7.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 377/108

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—

având in vedere articolul 179 paragraful 1 din TFUE conform căruia „(1) Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale științifice și tehnologice, prin crearea unui spațiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile să circule liber, și favorizarea creșterii competitivității sale, inclusiv în industrie, precum și promovarea activităților de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din tratate”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare în cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”(COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor - inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010, intitulată „O agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare (5),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 privind inovarea,

—

având în vedere concluziile celei de-a 3049-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 25 și 26 noiembrie 2010 privind o Uniune a inovării pentru Europa,

—

având în vedere concluziile celei de-a 3035-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 12 octombrie 2010 privind „creșterea atractivității programelor de cercetare și inovare ale UE: provocarea simplificării”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată pentru era globalizării: atribuirea celui mai important rol competitivității și viabilității” (COM(2010)0614),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2009, intitulată „Pregătiri pentru viitorul nostru: dezvoltarea unei strategii comune pentru tehnologiile generice esențiale în UE” (COM(2009)0512),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 martie 2009, intitulată O strategie europeană pentru cercetare-dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor informației și ale comunicațiilor: este momentul să ridicăm ștacheta (COM(2009)0116),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011, intitulată „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2007, intitulată „Informațiile științifice în era digitală: acces, diseminare și păstrare” (COM(2007)0056),

—

având în vedere raportul intitulat „Promovarea modelelor de afaceri inovatoare cu avantaje pentru mediu” din noiembrie 2008, realizat în numele Comisiei Europene,”

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0162/2011),

A.

întrucât în temeiul articolului 179 alineatul (2) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea încurajează „întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, centrele de cercetare și universitățile, în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; aceasta susține eforturile de cooperare ale acestora, urmărind, în special, să permită cercetătorilor să coopereze liber, dincolo de frontiere, iar întreprinderilor să exploateze pe deplin potențialul pieței interne, îndeosebi prin deschiderea achizițiilor publice naționale, prin definirea normelor comune și prin eliminarea obstacolelor juridice și fiscale din calea acestei cooperări.”,

B.

întrucât accelerarea cercetării și a inovării nu numai că este esențială în vederea atingerii unui model economic durabil și competitiv și pentru crearea unor locuri de muncă sigure în viitor, ci va și genera soluții pentru marile provocări comune societale cu care se confruntă societatea europeană, și anume:

C.

întrucât cheia pentru stimularea inovării constă în:

D.

întrucât asumarea de riscuri reprezintă o condiție prealabilă necesară pentru a asigura succesul inovațiilor;

E.

întrucât, în vederea menținerii competitivității europene, este necesară o schimbare a mentalității pentru a îmbunătăți spiritul antreprenorial european și potențialul de inovare; întrucât trebuie efectuate modificări pentru a încuraja asumarea de riscuri și a îmbunătăți condițiile pentru înființarea de întreprinderi inovatoare și pentru antreprenori;

F.

întrucât, din perspectiva contextului economic global, Uniunea Europeană trebuie să adopte o atitudine ofensivă și o poziție fermă de lider în privința competitivității, UE trebuind, prin urmare, să investească într-o explozie de inovare;

G.

întrucât Europa are nevoie de un sistem de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală modern, accesibil și funcțional pentru a promova inovarea și a ne consolida competitivitatea;

H.

întrucât sistemul de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o condiție majoră pentru cercetarea, dezvoltarea și inovarea bazate intensiv pe capital;

I.

întrucât cea mai bună ocazie de a consolida inovarea în Europa în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este crearea unui brevet european;

J.

întrucât un sistem modern de mărci comerciale al Uniunii este esențial pentru protejarea valorilor pe care le reprezintă investițiile făcute de companiile europene în concepție, creație și inovare;

K.

întrucât alocarea a 3 % din PIB-ul UE până în 2020 pentru cercetare și dezvoltare ar putea crea 3,7 milioane de locuri de muncă iar PIB-ul anual ar putea crește cu aproape 800 milioane EUR până în 2025;

L.

întrucât doar 30 % din cercetătorii europeni sunt femei și doar 13 % din șefii Institutelor Europene de cercetare sunt femei,

1.

salută inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, care este cea mai importantă și cea mai precisă tentativă comunitară de până acum de a introduce o politică europeană strategică, integrată și orientată spre întreprinderi în domeniul inovării, care să vină în completarea eforturilor statelor membre, prin care inovația este orientată și progresul este monitorizat la cel mai înalt nivel politic, și al cărei succes, cu toate acestea, depinde de cooperarea deplină a statelor membre și de punerea sa în aplicare de către acestea, inclusiv prin sprijinul lor financiar și o consolidare fiscală inteligentă, care acordă prioritate cheltuielile durabile favorabile creșterii economice în domenii cum ar fi inovarea, cercetarea și educația, prin care obiectivele comune de inovare direcționează politicile acestora în toate domeniile relevante; salută abordarea strategică a Consiliului European în cadrul reuniunii sale din 4 februarie 2011;

2.

sprijină inițiativa „O Uniune a inovării” ca un pilon esențial al dezvoltării economice, sociale și culturale a UE, în special în ceea ce privește accesul egal la educație la toate nivelurile, pe bază de incluziune, inclusiv la educația și formarea profesională;

3.

solicită un concept larg de inovare, care să se focalizeze pe impact și care să meargă dincolo de inovarea tehnologică și orientată spre produs, să implice toate părțile interesate, în special întreprinderile, și care să evidențieze diversele roluri de catalizator al cetățenilor, permițând în aceleași timp o schimbare de mentalitate; reamintește faptul că inovarea reprezintă aplicarea cu succes a ideilor în practică și este orientată către produse, procese, servicii, evoluții, sisteme sau structuri organizaționale; sugerează Comisiei să prezinte o definiție a inovației;

4.

consideră că inovația în toate domeniile cunoașterii și activității economice și sociale trebuie să fie ghidată de interesul public, îmbunătățirea calității vieții, promovarea bunăstării sociale și conservarea mediului și a echilibrului natural;

5.

consideră că, întrucât inovarea este un concept complex, eforturile în materie de inovații non-tehnologice trebuie consolidate și că, în acest context, ar trebui diseminate cele mai bune practici în ceea ce privește astfel de inovații, iar normele și condițiile care reglementează accesul la finanțarea UE ar trebui precizate pe baza unei abordări deschise și atotcuprinzătoare;

6.

solicită o diferențiere a „inovării originale”, care semnifică elaborarea pentru prima dată a unui produs, serviciu, proces sau a unor mișcări care nu se regăsesc pe piață, de îmbunătățirile sau modificările comerciale aduse unui produs, serviciu, proces sau unor mișcări disponibile deja pe piață;

7.

consideră că inovarea socioeconomică trebuie definită într-un mod precis, însă totodată și flexibil, deoarece în multe cazuri nu se concretizează într-un produs sau în aplicarea unei soluții tehnice, ci într-o serie de modificări tehnice și de gestionare instituționale interconectate, pe termen lung, care constituie un proces;

8.

subliniază faptul că în cadrul inițiativei „O Uniune a inovării” trebuie să se acorde prioritate obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020, Strategia energetică pentru Europa 2011-2020, Inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Inițiativa privind materiile prime, Strategia energetică pentru Europa 2011-2020, precum și stabilirii reperului pentru Foaia de parcurs privind energia 2050 și Foaia de parcurs a UE pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050;

9.

subliniază faptul că internaționalizarea și inovarea sunt factori-cheie ai competitivității externe și ai creșterii economice și sunt esențiali pentru obiectivele strategice ale UE 2020;

10.

subliniază importanța tehnologiilor care respectă clima, eficiente din punct de vedere energetic și axate pe sursele regenerabile de energie în tranziția către o economie mondială sustenabilă; recunoaște că UE deține o poziție de lider în numeroase sectoare-cheie ale producției industriale caracterizate prin eficiența utilizării resurselor și respectarea climei; invită Comisia să definească strategii pentru internaționalizare și inovare în aceste sectoare;

11.

recunoaște faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice și eforturile întreprinse pentru asigurarea eficienței energetice și a dematerializării producției industriale necesită o politică activă în ceea ce privește diseminarea noilor tehnologii la nivel mondial;

12.

subliniază că protecția mediului, sănătatea publică și siguranța alimentară, precum și combaterea schimbărilor climatice, sunt printre domeniile cu cea mai acută nevoie de consolidare a eforturilor de inovație, implicând îmbunătățirea bazei științifice și tehnologice existente; subliniază faptul că viitoarele programe de cercetare și inovare ale UE vor trebui să țină seama de domeniile respective într-un mod corespunzător; în acest scop, subliniază nevoia de adoptare a unei abordări intersectoriale bazate pe reziliența ecosistemelor;

13.

observă că fragmentarea pieței în sectoarele cultural și creativ se datorează în parte și diversității culturale și preferințelor lingvistice ale consumatorilor;

14.

salută accentul pus de Comisie asupra marilor provocări societale și subliniază faptul că inovarea și cercetarea sunt necesare pentru a crește productivitatea resurselor, precum și folosirea și înlocuirea lor durabilă, simultan cu identificarea unor modalități noi de sporire a eficienței utilizării resurselor și a consumului de energie;

15.

atrage atenția asupra faptului că restrângerea priorităților în domeniul inovațiilor la un număr limitat de sectoare ar trebui evitată, pentru a nu se pierde, pe termen lung, un potențial valoros de inovare;

16.

consideră că inovarea poate juca un rol important în consolidarea coeziunii sociale prin îmbunătățirea calității serviciilor furnizate și că, prin urmare, ar trebui instituite programe specifice de formare profesională;

17.

subliniază faptul că, în cadrul unei economii de piață, inovarea nu vizează exclusiv soluționarea provocărilor societale majore, ci, de asemenea, joacă un rol extrem de important în vederea fabricării de produse atractive și ușor de utilizat de către consumatori în domeniul activităților destinate petrecerii timpului liber, precum și în cel tehnologic, industrial, cultural și de divertisment; subliniază că există o piață internațională vastă a produselor de înaltă tehnologie destinate activităților întreprinse în timpul liber (telefoane inteligente, tablet PC, console de jocuri, dispozitive portabile destinate activităților de recreație etc.), precum și o piață mondială pentru rețele sociale și servicii online inovatoare, în cadrul căreia întreprinderile europene joacă un rol neglijabil;

18.

subliniază importanța inițiativelor emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” și „Politica industrială”, precum și a eforturilor de decuplare a creșterii economice de utilizarea resurselor prin sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazate pe cunoaștere, prin creșterea gradului de utilizare a surselor regenerabile și durabile de energie, dezvoltarea de tehnologii de reducere a emisiilor de carbon și de utilizare mai eficientă a resurselor și dezvoltarea transportului durabil, crescând, în același timp, competitivitatea întreprinderilor europene;

19.

reamintește că lumea digitală și TIC sunt motoare ale inovării și că, prin urmare, accesul la banda largă este o condiție preliminară esențială, de asemenea pentru toate parteneriatele europene pentru inovare (PEI), dat fiind că îmbunătățesc gradul de cooperare și de participare a cetățenilor; în acest sens, solicită Comisiei și statelor membre să accelereze implementarea internetului de mare viteză, precum și promovarea e-inițiativelor, asigurând executarea rapidă a agendei digitale a UE;

20.

invită Comisia să acorde atenția cuvenită tehnologiilor care stau la baza sistemelor „mai inteligente” și durabile, care permit întreprinderilor să dezvolte servicii receptive în timp real, în domenii diversificate precum transportul și logistica, construcțiile și gestionarea facilităților, distribuirea energiei, telecomunicațiile și serviciile financiare;

21.

subliniază faptul că succesul politicii de inovare și de cercetare depinde de:

subliniază faptul că obiectivul principal al politicii „O Uniune a inovării” ar trebui să fie facilitarea coordonării politicilor și coerenței în rândul diferitelor instrumente ale acestora și să creeze sinergii cu privire la politica de inovare prin adoptarea unei abordări cu adevărat globale concentrate asupra marilor provocări societale;

22.

subliniază necesitatea de a transforma politica UE în materie de comerț și inovare într-un instrument autentic pentru crearea de locuri de muncă, eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă la nivel mondial; este ferm convins că este indispensabil să existe o consecvență între aspectele interne și cele externe ale politicilor UE, precum și că elaborarea unei noi politici comerciale trebuie să fie în armonie cu o politică industrială și în domeniul inovării solidă și cu un potențial de creare de locuri de muncă, pentru a asigura creșterea economică și, totodată, pentru a crea locuri de muncă mai multe și mai bune;

23.

evidențiază relația inițiativei emblematice „O Europă a inovării” cu analiza anuală a creșterii economice, ca un instrument esențial pentru cooperarea consolidată, care arată evoluția anuală în statele membre;

24.

solicită Comisiei să dezvolte un sistem integrat de indicatori ținând seama de diversitatea sistemelor economice existente din statele membre și implicând întreprinderile pentru a permite o mai bună monitorizare și evaluare a progreselor și a impactului măsurabil al politicilor și programelor în materie de inovare; solicită crearea unor infrastructuri de date fiabile care să ajute la monitorizarea evoluțiilor legate de finanțarea pentru cercetare; sprijină dezvoltarea „tabloului de bord” prin intermediul cooperării internaționale și printr-un sistem bazat mai mult pe indicatori și dovezi care să măsoare capacitatea de inovare a UE în termeni absoluți, folosind, în același timp, în mod inteligent resursele disponibile;

25.

subliniază faptul că inovarea și creativitatea reprezintă procese care, într-o anumită măsură, pot fi cultivate, învățate și consolidate; îndeamnă, prin urmare, includerea într-o mai mare măsură a inovării și a creativității în cadrul sistemelor educaționale ale statelor membre ale UE; solicită recunoașterea și răspândirea bunelor practici privind programele educaționale și metodele de formare creative și inovatoare utilizate de statele membre;

26.

subliniază rolul esențial pe care inovarea ecologică îl va juca în realizarea obiectivelor strategiei UE 2020; solicită, prin urmare, adoptarea unui plan de acțiune ambițios privind inovarea ecologică, care să propună măsuri de introducere a inovării ecologice în toate etapele lanțului de valori, inclusiv proiectarea, și creșterea fondurilor pentru inițiative în acest domeniu prin Programul pentru competitivitate și inovare;

27.

consideră că, având în vedere faptul că inovarea este de obicei strâns legată de piață și că aceasta se dezvoltă prin canale neoficiale, UE ar trebui să își ajusteze metodele de evaluare a inovării pentru ca acestea să reflecte faptul că nu se pot utiliza aceleași criterii în vederea evaluării tuturor domeniilor;

28.

subliniază pericolul constituit de termenul „inovare” din cauză că acesta a devenit un clișeu uzat a cărui simplă utilizare repetată dă naștere unui sentiment de falsă satisfacție; simpla inovare nu reprezintă un remediu universal în vederea soluționării tuturor problemelor, iar acest concept nu poate fi invocat în mod arbitrar în vremuri de criză economică și socială; din contră, trebuie să existe un efort constant în cadrul sectorului public și privat sprijinit în mod activ de UE și statele membre ale acesteia prin strategii coerente educaționale, de cercetare, industriale, sociale și ecologice;

29.

recunoaște importanța industriilor culturale și creative în contextul inovării, având în vedere că studiile dovedesc că întreprinderile care recurg într-o măsură proporțional mai mare la serviciile industriilor culturale și creative au o performanță semnificativ mai bună în materie de inovare;

30.

consideră că principiul neutralității rețelei și standardele deschise reprezintă forța motrice a inovării;

31.

subliniază că cererile cetățenilor și angajamentul activ al întreprinderilor sunt motoare-cheie ale inovării; subliniază că înființarea unei societăți inovatoare trebuie, prin urmare, să se bazeze pe participarea cetățenilor săi, permițându-le acestora să își articuleze nevoile și potențialul creativ prin intermediul unei abordări ascendente și prin furnizarea unor soluții inovatoare care să îi permită fiecărui cetățean să contribuie la eficiența resurselor;

32.

subliniază nevoia de a crea o cultură a învățării, curiozității și asumării de riscuri; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să depună eforturi susținute pentru a produce o schimbare de mentalitate către o gândire inovatoare și motivată de curiozitate și către asumarea de riscuri, precum și către o atitudine mai permisivă legată de eșecuri, prin încurajarea modelelor durabile de consum și promovarea activă a angajamentului cetățenilor și al întreprinderilor față de inovare și printr-un sistem de inovare deschisă; subliniază faptul că inovarea ca un proces care nici nu poate și nici nu ar trebui să fie direcționat în totalitate de către guverne și care necesită condiții favorabile care să permită suficientă flexibilitate pentru a sprijini evoluții neprevăzute;

33.

consideră că progresul cunoașterii și al multiplelor sale aplicații nu exclude necesitatea unei evaluări deschise și participative a implicațiilor etice, sociale și politice ale acestor aplicații; atrage atenția asupra nevoii de a promova și difuza cultura științifică la nivelul publicului general;

34.

consideră că trebuie adoptate măsuri în vederea sprijinirii inițiativelor care vizează promovarea dialogului științific și diseminarea rezultatelor în rândul unui public cât mai vast, pe lângă comunitatea științifică, crescând rolul societății civile în domeniul cercetării;

35.

consideră că ar trebui acordată prioritate pentru încurajarea dezvoltării unei culturi a inovării la nivel regional, atât în rândul antreprenorilor, al tinerilor care urmează o formare profesională și al lucrătorilor, cât și al partenerilor care au influență asupra activităților din mediul de afaceri, precum factorii de decizie publici regionali, centrele de cercetare, grupurile de întreprinderi și organele de finanțare, care, în multe cazuri, nu sunt suficient de conștienți de capacitatea de inovare a întreprinderilor din regiunile lor, în special a IMM-urilor (inclusiv micro-întreprinderile și întreprinderile meșteșugărești);

36.

subliniază faptul că o înțelegere adecvată a progresului științific și a consecințelor acestuia este esențială în cazul în care se urmărește implicarea publicului în eforturile depuse în vederea inovării; solicită intensificarea diseminării cunoștințelor științifice și tehnice; subliniază importanța procesului de învățare pe tot parcursul vieții și a măsurilor care vizează în mod specific grupurile de cetățeni ce beneficiază într-o mai mică măsură de acces la știință și tehnologie, în special comunitățile rurale;

37.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze dezvoltarea de modele economice durabile bazate pe inovare și creativitate care să creeze și să protejeze locuri de muncă de înaltă calificare în Europa;

38.

subliniază importanța de a adopta o abordare ascendentă cu privire la inovare și promovarea unui mediu deschis pentru idei creative, astfel încât să se stimuleze creșterea productivității, să se acorde puteri angajaților și să se dezvolte soluții pentru nevoile sociale nesatisfăcute (cum ar fi incluziunea și imigrarea);

39.

solicită completarea finanțării inițiale curente cu noi mecanisme de finanțare cum ar fi concursurile cu premii sau premiile de stimulare a inovării pentru inventatorii europeni (individual sau în echipă) pentru a încuraja ideile și a recompensa invențiile, de exemplu în domenii importante din punct de vedere social, unde cunoașterea este creată în calitate de bun public; invită Comisia să analizeze dacă nu ar fi recomandabilă crearea unui proiect-pilot de sistem de recompensare în cadrul parteneriatului-pilot european de inovare în domeniul îmbătrânirii active;

40.

subliniază că inovarea socială se referă la soluții noi și eficiente pentru necesitățile urgente, create de către indivizi sau organizații, cu un imperativ social, nu în mod necesar comercial; subliniază, de asemenea, faptul că inovarea socială reprezintă o oportunitate ca cetățenii, în orice rol, să își dezvolte mediul de lucru și de viață, ajutând, astfel, la consolidarea modelului social european;

41.

subliniază rolul pe care îl joacă sectorul economiei sociale (cooperative, societăți de ajutor reciproc, asociații și fundații) în ceea ce privește inovarea socială, elaborând și punând în aplicare mijloace pentru satisfacerea nevoilor care nu sunt luate în considerare de piață și de formele convenționale de antreprenoriat;

42.

consideră că Strategia pentru inovarea UE ar trebui să elibereze potențialul angajaților permițând, de asemenea, angajaților care nu fac parte din domeniul academic să participe la diferite tipuri de sisteme și proiecte de inovare a UE;

43.

subliniază faptul că strategia „O Uniune a inovării” trebuie să recunoască importanța ideilor, a sugestiilor și a competențelor angajaților obișnuiți atunci când vine vorba de inovare; o serie de studii indică faptul că inovarea realizată de angajați nu este benefică doar pentru întreprindere, ci și pentru satisfacția la locul de muncă și, dacă este realizată corect, constituie un lucru care, de fapt, poate reduce stresul;

44.

solicită autorităților UE, naționale, regionale și locale să lanseze proiectul-pilot și să promoveze cercetarea în domeniul inovațiilor sociale, precum și să furnizeze fonduri publice în sprijinul acesteia, precum și să realizeze parteneriate public-privat care ar putea servi drept bază pentru viitoarele activități din domeniu; subliniază faptul că inovarea socială ar trebui să fie inclusă în programele de finanțare și de sprijin, cum ar fi Fondul social european, programele-cadru (PC) și Programul-cadru pentru competitivitate și inovație (CIP);

45.

subliniază importanță cercetării în domeniul medical, care, corelată cu aplicații inovatoare, va contribui la creșterea economică și la bunăstare într-o societate în curs de îmbătrânire; sprijină o cooperare strânsă între departamentele de cercetare ale universităților și industria medicală pentru a crea produse și servicii de care cetățenii UE vor avea mare nevoie în următorul deceniu;

46.

solicită Comisiei să mobilizeze resursele Cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare în UE pentru a garanta implementarea durabilă a infrastructurilor de cercetare în domeniul științelor medicale și biologice ca serviciu public de cercetare și dezvoltare, astfel încât să se asigure sporirea calității vieții cetățenilor, aceasta fiind o modalitate de a progresa în direcția unei societăți bazate pe cunoaștere, capabile să facă față provocărilor sociale din Europa;

47.

consideră că punerea unui accent mai puternic pe politica în materie de inovare reprezintă o șansă de modernizare și consolidare a serviciilor publice atât în sectoarele existente, cât și în sectoarele emergente, într-o serie amplă de domenii ale vieții economice și sociale, stimulând astfel calitatea și eficiența, crearea de locuri de muncă, combaterea sărăciei și a excluderii sociale, precum și coeziunea economică, socială și teritorială;

48.

consideră că o mai bună coordonare a eforturilor în domeniul STI nu ar trebui să însemne lipsa sau reducerea investiților în capacitatea științifică a anumitor state membre sau regiuni în detrimentul altora; consideră că, mai degrabă, ar trebui să implice investiții în dezvoltarea unei baze STI sigure și solide în diferitele țări și regiuni, care să țină seama de caracteristicile și nivelurile de dezvoltare ale acestora în vederea promovării unor sinergii benefice și a unei cooperări profitabile;

49.

subliniază importanța modernizării sistemului educațional; invită statele membre să ia măsuri pentru îmbunătățirea competențelor și formării antreprenoriale și cantitative ale europenilor (tineri) prin încorporarea antreprenoriatului, a creativității și a inovării în toate domeniile educației și prin îmbunătățirea capitalului uman care le permite să joace un rol activ în inovare, cum ar fi prin intermediul programului Comisiei „Erasmus pentru tineri antreprenori”, protejând, în același timp, artizanatul ca sursă de inovare;

50.

invită Comisia să coopereze mai îndeaproape cu statele membre în vederea elaborării unor prognoze pe termen mediu și lung cu privire la competențele căutate pe piața locurilor de muncă și să încurajeze parteneriatele dintre universități și sectorul întreprinderilor pentru a favoriza intrarea tinerilor pe piața forței de muncă, contribuind în același timp la crearea unei societăți inovatoare, bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la crearea unor mai bune perspective de angajare pentru absolvenți;

51.

consideră că în perioadele de criză este esențial ca tinerii să fie atrași spre tipurile noi de locuri de muncă disponibile și să se asigure că programele de calificare promovează accesul tinerilor la piața muncii, astfel încât aceștia să poată profita pe deplin de potențialul de creare de locuri de muncă, pentru a combate rata ridicată a șomajului în rândul cetățenilor cu vârsta de sub 25 de ani și pentru a profita de competențele tinerei generații în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii;

52.

solicită să se depună eforturi pentru remedierea lacunelor legate de competențele în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii; subliniază importanța creșterii calității nivelului de formare, a îmbunătățirii accesului la învățarea de-a lungul vieții și la formarea profesională, a promovării formării continue a salariaților și a asigurării unor forme de acces și de organizare a unor inițiative incluzive și nediscriminatorii față de femei; consideră totuși că aceste măsuri ar trebui destinate în primul rând lucrătorilor care efectuează munci mai slab calificate față de situația de până acum, care își pot pierde locul de muncă în urma introducerii de noi tehnologii și care pot fi disponibilizați pentru că nu posedă competențele cerute de restructurare și reconversie; reamintește, de asemenea, necesitatea dezvoltării depline a tuturor activităților de formare, la toate nivelurile de formare pentru a încuraja creativitatea, capacitatea de inovare și spiritul de antreprenoriat;

53.

subliniază importanța ridicării nivelului învățării de-a lungul vieții și a dezvoltării de activități de formare pentru toți în scopul de a întări inovarea ecologică și antreprenoriatul și de a garanta că forța de muncă își poate adapta competențele la nevoile pieței muncii într-o economie mai durabilă, fondată pe concepte de formare bazate pe competențe; invită statele membre, angajatorii și angajații să recunoască gestionarea competențelor, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții în ceea ce privește inovarea ca responsabilitate comună, astfel cum s-a stabilit în acordul-cadru încheiat de partenerii sociali privind învățarea pe tot parcursul vieții din 2002;

54.

pune în evidență faptul că, având în vedere deficitul de studenți în învățământul superior, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că studenții nu abandonează studiile sau că nu sunt limitați în alegerea instituției de învățământ de motive financiare și că, prin urmare, este necesar să se continue promovarea accesului la împrumuturile bancare care pot fi parțial finanțate de statele membre;

55.

subliniază necesitatea de a descoperi inovatorii inactivi, în special în rândul IMM-urilor; subliniază rolul important al organizațiilor intermediare de a descoperi inovatorii inactivi, de a oferi stimulente, de a oferi consiliere și de a sprijini inovarea; consideră că aceste organizații ar trebui consolidate și că, pentru acestea, ar trebui elaborat un program destinat îmbunătățirii activităților de formare, a competențelor și a cunoștințelor de specialitate și, pe viitor, importanța modelelor de formare profesională cu dublu obiectiv pentru două profesii ar trebui să crească;

56.

reamintește importanța dobândirii unei baze de competențe elementare și a unui bun nivel de cultură generală pentru o mai bună adaptare la mediul profesional; subliniază că, în acest context, învățarea limbilor străine este deosebit de importantă;

57.

solicită statelor membre să creeze grupări de întreprinderi și condiții în care inovarea să fie accelerată și să sprijine dezvoltarea unui parteneriat mai puternic între instituțiile de învățământ și mediul de afaceri, atât la nivel național, cât și internațional, ținând seama, în același timp, și de nevoile întreprinderilor la elaborarea programelor de învățământ;

58.

consideră că elaborarea unor programe care să vizeze promovarea culturii științifice și tehnologice este indispensabilă în special în cadrul promovării inovației în toate domeniile;

59.

susține propunerea Comitetului Regiunilor de a crea o „rețea virtuală de creativitate” accesibilă tuturor (întreprinderilor, autorităților locale și regionale, autorităților publice centrale, sectorului privat și cetățenilor), care să ofere consultanță, asistență și acces la capital de risc și la servicii tehnice; subliniază faptul că o rețea virtuală prezintă avantajul suplimentar de a oferi locuitorilor insulelor, regiunilor ultraperiferice, zonelor rurale, regiunilor montane și zonelor slab populate un acces mai ușor la consultanță de specialitate, la educație și informații, la asistență pentru întreprinderi și la consiliere financiară;

60.

salută progresele substanțiale înregistrate de Comisie în ceea ce privește îmbunătățirea perspectivelor de carieră ale cercetătorilor și creșterea mobilității acestora în cadrul diferitelor sectoare de cercetare și la nivel transfrontalier; aceasta va contribui la asigurarea unui efectiv adecvat de cercetători și va consolida calitatea cercetării și inovării în UE; cercetătorii din UE ar trebui să poată beneficia de o formare adecvată, de condiții de carieră atractive și de eliminarea obstacolelor din calea mobilității;

61.

constată că inovarea socială este o provocare in termeni de capital uman, in care sistemul universitar trebuie să joace un rol sporit prin educație, învățarea pe toată durata vieții, cercetare, inovare și antreprenoriat; subliniază importanța universităților mai deschise și modernizate, precum și necesitatea unei autonomii sporite a universităților în ceea ce privește definirea priorităților strategice și a propriului curs de acțiune ca răspuns la prioritățile societății;

62.

subliniază, în vederea garantării unei integrări sporite a componentelor triunghiului cunoașterii, necesitatea de a promova politici de consolidare a cooperării între sistemele educaționale și lumea afacerilor prin dezvoltarea unor noi programe școlare și a unor noi programe doctorale;

63.

invită Comisia să creeze o platformă digitală „Inovarea deschisă”, unde să poată fi publicate problemele de politică la nivelul întregii UE, iar cetățenii și părțile interesate din întreaga Europă să poată prezenta idei și soluții;

64.

ia act de lacunele existente la nivelul universităților în ceea ce privește existența unei interacțiuni îmbunătățite și proactive cu sectorul de afaceri; invită Comisia să lanseze un nou program de formare și educație la nivel european a administratorilor universităților, a responsabililor de transferul tehnologic și a brokerilor profesioniști din domeniul tehnologiei și să prezinte orientări pentru profesionalizarea unor asemenea cariere în universități;

65.

subliniază faptul că sectoarelor mai tradiționale de cheltuieli ale UE sunt asociate costuri de oportunitate importante și evidențiază nevoia de aliniere a priorităților strategice ale UE 2020 cu politica bugetară; prin urmare, solicită alocarea unei părți mai mari din bugetul UE domeniului inovării și al cercetării și dezvoltării;

66.

subliniază cuantumul comparativ redus al bugetului UE pentru cercetare, dezvoltare și inovare, în comparație cu bugetele statelor membre care reprezintă cea mai mare parte a finanțării pentru cercetarea publică; prin urmare, solicită ca un mai mare accent să fie pus pe instrumentele de finanțare cu efect stimulator asupra cheltuielilor naționale în domeniul cercetării, asupra investițiilor private și finanțării din partea BEI, pentru promovarea coordonării eforturilor și stimularea investițiilor în vederea atingerii obiectivelor europene;

67.

invită Comisia să combine regimurile existente de ajutor și structurile de sprijin în vederea orientării către un sistem simplu și accesibil de accelerare a inovării, să se concentreze asupra marilor provocări sociale și să împiedice în mod activ fragmentarea și birocrația;

68.

invită Comisia să evalueze sistemele și structurile existente în materie de sprijinire și ajutor și să creeze un „ghișeu unic” în cooperare cu statele membre, și anume un ghișeu pentru servicii unde toate părțile interesate (în special IMM-urile inovatoare) - inclusiv administrațiile locale și regionale - pot obține informații și sprijin financiar sau pot fi puse în legătură cu potențiali parteneri;

69.

subliniază nevoia de susținere a IMM-urilor încă din prima etapă a procesului de inovare și până la sfârșit, astfel încât acestea să poată inova și să poată participa la programele europene de sprijin;

70.

este în favoarea strategiilor de internaționalizare a clusterelor (grupurilor), axate pe stabilirea sistemelor adecvate de sprijin și orientare pentru IMM-uri;

71.

subliniază nevoia ca respectivele clustere europene să devină mai vizibile și să fie mai eficiente în comunicarea succeselor și a rezultatelor lor; consideră că ar trebui înființată o platformă de servicii pentru IMM-urile inovatoare sub forma unei rețele între clustere, reunind diverse clustere și parcuri tehnologice din Europa și din lume (de exemplu, în zona Mării Mediterane);

72.

subliniază că investițiile în cercetare și dezvoltare tind să scadă în perioadele de criză economică, chiar dacă s-a demonstrat că întreprinderile și statele membre care investesc cel mai mult în astfel de perioade sunt cele care beneficiază în cea mai mare măsură de avantajele comparative de piață;

73.

solicită Comisiei să introducă un singur cadru de politică pentru sprijinirea și finanțarea inovării, care să stabilească norme uniforme, să creeze sinergii și să combine, acolo unde este posibil, programele de sprijin în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării și să sprijine inovarea prin dirijarea către inovare a mai multor fonduri și prin încurajarea unei implicări mai mari în sectorul financiar; reamintește statelor membre că trebuie să își respecte angajamentul de a aloca veniturile obținute în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru finanțarea acțiunilor vizând clima, inclusiv a proiectelor de inovare;

74.

invită Comisia să ia în considerare programele multifonduri pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea interacțiunii între diferitele fonduri (fondurile structurale și Programele-cadru pentru cercetare și dezvoltare);

75.

se alătură Consiliului în solicitarea unui nou echilibru între încredere și control, și între asumarea riscurilor și evitarea acestora, recunoscând faptul că inovarea și cercetarea sunt activități de mare risc, fără rezultate garantate;

76.

atrage atenția asupra faptului că participanții la procesul de inovare sunt confruntați cu proceduri și criterii de eligibilitate care diferă atât între programele europene, cât și între acestea și programele naționale; aceasta înseamnă birocrație, costuri mari, pierdere de timp și de oportunități; solicită Comisiei și statelor membre un angajament comun pentru implementarea unui proces de simplificare și convergență a procedurilor de selecție și a criteriilor de eligibilitate utilizate în spațiul european de cercetare și inovare;

77.

solicită Comisiei Europene să prezinte Parlamentului European o evaluare externă a instrumentelor de inovare create în cadrul Celui de-al șaptelea program-cadru, cum ar fi platformele tehnologice și ITC, evaluare care să conțină activități, solicitări, proiecte de inovare și rezultate (dacă există), precum și contribuția economică obținută din fonduri publice și private;

78.

repetă ideea că este nevoie de o creștere semnificativă a investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare, atât a celor private, cât și a celor publice, pentru ca industria UE să rămână lider tehnologic și să își mențină competitivitatea la nivel mondial în domenii precum transporturile și eficiența energetică; în plus, o finanțare publică sporită pentru domeniul cercetării, dezvoltării și inovării este necesară pentru stimularea investițiilor private;

79.

solicită ca viitorul program-cadru să încurajeze utilizarea optimă a rezultatelor cercetărilor, corelându-le cu procesul de inovare prin extinderea sferei de acțiune a finanțării de proiecte, astfel încât să cuprindă etapele demonstrative și de prototip;

80.

subliniază importanța unei mai bune asistențe în cadrul punerii în aplicare a politicilor și programelor care consolidează sinergiile din lanțul infrastructuri de cercetare și dezvoltare – inovare – creare de locuri de muncă;

81.

simplificarea, din punct de vedere administrativ și financiar, a procedurilor de finanțare publică, în special în programele-cadru ale UE, reprezintă o condiție prealabilă obligatorie pentru stabilitate, certitudine juridică a participanților și, prin urmare, pentru o mai mare participare la nivelul industriei;

82.

reiterează faptul că programele-cadru ar trebui să sprijine în continuare cercetarea colaborativă în cadrul industriei, întrucât aceasta stimulează fondurile industriale și are un impact pozitiv asupra creării de inovații productive pe piața unică;

83.

solicită menținerea unei baze ferme de excelență în cercetarea de bază, care să se fundamenteze pe succesul Consiliului European pentru Cercetare și care să mențină o bază solidă pentru inovarea și cercetarea științifică aplicată, prin crearea unei agenții de tipul CEC pentru inovare și cercetare aplicată, reunind structurile existente în mod adecvat;

84.

consideră că inovarea și creativitatea sunt esențiale în vederea redresării economice a Uniunii și că nu ar trebui subestimată importanța transformării descoperirilor tehnologice și științifice ale Uniunii în noi bunuri și servicii;

85.

reamintește faptul că inovarea reprezintă aplicarea cu succes a ideilor în practică și subliniază legătura fundamentală dintre inovare și piață; prin urmare, trebuie să fie disponibile instrumente financiare adecvate pentru a sprijini introducerea de tehnologii, servicii sau procese de succes pe piața UE, în special a celor care se concentrează asupra marilor provocări societale;

86.

consideră că în UE exploatarea comercială a rezultatelor cercetării este prea lentă sau insuficientă și recomandă crearea de incubatoare antreprenoriale care caută activ inovările și se află în contact cu învățământul superior și cu instituțiile de cercetare, a căror misiune este promovarea exploatării comerciale a rezultatelor cercetării, de exemplu prin contacte între întreprinderi sau prin acordarea de asistență pentru a găsi investitori providențiali („business angels”) sau capital inițial pentru crearea de noi întreprinderi;

87.

subliniază că este necesar, pentru a stimula cererea și piața pentru produse inovatoare, să se promoveze inovarea prin crearea de noi oportunități de piață;

88.

solicită Comisiei și statelor membre să definească și să pună în aplicare cadre politice în vederea stimulării accesului rapid al utilizatorilor la inovările valoroase din cadrul UE, garantând capacitatea reală a noilor inovări de a ajunge la potențiali utilizatori finali în intervale de timp rezonabile;

89.

subliniază importanța diferențierii între inovare și cercetare; subliniază faptul că inovarea este un proces socioeconomic transversal complex, care implică eforturi în vederea creșterii cheltuielilor pentru C&D și sprijinirea IMM-urilor și a activităților de înaltă tehnologie și se concentrează asupra dezvoltării de sisteme integrate bazate pe caracteristicile și specificitățile diferitelor teritorii;

90.

invită Comisia să stabilească relații mai strânse între instrumentele de finanțare și instrumentele de inovare legate de cerere și să direcționeze acest sprijin într-o măsură mai mare IMM-urilor și companiilor debutante care au nevoie de un acces rapid pe piețele internaționale sau ale UE; prin urmare, consideră că este necesar să se aprobe „norme de participare” clare și specifice, care să conțină măsuri pentru creșterea participării întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor;

91.

subliniază importanța programelor doctorale pentru inovarea europeană și propune dezvoltarea unui cadru european pentru programele de doctorat care să încurajeze învățarea pe toata durata vieții și implicarea întreprinderilor în susținerea, promovarea și utilizarea rezultatelor cercetării; solicită statelor membre eliminarea oricăror bariere legislative sau administrative care ar putea limita accesul celor interesați la programele de doctorat;

92.

invită Comisia să ia în considerare programele multifond pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea interacțiunii între diferitele fonduri (fondurile structurale și Programele-cadru pentru cercetare și dezvoltare);

93.

subliniază nevoia de susținere a unei arhitecturi financiare compozite, precum și a dezvoltării de noi mecanisme financiare, combinând, de asemenea, instrumente automate și instrumente pe bază de subvenții, în vederea încurajării investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor strategice de cercetare și dezvoltare;

94.

salută propunerea Comisiei de a elibera, până în 2014, credite care să contribuie la creșterea și consolidarea finanțării din surse private, necesară promovării inovării în Europa;

95.

recomandă modificarea mandatului BEI pentru a permite finanțarea proiectelor de inovare și cercetare cu un grad sporit de risc și aflate în legătură directă cu piața; în acest context, îndeamnă Comisia să extindă mecanismul instituit cu succes de BEI privind finanțarea riscurilor partajate (RSFF) prin:

96.

propune crearea unui fond european de finanțare pentru inovare în scopul de a stimula investițiile în IMM-urile inovatoare, prin partajarea riscurilor și mobilizând resurse private;

97.

salută propunerea Comisiei de a defini investițiile specifice destinate companiilor debutante în domeniul inovării;

98.

solicită Comisiei să deplaseze o proporție mai mare din cercetarea aflată în legătură directă cu piața, inclusiv proiectele demonstrative, către instrumentele de datorii și capitaluri proprii în viitoarele programe-cadru, care ar putea atrage mai mult capital privat, cum ar fi CIP, RSFF și FEI, precum și să ofere IMM-urilor accesul la acestea la nivel european; subliniază nevoia de a elimina diferențele la nivel de finanțare dintre companiile debutante (transfrontaliere);

99.

subliniază că la conceperea instrumentelor de finanțare este nevoie de o mai bună înțelegere a caracteristicilor asociate dimensiunii companiilor, etapelor de dezvoltare și sectorului de activitate; solicită luarea unor măsuri urgente pentru eliminarea piedicilor din calea inovării din fazele inițiale prin îmbunătățirea accesului la finanțarea inițială, la finanțarea din partea investitorilor providențiali și prin mai multe finanțări și semifinanțări de capital propriu, atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și local;

100.

subliniază faptul că potențialul de dezvoltare al capitalului de risc din UE este departe a fi realizat din cauza diferențelor dintre normele naționale și a sistemelor fiscale diferite; salută propunerea Comisiei de a asigura că, până în 2012, fondurile de capital de risc înființate în orice stat membru pot funcționa și investi liber în UE, creând, prin urmare, o adevărată „piață unică a capitalului de risc din UE”;

101.

solicită îmbunătățirea continuă a instrumentelor și mecanismelor pentru îmbunătățirea accesului IMM-urilor la serviciile de cercetare și inovare (cum ar fi cupoanele pentru inovare) și la alte servicii bazate pe cunoaștere (modelare, evaluarea riscurilor etc.), care sunt esențiale pentru ca IMM-urile să se adapteze la inovare și să introducă soluții inovatoare pe piață;

102.

subliniază beneficiile comerciale și cele aferente eficienței ecologice în ceea ce privește sistemele de servicii pentru produse și modelele de afaceri orientate către funcții și solicită Comisiei elaborarea unei strategii în acest domeniu;

103.

invită Comisia și statele membre să reevalueze întregul ecosistem al inovării, în vederea eliminării barierelor financiare și administrative inutile în domenii cum ar fi:

104.

regretă că protocoalele de inovare sunt supuse unor procese de aprobare birocratice lungi care încetinesc inovarea, limitează competitivitatea pieței UE și îngreunează progresul cunoașterii științifice în cadrul comunității medicale, privând pacienții de eventualele beneficii;

105.

subliniază importanța de a acorda prioritate, în cadrul dialogului cu cercetătorii, revizuirii Directivei privind studiile clinice în vederea garantării unui cadru de reglementare îmbunătățit pentru dezvoltarea de produse medicinale și pentru compararea tratamentelor alternative cu produse medicinale în cadrul cercetărilor clinice (conform concluziilor Consiliului privind inovarea și solidaritatea în domeniul produselor farmaceutice, adoptate la Bruxelles, la 6 decembrie 2010);

106.

subliniază importanța majoră a utilizării noilor cunoștințe în vederea creării de modalități noi și mai bune de a preveni, descoperi și trata cancerul și în vederea promovării de mecanisme rapide pentru a pune aceste descoperiri la dispoziția pacienților;

107.

subliniază importanța inovării în cadrul triunghiului cunoașterii și pune în evidență nevoia de dezvoltare a unei culturi a inovării în cadrul perspectivei financiare și a perspectivelor de după anul 2013;

108.

invită statele membre, în strânsă colaborare cu regiunile, să utilizeze cât mai bine fondurile structurale destinate C&D&I în perioada curentă de finanțare, focalizându-se pe marile provocări societale, depunând eforturi pentru obținerea coeziunii în domeniul inovării și cercetării și aliniind prioritățile fondurilor structurale cu obiectivele UE 2020; solicită Comisiei și statelor membre să evite dublarea costisitoare a eforturilor prin promovarea unor strategii de specializare inteligente și mai bine orientate; consideră că regiunile ar trebui stimulate pentru a promova această arhitectură a specializării europene;

109.

subliniază faptul că fondurile de coeziune alocate inovării rămân, în mare măsură, necheltuite din cauza cerințelor administrative neadecvate și a nevoii de fonduri corespunzătoare care nu sunt puse la dispoziție în perioade de restricții financiare; ia act de faptul că această situație contribuie la o mai mare diferență economică între statele membre, care stă la baza crizei actuale din zona euro; solicită reforme și raționalizarea fondurilor structurale, punerea acestora la dispoziție în scopul restructurării actorilor economici implicați, în special pentru IMM-uri;

110.

consideră că stabilirea de etaloane și standarde s-a dovedit a fi o puternică forță motrice pentru promovarea inovării și a competitivității în diferite sectoare industriale; se alătură Consiliului în a invita Comisia să facă propuneri pentru a accelera, simplifica, reduce costurile aferente și moderniza procedurile de standardizare printr-o mai mare transparență și implicarea părților interesate, generând astfel un răspuns european mai rapid la evoluțiile inovatoare ale pieței mondiale; solicită Comisiei ia serios în considerare mecanismele inovatoare de succes, cum ar fi stabilirea de standarde deschise care integrează părțile interesate de-a lungul lanțului de valori;

111.

subliniază faptul că standardizarea poate stimula inovarea și competitivitatea prin facilitarea accesului la piețe și prin interoperabilitate; încurajează Comisia să intensifice eforturile de promovare a includerii standardelor europene, în special în domeniul social și ecologic, în viitoarele acorduri de liber schimb;

112.

subliniază, prin urmare, că toate strategiile legate de transformarea Europei în vederea adaptării la condițiile post-criză la nivel mondial trebuie să vizeze crearea de locuri de muncă sustenabile;

113.

îndeamnă Comisia Europeană să urmeze recomandările evaluării intermediare a Celui de-al șaptelea program-cadru (grupul de experți) atunci când solicită un moratoriu privind noile instrumente, care ar trebui luat în discuție până ce instrumentele existente au fost dezvoltate suficient și evaluate corespunzător; prin urmare, solicită o precauție deosebită pentru a evita confuzia datorată proliferării instrumentelor;

114.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului o evaluare externă privind instrumentele pentru inovare elaborate în cadrul Celui de-al șaptelea program-cadru, cum ar fi platformele tehnologice și inițiativele tehnologice europene comune (JETI); consideră că evaluarea ar trebui să analizeze activitățile, cererile de oferte, proiectele privind inovarea și rezultatele (dacă există), precum și contribuția economică a fondurilor publice și private;

115.

solicită Comisiei, în lumina obiectivului din strategia 2020 de a acorda finanțare pentru cercetare și dezvoltare tehnologică în valoare de 3 % din PIB și recunoscând faptul că cercetarea și inovarea reprezintă singurele mijloace sigure de redresare economică în UE, să ia în considerare posibilitatea ca statele membre să stabilească un nivel minim obligatoriu intermediar pentru finanțarea acordată cercetării și dezvoltării tehnologice în valoare de aproximativ 1 % din PIB până în 2015;

116.

atrage atenția asupra faptului că inovarea este esențială pentru dezvoltarea economică și că Uniunea Europeană are nevoie să recruteze aproximativ încă un milion de cercetători pentru a atinge obiectivul de a cheltui 3 % din PIB pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum este prevăzut de Strategia Europa 2020; consideră că acest obiectiv poate fi realizat mai ușor prin creșterea substanțială a numărului de femei cercetătoare, care reprezintă numai 39 % din numărul cercetătorilor angajați în sectorul public și al învățământului superior și 19 % din cercetătorii din sectorul privat (6);

117.

sprijină obiectivul de a crește cu un milion numărul de cercetători în UE până în 2020 și observă că un efort de o asemenea amploare ar avea efecte semnificative de multiplicare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, dar, în același timp, consideră că obiectivul este foarte ambițios și ar necesita stabilirea de obiective pentru fiecare țară în parte, precum și eforturi în consecință; constată că sectorul public nu dispune neapărat de fonduri suficiente pentru a realiza acest lucru; astfel, deși există o necesitate stringentă de a crește numărul de posturi de cercetători în instituțiile de învățământ superior și în institutele de cercetare publice, proporția cea mai mare de cercetători noi va fi angajată în sectorul privat; subliniază că ar trebui acordată atenție mai mare calităților inovatoare ale cercetărilor decât numărului acestora, precum și calității formării lor, diviziunii muncii în domeniul cercetării la nivel european și resurselor și calității cercetării;

118.

salută sprijinul Comisiei pentru o inovare deschisă și în spirit de cooperare care va genera beneficii economice și sociale pe termen lung; aprobă, în acest sens, angajamentul Comisiei în ceea ce privește difuzarea, transferul și valorizarea rezultatelor cercetării, în special accesul liber la publicațiile și datele puse la dispoziție de cercetarea finanțată din fonduri publice; încurajează Comisia să găsească mijloacele necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și subliniază rolul pe care Europeana îl poate juca în acest domeniu;

119.

subliniază faptul că piața unică europeană trebuie să fie finalizată urgent pentru toate bunurile și serviciile, inclusiv pentru produsele sanitare inovatoare, oferind astfel acces pentru 500 de milioane de consumatori; reiterează faptul că o mare provocare pentru piața unică europeană este fragmentarea legislațiilor și a proceselor de validare;

120.

subliniază faptul că în anumite sectoare, precum sectorul medical, rezultatele cercetării au fost orientate spre inovare ori de câte ori acest lucru a fost posibil din punct de vedere științific și, prin urmare, consideră că pesimismul Comisiei cu privire la inovare este, în multe cazuri, nejustificat;

121.

subliniază că practicile actuale de acordare a licențelor contribuie la fragmentarea pieței interne a UE; ia act de faptul că, deși s-au înregistrat progrese, nu i s-a dat curs în mod satisfăcător cererii consumatorilor de a beneficia de licențe multiteritoriale și pentru mai multe repertorii pentru utilizarea transfrontalieră și online;

122.

reamintește că obiectivul UE este acela de a promova industriile culturale și creative, atât online, cât și offline, și consideră că ar trebui să se urmărească utilizarea la scară largă a licențelor europene, în conformitate cu cerințele pieței și ale consumatorilor, și că, în cazul în care obiectivul nu poate fi atins în scurt timp, ar trebui efectuată o evaluare aprofundată a legislației necesare pentru a face față tuturor obstacolelor potențiale în calea creării unei piețe europene interne efective, ținându-se seama inclusiv de principiul teritorialității;

123.

salută revizuirea de către Comisie a sistemului de mărci comerciale al Uniunii și încurajează Comisia să se asigure că sunt luate măsurile necesare pentru a garanta că mărcile comerciale beneficiază de același nivel de protecție atât online cât și offline;

124.

subliniază faptul că un sistem solid, echilibrat și bine pus în aplicare al drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), care contribuie la o mai mare transparență și previne orice fragmentare, este una dintre condițiile-cadru esențiale pentru inovare; salută eforturile depuse de Comisie pentru a preveni transformarea DPI în obstacole în calea concurenței și a inovării; invită Comisia și să elaboreze o strategie cuprinzătoare - și, dacă este cazul, să prezinte inițiative legislative - în materie de proprietate intelectuală, care să echilibreze drepturile inventatorilor cu promovarea și utilizarea pe scară largă a accesului la cunoștințe și invenții;

125.

îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că IMM-urile pot utiliza în mod eficient drepturile de proprietate intelectuală și industrială;

126.

consideră că Comisia ar trebui să țină cont de problemele specifice întâmpinate de IMM-uri în revendicarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform principiului „gândiți mai întâi la scară mică” (Think Small First), statuat prin Legea întreprinderilor mici pentru Europa (Small Business Act for Europe), inter alia prin aplicarea principiului nediscriminării pentru IMM-uri;

127.

este de opinie că punerea în aplicare funcțională a drepturilor de proprietate intelectuală stimulează și mai mult companiile să dezvolte produse inovatoare și, deci, conduce la creșterea gamei de bunuri și servicii aflată la dispoziția consumatorilor;

128.

solicită introducerea unui brevet european unic și echilibrat; salută, în același timp, sprijinul larg din partea Consiliului pentru procedura de cooperare consolidată privind brevetul unic al UE cu începere din 2011;

129.

subliniază faptul că trebuie adoptate brevetul unic european și statutul societății europene pentru a promova tranziția către comerțul extracomunitar; subliniază nevoia de a reduce costurile brevetului și ale drepturilor de proprietate intelectuală în UE, ținând seama de disparitățile economice existente între statele membre ale UE, pentru a le face mai competitive în comparație cu prețurile din SUA și Japonia;

130.

solicită finalizarea Spațiului european de cercetare – obligație prevăzută în tratat - până în 2014, pentru ca UE să poată să păstreze și să atragă talentele de prin rang, să maximizeze mobilitatea cercetătorilor, să promoveze activitatea transfrontalieră a institutelor de cercetare și a institutelor tehnologice, precum și difuzarea, transferul și exploatarea rezultatelor cercetărilor; subliniază că, prin urmare, elaborarea unor mecanisme adecvate de finanțare va fi de importanță primordială;

131.

subliniază necesitatea de a promova politici care încurajează cercetătorii să rămână în statele membre ale UE prin promovarea unor condiții atractive de muncă în instituțiile publice de cercetare;

132.

consideră că o politică eficientă în domeniul inovării și creșterii economice trebuie, în mod inevitabil, să implice investiții în programe de cercetare care să faciliteze mobilitatea și schimburile între cercetători la nivel internațional și să consolideze cooperarea dintre sectorul științific și mediul de afaceri (acțiuni Marie Curie);

133.

subliniază importanța creării, la nivel european și național, a unor stimulente și condiții favorabile pentru a promova participarea la studiile doctorale și la cercetarea inovatoare, pentru a preveni exodul valorilor și a permite UE să obțină beneficii substanțiale, consolidându-și competitivitatea prin activități de cercetare și studii avansate și inovative;

134.

solicită revizuirea rapidă a legislației privind marca comunitară și, în acest context, punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru a asigura același grad de protecție în medii atât online, cât și offline, a mărcilor comerciale;

135.

salută propunerea Comisiei de a dezvolta o piață europeană a cunoașterii pentru drepturile la proprietatea intelectuală și acordarea de licențe până la sfârșitul anului 2011, inclusiv prin facilitarea accesului la brevetele neutilizate, printre altele prin încurajarea formării de platforme comune de brevete și de grupări de brevete;

136.

îndeamnă Comisia să prezinte propuneri legislative necesare în vederea creării, până în 2015, a unei piețe digitale unice pe deplin funcționale, întrucât acest fapt ar îmbunătăți în mod semnificativ condițiile-cadru pentru inovare; subliniază faptul că inițiativele trebuie să fie ambițioase îndeosebi în domenii fundamentale, cum ar fi drepturile de autor, comerțul electronic, inclusiv politica privind protecția consumatorilor în materie de comerț electronic și utilizarea informațiilor din sectorul public;

137.

invită Comisia și statele membre să plaseze realizarea pieței unice, inclusiv măsurile de promovare a unei piețe digitale unice, în centrul politicii inovării, întrucât acest fapt va reduce prețurile și va îmbunătăți calitatea pentru consumatori, va sprijini dezvoltarea de produse inovatoare, va stimula crearea de locuri de muncă în UE și va genera noi oportunități de creștere în cadrul piețelor de vârf;

138.

subliniază faptul că, dacă ne îndreptăm spre o piață unică a inovării, trebuie stabilite modalități de evaluare a beneficiilor economice și sociale, directe și indirecte, pe termen lung și scurt;

139.

reamintește că achizițiile publice, reprezentând 17 % din PIB-ul anual al UE, joacă un rol important în cadrul pieței unice europene și în stimularea inovării;

140.

îndeamnă statele membre să folosească strategic achizițiile publice pentru a soluționa provocările sociale, pentru a stimula inovarea, și să își direcționeze bugetul alocat achizițiilor publice către produse, procese și servicii inovatoare, durabile și eficiente din punct de vedere ecologic, luând în considerare faptul că este posibil ca cea mai ieftină ofertă să nu fie, în mod necesar, și cea mai viabilă din punct de vedere economic; solicită, prin urmare, Comisiei:

141.

insistă asupra faptului că inovația trebuie să fie un element esențial al politicilor publice în domenii cum ar fi mediul, apa, energia, transportul, telecomunicațiile, sănătatea și educația; subliniază necesitatea promovării, difuzării și absorbției orizontale a inovației în sectorul public, în firmele private și, în special, în IMM-uri;

142.

solicită Comisiei să sprijine eforturile sectorului public de a adopta metode inovatoare și să lanseze noul program de cercetare privind inovarea în sectorul public, de exemplu în domeniile e-guvernării, e-sănătății și licitațiilor online, și, de asemenea, să difuzeze cele mai bune practici în materie de administrație publică care vor reduce birocrația și vor adopta politicile care pun cetățeanul în centrul atenției; subliniază importanța sectorului public pentru consolidarea încrederii publice în piața digitală internă;

143.

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să încurajeze practica achizițiilor online, îndeosebi a introducerii achizițiilor înainte de comercializare, inclusiv a achizițiilor comune și electronice, acordând totodată o atenție sporită respectării normelor de protecție a datelor, ca parte integrantă a strategiei de inovare a UE; în special, invită Comisia să clarifice și să simplifice normele aplicabile în cadrul revizuirii generale a cadrului juridic privind achizițiile publice și să permită autorităților contractante să utilizeze într-un mod mai transparent procedura achizițiilor înainte de comercializare; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să încurajeze includerea transparentă a unor veritabile criterii, bine specificate, în domeniul social, ecologic, al inovărilor și al comerțului echitabil în sectorul achizițiilor publice fără a submina angajamentul activ al IMM-urilor în procesul elaborării de soluții noi și inovatoare și al respectării regulilor aplicabile în materie de concurență;

144.

constată faptul că IMM-urile inovatoare se confruntă, printre altele, cu probleme în ceea ce privește accesarea finanțării destinate internaționalizării și asigurării de credite pentru schimburile comerciale internaționale și subliniază nevoia de punere în aplicare de noi măsuri de sprijin pentru IMM-uri, în cadrul Small Business Act revizuit și al comunicării așteptate privind politica de comerț internațional și IMM-urile;

145.

subliniază faptul că este nevoie de reciprocitate internațională în ceea ce privește accesul la piețele de achiziții publice, permițând astfel întreprinderilor din UE să concureze în condiții echitabile la nivel internațional;

146.

insistă asupra nevoii de a se concentra în special asupra barierelor netarifare care, pe măsură ce tarifele sunt reduse progresiv sau eliminate, tind să devină principalul obstacol pentru comerțul internațional; consideră nejustificate toate obstacolele care rezultă din inconsecvența modului în care sunt puse în aplicare normele comerciale bilaterale și multilaterale; în schimb, consideră justificate toate obstacolele care rezultă din activitățile legitime de natură legislativă și administrativă legitimă ale autorităților publice și care nu au la bază măsuri comerciale, dar care au consecințe neintenționate asupra comerțului, și a căror eliminare trebuie să facă obiectul unor consultări și dezbateri publice;

147.

recunoaște faptul că transferul de tehnologii în scopul dezvoltării și al îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului trebuie să constituie un aspect important al politicii comerciale europene, însă recunoaște că transferul de cunoștințe specializate cu privire la înaltele tehnologii din UE către țările terțe ar trebui să fie monitorizat de către Comisie și monitorizat de către aceasta pentru a asigura o mai bună informare privind modelele de inovare și evoluțiile viitoare din acest domeniu și pentru a se evita concurența neloială;

148.

subliniază rolul important pe care îl pot juca IMM-urile în cazul în care normele privind achizițiile publice sunt concepute cu cerințe ajustabile (inclusiv cerințe privind capitalul și mărimea contractelor), în funcție de dimensiunea întreprinderilor participante;

149.

subliniază importanța ca UE și statele sale membre să coopereze științific cu state terțe; consideră că întreprinderilor UE trebuie să li se garanteze un acces mai bun la programe de cercetare și de dezvoltare în țările terțe;

150.

subliniază faptul că UE și statele membre ar trebui să acționeze de o manieră coordonată în ceea ce privește acordurile și măsurile în domeniul științific și tehnologic vizând țări terțe; consideră că trebuie acordată atenție potențialului acordurilor-cadru dintre UE și statele sale membre și țările terțe;

151.

reamintește faptul că Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare (EIP):

152.

subliniază că parteneriatele europene pentru inovare (EIP) trebuie:

solicită, prin urmare, Comisiei Europene să promoveze și să susțină alte inițiative bazate pe principiul parteneriatelor europene pentru inovare;

153.

consideră exemplar obiectivul atribuit parteneriatului-pilot privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate de a extinde durata unei vieți sănătoase cu doi ani până în 2020 și este de părere că ar trebui stabilite obiective clare pentru toate parteneriatele pentru inovare, fără de care acțiunea în favoarea inovării ar fi lipsită de viziune și motivare, iar stabilirea de obiective măsurabile interimare sau parțiale ar fi mai dificilă;

154.

salută parteneriatele europene în domeniul inovării, care au rolul de a spori și de a coordona investițiile în cercetare și dezvoltare, precum și de a coordona într-o mai mare măsură achizițiile publice pentru a accelera introducerea de inovații pe piață; subliniază, totuși, că politicile în materie de achiziții publice ar trebui elaborate astfel încât să nu înlocuiască piețele private sau să distorsioneze concurența, ci să le dezvolte, stimulând răspândirea inovării și menținând în același timp piețele deschise spre noi orientări;

155.

solicită Comisiei să înainteze propuneri în cadrul regulamentului privind diferite fonduri pentru perioada 2014-2020, în vederea facilitării parteneriatului european pentru inovare, în termeni reali;

156.

solicită Comisiei să prezinte anual Parlamentului un raport referitor la toate parteneriatele pentru inovare (EIP) și de două ori pe an un raport referitor la primul proiect-pilot și solicită implicarea Parlamentului European în toate etapele punerii în aplicare a parteneriatelor pentru inovare;

157.

solicită Comisiei să creeze un parteneriat pentru inovare în ceea ce privește materiile prime;

158.

subliniază că implicarea deplină a autorităților de la nivelurile regional și local este esențială pentru atingerea obiectivelor „Uniunii inovării”, deoarece acestea au un rol important în corelarea întreprinderilor, a institutelor cunoașterii, a autorităților publice și a cetățenilor în standardul „diamant 4”, servind drept intermediar între acești actori diferiți, statele membre și UE; solicită, prin urmare, Comisiei să propună domenii de discuție și aranjamente operaționale în cadrul cărora regiunile să poată participa și contribui la furnizarea celor mai adecvate răspunsuri la provocările majore ale societății, în conformitate cu principiul subsidiarității, recunoscând, în același timp, nevoile specifice ale diverselor regiuni;

159.

ia act de concluziile Comitetului european pentru inovație din 2009, potrivit cărora criza economică și financiară are efecte disproporționate în diferite țări și regiuni, ceea ce subminează obiectivul convergenței; este preocupat că actuala austeritate bugetară impusă statelor membre ar putea reduce și mai mult investițiile în STI, iar acest lucru ar avea efecte nedorite; este de acord cu faptul că inițiativa „O Uniune a inovării” ar trebui să implice toate statele membre și regiunile și că este esențial să nu se creeze un decalaj în domeniul inovației între țările și regiunile mai inovatoare și cele mai puțin inovatoare;

160.

invită fiecare regiune să investească în inovare și să își adapteze strategia de inovare pentru a-și spori eficiența, precum și să își actualizeze capitalul uman și să sporească voința și capacitatea întreprinderilor de a inova și de a fi competitive la nivel internațional;

161.

subliniază faptul că persoanele cu putere de decizie la nivel regional trebuie să fie pe deplin conștiente de potențialul de creștere economică oferit de activitățile de cercetare și inovare în toate regiunile, întrucât majoritatea inovațiilor au la bază aspecte practice (inovații bazate pe cerere și utilizator) și sunt finanțate în cea mai mare parte de FEDR; ia act, prin urmare, de faptul că, în măsura în care activitățile de inovare nu necesită în mod obligatoriu sau în principal existența unor instituții de învățământ superior, chiar și regiunile fără universități și centre de cercetare ar trebui să-și poată dezvolta propriile capacități de inovare și să obțină beneficii maxime de pe urma resurselor și activelor regionale și locale în ceea ce privește potențialul de inovare;

162.

atrage atenția asupra faptului că promovarea inovării la nivel regional poate contribui la reducerea disparităților regionale; încurajează, cu toate acestea, diferitele niveluri de responsabilitate (regional, național și UE) să își coordoneze eforturile într-un mod mai eficient, în cadrul planificării la nivel european a activităților în domeniul C&D;

163.

subliniază faptul că inovarea – atât în domeniul elaborării politicilor, cât și în cel al activităților întreprinderilor și ale centrelor de cercetare – este de o importanță fundamentală în concretizarea politicii UE de coeziune teritorială și că, prin însăși natura sa, aceasta poate aduce o contribuție decisivă la realizarea obiectivelor de coeziune și la depășirea barierelor care stau în calea acesteia în zone cu caracteristici geografice și demografice specifice;

164.

atrage atenția asupra contribuției aduse de diversitatea culturală la inovație; consideră, în această privință, că acțiunile pentru protejarea și promovarea diversității culturale regionale ar trebui să joace un rol proeminent în politica de inovare;

165.

subliniază rolul esențial pe care îl au regiunile în elaborarea politicilor menite să stimuleze inovarea la nivel național; totuși, atrage atenția asupra faptului că în multe state bugetele regionale și locale sunt insuficiente, iar bugetele naționale alocate pentru inovare sunt modeste;

166.

subliniază că ar trebui mobilizat întregul potențial de inovare al regiunilor UE pentru a realiza obiectivele Europa 2020 referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și evidențiază faptul că viitoarea politică regională trebuie să acorde acestui aspect maximă prioritate; consideră că aceste priorități sunt aplicabile tuturor obiectivelor politicii regionale și subliniază necesitatea de a garanta competitivitatea Europei prin standarde mondiale; solicită implicarea sectorului industrial în inovarea de natură ecologică, având în vedere faptul că antreprenorii joacă un rol foarte important în răspândirea pe scară mai largă a inovațiilor ecologice la nivel regional; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin prezentarea noilor oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul unei strategii menite să dezvolte industrii durabile și economii bazate pe utilizarea eficientă a resurselor.

167.

subliniază rolul potențialului inovator al țărilor care nu sunt membre ale UE, dar care cooperează cu aceasta în cadrul Parteneriatului estic, și solicită includerea acestor țări în inițiativa „O Uniune a inovării”;

168.

subliniază marele potențial al orașelor de a da un impuls cercetării și inovării; consideră că o politică urbană mai inteligentă, precum și inițiativa „orașe inteligente” în domeniul energiei, bazate pe progresul tehnologic și focalizate pe faptul că 80 % din populația europeană locuiește în orașe, tot în orașe înregistrându-se cele mai mari disparități sociale, ar putea contribui la o creștere economică durabilă;

169.

invită Comisia Europeană să transpună documentul strategic actual „O Uniune a inovării” într-un plan de acțiune cu obiective specifice și ținte măsurabile și încadrate în timp; solicită Comisiei să monitorizeze periodic progresul înregistrat, să evalueze obstacolele și să propună mecanisme care să permită îmbunătățiri, prezentând rapoarte regulate Parlamentului European și Consiliului;

170.

invită Comisia Europeană să evalueze instrumentele specifice ale politicii europene de inovare în comparație cu cele ale concurenților noștri externi principali (SUA, Japonia și țările BRIC) și să prezinte rapoarte cu privire la performanța acestora la nivelul inovării;

171.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, și statelor membre.