1), unde a fost adăugată o nouă literă (d).

La alineatul (3) litera (d) a fost adăugat un element suplimentar pentru a se asigura că personalul care examinează cererile și adoptă hotărârile are, de asemenea, posibilitatea de a solicita consultanță privind aspecte religioase care pot fi relevante în cazurile în care refugiații sunt persecutați pe motive legate de religie.

Articolul 11 (corespunde articolului 10 din propunerea din 2009)

La alineatul (3) au fost adăugate două motive suplimentare, care țin seama de faptul că divulgarea anumitor informații privind orientarea sexuală sau identitatea sexuală ar putea, de asemenea, să pună în pericol interesele unui solicitant în cazul unei singure hotărâri privind toate persoanele aflate în întreținerea sa.

Articolul 12 (corespunde articolului 11 din propunerea din 2009)

La alineatul (1), literele (a) și (f) au fost modificate. Propunerea prevede că limba utilizată pentru a informa solicitantul cu privire la procedură trebuie să fie o limbă pe care acesta o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege. În plus, pentru ca solicitanții să cunoască mai bine consecințele retragerii unei cereri, la litera (a) se prevede că statele membre au obligația de a informa solicitanții cu privire la aceste norme la începutul procedurii. Această garanție este necesară datorită modificării normelor privind retragerea unei cereri.

La alineatul (1) litera (b) s-a clarificat faptul că, în cazul unui interviu privind admisibilitatea, convocarea unui solicitant poate fi efectuată nu numai de autoritatea decizională, ci și de alte autorități competente.

La noua literă (d) se prevede dreptul solicitanților și, după caz, al consilierilor juridici ai acestora, de a avea acces la informațiile menționate la articolul 10 alineatul (3) litera (b). Această modificare nu introduce obligații noi; aceasta a fost mutată de la articolul 10, deoarece includerea la acest articol 12 a accesului la informațiile menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (b) asigură o mai mare coerență în ceea ce privește structura textului.

Articolul 13 (corespunde articolului 12 din propunerea din 2009)

Propunerea modificată îmbunătățește precizia și coerența formulării alineatului (1), fără a modifica conținutul acestuia.

Articolul 14 (corespunde articolului 13 din propunerea din 2009)

Normele privind interviurile personale au devenit mai flexibile. Deși se menține regula generală conform căreia interviurile cu privire la fondul unei cereri sunt efectuate de către personalul autorității decizionale, în cazul în care un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi depun cereri simultan, statele membre pot să prevadă implicarea personalului unei alte autorități în efectuarea unor astfel de interviuri. Totuși, în acest caz, personalul beneficiază de aceeași formare ca cea furnizată personalului autorității decizionale. Această practică poate fi aplicată numai temporar, pe durata existenței condițiilor menționate.

Al treilea paragraf de la alineatul (1) a fost simplificat și clarificat fără a modifica obligația conform căreia persoanelor majore aflate în întreținere trebuie să li se ofere posibilitatea unui interviu personal.

La alineatul 2 litera (b), termenul „autoritatea competentă” a fost modificat în „autoritatea decizională” pentru a se asigura că aceasta din urmă hotărăște întotdeauna dacă interviul personal poate fi omis în cazul în care solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat.

Articolul 15 (corespunde articolului 14 din propunerea din 2009)

La alineatul (3) litera (a) s-a clarificat faptul că, în vederea luării unei hotărâri corespunzătoare, persoana care efectuează interviul trebuie să fie competentă pentru a ține seama de situația personală și (în loc de „sau”) generală în care se înscrie cererea. Acestea sunt elemente complementare, nu alternative; ambele trebuie să fie îndeplinite. Orientarea sexuală și identitatea de sexuală au fost adăugate la lista exemplelor de situații care trebuie să fie luate în considerare, deoarece sunt, de asemenea, elemente de care poate fi necesar să se țină seama în cursul interviului.

La alineatul (3) litera (c), formularea a fost simplificată, fără modificarea conținutului dispozițiilor.

La alineatul (3) litera (d), regula conform căreia intervievatorul nu trebuie să poarte uniformă a fost formulată mai precis, excluzându-se numai uniforma militară sau uniforma autorităților de aplicare a legii.

La alineatul (3) litera (e), formularea a devenit mai exactă.

Articolul 16 (corespunde articolului 15 din propunerea din 2009)

Articolul a fost simplificat pentru a facilita punerea sa în aplicare de către statele membre. Cerința conform căreia întrebările adresate solicitantului trebuie să fie relevante pentru evaluare a fost eliminată, deoarece este acoperită în mod implicit de cerința ca solicitantului să i se ofere în mod corespunzător posibilitatea de a prezenta elementele cazului.

Articolul 17 (corespunde articolului 16 din propunerea din 2009)

Acest articol a fost modificat semnificativ în comparație cu propunerea din 2009. Statele membre nu au obligația să efectueze o transcriere a fiecărui interviu personal. Normele propuse prevăd întocmirea unui raport detaliat, care conține toate elementele esențiale ale interviului. De asemenea, statele membre pot să prevadă înregistrarea audio sau audio-video a interviurilor. Totuși, chiar și în aceste cazuri, trebuie să se întocmească un raport detaliat, iar înregistrarea se anexează la acesta.

Solicitantul trebuie să aibă posibilitatea de a formula observații cu privire la raport. În acest scop, solicitantul trebuie să fie informat referitor la conținutul raportului la încheierea interviului personal sau într-un anumit termen înainte de luarea unei hotărâri de către autoritatea decizională. Termenul „pe deplin” arată că aceste informații trebuie să includă toate elementele conținute în raport și, dacă este necesar, solicitantul trebuie să beneficieze de asistența unui interpret.

Propunerea impune statelor membre să solicite aprobarea de către solicitant a conținutului raportului. Există o excepție de la această regulă, și anume atunci când interviul este înregistrat pe suport audio sau video. În acest caz, solicitantul trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta înregistrarea anexată la raport ca probă în cadrul procedurilor privind căile de atac.

Dacă solicitantul refuză să aprobe raportul, acest refuz se menționează în dosar. Cu toate acestea, refuzul nu împiedică adoptarea unei hotărâri de către autoritatea decizională.

Articolul 18 (corespunde articolului 17 din propunerea din 2009)

Propunerea vizează să revizuiască semnificativ normele privind rapoartele medicale. Pentru a reflecta mai bine conținutul efectiv al articolului, titlul acestuia a fost modificat prin eliminarea termenului „juridic”.

Prima teză de la alineatul (1) stabilește principiul general conform căruia solicitantului trebuie să i se permită să facă obiectul unui examen medical pentru a prezenta autorității decizionale un certificat medical, în sprijinul afirmațiilor sale. Domeniul de aplicare al acestui certificat medical este limitat; scopul său este de a susține afirmațiile solicitantului cu privire la persecuția sau vătămarea gravă suferită în trecut. Această prevedere clarifică faptul că, în sine, certificatul medical nu constituie o dovadă a persecuției. Statele membre pot stabili un termen rezonabil pentru depunerea certificatului, pentru a nu se amâna examinarea cererii și adoptarea unei hotărâri. În vederea eficientizării procedurilor și a prevenirii abuzurilor sau a întârzierilor inutile, se prevede posibilitatea adoptării unei hotărâri fără luarea în considerare a certificatului, dacă acesta nu a fost depus în termen, fără un motiv întemeiat.

Un examen medical poate fi deosebit de relevant pentru analizarea cererii atunci când solicitantul se află în incapacitatea de a prezenta pe deplin elementele necesare pentru a-și susține cererea. Din acest motiv, alineatul (2) impune autorității decizionale să efectueze un examen medical din proprie inițiativă și cu consimțământul solicitantului, în cazul în care consideră că există un motiv pentru a crede că solicitantul suferă de stres post-traumatic sau că a suferit în trecut persecuții sau vătămări grave din cauza cărora acesta nu poate fi intervievat. Refuzul solicitantului de a se supune unui examen medical nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre.

Noul alineat (5) precizează conținutul formării care trebuie furnizată de statele membre persoanelor care intervievează solicitanții. Termenul „identificare” arată că obiectivul formării trebuie să fie asigurarea faptului că intervievatorii cunosc și sunt capabili să recunoască simptomele care ar putea indica acte de tortură suferite în trecut și alte probleme medicale care ar putea afecta în mod negativ capacitatea solicitantului de a fi intervievat.

Articolele 19-22 (corespund articolului 18 din propunerea din 2009)

Noile articole 19-22 vizează ajustarea și clarificarea, în vederea flexibilizării, a normelor privind dreptul la asistență juridică și reprezentare, asigurând, în același timp, furnizarea gratuită de informații juridice și procedurale persoanelor care le solicită și care nu dispun de suficiente resurse. Acesta este unul dintre elementele-cheie ale conceptului de „concentrare a eforturilor”. Alegerea acestei abordări a fost susținută pe deplin de constatările unui proiect din Regatul Unit, așa-numitul „proiect-pilot Solihull”, prezentat la Conferința ministerială privind azilul din septembrie 2010. Acest proiect a confirmat ipoteza conform căreia „concentrarea eforturilor” în procesul de azil, în special prin asigurarea accesului solicitanților de azil la consultanță juridică oferită de un expert la începutul procedurii, conduce la îmbunătățiri semnificative ale calității hotărârilor în primă instanță.

Comparativ cu propunerea din 2009, terminologia a fost modificată pentru a se evita posibilele confuzii între trei noțiuni diferite: 1. nivelul minim al informațiilor juridice și procedurale furnizate în primă instanță, 2. asistența juridică gratuită prin care se asigură un acces efectiv la justiție în cadrul procedurilor privind căile de atac și 3. dreptul solicitanților de a utiliza serviciile unui consilier sau consultant juridic pe propria cheltuială. Pentru o mai mare claritate a normelor și a structurii, articolul 18 din propunerea din 2009 a fost divizat în patru articole. Divizarea acestor articole are rolul de a clarifica distincția între diferitele noțiuni în diversele etape ale procedurii.

Articolul 19

Acest articol stabilește normele privind furnizarea gratuită de informații juridice și procedurale în procedurile în primă instanță. Titlul articolului vizează clarificarea faptului că statele membre au obligația de a furniza solicitanților, la cerere, informații juridice și procedurale gratuite în procedurile în primă instanță și că acest aspect nu este considerat „asistență juridică și reprezentare”. Astfel, conform sistemelor juridice naționale din mai multe state membre, nu este necesară desemnarea unui avocat pentru fiecare solicitant în scopul respectării acestei obligații.

Prevederea stabilește, de asemenea, nivelul minim al informațiilor juridice și procedurale furnizate. În primul rând, acesta include explicarea etapelor procedurale, mecanismelor, drepturilor și obligațiilor care pot fi relevante în cazul solicitantului, inclusiv obligațiile de a coopera și de a prezenta elementele menționate la articolul 4 din Directiva privind standardele minime. În al doilea rând, acesta include, în cazul unei hotărâri negative, explicațiile referitoare la motivele de fapt, de drept și de procedură ale respingerii, pentru a permite solicitantului să fie mai informat în luarea unei decizii privind exercitarea dreptului său la o cale de atac efectivă. Această clarificare s-a dovedit a fi necesară în urma experienței acumulate pe parcursul dezbaterilor privind propunerea anterioară.

Este de reținut că articolul 20 alineatul (2) clarifică faptul că, în cazul în care statele membre furnizează asistență juridică gratuită și/sau reprezentare gratuită în procedurile în primă instanță, se presupune că aceasta include elementele prevăzute în cadrul oferirii gratuite de informații juridice și procedurale.

Alineatul (2) se referă la alte condițiile aplicabile care sunt descrise la articolul 21 de mai jos.

Articolul 20

Titlul acestui nou articol arată că statele membre asigură asistență juridică gratuită și reprezentare gratuită în procedurile privind căile de atac. În terminologia propunerii modificate, asistență juridică gratuită și reprezentare gratuită înseamnă că solicitantul este asistat și reprezentat de o persoană competentă; în cadrul sistemelor naționale din mai multe state membre, aceasta persoană este un avocat calificat. Și pentru această situație au fost stabilite cerințe minime, care includ pregătirea documentelor procedurale și participarea la audieri în primă instanță. Prezenta directivă nu obligă statele membre să asigure asistență juridică gratuită și reprezentare gratuită în instanțele următoare. Deoarece cerințele minime prevăzute de această dispoziție includ deopotrivă asistența (pregătirea documentelor) și reprezentarea (participarea la audiere), s-a clarificat faptul că această dispoziție se referă atât la asistența juridică, cât „și” (în loc de „și/sau”) la reprezentarea juridică.

Alineatul (2) face referire la practica din mai multe state membre în care asistența juridică gratuită și/sau reprezentarea gratuită (servicii prestate de avocați) sunt disponibile încă din procedurile în primă instanță (și anume, proceduri administrative în fața autorității decizionale). Acest alineat ține seama de sistemele respective, clarificând că, în acest caz, statele membre în cauză nu au obligația de a furniza, în mod suplimentar, informațiile juridice și procedurale prevăzute la articolul 19, deoarece asistența juridică și reprezentarea de către un avocat acoperă deja aceste necesități.

Alineatul (3) menționează posibilitatea așa-numitei „evaluări a temeiului cererii”. Aceasta înseamnă că statele membre pot să nu furnizeze asistență juridică gratuită și reprezentare gratuită solicitanților ale căror căi de atac nu au perspective reale de succes. Totuși, acest aspect trebuie să fie evaluat de către instanța judecătorească, nu de către autoritatea decizională. Al doilea paragraf limitează aplicarea evaluării temeiului cererii prin trimiterea la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care prevede că persoanele fără resurse suficiente trebuie să beneficieze de asistență juridică în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea accesului efectiv la justiție. Astfel, acest paragraf trebuie interpretat în coroborare cu articolul 21 alineatul (2) litera (a) din directivă, care stabilește regula generală conform căreia informațiile juridice și procedurale furnizate gratuit în primă instanță și asistența juridică gratuită și reprezentarea gratuită în procedurile privind căile de atac pot fi oferite numai persoanelor care nu dispun de resurse suficiente.

Articolul 21

Acest articol stabilește condițiile generale aplicabile furnizării gratuite de informații juridice și procedurale, precum și acordării asistenței juridice gratuite și reprezentării gratuite. Noul alineat (1) vizează acordarea unei marje largi de apreciere statelor membre în ceea ce privește modul de îndeplinire a acestor obligații. Desemnarea unui avocat este considerată soluția standard, dar statele membre își pot îndeplini obligațiile care le revin în temeiul articolelor 19 și 20 prin intermediul unor organizații neguvernamentale, funcționari de stat sau servicii specializate ale statului. Această dispoziție ține seama de sistemele existente în mai multe state membre.

Articolul 22

Acest articol prevede dreptul solicitantului de a consulta un avocat în toate etapele procedurii. Principala diferență față de articolele 19-21 este că acest articol se referă numai la dreptul solicitantului de a consulta un avocat pe propria cheltuială. De asemenea, acesta prevede că statele membre pot permite organizațiilor neguvernamentale să furnizeze astfel de servici.

Articolul 23 (corespunde articolului 19 din propunerea din 2009)

Propunerea modificată introduce o schimbare în ceea ce privește accesul la informații în cadrul procedurilor care vizează considerente de securitate națională. În vederea respectării principiului egalității mijloacelor și a jurisprudenței constante, aceasta prevede posibilitatea ca, în cazurile care implică securitatea națională, statele membre să acorde acces la dosare numai serviciilor specializate ale statului (avocați). Această prevedere vizează asigurarea unei reprezentări corespunzătoare a solicitantului, fără divulgarea unor informații sensibile sau confidențiale. Normele permit reprezentantului (funcționar de stat, avocat) să nu aibă niciun contact cu solicitantul.

Articolul 24 (corespunde articolului 20 din propunerea din 2009)

Propunerea modificată vizează simplificarea dispozițiilor privind persoanele cu nevoi speciale. Aceasta vizează stabilirea principiilor și permite statelor membre să găsească modalitățile cele mai adecvate.

În primul rând, titlul articolului, conform definiției de la articolul 2 litera (d), clarifică faptul că, în sensul prezentei directive, procedurile trebuie să țină seama de situația specifică a solicitanților care au nevoie de garanții procedurale speciale. Aceasta vizează, în special, clarificarea faptului că necesitățile procedurale speciale și necesitățile de primire speciale pot fi diferite.

Primul alineat prevede că solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale trebuie să fie identificați în timp util. Această dispoziție este pe deplin conformă cu prevederile relevante din propunerea modificată referitoare la Directiva privind condițiile de primire; statele membre pot utiliza mecanismul descris la articolul 22 din propunerea modificată referitoare la directiva respectivă.

Propunerea prevede o marjă largă de apreciere a statelor membre în ceea ce privește modalitățile de identificare a solicitanților care au nevoie de garanții procedurale speciale, dacă această necesitate devine evidentă în cursul procedurii. Această situație poate apărea, în special, în cazul anumitor tulburări traumatice care pot fi descoperite numai după o anumită perioadă.

Al doilea alineat descrie, în termeni generali, principiul conform căruia solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale beneficiază de timp suficient și de sprijin relevant pentru a prezenta elementele cererii. Această normă are drept scop să ofere o flexibilitate maximă statelor membre în găsirea modalităților concrete de punere în aplicare a acestei dispoziții în diferite cazuri.

Articolul 25 (corespunde articolului 21 din propunerea din 2009)

În esență, propunerea modificată extinde obligația reprezentantului de a asista un minor neînsoțit. Domeniul de aplicare al asistenței a fost clarificat și extins, pentru a ține seama de necesitățile procedurale speciale ale minorilor neînsoțiți. În prezent, această dispoziție obligă reprezentantul să ofere minorului asistență pentru ca acesta să poată beneficia de toate drepturile și să se conformeze tuturor obligațiilor prevăzute în directivă. Cerința de imparțialitate a fost eliminată, deoarece reprezentantul acționează în interesul minorului neînsoțit; cu toate acestea, a fost precizat faptul că reprezentantul trebuie să acționeze în conformitate cu principiul interesului superior al copilului.

La alineatul (2), litera (b) a fost eliminată, deoarece faptul că un minor este căsătorit sau a fost căsătorit nu înseamnă per se că acesta nu are nevoie de asistență. Astfel, se ține seama de posibilele cazuri de căsătorii forțate.

La alineatul (3) litera (a), cerința ca interviul să fie efectuat de o persoană care are cunoștințele necesare privind nevoile speciale ale minorilor a fost extinsă pentru a include și interviurile privind admisibilitatea.

Alineatul (4) clarifică faptul că informațiile juridice și procedurale sunt furnizate gratuit nu numai minorului neînsoțit, ci și reprezentantului acestuia, iar această dispoziție se aplică și în cazul retragerii unui statut, acoperind, astfel, toate procedurile prevăzute în directivă.

Alineatul (5) introduce o modificare referitoare la examenele medicale efectuate în vederea determinării vârstei minorilor, precizând că, în cazul în care, după efectuarea examenului medical, nu s-a putut ajunge la o concluzie clară în această privință, solicitantul va fi considerat minor.

Alineatul (6) exclude posibilitatea de a aplica „evaluarea temeiului cererii” în ceea ce privește furnizarea de asistență juridică gratuită și de reprezentare gratuită în cazul procedurilor privind căile de atac pentru a se asigura protecția intereselor solicitanților minori neînsoțiți.

Articolul 26 (corespunde articolului 22 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 27 (corespunde articolului 23 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 28 (corespunde articolului 24 din propunerea din 2009)

Acest articol prevede posibilitatea respingerii unei cereri ca nefondată dacă aceasta este considerată retrasă implicit, cu condiția ca cererea să fi fost examinată în mod corespunzător după efectuarea unui interviu personal.

Alineatul (2) prevede posibilitatea ca solicitanții care se prezintă din nou la autoritatea competentă după o retragere implicită să facă o nouă cerere după închiderea cazului. Ca regulă generală, această nouă cerere nu poate fi considerată ca fiind o cerere ulterioară. În consecință, aceasta nu poate fi considerată inadmisibilă din cauza faptului că nu conține elemente noi. Cu toate acestea, dacă solicitantul se prezintă din nou la autoritatea competentă după o perioadă de peste un an de la data la care cererea anterioară a fost considerată retrasă, statele membre nu sunt obligate prin directivă să redeschidă cazul și pot trata noua cerere ca fiind o cerere ulterioară. Aceste dispoziții au drept obiectiv să furnizeze instrumente pentru combaterea cererilor repetate abuzive.

Articolul 29 (corespunde articolului 25 din propunerea din 2009)

Formularea de la alineatul (1) litera (a) a fost aliniată la celelalte articole ale directivei, fără a modificarea conținutului dispozițiilor.

Articolul 30 (corespunde articolului 26 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 31 (corespunde articolului 27 din propunerea din 2009)

Propunerea modificată introduce mai multe modificări în ceea ce privește procedura de examinare în primă instanță și procedurile accelerate. Modificările au drept obiectiv să țină seama de caracteristicile sistemelor naționale din statele membre și să asigure o mai mare flexibilitate și mijloace mai eficiente de combatere a abuzurilor.

Alineatul (3) menține termenul-limită general de șase luni pentru încheierea procedurii în primă instanță. Cu toate acestea, au fost introduse două excepții suplimentare, și anume în cazul în care un număr mare de solicitanți depun cereri simultan și în care autoritatea decizională nu poate respecta termenul-limită din cauza neîndeplinirii de către solicitant a obligațiilor care îi revin.

Statele membre pot, de asemenea, să amâne încheierea procedurii în cazul în care autoritatea decizională nu poate adopta o hotărâre din cauza unei situații nesigure în țara de origine, care se estimează că este temporară. În acest caz, statele membre pot depăși termenul-limită de șase + șase luni. Cu toate acestea, solicitantul își păstrează statutul de solicitant.

Motivele acordării priorității au fost modificate pentru a alinia directiva la propunerea modificată referitoare la Directiva privind condițiile de primire: statele membre pot acorda prioritate examinării în cazul în care solicitantul este vulnerabil. De asemenea, terminologia a fost ajustată la noul termen de „solicitanți care necesită garanții procedurale speciale”. De asemenea, minorii neînsoțiți au fost menționați în mod expres printre cazurile în care acordarea priorității poate fi în mod special justificată.

Alineatul (6) clarifică faptul că motivele prevăzute la acest alineat pot fi utilizate atât pentru accelerare, cât și pentru examinare la frontieră. Această modificare ține seama de sistemele naționale ale statelor membre care aplică procedura generală la frontieră. Cu toate acestea, lista cazurilor care pot fi accelerate sau examinate la frontieră rămâne exhaustivă.

Au fost reintroduse două motive pentru accelerare (și procedură la frontieră):

Litera (e) reintroduce litera (g) din directiva din 2005. Acest motiv are drept obiectiv să permită abordarea eficientă a cazurilor de abuz. Formularea a fost ajustată, prevăzând că acest motiv poate fi utilizat în cazul în care când solicitantul a făcut declarații în mod clar false sau în mod evident puțin plauzibile, care contrazic informații suficient de bine verificate privind țara de origine. Această modificare vizează adăugarea unui element obiectiv la acest motiv.

Litera (g) reintroduce litera (m) din directiva din 2005, care se referă la cazurile de amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice. A fost clarificat faptul că o cerere poate fi accelerată în cazul în care există motive întemeiate pentru ca un solicitant să fie considerat un pericol pentru securitatea națională.

Alineatul (7) din propunerea din 2009 a fost eliminat. Cerința de a asigura o examinare corespunzătoare și completă a fost mutată la noul alineat (7). Normele privind cererile vădit neîntemeiate au fost eliminate, deoarece a fost reintrodus articolul 28 din directiva din 2005, care acoperă aceste norme.

Articolul 32 (corespunde articolului 28 din directivei din 2005)

Acest articol corespunde articolului 28 din directiva din 2005. Modificarea conținutului se referă la cazurile privind securitatea națională, acesta fiind singurul motiv al accelerării care nu poate fi considerat vădit neîntemeiat deoarece, în aceste cazuri, motivul accelerării nu se bazează pe considerentul că cererea este nefondată. Articolul 28 din propunerea din 2009 a fost eliminat deoarece conținea aceleași norme.

Articolul 33 (corespunde articolului 29 din propunerea din 2009)

Litera (d) a fost modificată deoarece termenul „identică” era foarte restrictiv, făcând ca aplicarea acestui motiv de inadmisibilitate să fie imposibilă în practică și incompatibilă cu normele privind cererile ulterioare pe care trebuia să le sprijine. Propunerea clarifică faptul că motivul de inadmisibilitate poate fi utilizat dacă nu există elemente noi în cazul unei cereri ulterioare. Legătura cu cererile ulterioare (și definiția acestora) a fost clarificată.

Articolul 34 (corespunde articolului 30 din propunerea din 2009)

Normele au fost aliniate la regulile generale privind interviul personal. Aceasta vizează cerința potrivit căreia intervievatorul nu trebuie să poarte uniformă militară sau uniforma autorităților de aplicare a legii.

Articolul 35 (corespunde articolului 31 din propunerea din 2009)

Propunerea modificată prevede în mod explicit posibilitatea ca solicitantul să conteste aplicarea conceptului de primă țară de azil în funcție de situația sa personală.

Articolul 36 (corespunde articolului 34 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 37 (corespunde articolului 33 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 38 (corespunde articolului 32 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 39 (corespunde articolului 38 din propunerea din 2009)

Pentru coerență, a fost adăugat un nou alineat (6), care prevede că statele membre au obligația să informeze periodic Comisia cu privire la țările cărora li se aplică conceptul de țară terță europeană sigură. Aceasta corespunde unei obligații echivalente privind țările terțe sigure.

Articolul 40 [corespunde articolului 35 alineatele (1)-(7) și (9) din propunerea din 2009]

Normele privind cererile repetate sau ulterioare au fost semnificativ clarificate pentru asigurarea unei prelucrări eficiente a acestora. O definiție a termenului „cerere ulterioară” stabilește un domeniul de aplicare clar pentru aceste norme. O cerere ulterioară poate fi considerată inadmisibilă în cazul în care nu există elemente noi care ar spori semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a obține statutul de protecție internațională. Existența noilor elemente trebuie să facă obiectul unei examinări preliminare. În cazul în care există elemente noi, cererea ulterioară trebuie să fie examinată în conformitate cu normele generale. A fost clarificat faptul că, în cazul în care nu există elemente noi, cererea este considerată inadmisibilă. De asemenea, normele privind cererile ulterioare pot fi aplicate în cazul în care un minor necăsătorit depune o cerere separată.

Articolul 41 [corespunde articolului 35 alineatele (8)-(9) din propunerea din 2009]

Conținutul acestor norme nu a fost modificat, dar textul a fost restructurat pentru a asigura o mai mare claritate.

Articolul 42 (corespunde articolului 36 din propunerea din 2009)

Alineatul (3) litera (b) a fost eliminat deoarece este inutil. Această normă este reglementată de articolul 40 alineatul (3).

Articolul 43 (corespunde articolului 37 din propunerea din 2009)

Acest articol rămâne nemodificat. Cu toate acestea, modificările de la articolele 31 și 33 extind domeniul de aplicare al acestui articol prin intermediul referințelor. Motivele suplimentare de accelerare permit statelor membre să examineze aceste cazuri și în cadrul procedurii la frontieră. Modificarea normelor privind inadmisibilitatea cererilor care nu conțin elemente noi permite, de asemenea, o utilizare mai extinsă a procedurilor la frontieră.

Articolul 44 (corespunde articolului 39 din propunerea din 2009)

Nu există modificări comparativ cu propunerea din 2009.

Articolul 45 (corespunde articolului 40 din propunerea din 2009)

Alineatul (4) a fost modificat. Statele membre pot prevedea că statutul de protecție internațională devine caduc din punct de vedere juridic în cazul în care beneficiarul statutului de protecție internațională devine cetățean al unui stat membru.

Articolul 46 (corespunde articolului 41 din propunerea din 2009)

Normele privind dreptul la o cale de atac efectivă au fost în esență menținute pentru asigurarea conformității cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Modificările privesc următoarele elemente:

La alineatul (5), a fost clarificat faptul că solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru până la expirarea termenului-limită pentru exercitarea unei căi de atac.

La alineatul (6), a fost adăugat un motiv suplimentar în cazul în care nu trebuie furnizat niciun efect suspensiv automat: acesta este cazul atunci când cererea a fost considerată inadmisibilă deoarece statutul de refugiat a fost deja acordat de un alt stat membru. S-a clarificat faptul că se pot face excepții de la principiul efectului suspensiv automat numai în cazurile în care se aplică motivele de accelerare sau de inadmisibilitate. Ca o consecință a extinderii motivelor de accelerare de la articolul 31 alineatul (6), acest alineat are un domeniu de aplicare mai larg decât în propunerea din 2009.

La alineatul (9), a fost eliminată obligația de a stabili termene-limită pentru instanțele judecătorești în care acestea să adopte o hotărâre privind calea de atac pentru a ține seama de caracteristicile sistemelor juridice naționale.

Alineatul (5) din directiva din 2005 a fost eliminat, pentru a se asigura coerența cu alineatul (2) și cu Directiva privind standardele minime.